Gazeta Transilvaniei, 1880 (Anul 43, nr. 1-104)

1880-05-04 / nr. 36

principatulu loru, Balcanii curăţiţi de Turci. Brigan­­tagiulu face progresse, baiatii musulmani se vedu maltractati, ca nesce fiere selbatice. In fine co­­resp. dice, ca dela venirea noului ministeriu an­­glesu influinti’a Austriei, a careia agenti ar’ fi a­­vutu pana acuma mari successe, a inceputu se scada intr’unu modu simtitu. Fetitivinea, juristiloru romani din Transilvani’a, presentata Camerei deputatiloru in siedinti’a dela 20 Aprile st. n. a. c., in cestiunea referintieloru urbariali. Onorabila casa a deputatiloru! Proiectulu de lege din 1 Martiu a. c. presen­­tatu onoratei case sub Nr. 356, in cestiunea sim­­plificarei si accelerarei causeloru urbariali de pe teritoriulu Transilvaniei si alu fosteloru comitate Crasn­a, Solnoculu de mediulocu, Zarandu si dis­­trictulu Cetatii de patra­t trebuie se interesseze pe toti, câti se ocupa cu referintiele patriei nóastre, dér’ mai vârtosu pe juristii si posessorii, din Tran­silvania si numitele parti, si anume: nu numai pentru ca scopulu lui este de a introduce reforme de cea mai mare însemnătate pe terenulu referin­tieloru urbariali si de posessiune preste totu, — dér’ chiaru si pentru principiele de dreptu desfa­­siurate intrinsulu cari considerandu tóte referin­tiele nóstre locale, înaintea juristului si economului mai profundu cugetatoriu indata la prim­a privire, aparu, ca nesce anomalii de dreptu, din care causa cu totu dreptulu se nasce întrebarea: ca are in se­­colulu alu XIX este possibilu, ca astfeliu de prin­cipii periculose se se pota realisa, fara a provocă condamnatorea critica a lumei civilisate ? Acestu proiectu de lege a atrasu asuprasi si a­­tentiunea subscrisiloru. Noi studiindu ’iu cu dea­­meruntulu, ne tienemu de datorintta patriotica a desfasiura toate motivele de dreptu, politice si de economia nationala, cari pledeza contra lui. Pen­tru ca, deca proiectulu, cu desconsiderarea acestoru motive, ar’ deveni lege, suntem convinsi, ca nu nu­mai ar’ aduce la sapa de lemnu pe cea mai mare parte a fostiloru iobagi, — ceea ce nu poate fi in interessulu bine priceputu alu patriei noastre, — dar’ considerandu, ca in dispositiunile sale essen­tiale trece preste marginele ecuitatii si dreptății, ba ataca chiaru si dreptulu, ar’ paralisu si in stră­inătate reputat­iunea, ce abia incepuse patri’a nóas­­tra a si-o castiga pe terenulu referintieloru de dreptu. Acésta convingere a nóstra se baseza pe o es­­perientia de mai multi ani, pe cunoscintiele ce ni le-amu castigatu prin unu studiu seriosu alu cau­seloru urbariali, si pe insasi pracs’a pe acestu te­­renu; caci, ca aperatori ai fostiloru iobagi mai in toate căușele urbariali, ne aflamu in atingere dil­­nica cu ei — noi pricepemu si cunoscemu interes­sel loru. Geniulu civilisatiunei si alu libertății petrun­­diendu la anulu 1848 si animile cetatianiloru aces­tei patrie au produsu acelu faptu mare tiu, eterni­­satu cu litere nesterse in paginile istoriei, care se coprinde in aceste doue cuvinte: „libertate“, „e­­galitate“. Acestu evenimentu a sfarimatu catenele robiei, cari in intunereculu feudalismului apasau, cu unu blastemu cea mai mare parte a omenimei, a redatu tieranului libertatea, de care era despoiatu in con­tra dreptului naturei si l’a reasiediatu in dreptu­rile sale de omu. Liberalismus legiloru din 1848, prin cari s’au desfiintiatu robotele, indreptatiau pe veri­ cine a spera, ca de aci incolo toate referintiele de dreptu in pa­tria noastra se voru resolvi in aceasta direcțiune si ca si cestiunile ce remasera după eliberare pendente intre foștii proprietari (feldesur) si foștii iobagi se voru regulă definitivu pe aceste base. Pasii, ce s’au intentionatu a se face pe acestu terenu vre-o câțiva ani după eliberare, pareau a justifică intr’adeveru acésta presupunere, pentru ca proiectulu patentei urbariale din 1854, după câtu scimu noi, a fostu intr’adeveru o emanatiune demna a legei ce a desfiintiatu robotele, dér’ lucru de miratu, in anulu 1854, scurta vreme după elibe­rare, s’au si aflatu oameni, cari au paralisatu emi­terea acelei patente in asemenea spiritu. Cu toate aceste recunosceru, ca patent’a dela 1854 cuprinde in sine multe dispositiuni bune, si, abstragendu unele norme flecsibile si de intielesu dubiu, cari au datu nascere la multe processe si in­­terpretatiuni diferite, esplicandu-se adeca in timpu­rile din urma din lips’a unui sensu precisu, de unele judecătorii intr’unu feliu, era de altele intr’al­tulu, s’ar’ poté numi mai corespundietóre referin­tieloru nóstre. Intre dispositiunile ecuitabile ale acestei patente se pote numeră cu deosebire si aceea, care dispune admissibilitatea comassarii numai in casulu, deca acei, ce o ceru, possedu celu paginu a treia parte din teritoriulu de comassatu. Scopulu nostru inse nu este a analisa normele patentei urbariale, si nici a arată partile bune si rele ale ordinatiuniloru guvernului ungurescu si ale legiloru emisse dela patenta incace; dér’ nu potemu lasă neamintita regretabil’a impregiurare, cu acestea din ce in ce totu mai multu s'au abatutu dela di­rectiunea liberala, ce in parte inaugurase patent­a urbariala, ca inaltulu corpu legislativu, in activi­tatea, ce o desvolta pentru regularea afacerii oru urbariali, sprijinesce o direcţiune reactionara, ca­­rea respirandu din legile aduse deja si din cele ce se intentioneza a se aduce, potentiaza neîncrederea proprietariloru mici — a fostiloru iobagi, fagia de acele legi, — o neincredere, pe care noi inca o con­­sideramu de justificata. Da! pentru că tienemu de nedreptu si neecuita­­bilu acelu principiu, care se pare a tienti deadrep­­tulu intr’acolo, că se inlocuiasca raportulu urbarialu desfiintiatu pentru totdeun’a prin legile dela 1848 cu asia numit’a emfiteusis (arenda ereditara) si care e sprijinitu in proiectulu substernutu intr’unu modu mai invederatu, de câtu in legile de pana acumu Esaminandu motivele ce au indemnatu pe inal­­tulu guvernu a compune mentionatulu proiectu de lege — asia precumu sunt ele publicate — fiacare juristu cunoscetoriu de referintiele patriei nóstre trebuie se vina la convingerea, ca acele, pe câtu sunt de nesuficiente a justifică dispositiunile proiec­tului, pe atâtu sunt si de neadmissibile si nefun­date. Conformu motivului primut: caus’a cursului im­­pedecatu alu regulariloru urbariale ar’ fi greutățile procedurei processuali, care nu corespunde de locu interesseloru urbariali si politiali in Transilvani’a, somptuositatea processeloru, si acea impregiurare, ca cea mai mare parte a speseloru nu se împarte asupra partiloru interessate in proportiunea pro­prietarii, ci o suporta numai fostii proprietari. Se afirma mai departe, ca processele de regu­lare ale referintieloru urbariale de proportionare si de comassare nu se potu margini de locu la ca­­drulu processeloru private, si ca normele proce­durei civile nu se potu aplică la acelea, câci este contra naturei lucrului a constrânge la o pertrac­tare protocolare conformu §-lui 144 proc. civ. ast­feliu de processe, unde nu este vorba numai de doue partide, ci de interessele opuse a sute de in­­teressati, si câ partidele nu se potu constringe, că se ’si presenteze dovedile, câci aceste nu stau la dispositiunea loru. Se mai afirma, câ din natura lucrului ur­­m­aza, câ in căusele de regulare urbariala numai acele principii de procedura se potu aplică, cari au servitu de basa­re­loru 6—10. Art. X 1832/6, cari principii le-au acceptatu si instrucţiunile din 1858, si Cap. VII din normele provisorie ale con­­ferintiei judexcuriale, si in fine instrucțiunea din 1868. In fine tragandu paralele intre cursulu cause­loru urbariali din Ungari’a si Transilvani’a recu­­nosce, ca in Ungari’a s’a doveditu si se dovedesce unu progressu mai imbucuratoriu si cu procedur’a de pana aci. Fenomenulu acesta inse ilu afla jus­­tificatu prin impregiurarile, ca acolo sunt regulate referintiele urbariale, sunt mai regulate si mai simple referintiele de posessiune preste totu, ca partidele, advocatii, inginerii si judecătorii din Un­gari’a au o pracsa de mai multi ani, care ustu­­reza multu procederea; mai afirma apoi, ca nici acolo, precumu nici in Transilvani’a nu se prevede processulu in procuratura (pertur) va se­dica, nu sub conducerea unui oficialu, care nu cunósce caus’a, pe bas’a unoru alegate dictate din partea partide­­loru după plăcu, ci sub conducerea unui referentu delegatu, care conduce si da direcțiune si intru castigarea doveditoru. Maghiarisarea scóleloru nóstre medie. Puginele scóle medie, ce au potutu redică si sustiene numai cu grele jertfe pana acuma si Ro­manii, sunt amenintiate cu perire de proiectulu de lege alu d-lui Trefort, modificatu de comissiunea insarcinata cu essaminarea lui. Proiectulu cumu ’lu redactase d-lu ministru alu instructiunei pu­blice mai lasă o umbra de autonomia scóleloru con­fessionali. Modificatiunile introduse in elu de d-nii Aladár Molnár, Baros, Grünwald Bela et tutti quanti, déca voru fi primite de camera, potemu as­­secură, cu scólele nóstre romanesci voru fi puse cu totulu la discretiunea organeloru guvernului ma­­ghiaru. Autonomi­a nóstra confessionale, care pana acumu le potea oferi unu scutu oarecare contra unei maghiarisari violente, este cu totulu paralisata prin noulu proiectu, care, nu avemu nici cea mai mica indoiéla, ca va fi primitu de mamelucii d-lui Tisza Kálmán. In adeverii numai in Ungari­a si sub unu guvernu că celu de astadi se poate vede tris­­tulu faptu alu calcârei in piciore pena si a legi­loru, cari ar’ trebui păzite cu cea mai mare san­­tienia. Se scie, cumu a respectatu si respecta gu­­vernulu maghiaru legea nationalitatiioru, cu care se mandresce liberalismulu ungurescu atâtu de multu in lumea cea mare! Mai lipsieau inca in­­calcarile in autonomia nóstra confessionale. Legea adusa anulu trecutu pentru scólele poporale si a­­cuma proiectulu de lege alu scóleloru medie asia, cumu a fostu asternutu camerei, satisface siovinis­­mului maghiaru si iu acesta privintia. Oricâtu de multu ar’ caută d-nii maghiari se convingă pe confessiuni, câ autonomi’a loru nu este de locu periclitata si, câ noulu proiectu de lege nu are nici decâtu tendinti’a de a maghiarisa scó­lele medie confessionali, ci numai de a introduce o ordine si o unitate in planulu de invetiamentu in tóte scólele medie din regatulu Ungariei, nimenea nu le mai póte dă crediementu. Pentru a ne con­vinge, câ adeveratulu scopu alu proiectului nu este decâtu a maghiarisa aceste scóle câtu se va poté mai iute, n’avemu decâtu se consideramu mai de apróape unele numai din nouele modificatiuni intro­duse in elu intre altii de d-lu Aladár Molnár, unu luceferu — se vede — pe terenulu invetiamentului publicu din Ungari­a. Conformu cu aceste modificatiuni va poté func­­tionă, că professoru la o scóala media, fia de statu, fia confessionale, numai acel’a, care ’si-a facutu stu­diile la un’a din universitățile maghiare din Club­u sau din Pest’a Este cunoscutu, ca aceste insti­tute de invetiamentu superioru sunt esclusivu ma­ghiare, cu tóte, ca la sustienerea loru contribu­­escusi nemaghiarii, majoritatea locuitoriloru din a­­ceste tieri, prin grelele dări ce le platescu statului. Limb’a de propunere la aceste universitari este — se intielege de sine — limb’a maghiara, ori­ce alta limba este cu totulu eschisa. Viitoriulu can­­didatu de professoru pe langa aceea, ca trebuie se studieze la o universitate maghiara, mai este siiitu a face si essamenulu de professoru totu la acesta universitate si, ce este mai multu, in limb­a maghiara. Nu este nici o indoiéla, cu pretensiu­­nile maghiare mergendu totu crescendu voru ajunge in cele din urma a cere dela bietulu candidatu nemaghiaru, că la depunerea essamenului seu de professoru se se foloseasca intr’unu modu perfecții de c­u­­­t ’a limba maghiara! Oricine poate vedéa, câ o asemenea dispositiune nu urmaresce altu scopu, decâtu pe acelea de a face pe rimerii romani se renuntie cu totulu si la imbragisiarea carierei professorale, precumu au re­­nuntiatu in mare parte la cea juridica. Aceia, cari cu toate acestea se voru aplică la aceasta in­grata cariera, voru fi siliți a petrece in detrimen­­tulu culturei loru scientifice, toti cei patru ani pre­­scrisi pentru studiu pe la universitari maghiare numai că se pota invetia bine limb’a maghiara. Pentru câ ori câtu de culti si inaintati in civili­­satiune s’ar’ tiené d-nii maghiari, credemu, câ nu voru refusa de a recuoosce cu noi, câ sciintiele pe g­­­o­b­u­­­u maghiaru sunt inca departe de a se află la nivelulu, la care se afla ele iu tierile din occidentu ! Se vede, câ la maghiari singur­a cunoscintia a limbei maghiare primeaza pe toate ce­lelalte. Voimu se dicemu, câ pentru unu maghiaru este de ajunsu se scia cineva unguresce, că se fia pusu numai decâtu intre oamenii culţi. Noulu proiectu modificatu concede, ce e dreptu, a petrece trei din cei patru ani de studiu pe la universităţi in străinătate. Acésta concessiune este mai multu decâtu jesuitica! Ea este făcută numai in scopulu de a ascunde adeveratele ten­­dintie ale legei. Pentru ca oricine poate vedéa la momentu, ca de aceasta concessiune voru poté pro­fita numai tinerii maghiari, nicidecumu inse tinerii romani, germani si slavi. Aceia, nemai avendu a se luptă cu greutățile limbei materne, se voru poté duce se’si agonisésca cunoscintie si se se cultive prin acele tieri, unde sciintiele se afla pe celu mai inaltu gradu de desvoltare, pe candu acestia voru trebui se intrebuintieze cei patru ani numai pentru invetiarea limbei maghiare, de vreme ce acéstia nu

Next