Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-08-05 / nr. 62
persón’a d-lui Andrem Francu, jude la tribunalul regescu din Clusiu. Siovinistiloru inse, se vede, nu le-a placutu acestea denumire si d-lu Francu avu se guste amaraciunea unui functionariu de romanu chiaru la depunerea juramentului la tabla regesca din Tergulu Muresiului, unde a fostu insultatu intr’unu modu, incâtu chiaru si „Kelet“ sa indignatu. Ne place a constată, că si „Kelet“ incepe a se scârbi de manierele „ patriotiloru“ noştri privilegiaţi. Eata ce scrie acesta foia in notiti’a memorata : „Andreiu Francu, fostu bravuluiu de la tribunalulu nostru din locu a depusu juramentulu, dilele trecute, cu jude suplentu la tabla regesca judiciara din Tergulu Muresiului. Depărtarea acestui barbatu cu calitati eminente, o regretamu de-o parte pentru orasiulu nostru, de alta parte o consideramu ca o inaintare meritata. Cu atata mai mare ne-a fostu indignatiunea candu amu primitu dela Tergulu Muresiului insoliutiarea, câ la depunerea juramentului uuulu dintre vice-presiedinti, Ioan Geczö, a credintu asi face unu meritu cu aceea, câ a esitu cu mare ostentatiune din sal’a de siedintie, din causa câ noulu jude nu s ’a infatiosiatu in vestminte de gala unguresci la depunerea juramentului. „Si apoi“, continua „Kelet“, nu cu astfeliu de formalităti salvamu noi patri’a unguresca, ci cu lucru seriosu si cu cunoscintia de specialitate. E paguba câ mai sporimu cu astfeliu de procederi nesocotite necazurile naţionali. Capulu nu este forma ci esentia, — si cu atata, mai batatoare la ochi este toata comedia, fiindca tocmai acestu vice-presiedinte „ patriotic“ abia cu vreo câteva septemani mai înainte a luatu parte in rocu de salonu la depunerea unui juramentu.“ Asia se pretiuiescu judecătorii la noi. O tempera, o mores ! agricole, si asupr’a imbunatatirei si inmultirei câiloru de comunicatiune. Apoi ’i invita a supraveghiâ cu cea mai mare scrupulositate la esact’a si just’a respectare a tocmeleloru agricole, ocrotindu atâtu dreptele interessé ale proprietatiei mari ca si munc’a cultivatoriloru mici. După acést’a d. ministru de interne arata dloru prefecți linia de portare ce au a păzi fagia cu autoritatile judetiene si comunale, recomandandu-le că politic’a si intervenirea prefecturei se fia departe de deusele, cautandu a atrage in sinlu consilieloru judetiene pe barbatii cei mai distinsi, fara deosebire de credintiele loru politice,si de a întemeia in comunele rurale autoritati active, oneste si inteligente. Le mai cere se privegheze, ca comunele fia urbane, fia rurala se nu fia împilate prin cheltuieli nefolositóre, si ca comitetele se grabesca cu cercetarea socoteleloru comunale. Totuodata invita pe d-nii prefecti a ingriji de buna intretienere a edificieloru publice, a spitaleloru, si inchisoriloru, si de a esercita o privighere neadormita asupr’a stabilimenteloru publice si asupr’a vagabundiloru. Terminandu d. ministru de interne declara, ca este pentru stabilitatea functionariloru, ca o conditiune principala a unei bune administratiuni, si câ nu va primi nici o propunere de schimbare, care nu va fi insotita de motive temeinice, recomandandu in acelasi timpu d-loru prefecti ca alegerea functionariloru se se faca mai multu dintre locali. O circulara a d-lui Cogalniceanu. „Mimitoriulu Rom.“ publica o circulara importanta a ministrului de interne Cogalniceanu, adresata câtra prefecţii de judetie, a cărei contienutu este după „Resb.“ in estrasu scurte urmatoriulu. D. ministru de interne, adresandu-se câtra prefecţi, dice, ca noulu ministeriu este unu ministeriu, nu de coalitiune, ci de fusiune, compusu din fortie întrunite, si avendu de seopu aplicarea sincera si desvoltarea liberala a Constitutiunei. D-s’a declara, ca nu va face politica, ci va face adminis- tratiune, recomandandu, mai pre susu de tóate, d-loru prefecti mantinerea ordinei publice, asia de neaparata astadi, candu tier’a nóastra este chiamata a modifică unulu din articulele cele mai importante ale constitutiunei sale. După acest’a d. ministru, trecandu la o alta cestiune, aceea a igienei publice, arata datori’a ce are administratiunea de a se îngriji de sanetatea populatiuniloru tierei, care in unele locuri decrescu, in locu se sporesca, invita pe d-nii prefecţi de a stimulă pe fierari se’si construiasca clădiri mai spatioase, luminoase si uscate, recomandandu-le curatieni’a si evitarea locurilor mlastinoase. Totudeodata le atrage serioas’a atenţiune asupr’a organisarei asistentiei medicale in comunele rurale, prin infiintiarea câte unui postu de medicu si si câte unei farmacii in fiecare resiedintia de plasa, si prin aplicarea stricta a legei ceea ce privesce vaccinarea copiiloru. Dela viéti’a fisica a populatiuniloru, d. ministru de interne trece la viéti’a loru morala si intelectuala. Arata, ca marii agenți ai desvoltarei morale si intelectuale sunt: biseric ’a, scol ’a si armat ’a; si recomanda d-loru prefecţi a stărui pentru desvoltarea sentimenteloru religiose in sinlu tinereloru generatiuni, pentru înmulţirea constitutiuniloru de instrucţiune publica, pentru îndeplinirea datorieloru ce au agenţii invetiamentului, si pentru propăşirea instructiunei militare prin comune. După acest’a d. ministru de interne vorbesce despre marea si unica ocupatiune a populatiunilorn nastre rurale, adica: pl u g a r i ’a si p a s t o r i’a. Constata ca aceste importante isvoare ale avutiei nóastre nationale sunt in decadentia, si arata midilocele necessare pentru realitatea loru, recomandandu imbunatatirea soiului viteloru, variarea ramuriloru de cultura prin introducererea si a altoru producte, precumu sunt cartofii, cultur’a dudiloru, crescerea albineloru si plantarea de păduri artificiale in locurile unde nu sunt. In acelasiu timpu atrage atenţiunea d-loru prefecţi asupr’a reorganisarei espositiuniloru regionale si concursuriloru Unu discursu a lui Victoru Hugo. Cu acasiunea unei conferintie ce a trenut’o la Chateau d’Eau d. Louis Blanc, in folosulu cercului lucratoriloru dela Marsilia, d. Y. Hugo presiedintele întrunirii a pronuntiatu unu discursu interessante, care după traducerea „Rom.“ suna asia: Geniulu omenescu, de patru sute de ani, n’a facutu nici unu pasu care se nu fi lasatu urme. Intramu in seculele cele mari. Secolulu alu XVI-lea a fostu secolulu pictoriloru, alu XVII-lea secolulu scriitoriloru, alu XVIII-lea secolulu filosofiloru, alu XIX-lea secolulu apostoliloru si alu profetiloru. Pentru a corespunde secolului alu XIX-lea trebuie se fia cineva pictoru câ in secolulu XVI-lea, scriitoru câ in alu XVII-lea, filosofu ca in alu XVIII-lea ; afara de acéstea, trebuie se mai aiba in sine, ca Louis Blanc, acea religiosa iubire a omenirii care constituie apostolatulu si care fase a se poté prevede viitorulu. In secolulu alu XX-lea, resbelulu va fi mortu, esiafodulu va fi mortu, ur’a va fi mórta, regalitatea va fi mórta, fruntari’a va fi mórta, dogmele vom fi morte, — omulu va trai. Mai presusu de tote va fi o mare patria, intregulu pamentu, si o mare sperantia intregulu ceriu. Se salutamu acestu frumosu secolu alu XX-lea, care posede pe copiii nostri si pe care copiii nostri ilu voru posede. Singura cestiune, in momentulu de fatia, este munc’a. Cestiunea politica este resolvata : Republic’a e făcută, si nimicu nu o va desface. Cestiunea sociala remane , ea e inspaimantatoare, dera e simpla , este cestiunea celora cari au si a celora cari nu au. Trebuie ca celu din urma din aceste doue termene se dispara. Pentru acést’a munc’a e destulu. Cugetați. Omulu incepe a fi stapanulu pamentului. Voiţi se străpungeţi unu istmu : aveţi pe Lesseps. Voiţi se creaţi o mare : aveţi pe Roudaire. Priviţi. Aveţi unu popor si aveţi o lume. Poporulu e desmostenitu si lumea e desierta; dati-le un’a altuia ! Ii veti face fericiţi. Puneţi in uimire universulu prin fapte măreţie, care se nu fia resbele. Acea lume, trebuie ea ore numai de câtu cucerita? Nu. Ea este a vostra; ea apartiene civilisatiunei. Nimeni nu v’o poate contesta. Aideti, faceţi, mergeţi, colonisati. Ve trebuie o mare : creati-o ; o mare creaza o navigatiune; o navigatiune creaza orasie. Oricine aru voi unu campu, spuneti-i: Ié-lu, pamentutu e alu teu, cultiva-tu. Aceste câmpii suntu minunate; ele suntu demne de-a îl francese, după ce au fostu române. Barbari’a s’a intorsu, si apoi selbateci’a, goniti-le, înapoiaţi Africa Europei si in acelasiu timpu restituiti vietiei comune cele patru naţiuni mame, Greci’a, Itali’a, Spani’a si Franci’a. Prefaced din nou Mediterani’a in centru alu istoriei. Adaugeti celoru patru popoare fraterne si pe marea Englitera. Uniti pe Shakespaere cu Omeru. Pregatiti-ve in contr’a impotriviriloru. Aceste fapte mari istmele străpunse, marile aduse, Afric’a locuibila, începu prin ironia sarcasmu si risu. Acést’a e prim’a incercare. Si câte odata acei ce se insiela mai multu suntu aceia, cari ar’ trebui mai prijinu se se insiele. Sunt patrudieci de ani, candu, dela tribun’a Camerei deputatiloru, unu omu destinsu, d. Thiers, a declaratu, ca drumurile île feru ar’ fi o jocaria ce ar’ poté servi dela Paris la Saint-Germain , unu altu barbatu distinsu, care era o autoritate in sciintia d. Pouillet, a afirmatu, ca telegraphulu electricu ar’fi jocari’a cabineteloru de curiositati. Aceste jocarii au schimbatu fasi’a lumii. Se avemu credintia. Se ne simtimu in egalitate cetatiani, in fratia oameni, in libertate spirite. Se iubimu pe cei ce ne iubescu si pe cei ce nu ne iubescu. Se scimu a voi binele pentru toti. Atunci totulu se preface. Ceea ce este adeveratu se areta, ceea ce este frumosu stralucesce, ceea ce este mare flacareza. Lumea ne apare, ca o serbare. Legea suprema se implinesce. De asupra tuturoru lucruriloru lucesce acestu cuventu straniu: Dumnedieu, atâtu de tainicu in câtu le poate suportă tóaté, dela afirmarea cea mai oribila, pena la negarea cea mai leala; tóaté, dela fanaticulu selbaticu pena la ateulu onestu, si totu astfeliu, cu steu’a inundata de nori, inghitita de fortune, înecata de potopurile nopturne, elu e mereu pe deasupr’a, e vecinicu. Se avemu credintia, dicti ve. Lucrurile esista; poterile se potrivescu; fiintiele se grupéaza; toate isi făcu datori’a; nimicu nu este nefolositoru. Déca aplicamu ochii, vedemu insect’a miscandu-se in erba; déca redicamu capulu, vedemu steu’a lucindu pe firmamentu. Ce făcu ele? Acelasiu lucru. Muncescu. Insecta muncesce pe pamentu, steu’a muncesce in ceru ; imensitatea le desparte si le unesce. Totu lucrulu represinta infinitulu. De ce acea lege n’ar’ fi legea omului? Si elu se pleca sub poterea universala; elu o indura de doue ori: o indura prin corpu si o indura prin spiritu. Man’a s’a muncesce pamentulu, sufletulu seu cuprinde cerulu; elu e facutu din pamentu, că si insect’a si din empireu, ca steu’a. Elu muncesce si gandesce. Munc’a e viéti’a, gândirea e lumina. Di v e i se. (Trup’a caletare) a eleviloru scólei normale (preparandia) din Berladu a plecatu cu directorulu seu d. I. Popescu in frunte Marti diminetia din Brasiovu per pedes Apostolorum prin satele Ghimbavu, Codlea, Vulcanu si Tohanu la Zernesci, de unde s’a reintorsu Vineri la 2 ore d. a. in Brasiovu. Pretutindenea tinerii au fostu primiţi cu mare căldură si ospitalitate de câtra poporatiunea romana. In Codlea s. e. se plângeau multe familii, deşi mai serace, ca de ce nu le-au datu si loru câte unu elevu romanu in gazda (cuartiru). In Vulcanu le-ă esitu înainte caletoriloru totu poporulu condusu de betranulu si vredniculu parochu Radoiu, care a salutatu pe elevi foarte caldurosu. In Zernesci i-a intimpinatu judele Penciu cu preotii si poporenii mai de frunte. Aci elevii au visitatu scóala romana si in urma stabilimentulu fabricei de harthia. Asemenea au visitatu in toate celelalte sate scolile si pe cele sasesci. La reintorcere avura in Resnovu o primire deosebite cordiala , zelosulu invetiatoriu d. Proc’a le-a procurate indata la toti cuartire si la condusu pretutindeni imbragiosiandu-i cu cea mai mare amabilitate. Vineri după reintorcere la Brasiovu s’au dusu toti pe la cuartirele loru. Sor’a li s’au pusu la dispositiune băile de aburu si după ce se scaldara cu totii li s’a date prin intervenirea par. protopopu Petricu o cina in sal’a de gimnastica. Dumineca voru cântă in coru in biserica si sora condusi de bravulu loru professoru de musica d. Hasnasiu se voru produce in cantari. (In bibliotecele din Oradeam are,) d. Nic. Densusianu a aflatu documente si manuscrise de o valore nu mai putinu însemnata, că cele din Pest’a. Eata ce afla „Rom. Lib.“ dintr’o scrisóre particulara, in privinti’a acést’a: „Afara de mai multe documente privitore la Revolutiunea lui Horea (1784), ce le-a copiatu din archiva comitatului Bihoru, a aflatu in biblioteca episcopiei. Cinci cronice manuscrise de a României si Moldaviei. — 33 tomuri din colectiunea de documente a lui George Sincaiu, care ajunge pâna la anulu 1803. Unu respunsu scrisu de Sincaiu in limba latina, la critic’a ce o făcuse Eder la „Supplex libellus Valachorum“ presentatu la 1791 imperatului Iosifu II si dietei din Clusiu, prin care Romanii pretindeau restabilirea loru in usulu tuturoru drepturiloru nationale, deopotrivă cu celelalte naţiuni ale tierei; Unu dictionaru zoologicu, botanicu si mineralogicu in patru limbi, totu de Sincaiu; Doue anexe la cronica : unu indice in limb’a romana si altuia in limb’a latina ; O traducere latina a tomului II alu cronicei; O istoria naturala, lucrata totu de Sincaiu, si alte manuscrise de ale acestuia. Totu in aceea biblioteca a aflatu vre-o trei-dieci volume manuscrise de ale lui Samuila Clain, istorice, linguistice si teologice . Mai multe scrieri si fragmente inedite de au lui Petru Maioru, Samuila Vulcanu si deale altora. Starea, in care s’au gasitu aceste pretioase manus-