Gazeta Transilvaniei, 1881 (Anul 44, nr. 1-148)
1881-01-24 / nr. 10
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a* ese: Martra, Joui'a si Sambat’a. I?xetl a.lu. ©/te oaa.o.aaa.eao.tVLlvj.l . pe unu auu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu seu 28 franci. Se pien.uro.exa. la postele c. si r. si pe la dd. corespondenti. ___A.20.u.aa.d*va.file : Anulu 227LITT. an*a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr. T. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 10. Sambata 24 Tanuariu 5 Februárit! 1881. Solidarität e.*) 1860-1865. Brasiovu, 14. Ianuariu. VII. Cea mai momentuaasa si mai grava dintre toate cestiunile, câte s’au presentatu conferintiei natiunaie dela 1/13 Ianuariu 1861, a fost si a trebuitu se fia cestiunea solidarității natiunale. Dela bun’a resolvare a acestei cestiuni depindea totulu. Fara o strinsa legătură intre toti factorii natiunali, fara o pregătire si organisare a tuturoru fortieloru natiunale, fara o conlucrare comuna sincera si fratiesca, toate încercările de a recâștigă drepturile politice natiunale ar’ fi fost zadarnice scu in casulu celu mai bunu trebuieau se aiba unu resultatu fórte problematicu. Adunarea cea mare de pe campulu Libertăţii a fost intielesu pe deplinu marea importantia a solidarităţii natiunale. Romanii de atunci au intielesu, că libertatea si egala îndreptăţire nationala nu se putea câștigă, decâtu numai luptandu cu totii umerii la umeru, sastienendu națiunea romana si aperandu-o pe cale dreapta cu toate poterile in contra oricărui atacu si asupriri; ei au intielesu in fine, ca fara o strinsa uniune natiunala nu poate fi scăpare si fericire natiunala. Intieles’a are totu astfelin caus’a solidarității natiunale si adunarea dela 1/13 Ianuariu 1861 ? Este greu de a face asemenare intre aceste doue adunari. La 1848 a fost adunatu poporulu romanu din toate partile monarchiei, la 1861 se intruni numai o parte a asianumitei „inteligentie“ ardelene; la 1848 Romanii alergau de bunăvoie pe aripile entusiasmului nationalu la Campulu Libertăţii; la 1861 parte mare a membriloru a fost comandata la adunare, care cei ce au fost aleşi au intratu in ea cu „feliurite sfieli, prepusuri si temeri.“ Si conferentia dela 1861 a recunoscutu, că solidaritatea nationala, „legătură fratiasca intre Romania, este conditiunea principala si neapelata la orice actiune nationala, der’ ea n’a intielesu si n’a potutu intielege acést’a solidaritate întocmai asia cum a intieles’o marea adunare dela 3/15 Maiu 1848. Si eata de ce nu : La 1848 se cerea că totu Romanulu se conlucre după putinui’a s’a „la desfiintiarea iobagiei, la pazirea dreptății, la aperarea legei si a limbei romanesci, a dreptunloru si a interesseloru natiunei romane“; la 1861 conlucrarea poporului s’a lasatu la o parte si s’a incredintiatu caus’a natiunala archipastoriloru romani. Adunarea dela Sibiiu a declaratu adeca cu unanimitate, că „primesce asupra-si solidaritatea in tote lucrările ambiloru archipastori romani, ce le-au facutu si ce le voru face in interesulu natiunei romane, si că le va dă bărbaţi permanenţi lănga densii pena candu naţiunea isi va câştiga dreptulu seu de naţiune politica.“ Din aceste cuvinte ale protocolului conferentiei dela 1861 resulta daru si limpede, că ea instituise unu feliu de comitetu pentru salutea naţionala, care eru singuru, fara concursulu directu alu totalitatii Romaniloru, avea se represente naţiunea si se-i porte afacerile ei, pena ce căstigandu- si dreptulu va deveni maiorena. La 1848 era vorba numai de caus’a nationala, si caus’a „bisericei romane fara distinctiune de confessiune“ a fost subordinata causei nationale ; la 1861 caus’a nationala a fost coordinata cu „caus’a confessiunala romana“ si ambele aceste cause au fost „concrediate ulterior minte archipastoriloru si barbatiloru loru permanenti.“ Astfeliu, presiedintii comissiunei permanente fiindu de diferita confessiune, s’a creatu ipso facto in conducere insusi unu dualisam, care numai folositoriu nu potea se fia causei solidarităţii nationale. La 1848 poporulu s’a legatu prin juramentu, că va fi una si nedespartitu in lupt’a pentru înaintarea binelui natiunei romane ; la 1861 adunarea a declaratu la protocoli ca „afurisitu va fi acel’a care se va mai încercă a strică legatur’a fratiésca intre frații de unu sânge, facendu distractiune de confessiune in caus’a nationala politica.“ Legatur’a fratiesca dela 1848 s’a manifestatu prin fapte; cum era inse că declararea conferentiei dela Sibiiu se aiba unu resultatu favorabilu candu insusi constituirea comissiunei permanente, care avé se conducă destinele natiunei, ’a facutu cu distinctiune de confesssiune ? Camer’a francesa a terminatu cu desbaterea legei de pressa, pe care a primit’o in prim’a lectura. Din desbaterile urmate a esitu o lege de presa forte liberale. In adeveru după articululu 25 guvernulu renuncia cu totulu la dreptulu de a urmări atacurile contra republicei si ale presiedintelui ei, de vreme ce suveranitatea poporului este destulu de puternica, pentru că se nu mai aiba trebuintia, se fia aperata de acusatoriulu publicu. Insusi d-lu Gambetta declară la acestu paragrafu, ca republica ’si va pute ajuta si fara de garda-de-corpu. Acesta declaratiune a presiedintelui a fostu salutata de cele mai vii aplause din partea camerei. Noua lege contiene pedepse numai pentru ofensele aduse domnîtoriloru străini si ambasadoriloru loru. Politica e s te r n a a Republicei a fostu considerata in continu, cu deosebire inse dela cuventarea d-lui Gambetta, trecuta la Cherbourg in anulu trecutu, incoce, cu o mare neîncredere din partea celorlalte state. Oamenii de statu francesi n’au lasatu se treca nici o ocasiune fara de a accentuă in modulu celu mai neindoiosu dorinti’a poporului francesu de a vedé pacea conservata timpu câtu se pote de indelungatu. Acest’a a fostu esenti’a de căpetenia a cuventarei, cu care d-lu Gambetta a ocupate foteliulu presiedintiei camerei. Deputatulu parisianu S p u 1 1 e r, redactoru alu diariului „La Republique Frantaise“ si unulu din oamenii de încredere cei mai intimi ai d-lui Gambetta a trenutu la unu banchetu, ce s’a datu duminec’a trecutu in Vitryle-Frantais, unu discursu, in care a pusu in o lumina forte chiara politic’a ce a urmarit’o pen’aci si o va urmări si in viitoru partidulu republicanii, alu cărui siefu este presiedintele camerei. După ce constată progresele făcute de ideile republicane in tiara in cei 10 ani de republica si după ce glorifică „oportunismulu“, care nici odata nu trece la o noua reforma, penace n’a dasu la îndeplinire pe cea începută, că pe cea mai buna si mai rationale dintre toate sistemele politice, incheia cu urmatorele cuvinte forte remarcabile: „Acesta metoda politica este unu mare câstigu. Ea nea adusu in marea nenorocire, ce amu incercatu, o adeverata mângâiere , pentru ca ei avemu se multiamimu minunat’a evolutiune plina de roduri, ce s’a intemplatu in temperamentulu natiunei si ne-a permisu se tractamu afacerile statului intr’unu spiritu cu totulu deosebitu de celu mai ’nainte. Eu mergu mai departe, d-loru si dîcu, câ daca ne amu puté cugeta preste totu o despăgubire pentru acea nenorocire, atunci de siguru n’amu puté - o afla de câtu in aplicatiunea acestei politice noue, care singura ar’ puté se ne mângâie pentru acele dureróse perderi, ce le amu suferitu. Dar’ trebue are se renunciamu noi pentru totu-deauna la speranti’a de a repara acele perderi ? Să fia ore adeveratu, câ Franci’a in nemeritat’a s’a nenorocire ar’ fi perdutu si celu din urma bunu, ce se pote refusa totu atâtu de putinu natiuniloru, câtu si omeniloru in nenorocire : speranti ’a, neinvincibil’a sperantia, ce continua a trai in adânculu inimiloru?“ Spuller declară in fine, ca marele patriotu, care a fostu pe nedreptu calumniarcu, pentru ca a datu espressiune acestui sentimentu in cuventareasa dela Cherbourg. Deputatulu Bardoux a presentatu in camera pentru a doua óra proiectulu seu de lege pentru a introduce la alegerea deputatiloru erasi „scrutinuu de lista“ pe departamentu in loculu actualului „scrutiniu uninominalu“ pe circumscriptiune. Antai’a era a presentatu d-lu Bardoux acestu proiectu in anulu trecutu, după ce se convinse inse, ca majoritatea camerei nu-i era favorabile l’a retrasu elu singuru de pe biroulu camerei. Astadi vnse, candu vederile multoru deputati au suferitu o radicale transformare in urm’a alegeriloru municipali din urma, acestu proiectu are toate siansele de a capeta intreg’a majoritate, cu care a fostu alesu d-lu Gambetta de presiedinte alu camerei, si acest’a cu atâta mai vertosa, cu catu se scie, cu intraducerea scrutiniului de liste este dorinti’a cea mai ferbinte a d-lui Gambetta. Se dice, ca d-lu Bardoux a presentatu proiectulu seu de lege numai la manifest’a dorintia a presiedintelui camerei. Cu acestu modu de alegere este mai multu câ siguru, câ d-lu Gambetta va fi alesu deputatu la viitórele alegeri in celu putinu treidieci de departamente. Acesta manifestatiune va fi preludiulu viitórei sale alegere de presiedinte alu Republicei. In Italia s’a inceputu o mare agitaţiune in favoarea „sufragiului universalu“. Marele meeting republicătrii, care era se se tiena dîtele trecute in Roma sub presiediuti’a lui Garibaldi, a fostu amanatu pe dîlele 10, 11, si 12 Februariu. In 13 Februariu apoi resolutiunile luate voru fi publicate in o mare adunare de popom, ce se va tiena pe „Piazza del Popolo“. Guvernulu italianu va permite, după cum se scrie Corr. pol., desbaterea cestiunei sufragiului universalii, va impedeca iuse cu toate mijloacele ce-i stau la dispositiune desbaterea cestiunei Italiei irredente. Regele ’si-a grabitu cu trei dîle reintoarcerea la Rom’a numai, pentru ca se fia de fația la desbaterile consiliului de ministrii in privinti’a mesureloru, ce trebuiescu luate faqia de manifestatiunea republicana. Pap’a Leon XIII studiandu singuru actele diplomatice referitore la conflictulu cu guvernulu belgianu ar’ fi câstigatu — după cum ne o spune „Diritto“ — convingerea, ca clerulu catolicu a mersa prea departe in lupt’a s’a contra legei scóleloru populare. Sanctitatea S’a are de gandu se prescrie in modu categoricu clerului o atitudine mai moderata fagia de guvernulu belgianu. încercările puteriloru europene de a impacă conflictulu turco-grecescu n’au facutu nici unu pasu înainte in dîtele acestea. Căuşele stagnatiunei, de care este cuprinsa cestiunea orientale, se atribuescu cu dreptii cuventu guvernului anglesu, care nu s’a pututu inca intielege cu celelalte puteri in privinti’a modalitatiioru de pertractare cu innalt’a porta otomana. Puterile au tare in prepusu pe Anglia, cu ea, in loca de a caută sé se impace conflictulu escatu, cătu se va pote mai curendu, din contra jidaresce pe sub mana. Greciloru de siguru nu le-ar’ dă man’a se purceda fagia de Europ’a astfeliu cum o făcu, daca nu ar’ avé din partea Angliei assigurarea, ca la casa de a isbucni resboiulu, ea va impedeca flot’a turcesca de a atacă tiermurii tierei loru. Correspondentulu din Constantinopolu alu diuariului anglesu „Standard“ ’i telegrafeza acestuia cu datulu de 31 Ianuariu urmatoarele: „Am vorbitu despre cestiunea grecesca cu unu omu de statu de unu rangu inaltu si de o mare autoritate Cronic’a evenimenteioru politice. *) A se vede Nrii 84, 100, 101, 102, 103 si 104 ai „Gaz. Trans.“ din anulu 1880 si Nr. 4, 5, 7 si 8 din 1881. Red.