Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-01-14 / nr. 4
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Joi’a si Duminec’a. Fxeti-o.lv«. a.'boxxsiro.erj.tVLlv«.! : pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. — Tieri esterne 12 fl, pe unu anu sau 28 franci. -A* EL *CL M SZIKII. Se prenumexa : la postele c. si r. si pe la do. corespondenți. ^.xx-p.xxci-o.rile : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 4. Dumineca, 1426 Ianuariu 1879. Brasiovu, 13 (25) Ianuarie 1879. Confraţii nostri dela „Telegrafulu Romanu“ s’au respiratu. Intunecosu, nesiguru si ecuivocu cu toata cestiunea despre care se tractéaza, este si respunsulu d-loru. Neamu fostu bucuratu vediendu ci in numerulu dela 9 Ianuarie promiteau, ca voru spune cu alta ocasiune „parerea d-loru hotarita“. Doreamu se anamu acést’a părere catu mai curendu ca se scapamu de semitulu neplacutu alu incertitudinei, care a trebuite se ne cuprindă vediendu direcțiunea ce au inceputu se o ie afacerile nóastre politice nationale. O amara deceptiune ne astepta inse. Numerulu urmatoriu alu „Telegrafului Romanu“ ne aduse după doue dîte respunsulu asteptatu inse, pe lenga toata osteneal’a ce ne-amu dat’o, n’amu potutu aflu intr’insulu nimicu hotaritu, nimicu ce ar fi potutu se ne multiamésca sau se ne linistească asupra atitudinei viitorie a asianumitiloru „activisti“, ale carora păreri, dorintie si aspiratiuni numitulu organu a pretinsu întotdeauna a le representa. Cetitorii nostri voru vedé mai josu totu ce a disu „Telegrafulu Romanu* pana acuma cu privire la intrarea deputatului Strevoiu in partid a guvernului si la intrebarile ce i le-amu pusu noi, si voru judeca cu mintea d-loru nepreocupata daca avemu dreptate sau nu. Confraţii noştri din Sibiiu se mira, câ suntemu atatu de neliniştiţi, pentru câ deputatulu Strevoiu a intratu in clubulu tiszaistu. Ei poate, câ sunt de părere, câ si noi ne tienemu de acea clasa de „passivisti“, cari nu vedu nimicu, ce se intempla in giuruiu loru si cari desvalta o flegma atatu de mare, incatu nu se misca din locu nici chiaru candu coperisiulu edificiului, in care se afla, a prinsu flăcări si bombele inimice au inceputu se sbore prin casa. Ce e dreptu nu avemu natur’a de a ne sparia asia usioru, der’ atata coragia, ca se privimu cu nepăsare la flăcările, ce atingu coperisiulu casei nóstre, nu ne atribuimu. Si inca, candu ar’ fi vorb’a numai de colib’a nóstra si de mântuirea cinstiteloru nóstre persóne, ar’ mai merge cumu ar’ mai merge, dér’ in casulu de fatia este vorb’a de edificiulu nationalu claditu in cursulu seculiloru cu atata munca, sudoare si sânge. Poate ca colegii nostri voru suride la acést’a. Densii se pare, ca se legeana intr’o sigurantia, care este cu atatu mai batatoare la ochi, cu câtu in diu’a de astadi a devenitu o maria foarte rara. La toata intemplarea se vede inse din cuvintele „Telegrafului Romanu“, ca elu ia lucrurile cu multu mai pe usioru si se uita la vieatiacu mai putina scrupulositate. De aci vine, câ i este intru nimicu de a se contraduce mai de multe ori in doui numeri dupăolalta in una si aceeasi cestiune si a ride de „ingrijirea cea mare ce ne-a cuprinsu de periculii, cari potu veni peste toti Romanii, caci d. Strevoiu a intratu in clubulu partidei guvernamentale“. Noi inse — trebuie, se marturisimu — suntemu acuma, de se poate, si mai neliniştiţi asupra linistei sufletesci, cu care privesce „Telegrafulu Romanu“ la toata afacerea cu deputatulu Strevoiu. Desi nu amu atribuitu niciodată persoanei acestui deputatu mai multu, decatu a meritatu in realitate, totusiu portarea lui a trebuitu se ne puna pe gânduri, câci suntemu dedaţi a judeca in politica nu după impressiuni momentane, nici după motive personala, ci după starea reala a lucruriloru si după principii, cari nu se potu schimba cu unu Domino la unu baiu mascatu. Se vedemu mai antaiu, care este starea reala a lucruriloru. Nu vomu revelă fapte de ale trecutului mai indepartatu, ci ne vomu margini la evenimintele mai recente, cari stau in cea mai strinsa legătură cu cestiunea de faţia. Confraţii noştri dela „Telegrafulu Romanu“ credemu, ca nu au memoria atatu de rea, ca se fi uitatu cele ce s’au petrecutu de asta vara in scualu natiunei ro- mane din Transilvani’a. D-loru îsi voru aduce dér’ aminte, ca in continuitatea politicei urmata pena acuma alegetorii romani din Transilvani’a au fostu conchiamati in Iulie anulu trecutu la o conferenția generala, care se decidă asupra atitudinei ce va fi de observatu faţia de alegeri si cu acést’a conferenţia, care s’a constituitu, cumu a potutu, sub presiedinti’a par. Vicariu N. Popea a hotaritu, câ se se continue si pentru periodulu urmatoriu de trei ani politic’a resistentiei passive. „Telegrafulu Romanu“ a publicata toate actele respective si trebuie prin urmare se scie, ca după aceste acte toti membrii acelei adunari s’au obligata, de a se conforma in modu solidariu decisiuniloru luate. Intre acesti membri se afla si tramisulu alegătoriloru brasioveni Nicolae Strevoiu. Acest’a a luatu parte in modu insemnatu la numit’a conferentia espunendu cu raportoru alu minorităţii vederile activistiloru si vorbindu in numele loru. Conferinti’a „partidei nationale romane“, după ce a luatu acea hotarire, s’a inchieiatu in toata ordinea si bun’a intielegere de catra presiedintele ei — si după aceea ce a urmatu? D. Strevoiu s’a intorsu acasa aducându vestea de cele petrecute la Sibiiu. Este unu secretu publicu, cu densulu pe atunci nici nu Visa a deveni asia curendu deputatu. Din contra s’a esprimatu nu numai odata in conveniri private si chiaru fatia de seriitoriulu acestoru ronduri, ca „acuma nu ne remane alta, trebuie se observamu si noi brasiovenii atitudinea passiva la alegeri“. Suntemu chiaru informati, ca s’a tienutu aci in locu, la inceputu, si o siedintia formale, in care s’au luatu hotariri totu in sensulu conformarei la votulu conferintiei si a respectarei solidarității nationale. Cumu s’a intemplatu dor’, ca pre candu confraţii nostri din Sibiiu fara esceptiune s’au supusu votului conferintiei electorala a romaniloru transilvani, in Brasiovu s’a „acatiatu passivitatea de cuiu“ si au inceputu se alerge „Cortesii“ pe la unulu si pe la altulu ca se voteze pentru d. Strevoiu ? Acéstea este póte pentru multi inca unu misteriu, noi inseamu aratatu de pe atunci adeveratulu caracteru alu miscarei electorale neasteptate din Brasiovu. Omenii guvernului se adunara la miediulu nopții si făcură socotéal’a, cumu se poata scoate mai siguru din urna pe candidații loru; mai bine dîsu socotéal’a era deja făcută si mai lipsea inca numai a castiga pe alegătorii romani pe partea loru. Atunci ei ca se poata reesi la scopu, imprastiata intre popom parol’a: „Se resturnamu pe sasi!“ O mare parte a alegatorilorn romani brasioveni mahniti asupra vitregei tractari, ce au intimpinato romanii mai in urma la alegerile comunali din partea conlocuitoriloru sasi, dispusi fiindu si asia pentru lupt’a activa, au mersu la urna, fara a se gândi mai departe la urmările, ce le poate avea acestu pasu. Iuzedaru i-amu admoniatu, era pre tardiu, mișcarea era prea mare si prea bine si cu efectu inscenata de catra oamenii interesseloru particulare. Cu toate aceste — repetamu din nou — alegătorii romani brasioveni nu s’ar’ fi dusu la urna, daca candidatulu loru nu i-ar’ fi asigurata, câ este decisa se apere interesele nationali, câ n’a luata nici unu angagiamentu si câ nu se va alaturâ la nici o partida maghiara si daca nu ar’ fi cetitu prin „Telegrafulu Romanu'1 câ activistii cu d. Strevoiu in frunte, sunt pentru „resistenti ’a activa“, ca — după cumu a declaratu d. Strevoiu in conferentia — „prin politic ’a activa densii nu intielegu o aliantia cu ungurii si cu sistemulu in vigoare, nici o predare pe gratia seu negratia, ci o lupta activa in contra tuturoru releloru ce bantue naţiunea romana.“ („Tel- Rom.“ nr. 80 din 1878). Ei bine, in Brasiovu se alege unu deputatu romanu pe conturu solidarităţii nationale, se alege in buna credintia, ca elu va apera cu scumpetate interessele romanesci, ca „nu va fi activu in favorulu strainiloru“, si acestu deputatu, care trece de unu feliu de conducatoriu alu activistiloru transilvani, nu seie se faca alta mai buna, ci după ce a retacitu cateva septemani prin Budapest’a, intra in partid’a si in clubulu guvernului maghiarii si da man’a cu d-lu T’sza, — si apoi noi totu se nu fimu ingrigiati de urmările, ce le poate avè demersurile deputatului Strevoiu ? Der’ vedi bine, ca „Telegrafulu Romanu“ „nu vede pena acuma din partea d-lui Strevoiu nici unu demersu, ci vede numai, ca este gata a face ceva.“ Ce mai trebuie oare se faca d. Strevoiu spre a convinge pe confraţii din Sibiiu, câ s’a abatutu cu totulu de pe cararea naţionala si câ a călcatu in pedere principiile, ce le-a professatu pana acuma atatu elu catu si „Telegrafulu Rom.“? Intrarea lui Strevoiu in clubulu tiszaistu adeveratu ca nu invalva nici unu „merita“ pentru naţiunea noastra, dar’ cu atatu mai „meritoria“ este pentru Tiszaisti, cari isi dîcu multiamiti: „Amu mai prinsu pe unulu si inca pe unu ardeleanu!“ Nu vede „Telegrafulu Romanu“ dispretiulu si umilirea ce zace intr’o asemenea aserţiune possibila? Si apoi ce „basa de operaţiune“, ce libertate de acţiune mai poate ave d. Strevoiu, după ce s’a bagatu odata in gur’a leului ? „Telegrafulu Romanu“ se vede, ca n’are idea clara despre ceea ce insemna unu clubu parlamentariu si inca unu clubu tiszaistu, câci dice: „Inse daca amu vedé, „câ d-lu Strevoiu s’ar’ pune la dispositiunea guvernului spre a merge orbisiu cu elu, atunci veridictulu nostru ar’ fi gata, pentru ca noi n’amu „intielesu nici candu asia activitatea, pe lenga „care amu stăruita dela inceputu.“ Va se dîca „Telegrafulu Romanu“ intielege asia activitatea, ca se intramu cu totii in clubulu tiszaianu si se facemu acolo opositiunea? Dar’ noi scimu ca unu clubu parlamentariu are regulile sale, disciplin’a s’a forte stricta, la care sunt supusu toti membrii lui si nu credemu ca pentru d. Strevoiu clubulu ministerialu se 'si fi modificata regulamentulu. După acestu regulamentu vnse d. Strevoiu este obligatu a se supune decisiuniloru clubului si candu se. ar’ veni la desbatere proiectata de lege pentru introducerea limbei maghiare in tóte scolile poporului, d. Strevoiu ar’ trebui se voteze cu majoritatea sau se absenteze dela siedintia, ceea ce ar’ fi o consimţire tacita, sau in fine se asa din clubu. In clubu insusi mântuire pentru elu nu pote fi, sau crede ore „Telegrafulu Romanu“ ca va pote se faca si aci cumu a facutu la conferenti’a din Sibiiu si se nu se supună solidarităţii? Destuii! câ „Telegrafulu Romanu“ face distinctiune intre „a merge cu guvernulu“ si intre a merge orbisiucu guvernulu'1. Acestu organu aproba dér’, câ d. Strevoiu merge cu guvernulu si dîce, câ numai atunci ar’ dâ verdictulu seu daca ar’ merge orbisiu cu elu, pentru câ asia n’a intielesu activitatea. Pentru ce s’a făcuta dar’ atat a sfara in tiara cu „resistenti’a activa“, cu „aperararea si acultarea drepturiloru" cu „lupt’a activa in favorulu nationalu si nu alu strainiloru“ ? Ori cu confrații nostri au in buzunaru vreo copia dela vreunu proiecta de impacare a Romaniloru cu Ungurii ? D-loru ne mai făcu imputarea, câ nu amblamu destulu de seriosu cu cestiunea, care e legata de pasulu d-lui Strevoiu si apoi totu d-loru dîcu, câ facemu din pasulu acestea o cestiune prea mare, de statu. — Nu ne scimu culpabili nici de un’a nici de alta, si lasamu se judece publicuiu romanu, daca suntemu seriosi sau nu. Noi credemu din contra, ca neseriosi sunt aceia, „cari nu vedu pena acuma din partea d-lui Strevoiu nici unu demersu“ si cestiune de statu făcu ér’ aceia, cari voiescu