Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-11-25 / nr. 94
vingere ca, precum unei icoane-i stă mai bine, déca are ramele (pervasurile) sale recerute; asia si cutarei corporatiuni morale déca acest’a siar’ are statutulu, seu statutele sale organisatorie in afaceri disciplinare proprie bisericesci si scolari i s’ar’ siedé cu multu mai bine! Le diseiu aceste, sclindu câ reclamezu prin ele înaintea celoru Competenţi efectuirea unei dorintie generale, era de mi sur’ obiectu generalminte, câ „tarde post festa cantare“ atunci remanu incapacitabilu ! Gregorio Cardosiu. Preotu romanu gr. cat. Gur’aniului 16 Novembre 1879. Onorate die Redactoru ! In Nr. 86 alu pretiuitului diaru „Gaz. Trans.“ din estu anu s’a publicatu de catra unu corespondentu anonimu sub numele „unu Gura-Riuleanu“ o corespondintia cu dat’a 3 Nov. 1879, in care acelu demuu anonimu, prin pasagiulu, care se incepe cu: „In fine nu potu trece cu vederea de a nu stigmatisa . . .“ se atinge intr’unu modu neomenosu de persón’a subscrisului. Pentru câ on. publicu cetitoriu se nu remana indusu in retâcire prin glasulu acelui domnu corespondentu, vinu prin aceast’a a te rogâ, on. die Redactoru, se binevoiti a dâ locu in celu mai de aproape Nr. alu pretiuitului diaru, ce redigeti, urmatorei Dechiaratiuni: Sambata in 13/25 Oct. a. c. primiu o epistola privata dela directorulu despartiamentului dlu Dr. N. Puscariu, prin care binevoia me avisa, ca adunarea generala a despart. III se va tiena in estu anu in Gur’a riului Dumineca in 21 Oct. (2 Nov.) In diu’a urmatore, Dumineca 14/26 Oct., fiindu totodată si serbatorea s. Paraschive, indata după Otpustulu s. liturghii, me adresai, câtra poporenii presenti cu o cuvântare acomodata, care după spus’a unora ar’ fi duratu apróape una jumetate de ora. In acea cuventare am desfacsiuratu după putinuia scopulu sublimu alu Asociatiunei, precum si datorinti’a nóstra ca Romani de a jertfi denariulu nostru pentru ca Asociatiunea se ’si pota ajunge acelu scopu doritu. In fine amu provocatu atâtu pe poporu, câtu si pe membrii presenti ai Autistiei comunale, ca se faca pregătirile necesare, pentru de a potu primi si saluta cu cuviinta in comun’a nóstra pe domnii, cari voru veni din Sibiiu, din Saliste si de prin alte comune invecinate. Provocarea aceasta de aceea o facusemu cu 8 dile mai ’nainte, pentru ca oamenii — chiaru si cei mai seraei — se aiba timpu de a se potu cugeta si pregăti, si pentru ca se auda unulu dintr’altuiu. Vineri in septeman’a urmatore, 19/31 Oct. câletoriu la Sibiiu anume numai pentru ca se potu conveni in persona cu dlu dir alu despart, cu scopulu de a ne consultă asupra programei. — Dumineca in diu’a menita, 21 Oct. (2 Nov.) după finitulu serviciului divinu, am indemnatu de nou pe poporeni se participe in numeru câtu de mere la siedintia, facandu numai pe scurta alusiune la espunerea din Duminec’a premergatore. Este de notatu inse, ca comun’a noastra consta din credintiosi de mai multe confessiuni, precum gr. or., gr. cath., rom. cath. si protestanti. Eu cu parochu gr. or. numai celoru d’antaiu amu potutu publică, si dintre acestia numai acelora cari au avutu urechi de auditu, adeca celoru ce au fostu presenti. Pentru adeverulu celoru espuse me provocu la intregu poporulu gr. or. din Gurariului, care va fi fost atunci de facta in s. biserica. Trecându cu vederea celelalte apostrofări, despre prescuri romanesci neamiruite, despre patimi si altele aseminea, cari credu, ca nu me privescu pe mine, incheiu aducandu-i aminte dlui Gura-Readîcal’a romanesca ca „cu minciuna se pote se prandiesci, dar’ de cinatu ba !* Pe langa esprimarea deosebitei mele consideratiuni me subsemnu, Alu on. D-vestre devotatu Ioachimu Muntean m. pr., parochu gr. or. in Gura-riului. cest’a scurta notitia a mea despre petrecerea din cestiune si ve spunu dreptu, ca scopulu meu este, că se nu remana neincoragiate asemeni întreprinderi pentru desvoltarea si latirea gustului si interessului de arte musicale in sinulu societarii romane, pentru care arte s’a facutu pâna acum fórte paginu nu numai dincoce, ci si dincolo de Predealu. Esecutarea programei s’a inceputu la Sl/2 ore sora cu „Trei cântece poporali“ de Mendelssohn, ce corulu amestecatu le-a esecutatu cu multa desteritate. A urmatu apoi „Serenad’a“ de Weinwurm, arangiata pentru coru de Dlu Hermann Geyfrig, dirigentulu cantariloru la acesta reuniune. Acesta piesa a fostu primita cu vine aplause din partea publicului, pentru ca pe de o parte a fostu bine esecutata, ora pe de alta parte melodi’a este luata din unu vechiu cântecu romanescu, pe care vise compunetoriulu dela conservatoriulu de Vien’a l’a botesatu de cântecu sudu-slavicu si sub acesta firma l’a si publicatu. Daca cumva a facutu acest’a din nesciintia, Ddieu se-i ierte. Observu inse, câ acestu faptu inca pledeza pentru aceea ce am disu mai susu, ca adeca abundantulu si frumosulu materialu alu canteciloru romanesci servesce de sorginte de esploatare pentru străini, deorace noi pena acum prea puginu ne-am interessatu de arta musicala, concrediendu-o fluerului pastoralu si in genere poporului muncitoriu. Punctulu 3 alu programei a fostu „Valsulu de Arditti“ esecutatu solo de gratios’a Dsiera Elen’a Pădure, care pe langa scól’a ce o possede in arta musicale, mai dispune inca si de o voce sonora si simpathica, incatu si cu acest’a ocasiune si-a meritatu pe deplinu aplausele publicului si cu dreptu cuventu unulu dintre membri a numit’o „filomel’a romana.“ Nu mai puginu esactu si placutu s’au esecutatu corurile „Florile codrului“, „Cânteculu Ciocârliei“ si vechiulu cântecu romanescu „Tata mosiu.“ Cu bucuria am observatu, ca de unu tempu incóce cea mai mare parte a Domnisioreloru romane se interesaza cu multu zelu si căldură de scól’a reuniunei de cantari. Acestea le servesce spre onóare si lauda nu numai juneloru darnicele, ci si paritiloru, cari cunoscandu insemnatatea acestei scóle, făcu copiiloru lor tóte înlesnirile, că se-o pota frecventă regulatu. Pena aici, Die Redactoru, am vorbitu numai de music’a vocale, inse permite-mi a nu trece cu vederea, cu program’a acestei petreceri a contienutu si unu punctu de declamatiune. Amalin’a Dsiera Ere n’a D imitriu a declamatu poesi’a „Rundunic’a romana“ de Teocharu Alexi cu atâta precisiune, desteritate si esactitate, incâtu nimene nu ar’ fi potuiu dubită, ca nu are înaintea s’a pe primulu scolariu alu scelei declamatorice. Publiculu ascultatoriu că prin farmecu fu transpusu in acele, momente resboinice ale anuluiu 1877, candu „rundunica’ romana“, (numele unei sialupe) cufundă in adânculu Dunărei giganticulu monitoriu turcescu. Am regretatu multu, cu d-lu T. Alexi, auctorulu acestei poesie, care este menita a eternisă victori’a sialupei romane, reportată la Macinu asupra giganticului monitoriu turcescu, — n’a potutu fi de fagia, se se bucure de frumosulu succesu alu declamarii poesiei sale. Graminu, incurabila, 4. a are învoirea parintiloru, seu a epitropiloru. Admiterea in institutiune se face cu titlulu de aspiranta pe timpulu de 6 luni, si la casu candu, după acestu terminu de încercare, aspirant’a n’ar’ mai voi se remana in institutii, seu nu se va găsi potrivita pentru asemenea vocatiune, va despăgubi institutiunea cu câte 30 lei pe luna, ce s’au cheltuitu pentru intretienerea si invetiatur’a ei. Aspirantele trebue se aduca cu sine, la intrare, rufaria si incalitamintea necesara pentru 6 luni, cum si uniforma, toate marcate cu numele ei. Fiecare sora de caritate depune juramentulu ca va păzi regulele casei, ca va asculta pe superiori, ca va îngriji de bolnavi cu dragoste si fara preferintia. Ele vor ave îmbrăcămintea uniforma, si o voru purta pretutindeni. Ele nu primescu de câtu locuintia, nutrimentu rufarie, îmbrăcăminte si lei 15 pe luna pentru cheltueli mărunte, de cari voru tiena socoteala. Surorile nu potu primi daruri. Acest’a facultate o are numai superiora. Administrativ interioara a institutiunei o au dohovniculu si superiór’a (pe care o voru chiama tóate maica). La casu candu superiór’a ar’ trebui sa lipsasca de la postu, ea va lasa in locui, cu incuviintiarea A. S. E. Doamna, pe una din surori pe care o va crede mai apta pentru acest’a. Surorile trebue se pazesca totd’auna cea mai mare ordine si curatiania pretutindeni. Ele se voru îndeletnici pe rându in casa centrala cu menajulu si voru îngriji de biserica, deca in localulu institutiunei se afla biserica. Sunt tienute a lua parte la unu cursu de infirmaria, care se va preda in institutii. Surorile, cari sunt din Bucuresci, si cari ar’ ave părinți s’au rude, au voia-odata pe luna se merga acasa. Acelea din alte localitati voru ave o data pe anu unu concediu de 15 dile. Ele nu voru primi nici o visita de câtu la cas’a centrala, in dilele si orele fixate de regulamentu, si numai a parintiloru si rudeloru. Este interdisu suroriloru sa primeasca seu se trimită scrisori fara scrrea superioarei. Candu o sora ar’ simți ca nu mai poate lucra cu totu devotamentulu si abnegati’a, ce ’i impune calitatea s’a, seu ar’ dori sa se casatoreasca, va face cunoscutu acéstea cu doue luni mai nainte de a parasi institutulu. Brasiovu 30 Novembre 1879. Stimate Die Redactoru! Yediendu ca in cei duoi numeri din urma ai pretiuitului dinariu, ce redactati nu aparii nici o notitia despre „Convenirea“ reuniunei romane de cantari, ce a avutu locu Domineca ser’a in 11/23 Novembre in sal’a otelului Nr. 1. Mi-iau voia a se pune la dispositiunea Institutiunea suroriloru de Caritate. „Monitorul Rom. publica decretulu domnescu, prin care se aproba statutele institutiunei suroriloru de caritate, fondate de A. S. R. Dóamn’a Eiisabet’a. Eata dispositiunile principale ale acestoru statute : Institutiunea suroriloru de caritate pentru Romani’a este pusa sub patronagiulu A. S. E. Dómna, si are de scopu căutarea bolnaviloru prin spitale, seu pe la case private, fia ele avute seu serace, precum si a ranitiloru in casa de resboiu. Ea este fondata cu cheltuiala propria a A. S. E. Dóamna; va pote inse primi si contribuiri voluntare. Institutiunea se va administra de o superioara sub controlulu unei epitropii compuse din persoane onorabile, numite de A. S. E. Dóamn’a. In acesta institutiune se voru admite fetele si veduvile, cari ’si simtu vocatiunea pentru îngrijirea bolnaviloru si cari, renuntiandu la lucrurile lumesci, se devotéaza omenirei suferinde. Se voru poté admite, prin intielegere cu Prea Sfiintiele Loru Părinți Mitropoliti si Episcopi ai eparchieloru, si dintre surorile de prin monastiri cari se voru crede proprii a se consacra cu devotamentu la serviciulu reclamatu de ar cést’a institutiune. Conditiunile de admisibilitate sunt: 1. a fi trecutu patru clase primare celu putinu ; 2. a nu fi mai tinere de 20 ani, nici mai in vârsta de 35 ani ; 3. a are o constitutie senatoasa si nealterata de vre-o boala cronica Diverse. [Instalarea noului protopopu in Leta-mare.] I se scrie „Familiei,“ ca in 23 Nov. s’a serbatu in Let’a-mare (Ungari’a) instalarea nou-numitului protopopu Ioanu Darabantu. La acestu actu a representatu pe Episcopu noulu canonicu fostu protopopu in Let’amare Rdis. d. Nie. V uc a nu, concelebrandu intregulu cleru districtualu A fost plinu de emotiune momentulu, candu fostul protopopu a predatu cheile si Evangeli’a, pe cari înainte cu 35 de ani le-a primitu din mânile repausatului episcopu Alexi, atunci canonicu in Oradea-mare si candu nou-numitulu canonicu si-a luatu remasu bunu dela confraţii sei preoţi districtuali. In numele acestora m. on. d. parochu de Poceiu Ioanu Christianu a rostitu unu cuventu de despărţire bine semtitu si elocinte, după care apoi a salutatu pe nounumitulu protopopu, care multiami prin nisce termini fóarte caldurosi si tienu o cuvântare ocasionala câtra popom. — Corespondentulu „Familiei“ nu ne spune, daca acest’a cuventare ocasionala a fostu rostita numai in limba romana, noi nu ne potemu indoi inse cu lealitatea si semitulu de datoria a noului protopopu alu Letei mari câtra poporulu, spre a caruia păstorire a fostu chiamatu si iubirea lui câtra institutiunile bisericei pentru care militaza, este multu mai mare, decâtu se se pota presupune câtu de paginu ce ar’ detrage caracterului seu de preotu si de romanu ! [Scóla de Bele-Arte in Iasi] Duminica viitoare va fi deschiderea solemna a scólei de Bele-Arte din Iasi instalata in noulu localu, si despre care amu vorbitu in numeru lu trecutu. Neobositulu directoru d. Panaiteanu va face invitare tuturoru autoritatiloru, corpului didacticu, junimei studióse precum si amatoriloru din societate spre a asistă la aceasta serbare, care este inceputulu unei nope pentru Iasiani. [Evreii in Ungaria.] Cetimu in organulu Evreiloru malcontenit din Bucuresci „Fraternitatea“: „Coreligionarii nostri din Ungaria merita deosebita nóstra atentie. Ei formează in aceasta tiera unu elementu importantu atâtu prin numerulu loru, câtu si prin influenti’a loru intelectuala si sociala. Trei Israeliti au fostu aleși că membrii corespondenţi ai Academiei de sciintie din Pest’a, si opulu unuia dintr’insii a obtienutu premiulu antaiu. Acestia sunt: Iosefu Banoczi, profesoru de limba ungara la scól’a rabinica de curendu întemeiata. Opulu seu publicatu la 1877 coprin-