Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)

1881-11-25 / nr. 134

In fine ,Le Journal des Débats,“ după ce reproduce in primulu seu Paris, in între­gimea s­a, partea cea mai însemnata din mesagiu, privitoria la cestiunea Dunării, urmeza : »Siése salve de aplause, ne dicu depestele, au supt-liuiatu acést’a mandra vorbire (fier langage), ce respundea atâtu de bine simtieminteloru destep­tate in Romani’a de declarările de curendu făcute ale d-lui de Kallay si ale comitelui Andrassy. Ori­ce ar’ fi disu acestu din urma, nu se crede de locu la Bucuresci, că recunoscerea independintiei romane ar’ fi avutu de principalu efectu de a face, că Ro­mani’a se pierda protectiunea Europei; se scie foarte bine că libertatea Dunării constitue unu interesu europénu, si se comp­­teza, ca si ’n trecutu, pe sprijinulu comissiunii Dunării spre a respinge pretensiunile austriace, in partile loru esclusive si esagerate. Ori­cum, discur­­sulu regale nu va lipsi de a produce o viua im­­presiune la Vienna si la Pest­a, si trebuie se ne asteptamu la o strigare generala a presei austro­­unguresci, in contra acestei noue manifestări a simtîmentului, pe care cornițele Andrassy ’lu nu­­mesce, cu destula nedreptate, »sovinismulu“ ro­­manescu.“ Nici unulu din numerosele organe, cari sau rostitu asupra mesagiului si asupra cestiunii dună­rene, n’au aretatu atâtu de bine câ * Journal des Débats,* care este temeli’a dreptului României si puntulu ei de radiemu in aperarea acestui dreptu. »Libertatea Dunării constitue unu interesu europénu a­dice acestu insemnatu organu de publicitate. Ea este dér’ si din puntulu de vedere politicu, după cum este din puntulu de vedere economicu, o condi­­tiune esențiala a esistiutiei si a desvoltarii României că statu, in Oriintele Europei; ea da temelii pu­ternice dreptului nostru nediscutabile, dreptu consfin­­tita de toate tratatele, de la 1815 pâna la 1878, si de legile internationale ; ea adauge asemene mari puteri împotrivirii nóastre legitime, intru câtu ori­cine trebuie se recunoasca, ca acést’a libertate »con­stituie unu interesu europénu — dice »Romanulu“. Dreptatea si soliditatea acestui modu de a privi cestiunea, nu potu fi de nimeni necunoscut«, adauge elu. . . Se vede inse, ca mai multe mari esemple, cari atesta ca puterea priméza une ori dreptulu, ducu in prea mari ispite pe aceia cari ’si inchipuiescu ca’si potu cauta o trainica indestulare a intereseloru loru si afara din calea dreptului. Intru acést­a, dreptate a avutu »Le Journal des Débats,“ prevediendu, ca discursulu regalu va redica o strigare generala a presei austro-unguresci. Dîtele aceste­a publicatu »La Gazette de Roumanie“ urmatori’a telegrama adresata Regelui C a r o l­u din partea Romaniloru din Bulgari’a. »Maiestatii Sale Regelui Carolu I Bucuresci. — Romanii din Bulgari’a protesta cu lacrimi in ochi. Bulgarisarea ne amenintia; scólele noastre sunt trans­formate in biserici bulgare. Imploramu protectiunea vóastra! (Urmeza subscrierile).“ Telegrame identice au fost adresate Sântului Părinte la Rom’a Regelui Italiei si d-lui Gambett’a. »Gazet’a României“ de Sambata scrie cu privire la acést’a depesia: »Duce fapte voimu se constatamu, mai antaiu, ca afacerea scóleloru romane de pe tiermulu dreptu alu Dunărei nu este inca regulata, cum se pretindea; mai departe câ Bulgarii se porta faţia de compatrioții noştri intr’unu modu raultu mai tiranicu decâtu se portau Turcii. . . .Politic’a stângace si ridicula a ministriloru dela Sofi’a, cari inchidu scolile si bisericele, la ceea ce nu s a ganditu niciodată musulmanulu, a obligatu pe guvernulu romanu de a aduce aminte Bulgariloru, câ­nd­ n’am tractatu astfeliu cu ei candu se aflau in nenorocire. Ei aveau pe teritoriulu nostru scelele si bisericele loru, in Basarabii a ei posedea chiaru unu liceu. . . .Bulgarii făcu fórte reu câ ne făcu se re­­gretamu pericululu ce l’amu infruntatu pentru ei, ei făcu cu atâtu mai reu cu câtu ar’ trebui se pricepa câ salutea Orientului depinde dela uniunea d’intre micele state de pe peninsul­a balcanica.. In ori si ce casu intrerumperea relatiuniloru per­sonale ale representantului austro-ungaru cu guvernulu romanu este unu faptu fórte regretabilu, nu atâtu pentru Romani’a, care dica cine ce va vrea, sta pe unu fundamentu neresturnabilu alu dreptului si alu tractateloru internationale, ci mai multu pentru marea nóastra imperatia, care prin acést’a procedere brusca dovedesce numai o slabitiune si nasce si mai multu prepusulu la tóte puterile interessate cu cele ce s’au atinsu in discursulu tronului romanu, despre unele planuri de-o »acţiune preponderanta“ pe Du­năre, au fost bazata in realitate. De aceea cei din Bucuresci au toata dreptatea, daca considera acest’a afacere ca avantagioasa pentru caus’a ce-o opera discursulu tronului romanu. Diarele unguresci cu »Pesti Napló“, care in îngâm­farea lui neputintiósa, cerea chiaru câ regele Carolu se fia pedepsitu cu »nuieau’a“, se voru bucură si voru scrie articli lungi despre »energiosele mesuri ale guvernului“ s. a. Credemu inse, câ ar’ fi bine, câ se nu ’si ie unu aventu prea mare, căci iu casulu de fagiu nu au de a face cu guver­nulu serbescu, si Romanii au doveditu la mai multe ocasiuni, ca sciu se ’si cumpanésca bine pasii si apoi va depinde multu si dela atitudinea celorlalte puteri, deca mesurile cabinetului dela Vien’a voru avu resultatulu doritu sau nu. Diarulu­i Romanulu“ ne spune, ca suspendarea relatiuniloru personale ale comitelui Hoyos cu gu­­vernulu romanu s’a facutu numai pena la reintoarcerea comitelui Kálnoky dela Petersburg. Cu acestu adausu me­­sur’a acést’a apare intr'o lumina multu mai putinu aspra si se poate ca in adeveru com­itele Hoyos, ne­­avendu informatiuni dela noulu seu siefu n’a sciutu ce atitudine se re­fagia de Mesagiulu Regelui Carolu. Adausulu acel’a ne mai face se credemu câ avisulu ce l’a primitu corniţele Hoyos isi are de auctoru pe siefulu de secţiune unguru Kallay, care se ’ntielege câ a trebuitu se adaug» »pena la rein­toarcerea comitelui Kalnoky.“ Este caracteristicu ceea ce scrie »N. Fr. Presse“ cu privire la aceasta afacere. Numit’a feia, se intielege, nu poate de câtu se aprobe procederea cabinetului vienesu, deși cu părere de reu, câ ,nu s’a pututu altfeliu,“ »dér’“ — adauge ea — »mesur’a acést’a va causa si Aus­triei multe neplăceri.* »Solutiunea cestiunei Dunărene, dice „N. Fr. Presse“, pare a se amana prin acést’a pe timpu indelungata si mesur­a insasi pare a sta in legă­tură cu tactic­a de-a astepta pina la reinoirea man­datului comissiunei europene Dunărene, care se fi­­nesce la 1883. Intr’aceea fara indoiela ca va su­feri multu navigaţi­unea noastra sub neajunsele sta­­rei actuale. Se nu ne facemu amagiri despre efectulu pasului, ce l’a intreprinsu diplomaţi­a austro-ungara in Bucuresci. Austri­a a facutu ceea ce-i dictă po­­sitiunea ei că potere mare, inse interessele com­er­­ciului nostru si ale navigatiunei nóstre voru avé se sufere in prim’a linia de urmările energiei ca­binetului vienesc.“ Cetimu in »Romanulu“ : »Ca urmare a strigării generale a pressei austro-un­­guresci, ieri sera se respandi in Bucuresci vuietulu că gu­­vernulu austro-ungurescu ar­ fi tramisu represintantelui seu in Romania, corniţele Hoyos, avisulu de a suspendă relati­unile sale personale cu guvernulu romanu. Acesta scrie, cu toata gravitatea iei, nu este întemeiata. Aflamu in adeveru ca corniţele Hoyos a primitu dela guver­nulu seu avisulu ca, pena la intoarcerea d-lui de Kalnoky, noulu ministru din afara, dela St. Petersburg, se aiba a suspendă relatiunile sale personale cu guvernulu romanu si se se margineasca numai la espediarea afaceriloru legatiunii, pe calea corespondintiei scrise. Motivulu datu acestei mesuri ar’ fi anume discursulu tronului; ministrulu de esterne, la intoarcerea s’a, ar’ ave se comunice noue instructiuni tra­­misului seu din Romani’a. Câta impressiune n'ar’ fi produsu in tiara acesta scrie, deca neintielegerea pendinta intre Romani’a si Austro-Unga­ri’a, ar’ avé de origine o cestiune din nou ivita in dome­­niulu politicei europeane, o cestiune controversabila, asupra careia nimeni inca nu sar’ fi rostitu cu autoritate. Candu inse mesur’a luata de guvernulu austro-ungurescu se produce asupra unei cestiuni, in care lumea intrega vede dreptulu in partea României; si candu acestu teneru statu nu face de câtu se apere si se caute a garantă principiulu liberei plutiri, principiu­l care constitue unu interesu europeanu,“ este lucru firescu ca acesta mesura se nu faca de câtu o impressiune minima, in raportu cu insemnatatea ei. Pentru ce are discursulu tronului ar’ fi motivatu o suspendare a relatiuniloru personale ale ministrului Austro- Ungariei cu guvernulu romanescu? Pentru ca elu arăta adene’a recunoscintia a Romaniloru catra toate puterile ce au contribuitu la asigurarea liber­tății plutirii pe Dunăre? Pentru ca declara ca „Romani’a primesce regulamentele cele mai severe pentru a garanta libertatea tutoru pavilioane l­oru? Câ »primesce o supraveghiare câtu de agera, in ceea ce privesce aplicarea loru ? Acest’a este oare vin’a acestui discurs­, in ochii guver­nului austro-ungurescu ? Dar’ atunci, ceea ce nu voiesce guvernulu austro­­ungurescu este tocmai ceea ce voiesce Romani’a; nu voiesce prin urmare libertatea plutirii pe Dunăre, pentru tóate pavilioanele. După strigarea generala a presei austro-unguresci, si după amintirile făcute de densa, a venitu forte reu mesura diplomatica luata de guvernulu imperiului vecinu, spre a reaminti Romaniloru temeri si bănuieli, cari din fericire se mai uitaseră. In fasi­a acestei mesuri, si candu se vorbesce de Pie­monte si de interessele economice ale Austro-Ungariei, Ro­manii nu potu se nu 'si reamintesca ceea ce se dicea in 1855, câ Austria nu va primi a se pune intre dupe Piemonturi, si ceea ce se dicea in 1856, câ Austri­a va redobândi in Romani­a, pe teremulu economicu, mai multu de câtu a perdutu pe terémuru politicu. Seu póte ca cea mai mare vina a discursului tronului, este de a fi declaratu lamuritu si categorica vointi­a tierei, ca »Regulamentele de politie fluviala se fia aplicate, i­n apele romane, de autoritatile romane.“ Daca aci este vin’a discursului, putemu asigura pe toti aceia carora le-a displacutu acesta declarare, ca nu se va găsi nici unu singuru romanu, care se renuntie la princi­piulu pe care ea se intemeiaza. Nu e vorba aci de nimici mai pi^inu de câtu de suve­ranitatea teritoriala a statului romanu, suveranitate consan­­tata de mai multe tratate europene, si, in cele din urma, de tratatulu dela Berlinu. A lasă se se atinga principiulu suveranităţii nóstre teritoriale, ar’ fi a repune din nou in cestiune insa­si esi­­stinti­a aestia că statu suveranii. Tari de dreptulu nostru, recunoscutu solemnu de Europ’a , tari de principiulu a cărui aparare amu luat’o, principiulu’ libertăţii plutirii pe Dunăre, vomu remané dér’ nestrămu­taţi pe calea, pe care ne-amu pusu, convins’, cu legitimi­tatea împotrivirii nostre si dreptatea Europei, voru readuce in cele din urma pe insusi guvernulu austro-ungurescu la simtieminte mai echitabile si mai amicale pentru noi.“ Austro-Ungari’a si Romani’a. Ambasadorulu austro - ungaru dela Bucuresci comite Hoyos a capetatu d’in Vien’a avisulu ca se suspende relatiunile sale personale cu guvernulu romanu pena una alta. Se dice, ca acést’a mesura a fost luata cu privire la tonulu provocatoriu (?) din Me­­sagiulu Regelui Carolu. Din camer­a austriaca. Siedinti’a de Sambata a a­dunărei depu­­tatiloru austriaci a fost una din cele mai turbulente, câte sau pomenitu de 20 de ani incoace. Centralistii nemti au indreptatu cele mai passio­ate atacuri contra ministriloru si au dove­ditu, ca au invetiatu si ei cevasi dela estremii Kossuthisti din diet’a unguresca. Centralistului Dr. Jaques i s a datu cuventulu de câtra v. presiedin­­tele, principe Lobkowitz, pentru că se ’si motiveze propunerea privitore la delaturarea p­r­o­c­e­d­u­­rei de pressa obiective. Dr. Jaques dice, câ propunerea lui a fost provocata mai vertosu prin confiscările numerose de diare, ce s’au facutu in septemanile trecute. Ar’ crede cineva ca a reinviatu absolutismulu si cen­­sur’a preventiva. Vorbitoriulu numesce procederea ministrului: »escesse de Kuchelbad* (Sgomotu in dreapta: aprobări in stang’a) Pentru nimic’a tata s'ar’ confiscă foile opositionale germane. O aseme­nea pracsa nimicesce independinti’a tribunaleloru. Pentru ori­ce resortu se ceru trei lucruri: sensu scientificu, seriositate ethica si o petrundere de statu, der' vorbitoriulu nu vede la guvernulu ac­­tualu nici un­a din insusirile aceste? (Miscare) Nu este lipsa de seriositate ethica, deca la ocuparea posturiloru de judecători guvernulu cauta mai an­taiu la naționalitate si apoi la capacitate, voindu a se face poporalu pe contulu justiției (Mare miş­care in toata camer’a.) Si nu este lipsa de seriosi­­tate etnica, deca in fruntea Curții administrative se chiama unu barbatu... (Sgomotu si strigări ,la ordine! in dreapt’a. Auditi! in stang’a) Vice-pres. intrerumpe pe vorbitoriu rogandu’lu, se nu critice unu actu ce emana dela coroana. Dr. Jaques se provoca la constitutiune, care concede, că actele ce se seversiescu cu concursulu ministriloru responsabili se poata fi discutate in parlamentu si apoi adauge : Doar’ mai lipsesce mi­nistriloru si petrunderea de oam­eni de statu (Risete in dreapta). Voiu cită numai duce momente. In toate statele monarchice se apera si scutesce câtu mai multu autoritatea camerei a duo’a. Acestu principiu conservativu fundamental se calea in pi­

Next