Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)
1878-09-19 / nr. 71
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr'a mare Nr. 22. — „Gazet'a“ ese: Joi’a si Duminec’a. FretivulvL al onaraentului : pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 3 fl. v. . — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu seu 28. franci. AnulM 2SX-ISe prenuraera : la postele c. si r. si pe la dd. corespondenti. «A.».-\a.33.ci-u.rile z un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 71. Joi, 197 Septembre 1878. • ______ . ............... .1. .. — „ Bismarck si Sennyey. Brasioru, 18 Septembre 1878. E caracteristicii pentru giurstarile noastre austro-ungare, ca de cate ori dela 1866 iococe se prepara o schimbare personala in conducerea afacerilor p esterioare ale monarchiei, de atatea ori se arunca si întrebarea : „Ce va dice Bismarck la acestea !“ Ce e dreptu, Bismarck este unu mare omu de statu si cancelariulu unei poternice imperatii vecine, prin urmare nu e mirare, ca la ocuparea unui postu atatu de insemnatu pentru relatiunile esteriore ale monarchiei se ia actu si de aceea, cumu e dispusu primulu ministru alu Germaniei. Lucrulu inse nu se marginesce la atatea. O specie de oameni, adoratori ai acsiomei moderne bismarckiane: „poterea priméza dreptulu“ , se ascundu indereptulu autoritarii poternicului cancelariu germanu, pe care ’lu liugusiescu in modulu celu mai servilu, spre a potu terrorisa cu atatu mai usioru in drept’a si in steng’a pe cei ce nu se supunu dictatului loru. Acesti oameni se afla in mare numeru atatu in Austro-Ungari’a unde ’si recruteaza contingentulu din mediuloculu partideloru dualiste, a suprematistiloru nemti si unguri, catu si mai vertosu in Germani’a. Prieteni’a cea groasa dintre terroristii germani si austro-ungari a devenitu deja proverbiala. Ei au o instiintia comuna — de a place poternicului cancelariu germanu. Barometrulu loru este sprancen’a lui Bismarck, candu ea arata vreme frumoasa se insenineaza si fetiele loru, candu se posomoresce, ii vedi si pe ei cu capetele plecate. Cate odata se mai certa si ei intre ei, adeverindu proverbiulu germanu: „Wer sich liebt, der necht sich.“ Ansa la acestea da inse mai cu seama atitudinea prieteniloru prussiani, cari sunt cunoscuți in toata Europ’a ca iubitori de certa. Press’a bismarkiana este dedata a dăscăli din candu in candu in modulu celu mai necrutiatoriu pe prietenii austro-ungari si acést’a se intempla cam totu atunci candu se incretiesce fruntea marelui cancelaru. Prussianu ’si araga de multe ori o ingerintia in afacerile interne austro-ungare, care ne face se credemu, ca ei tieru, ca Austro-Ungaria nu este decatu o dependintia a imperatiei germane. Ei se silescu cu deosebire a demonstra ca sartea monarchiei noastre este mai multa sau mai putina dependenta dela o intima si amicabila relatiune cu Germani’a, care la ei este identica cu amiciti’a lui Bismarck. Intre cei multi, cari alerga după acést’a amicitia a cancelariului germanu, se numesce acuma si baronulu Sennyey. Multa vreme, după ce si-a fostu depusu mandatulu de deputatu, nu s’a mai auditu nimicu de acestu siefu alu conservatoriloru maghiari Abia acuma, candu se lati sgomotulu, ca cornitele Andrásy va demissiona, esi numele baronului Sennyey era si in publicitate. Sennyey — diceau diuariele — va fi chiamatu a înlocui pe corniţele Andrásy. La scirea acést’a vise era naturalu ca adoratorii lui Bismarck din intru si din afara se se intrebe indata cu ingrijire, ca are fi-va baronulu Sennyey o persoana grata lui Bismarck, caci vedi bine, ca Austro-Ungari’a nu se poate lipsi de amiciti’a Germaniei si cine-o voiesce pe acést’a, trebuie se fiu mai antaiu amicu cu Bismarck. Corniţele Andrásy este unulu din cei puţini favoriţi de sarte, cari se bucura de deplin’a simpathia si amiciţia a cancelariului germanu, poteava oare se fia inlocuitu acuma in anim’a acestuia de catra baronului Sennyey ? O întâlnire ce a avut’o principele de Bismarck cu baronulu Sennyey — pote si numai din intemplare — in Gastein, a datu ocasiune binevenita prieteniloru dela Berlinu a se ocupa de cestiunea acest’a delicata. In Gastein, — se relataza, — a fostu invitata mai de multe ori famili’a lui Bismarck si a lui Senyey de catra o dama de positiune inalta la unu ceaiu, caci principele si baronulu avura destulu timpii a se cunosce si a se apropia unulu de altulu. Unu corespondentu alu fetei berlinese semi-oficiase „National- Zeitung“ dice, ca principele Bismarck va fi castigatu de siguru din convorbirile respective convictiunea ca Sennyey ar’ fi unu demnu urmasiualu comitelui Andrásy si ca este aplecatu a sustiene o relatiune intima cu Germani’a. Pe aci se crede — adauge corespondentul — ca daca comitele Andrásy va fi silitu de catra contrarii sei din Vien’a a-si da dimissiunea, va fi numitu ministru de esterne baronulu Sennyey, deorece acest’a numire ar’ multiami atatu pe unguri, catu si pe cei dela curtea vienesa. Baronulu Sennyey a facutu asiadar’ cea mai buna impressiune cancelariului germanu si si-a castigatu simpathiele lui. Si baronulu e unguru cu Andrásy si daca i se imputa, ca ar’ ave tendintie clericale, apoi acest’a nu mai poate instraina pe Bismarck, care acuma voiesce se se împace cu Pap’a si cu clericalii catolici. Destulu, ca hait’a bismarckiana se bucura, ca a gasitu in Sennyey „unu demnu urmasiu alu comitelui Andrásy“, care va sedica cu alte cuvinte, Sennyey poate înlocui pe ministrulu de estenne actuala si in amiciti’a intima catra Bismarck, respective catra Germani’a. Cestiunea delicata personala este dar’ resolvata si baronulu Sennyey are cele mai bune sianse de a ajunge intr’o di siefulu cabinetului nostru de esterne. Se fi cautatu ore in adeveru baronulu ungurescu atatu de multu amiciti’a lui Bismarck ? Nu o potemu admite, caci se dice, ca Bismarck l’ar’ fi visitatu mai antaiu in Gastein. Ei voru fi vorbitu multu despre multe — fiecare inse ’si va fi ganditu partea s’a. Luptele in Bosni’a si Herzegovin’a. Cu privire la catastrofa dela Bihacs unde brigad’a generalului Zach a fostu mai nimicită publica. „Deutsche Zeitung“ urmatorea relatiune : Zavalie, 10 Sept. Desastrulu nostru la Bihacs ve va fi cunoscutu deja din relatiunile telegrafice. Me voiu margini dér’ a ve împărtăși unele date asupra adeverateloru motive si cause ale perderiloru nóstre. Generalulu Zach dispunea la Bihacs de 6000 oameni cu patru tunuri de munte, avendu afara de aceste inca 4 tunuri de calibru greu. Generalulu Zach vise durere avu ordinulu de a nu intrebuintia aceste patru tunuri din urma din causa, ca voieau se crutte cetatea si fortificatiunile ei, ca se pota servi mai tardiu după luare trupeloru nóstre de adapostu. In fapta bateriia cea de calibru greu nu a datu nici macaru unu focu in totu tempulu luptei, si deorece proiectilele tunuriloru de munte nu ajungeau pana in orasiu, insurgentii poteau se se misce liberu si negetiati prin interiorulu orasiului. In consiliulu de resbelu, care făcu dispositiunile de atacu in diu’a premergatoria, se dice, ca nici n’au fostu vorb’a de possibilitatea unei retrageri. Se instelara cu deseversire in fortiele inimicului. Cu toate ca insurgentii erau superiori la numeru si cu toate, ca aveamu ordinu de a nu intrebuintia tunuri de calibru greu, bravura trupeloru noastre totusi ar’ fi reportatu victori’a —, der’ caus’a principala a desastrului a fostu lips’a de munitiune atatu pentru pusei catu si pentru bateri’a de munte. Flancuri nostru dreptu luase deja 2 positiuni tari, candu observară insurgenții, ca foculu soldatiloru nostri devine totu mai raru, — ca le lipsea munitiunea. Cu iutiela si decisiune făcură atunci insurgenții unu asaltu asupra trupeloru nóstre si aceste ne mai potendu-se apara au trebuitu se parasésca positiunile castigate cu atatu sânge. Insurgenții escelentu conduși, străbătură sirurile nóstre intre flaneulu stangu sî centru. Flanculu nostru stangu era deja incungiuratu, centrulu nostru era deja atacatu pe la spate, atunci numai bravulu regimentu Jellachci a fostu, care ne-a facutu possibila retragerea. Din formatiunea desfasiurata trupele acestea concentrandu-se s’au aruncatu cu baioneta asupra inimicului si astfeliu l’au tienutu in locu pana ce ai nostri au pututu earasi se resufle. Dér’ enorme au fostu si perderile acestui regimentu. Colonelulu Legay fu ranitu mortalu delu intr’aceea a si moritu. Locotenentulu colonelu, cei mai multi căpitani si oficieri cadiura seu fura răniți, si inca in cursulu luptei a trebuitu se fia insarcinatu cu comanda regimentului unu maioru din batalionulu de venatori. Totalulu perderiloru nóstre la Bihacs este 800 oameni, intre cari 22 oficieri. Intregulu nostru trenu era deja in manile insurgentiloru dér’ acestia nu-lu potura duce cu sine, pentru ca cărăuşii cu caii o luasera la fuga. Astfeliu ne remase trenuri cea mai mare parte neatacata. Multi soldaţi din corpuri sanitariu au fostu masacraţi de catra insurgenţi pentru ca bieţii n’aveau arme de a se apera si erau armaţi numai cu cuticulu loru de rasine. Este neaperatu de lipsa a le da revolvere. La retragere se petrecu o scena intr’adeveru infricosiata. Cinci oficieri si vreo 20 de soldați, cari erau greu răniți, au trebuitu se fia lasati pe campu fara mila. Toate rogarile loru, ca trupele noastre se aiba mila a le da celu puţina ultima lovitura de morte, nu le ajuta inse nemicu. Fiecare se gandea numai la sine. Nefericiţii remasera pe campii si toti fura masacraţi de catra insurgenţi, cari ne urmăriră pana la Zavalie. Chiaru si transporturi de răniţi, care a mersu ori dove dile după bataia, de aci la Otodiacu, a fostu atacatu inca pe teritoriulu austriacu de catra o banda de insurgenți, dér’ cele doue companii, cari ’lu acompaniau au fostu destulu de tari spre ari apara. Insurgenții la Bihacs după a mea pretiuire au trebuitu se fia la vreo 12 mii, si me temu, ca brigad’a Rheinländer, care ni s’a tramisu spre întărire, singura nu va fi in stare ai respinge. Orasiulu Bihacs va poté fi luatu usioru cu tunurile de calibru greu, cu atatu mai greu voru fi inse de luatu inaltimele. (Intr’aceea a sositu inca o a trei’a brigada la Bihacs. Red.) Insurgenții au fostu fórte bine conduşi si armaţi, ei aveau tunuri mari ale carora proiectile loveau 6000 de pasi departe, totodată aveau pusei minunate, intre cari, judecandu după grontie, au fostu multe de sistemulu Vetteri. Siantiurile celoru doue positiuni luate, au fostu fórte regulari si esemplarii construite. „Pester Lloyd“ primesce o corespondintia dela fruntari’a bosniaca, in care se dice intre altele : — „Se nu credeti ca i n s u r g e n t i i ar’ fi puțini la numeru, sau ca ar’ fi numai nesee individi desmatiati si reu armați. După informatiunile absolutu corecte, ce le am, numerulu insurgentiloru e celu putinu de 60,000 si cresce din di in di. In Bosni’a apusana insurrectiunea abia dispunea inainte cu 15 dile de 20,000 oameni si acuma au fostu numai la Bihacs in contra generalului Zach 12,600 insurgenti in focu. Si cati sunt inca in districtulu Livno, cati in acel’a alu Seraievului ? Da, 8 ore dela Banialuc’a se fi concentratu renumiţii Begi Posederatz si Bekicso este de 600 insurgenţi. Afara de acesti’a mai multi Begi cu renume se tienu ascunsi inca prin munţi. l)aca socotescu cu deamenuntulu numai in vestulu Bosniei trebuie ca se afla vreo 30—35.000 insurgenti. Armarea loru e escelenta. Unu oficieriu, care aostit la Bihacs, dice, ca intre ei sunt multi, cari dau la tienta foarte bine. Tunurile insurgentiloru sunt de sistemu nou si de calibru greu. Numai buna loru armare si conducere poate esplica perderea noastra enorma de (600 oameni) la Bihacs. Din toate se vede, ca insurgenţii au oficieri buni turci si sedice, ca s’ar’ afla intre ei chiaru si 20 oficieri italiani si 14. serbesci.“ Morţii si răniţii romani in luptele din Bosni’a. (Urmare.) La Gracianiti’a in 13 Augusta din regimentari Alecsis Nr. 39 : inf. Ioanu Costa mortu, Mihaiu Popuranitu, din regimentari Alecsandru Cesarevici Nr. 61 : inf. Ilie Jovanu, Stefanu Ravinu morti, conduct. Ignatu Dragodanu, inf. Ilie Barbu, Pau Berzacu, Iuonu Rancu, G. Savu, P. Micu, S. Dachinu, George Opri’a rautii, G. Galea, P. Ger’a morti, cond. Iosimu Bager’a, inf. Const. Ciucure, G. Secosianu, Damianu Pecurariu, Iuonu Savu, Iuonu Vucanu, Dim. Secosianu, Martinu Adamu, Pavelu Nunteanu alias Gulesianu, Sofronu Popescu, Dionisie Costeanu, Danil’a Ardeleanu, Ta