Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)

1879-01-04 / nr. 1

ursit a se sufere celu slabu. Multu ne-a costatu pe noi acelu nobilu aventu de a sari in ajutoriulu poporeloru asuprite de despotismulu turcescu ! De ne-ar’ fi baremu recunoscători cei mantuiti! Perdutu-amu Basarabi’a si cine scie pentru catu timpu ? Mii de voinici ai tierei, braţiulu celu harnicu alu României peritu­au pe câmpiile Bulgariei. S’a chieltuitu averea tierei; amu impucinatu poterile nóstre productive; amu im­pedecatu­ progressulu pentru catuva timpu ; suntemu silniti in afacerile nóstre interiore. Eata in cateva trasuri urmările nenorocite ale cumplitului resbelu, pe care l'amu portatu, incoronati de laurii biruintiei. Ce ar' fi fostu, deca sortea arm­eloru ne-ar’ fi fostu dusmana? Se nu uitamu inse partea cea buna. Acestu resbelu ne-a datu inse prilegiulu de a arată viteji’a poporului ro­­manu, si cu densa amu dobenditu admiratiunea lumei, re­­cunóscerea independentiei si o provincia dincolo de Dunăre. Dar’ aceste trei bunuri precumpani­ voru pre jertfele făcute ? Suntemu veseli, ca străinii au esitu din retacirea, in care se gaseau despre vitalitatea natiunei romane, le multiamimu pentru inscrierea independentiei României in dreptulu pu­­blicu europenu, intielegemu valoarea politica si economica a Dobrogei; dér’ in acelasi timpu nu vomu uita, ca darea Dobrogei este mai multu incredintiarea unui interessu euro­­peanu, care ne impune multe îndatoriri; ca independinti­a, pe care noi amu avut’o in dreptulu publicu, intemeiatu pe capitulatiuni, dar’ intunecatu prin restalmacirile strainiloru, ni s’a recunoscutu sub conditiunea perderei Basarabiei si deschiderii portii la cetatiani’a romana tuturora strainiloru, ni s’a recunoscutu sub conditiunea perderei Basarabiei si deschiderii porţii la cetatiani’a romana tuturora strainiloru. Era bunătăţile, ce ni le-a adusu cruntulu resbelu de peste Dunăre. Dar’ bine reu resbelulu s’a sfersitu si barbatii, cari sunt pusi in capulu trebiloru, sunt datori se repara relele si se duca tier’a pe calea intaririi. Facutu-au deusit ceva, de candu sunetulu trambitieloru a incetatu a chiamă pe romani in arme ? Da , lucrare serioasa putina, pierduta in maruntisiuri ordinarie. In colo negligentia scu framentari personali, cumu se’si asigure sie-si la ai sei poterea seu paragrafele budgetarie; declamari bombastice pe tonulu principieloru si monopolisarea fara garantia a patriotismu­lui ; apoi, ca încoronare a operei, imperachieri bastarde pentru fericirea . . . partidului. Corpurile legiuitoare, simtien­­du-si sfarsitulu, lucréaza pe indelete, leganandu-se in dulcea suvenire a catoru­ va voturi memorabile, la cari au fostu stimulate la opiniunea publica. Noulu ministeriu, de sub invechit’a firma, de abia s’a pusu in curentulu treburiloru, nesigura si densulu de diu’a de mane. Budgetele nu sunt pregătite, or’ deputații purisimi voiescu se se joace cu veniturile tierii. Servițiele publice mai toate sunt lipsite de motorii, cari se le tiena intr’o activitate producatoria de bine. Administratiunea interna langezesce necontrolata de opiniunea publica si e obosita de evenimente. Peste cateva dile­tter’a are se­fia chiamata a revisui legea fundamentala a statului. Intregu edificiulu nostru po­­liticu poate fi pusu in periculu. Cine se gandesce la toate acestea ? Mai nimicu seriosu, afara de justitia, nu s’a facutu in Dobrogea, si cu tote acestea fericiții partidului dela carma striga: Niciodată tier’a nu s’a gasitu mai bine, de catu acumu­­ . . . Noi, in faţi’a acestei priveliste triste, in care vedemu pe tieranu saracitu si scepticu, statulu fara organe sanetose, care se’i intretiena viéti’a si se­’lu misce pe calea înavuţirii, culturei si tiariei, functionarismulu si prin urmare proleta­­riatulu intindiandu-se, partidele facendu cestiune de biserica politica din administratiunea tierii; apoi considerandu sla­­bitiunea materiala, in care ne-a lasatu resbelulu si privindu negii ginţi’a poterei esecutive in repararea releloru si organi­­sarea chibzuita a servitieloru publice; in fine infatisiandu-se sguduirile, la cari ne potu espune viitorele camere, — suntemu cuprinşi de întristare pentru presinte de multe temeri pentru viitoriu. Intramu forte slăbiți in anulu nou si fara destuii oam­eni, cari se intielega gravitatea situatiu­­nei, cari se conceda mediulacele de a ne redica si se aiba energia de a pune in mişcare fortele vitale ale națiunii. Impregiurulu nostru totulu este posomoritu. La medianóapte frații noștri sunt amenintiati cu desnationalisarea prin in­troducerea limbei maghiare in scólele poporului; la resaritu amu pierdutu Basarabi’a; la mediadi ni se dispută Dobro­gea. Mostenirea anului ce se duce este ingrijitoria. Fia ca anulu 1879 se aduca liniste in sufletele mâh­nite ale romaniloru! Acumu mai multu decatu ori­candu se simte nevoia de omeni, cari se consolideze ceea ce avemu. „P r e s s ’a“ face la finea revistei sale urma­­teriulu caldurosa apelu la strinsa solidaritate: „Dér’, cate sperantie pregatesce anulu 1879, si cate deceptiuni va lasa elu pate, la sfirsitulu dileloru sale! Cate sperantie nu nutrise óre . . . tiér’a nóstra, la sfirsitulu anu­lui 1877, in privinti’a Basarabiei, — si cate deceptiuni nu avuramu óre a gustu in totu cursulu acestui anu ! ? Déca inse ne este permisu a face urări in ajunulu unei dile asia de solemne, candu unu anu se inchide deseversitu spre a lasă locu celui viitoriu, coperitu inca de aureol’a sperantie­­loru ce porta cu sine inainte de a apare in tota goliciunea sa, — nu avemu alta urare de facutu decatu se invocamu concordi’a, infratirea! „Avemu timpuri grele de trecutu, si multe anevointie de intimpinatu, in mersulu nostru spre viitoriu. Déca dér’ vomu procede uniti si strinsi in rondurile tuturoru Romani­loru, mai cu înlesnire vomu învinge, ajutati unii de altii, piedicele, ce vomu găsi in calea noastra. Animositati, cesti­­uni personale, ure si invidii de coteria, vrajbe de individe ... catu sunt de neinsemnate toate aceste, in fati’a mariloru in­teressé ale natiunei romane! Se uitamu dér’ trecutulu, spre a nu­ne presentu, in luptele viitorului contra dificultatiloru esterioare, decatu numai cu singura dorintia si singura pre­ocupare de a ocoli prapastiri’a, ce sta deschisa pentru noi, de vomu urma totu cu politic’a de desbinare a trecutului! „La începerea anului nou, ce se arata la pragulu tim­pului , in ajunulu lui 1879, ce apare, — nu putemu tri­mite dér’ mai buna urare tuturora Romaniloru de catu acest’a: se facemu politica mare si se lasamu politic’a mica celoru mici la sufletu! Se privimu in depărtare la viitoriulu tierei, si se lasamu invidiile dilnice a se svorcoli, dupe cumu si merita, iu adenculu dispretiului Romaniloru patrioți. Si iu credintia ce e datoriu se hraneasca fie­care cetatienu iubi­­toriu de tiera pentru fericirea neamului romanescu se ne damu cu totii cuventulu ca, de acumu celu putinu, ne vomu da cu totii mania, ca se alungamu ori­ce pericolu din vii­toriulu ce ne astepta! In aceste vederi, in aceste sperantie, in aceste dorintie, si cu aceste urări sfirsimu bilantiulu anu­lui ce dispare, ca se pasimu cu hotarire si cu auimea des­chisa in dilele anului 1879, ce lucesce viu si plinu de spe­ranta celoru cari isi punu asteptarea in unire, tabore si virtute!!...“ Diverse. (Invetiamentulu in comitatulu Brasiovului.­ Comitatulu Brasiovului are 55.397 suflete si are prin comune scóle: 1 scóala de statui, 11 scoli comunale, 36 scóle confession­ale, cu totele 48 . Copii obligati de scóala. dela 6912 ani 6905 dela 13 pina la 15 ani 3136, cu totulu 10.041. Scóal­a elementara o cerceteza 3835 copii, 3624 copile, cu totii 7459. O scoala superioare civila cu 83 copii. Scoal­a media o cerceteza 3 copii. Sum’a principala a copiilor­, care cerceteza scoala face 9254. — Nici o scoala nu cerceteza 423 băieți, 364 băiete, cu totii 787. — După religiune sunt: rom. cat. 143, gr. orient. 3794 de conf­ avangelico-elvetica 33, de conf. ev. angl. 5277, unitari 3, evrei 4, de toti 9254. După limba 2709 maghiari, 2760 sasi, 3785 romani, cu totii 9254. Carti­ didactice au avutu 8732, or’ 522 n’au avutu. Duna estrasulu din consemnarea scolariloru, cari au lipsitu dela scóala, se vede, ca dintre ei au fostu pedepsiți 1084, or’ 2734 au fostu dispensați. Numerulu scolariloru, cari au lip­situ dela scóla, face 3818. Dintre cei ce au esitu din scóla potura ceti si serie bine 971. — In­­vetiatori calificați sunt 125, necalificati 11, ordi­nari 132, adjuncti 4. Pe u­n­u invetiatoriu vinu cate 68, pe un­a odaia de scóla cate 70 scolari. — Edificie scolastice, cari sunt proprietatea comu­­neloru, sunt 48. In edificiile scolastice se afla 132 odăi de scóla, 100 locuintie pentru invetiatori, pe langa edificii sunt scoli de poniii 38, grădini 81, locuri de gimnastica 30. — Mediul acele de in­­vetiamentu : 179 table negre, 35 table de părete, 263 charte de părete, 54 globuri, 65 obiecte pentru istori­a naturala, fisicalice 46, biblioteci 32, aparate de gimnastica 16. — Veniturile anuale ale scoleloru făcu 46,979 fi. in bani gata si in naturalie 1122 fi., laolalta 48,101 fi., in capitale 38,364 fi., din care vinu interesse 3343 fi., in didactru 3266 fi. in subventiune anuala ce o da statulu 8474 fi., in subventiuni comunale anuali 21,433 fi., in subventiuni bisericesci 8191, din alte isvore 3394 fi., cu totulu 84,101 fi. — Spe­sele anuale ale scoaleloru pentru salarieie invetia­­toriloru ordinari făcu 39,892 fi., pentru adjuncți 927 fi., pentru incalditu, curatitu, reparaturi 4729 fi., pentru mediulece de invetiamentu 664 fi., pe cârti pentru copii seraci 363 fi., pentru alte diverse 1526 fi., cu totulu 48,101 fi. — Aici avemu se observamu numai atat­a: subventiunea de 9934 fi., ce o da statuia pentru scólele din Brasiovu, catu si subventiunea de 8474 fi., ce o da scóleloru din comitatu, se da numai pentru scoli maghiare, or’ pentru scólele poporale con­­fessionale nu da statulu nici o para, macaru ca si celelalte nationalitati din acestu comitatu con­­tribuiescu destui bani pentru visteri­a statului si inca in mesura neasemenatu mai mare, decatu contribuiescu d­angaii, pentru cari sacrifica statulu pe totu anulu atatea mii de florini. Se vede la fiecare pasa, ca si astadi mai domnesce inca prin­cipiul­­ din timpii feudalistici, ca poporele nema­ghiare sunt misera plebs contribuens, si sunt con­­demnate de a porta numai sarcini, or’ de folose se se bucure numai maghiarii. Se poate oare vorbi de progressu acolo, unde este cu potintia o ase­menea anomalia ? (S o a rea u ’a de binefacere a dame­lor u romane din Brasiovu.) Petrecerea ce au arangiat’o damele romane din Brasiovu in presar’a dîlei de anulu nou a reesitu catu se pote de bine in tóte privintiele. Scopulu ei filantropicii a fostu atinsu in modu insemnatu, ca­ci au incursu aprópe una m­­­i a florini, care se voru intrebu­­intia de catra Reuniunea femeiloru romane pentru instructiunea fetieloru orfane. De multu Brasiovulu nu a vediutu o petrecere atatu de frumóasa si ani­mata. Societatea romana a Brasiovului cu acest’a ocasiune s’a mai aratatu odata in vechi’a ei splen­­dere. Soareau’a de Duminica sora se pote insir’a cu totu dreptulu Intre cele mai frumóse din cate le-a avutu Reuniunea femeiloru romane dela in­­fiintiarea ei. A fostu nemerita ide’a, cu care a venitu domn’a Veturi’a Dr. Neagoe la adu­narea generala a Reuniunei femeiloru romane, câ se se faca o asemenea petrecere cu scopu filan­­tropicu si totodată, pentru câ se se înainteze mai multu acestu scopu, se se contracteze cu atelierulu pretiuri mai eftine cu cele obicinuite pentru mân­cări si beuturi si diferenti’a se cada in folosulu intreprinderei , car’ pentru a atrage interessulu publicului unu numeru de dómne si domnisiare se ia asupra si sarcin’a de a inspectiona serviciulu la mese si a controla ceea ce se consuma. Le ser­­vesce spre lauda si onóare dameloru nóstre, ca au imbrațiosiatu acesta idea si ca formandu indata unu comitetu, au contribuitu cu tótele la stralu­­cit’a reesire a acestei nobile întreprinderi. Ceea ce a datu petrecerei unu farmecu si mai mare a fostu impregiurarea, ca damele insarcinate cu con­­trolu a au aparutu tóte costumate si cu deosebire in costumu nationalu. Era naturalu, cu vediendu acestea cununa frumóasa de dame grupate pe la dife­ritele mese, apetitulu ospetiloru se créscu indiecitu si se se documenteze astfeliu si pentru scopulu filantropicu, ba cei mai multi dintre ospeti au si platitu indouitu si intreitu pretiulu ce’lu datoreau frumoseloru controlare. In timpu catu au statu ospetii la mese s’a esecutatu urmatoriulu programu micu del’ alesu: 1. „Asaltulu Plevnei“ marsiu (nou) de L. Wiest. 2. „Uvertura“ de Fr. Schubert. 3. „Hor’a Severinului“ de L. Wiest, coru de dame si de barbati cu acompaniare de orchestru. 4. „Alia stella confidente“ romantia de V. Ro­­bandi. 5. „Simfonia comica“ de Romberg. 6. „Pa­noram­a“, potpuriu de Alois Kraus. Apropiandu-se or’a 12 s’au redicatu mesele din sal’a cea mare si punctu 12 a aparutu unu mosneagu betranu representandu anulu 1878 si indata dupa densulu unu logofétu tinerelu pe frunte cu insriptiunea 1879. S’a incinsu apoi unu dialogu cornicu fórte interessantu intre acestia doi, dintre cari unulu, d. adv. I. Puscariu facea pe anulu 1878, or’ cel­­alaltu d. comerciante N. Flustureanu pe anulu 1879. In fine a disparutu anulu 1878 si a luatu franele guvernului anulu 1879 incepandu music­a de jocu si frumósele romancutie intrara cu tótele vesele in Hora. Vedea­i costumele cele mai atra­­gétorie femeiesci din tóate tierile locuite de romani. Ici o Brasiovana si-o Selisteanca, colo o Abrudana si o Bargoanca (de langa Bistritta), era de alta parte costumele nu mai putinu frumoase din Ba­­natu si din Romani­a, de pe la Campulungu, Foc­­siani, Arghesiu s. c.­­. Dupa Hora urm­ara apoi celelalte jocuri. Astfelin petrecerea din ce in ce mai animata a duratu pana in diua. Amintimu cu plăcere, ca au luatu parte la acest’a petrecere toate somitățile atatu militare, catu si civile din locu si afara de acest’a unu numeru frumósu de oaspeti din toate nationalitatile, cari, dupa cumu amu in­­tielesu, cu totii au remasu prea incantati de suc- Franci’a si Romani’a. Eata ce scrie „La République démocratique et sociale.“ „Deca se gasesce in Oriinte o naţiune, care se fi datu Franciei dovedi de fidela amiciţia, o naţiune, care se merite a fi numita Franci’a Oriintului, de siguru ca acea naţiune e naţiunea romana. Români’a, afara de acest’a, mai e si națiunea eminamente civilisatoare a Oriintelui europénu; ea singura, mai bine de câtu ori­ care ait’a, poate se joce in penin­­sul’a turco-greca unu rolu asemenea cu acel’a, pe care l’a jocatu Piemontele în peninsul’a italica. Sunt doar’ o mulțime de argumente, de rasa, de simtieminte, de politica, care consiliaza pe Franci’a, se cultive cu cea mai mare bagare de seama ami­­citi a României si se nu permită nimenui a-’si sub­stitui influinti’a s’a în loculu celei francese asupr’a acestei națiuni, pazitare naturala a guriloru Dunării.*

Next