Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)

1881-05-16 / nr. 57

Redactiunea si Administratiunea: BraBiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese: Martra, Joul’a si Sambat’a. JPxed­vLlTa. a,TD03a.a.xrLd3a.fa.lia.l . pe anu anu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 11. 50 cr. Tieri esterne pe siese luni 14 fl. pe anu 28 franci. Se prenunaera: la postele c. si r. si pe la dd. corespondenti. ^.xxvLXXd­’va.xlle : un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. T. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 57. Sambata, 28 16 Maiu 1881. Brasiovu 16/28 Maiu. Imaginari’a calcare in picioare a stindartului maghiaru din partea studentiloru romani continua inca a constitui principalulu calu de bataia alu pressei maghiare contra poporului romanescu, pre langa toate desmintirile, ce s’au datu in privinti’a neesistentiei unei asemenea călcări. Ce este mai multu, insusi guvernulu, dandu crediementu unoru jur­nale, caror’a agitatiunea contra poporului romanescu li este­ totu-deaun’a binevenita, a luatu in mana a­­facerea, ordonandu o dupla investigatiune, pe ca­lea justitiei si a administratiunii, pentru ca cu a­­tatu mai usioru se poata afla, ceea­ ce voru anume se afle domnii maghiari, adeca nodu in papura. Asupr’a nóastra toata procedur’a guvernului un­­gurescu in acést’a afacere face impressiunea, ca­ si candu ea ar’ fi fostu anume inscenata numai si numai, pentru ca d-lu Tisza se aiba unu motivu binecuventatu, se mai de unu ghioldu poporului ro­manescu. Daca ea n’a reesitu după plăcu, vin’a este de siguru a acelora, cari nu si-au sciutu în­deplini rolele capetate. Numai asia ne putemu in­­tipui, câ a pututu raporta jurnalului seu d-lu co­­respondentu alu lui „Kelet“, despre care scimu, ca n’a asistatu nici unu momentu la petrecerea studentiloru romani. Acest’a na impedecatu de locu, precum se vede, pe scrupulosulu (?) cores­pondenta alu lui „Kelet“ de a afirma unu faptu, pe care nu-’lu vediuse, si despre care niminea, din cei ce luasera parte la serbatore, nu i-a pututu da nici o informatiune sigura. Noi desfidemu pe d-lu corespondentu alu lui „Kelet“, se afirme, câ n’a ra­­portatu jurnalului seu unu neadeveru! Noi suntemu siguri, câ pe domnii maghiari in toata acést’a afacere nu-i intereséaza atâtu stindartulu, câtu im­pregiurarea, se afle prin ori si ce mijloace, câ studenți romani au fostu aceia, cari au provo­­catu pre confetariulu Bozianu se de josu stegulu maghiaru, ce-lu pusese pe siatr’a s’a, pentru­ câ in­­vestigatiunea judiciaria ar’ fi scosu la lumina pen'a­­cum atâtu, câ acestu fa­te naivu confetariu, in­­data ce a pusu stégulu maghiaru pe siatr’a s’a, numai decâtu ar’ fi fostu provocatu din partea duoru tineri imbracati romanesce, ca­se in josu stégulu maghiaru de pe siatra, dinsulu vise refusu de a urma provocării acestoru tineri, indepartandu-i dela siatr’a s’a. Tóta faimós­a calcare a stindartului maghiaru s’a marginitu la atâtu. Starea faptica a lucrului fiindu acést’a, ne miramu, cum de a fostu cu putintia, cu guvernulu ungurescu in urm’a unei denunciari false se pună in miscare intregu apera­­turu statului, câ­ si candu, cine scie, ce gravu eve­­nimentu sguduitoriu de statu s’ar’ fi intemplatu, si acest’a cu atâtu mai vertosu, cu câtu i-ar’ fi fostu foarte lesne se afle adeverulu, daca numai ar’ fi voitul După cursulu, ce l’a luatu instrucţiunea justiţiei, se vede, ca organele guvernului voru acum se sco­ţia la lumina cu ori­ce pretiu faptulu, câ acei ti­neri, cari au provocatu pe naivulu confetariu­se de josu stindartulu maghiaru, au fostu studenti. A­­cést’a este totulu, ce voesce se afle guvernulu un­gurescu, pentru câ intr’unu asemenea casu i s’ar­ inlesni de siguru atingerea scopului, ce scimu, ca urmaresce deja de multa vreme. Acestu scopu este, ca la cea d’antaia ocasiune binevenita se creeze gimnasiului romanescu din locu, unulu din acele putine institute secundare de invetiamentu, ce ’si-a pututu crea intru sudarea fecii sale poporulu roma­nescu, in butulu tuturoru pedeciloru, ce s’au pusu si se punu inca desvoltarii culturii sale nationale, aceeasi sarte, pe care a creat’o sunt acum câtiva ani gimnasiului slovacu din Thurocz - Szt - Marton. Soimu, cu acestu gimnasiu, este unu spinu in ochii veneticiloru si renegatiloru maghiari de totu soiulu, din locu, si chiaru ai guvernului maghiaru si cu ei ’si dau tota silinti’a a innegri si calomnia înaintea puterniciloru dilei acestu escelentu institutu de cres­cere si de invetiamentu. Suntemu inse siguri, câ toti acesti vili calomniatori nu­’si voru ajunge mar­­siavele scopuri, ce urmarescu, deorace este cu ne­­putintia, ca sartea unui institutu de crescere si in­vetiamentu, de reputatiunea gimnasiului din Brasiovu, se aterne dela mistelescile denunciari si calomnii ale unoru­ameni, cari cauta a-’si castiga pe acest’a cale comoda merite inaintat guvernului ungurescu. Acestu institutu de crescere este in adeveru pate­rniculu institutu din Ungari­a si Transilvania, unde nu­ se face politica, afara, daca cumva nu se va tacsa de atare impregiurarea, ca stegulu seu este tri­­coloru. Asia ceva este ara si cu neputintia, de vreme ce ori­care institutu, credemu noi, pote ave stindartulu, ce-i place. De altcum noi nici n’avemu trebuintia se luamu in aperare acestu institutu de crescere romanescu, deorace calitatea invetiamen­­tului, ce se preda intr’insulu, si magulitorea reputa­­tiune, de care se bucura in tota imperati’a austro­­maghiara, lu punu mai susu, decâtu, câ elu se aiba trebuintia de slab’a nóstra aperare. Noi jaluzi de acest’a reputatiune, asteptamu cu încredere resultatulu investigariloru justitiei, pentru câ suntemu siguri, câ acest’a nu va contribui de­câtu a confunda pe deplinu pe vilii denunciatori si a arela marea usiurintia, cu care s’a grabitu guver­nulu maghiaru se de crediementu unoru denun­ciari mai pe josu de ori­ce calificare. O asemenea usiurintia este câtu se pote de regrettabile, deo­­race este in stare a compromite intr’unu modu simtitoriu demnitatea, la care trebue se tiena cu ori­ce pretiu unu guvernu numai putinu seriosul Acesta cestiune, sulevata cu atat­a usturinti’a, va areta in fine odata mai multu, ca esista oameni, si inca multi, cari sunt in stare a intrebuintia cu premeditatiune trist­a si urit­a arma a calomniei, numai si numai spre a-­si pute ajunge marsiavele scopuri, cari sunt acelea ale celui mai abjectu si mai dejositoriu egoismu. Pe cata vreme adeveratii maghiari voru con­tinua a da ascultare siepteloru si nedemneloru in­­sinuatiuni ale acestui soiu de oameni, cu părere de reu trebue se declaramu, ca nu sunt prospecte, câ relele, ce ne bântuie pe toti, voru lua unu sfersitu! Cronic’a evenimenteloru politice. In numerulu precedentu am publicatu discur­­sulu rostita de presiedintele Senatului, d-lu Dumi­tru Ghica in numele ambeloru camere, prin care s’a inmanatu Regelui si Reginei coronele. M. S. Re­gele Carol a respunsu la acestu discursu printr’o vorbire, care putemu dice, ca este unu nou lega­­mentu alu M. Sale cu liberal’a constitutiune si cu natiunea romana, prin nascere si traditiune demo­cratica. Eata acestu meraorabilu discursu alu „Regelui Romanu“ : „Serbarea de astadi consacra o epoca de 15 ani plina de lupte grele, de fapte mari. Sub puter­­niculu scutu alu Constitutiunii, Romani’a a cres­­cutu, s’a desvoltatu, s’a intaritu. Staruinti’a na­­tiunei, viteji’a armatei si credinti’a, care am avutu-o in barbati’a poporului, au implinitu dorintiele nóstre cele mai ardinti prin proclamarea Regatului, care este garanti’a cea mai secura pentru viitoriu. Primescu dar’ cu mandria, ca simbolu alu in­­dependintiei si alu tăriei României, acest’a coroana taiata dintr’unu tunu stropi­tu cu sângele vitejiloru nostri, santita de biserica. Ea va fi pastrata, ca o comoara pretiósa, amintindu momentele grele si timpurile gloriose, ce am strabatutu împreuna ; ea va areta generatiuniloru viitorie voinici’a Romani­­loru din aceste timpi si unirea, care a domni­tu intre tiara si Domnu. Pentru Regin’a si pentru Mine, coron’a cea mai frumoasa este si remane dragostea si încrederea po­porului, pentru care n’avemu de câtu unu gandu : marirea si fericirea lui. Se ne unimu in faţi’a acestoru steguri, cari au stralucitu pe campulu de onoare , in faţi’a acestei coroane, emblema a Regatului si impregiurulu ca­­reia natiunea stringa­se, cu ostasii impregiurulu dra­pelului. In faţi’a acestei măreţie manifestări, pen­tru care tiar’a intrega a alergatu in Capitala spre a fi martura acestei dile fericite, se ne unimu in strigarea scumpa inimeloru nóastre, si care va găsi unu resunetu puternicu in acestu locu, santitu prin proclamarea celoru mai însemnate acte : Se traiasca iubita noastra Romania, astadi în­coronata prin virtuţile sale civice si militari!“ Monitoriulu oficiala alu României publica legea votata de corpurile legiuitore in 9/21 Maiu si sanc­­tionata de M. S’a Regele, relativa la crearea unei noue decoratiuni nationale numite: „Coron’a Ro­mâniei“. Conditiunile si modalitatea conferirii acestei decoratiuni voru fi fixate intr’unu regulamentu ul­­terioru. Marea animositate, ce produsese in opiniunea publica si cu deosebire in pressa englesa conventiunea încheiata de guvernulu republicei francese cu beiul­a din Tunis, care stabilesce formalu protectoratulu francesu asupr’a regentiei, pare a se fi astemperatu in catuva. Caus’a acestei astemparari este de siguru a se cauta in impregiurarea, ca guvernulu francesu n’a pusu nici o piedeca la reinceperea pertractari­­loru relative la incheierea unui nou tractatu de comerciu. In mare parte inse a contribuitu la acest’a­stemperare si judiciosulu calculu, ce ’lu face diarulu „Spectator“ despre perderile, ce ar’ urma pentru Angli’a nu dintr’unu resboiu, ci dintr’o simpla ruptura a relatiuniloru de buna amicia cu Franci’a. In adeveru diariulu acest’a observa, ca intru­­uuu asemenea casu Angli’a ar’ fi silita se­’si duplice flot’a in canalulu „La Manche“, se-’si completeze la momentu toate fortificatiunile sudice si se con­­strueasca fortificatiuni noue la trermurii Irlandiei; armat’a ar’ trebui s’o immultiasca cu 20,000 de oameni si voluntarii celu putini cu a trei­a parte din numerulu loru de astadi; afara de acest’a ar’ trebui să se astepte înainte de toate la o transactiune intre Franci­a si Germani’a, care ar’ da Franciei, ca despăgubire pentru Elsati’a si Loren’a, Belgi’a. Acest’a ar’ face, câ nemultiumirea din Irlandi’a se marga se­’si caute remediile sale la o naţiune, care poate deveni dusmanulu Angliei. Acest’a ar’ face, câ buna intielegere cu Egipetulu se înceteze; ceeace ne-ar’ constringe, câ jumătate din fortiele nóstre se-o intrebuintiamu pentru a veghia in canalulu de Suez, câ se nu fimu surprinsi. Nu esiste nici unu coltiu de pamentu, nici o mare, nici o posessiune englezesca, unde flotele nóstre se n’aiba numai decâtu lipsa de cheltueli mai mari, unde se nu fia derangiatu come­ciulu nostru prin noue mesuri de precautiune si u^ae colo­niile nóstre se nu fia neliniscite prin temeri noue.“ Din a­­cestea de sine urmeaza consiliulu diariului Spectatoru, elu suna: „Bun’a intielegere cu Fran­ci’a trebue mantienata la ori­ce intemplare.“ Din Paris se scrie, ca d-lu Gambetta după marea victoria parlamentari castigata in cestiunea scrutiniului de lista a intreprinsu o calatoria la loculu nascerii sale, la Cahors in Alpii maritimi. Nu este îndoiala, ca calatoria s­a, in care este in­­sotîtu de o mare suita constatatoria din cei mai intimi amici ai sei, va fi o inlantruire de primiri triumfale. La Cahors, unde var fi serbatoritu cu totu soiulu de festivități, ca unu adeveratu suveranu, va pronuncia unu mare discursu politica, care va des­­valui program’a republicana, pe basa careia voru avè se se faca viitoarele alegeri pentru camera. Nou­a lege electorale, pentru a pute fi promul­gata, are trebuintia si de aprobarea senatului. Acest­a, nevoind­u să se strice cu d-lu Gambetta, va­­ aproba de­sigura nou­a lege electorale.

Next