Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-01-01 / nr. 1
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „G&zet'a* ese: Martra, Joul’a si Sambat’a. SPxetlixlvL abonamentului : pe unu anu 10 fl., pe siese luni 5 fi., pe trei luni 2 fl. 50 d. Tieri esterne pe siese luni 14 fr. pe anu 28 franci. ^.rruLl-o. iXXXuU. S© prenumera: a postele c. si r. si pe la doi. corespondenti. -A.m.'u.an.ciu.xll© . un’a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr T. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Nr. 1. Vineri, 13 ianuariu 1882. ISSI. Cu mari îngrijiri intimpinara fiii bine semtitori ai poporului nostru anulu 1881. Era sortea acestui bravu poporu, la care se gandeau. Candu se va ivi si pe ceriulu lui o stea lucitore, vestindu bietului Romanu dile mai senine ? Sortea, dicu filosofii, ’si-o face omulu insusi. „Cumu ’ti vei sera asia vei manca“, dice esperienti’a poporului. Si cine pote nega, că aceste dîcale contienu multu adeverii? — Yediendu, că din anu in anu poporulu romanu perde totu mai multu din drepturile sale si că contrarii lui sunt neobosiţi in a inventă totu feliulu de mijloce spre a’lu subjugă materialicesce si moraiicesce, fiii cei buni ai natiunei nóstre s’au inspaimantatu si ’si-au disu. Celu ce nu dă din mani candu ’i vine ap’a la gura si nu striga după ajutoriu, se sinucide. Poporulu, care nu reclama cu tota puterea sufletului seu dreptulu rapitu cu forti’a, nu merita se se bucure de elu si nu este bunu decătu a fi in veci sclavulu altora. Romanului ii vine mintea tardiu, dér’ ea ’i vine si acést’a este noroculu lui. Sortea nu e atătu de nedrépta, precum suntemu de multe ori sedusi a crede, căci ea tramite Romanului mintea tocmai atunci, candu asupritorii lui se___,1 _ • ______i. „ „ A .a ,, '1^1 I. ^ A 1 A Ml. cedamu nici o iota din drepturile ce le-amu avutu si ce ni se cuvinu, ci se le aperauiu cu curagiu si se le reclamamu cu energia unui poporu consolu de sine in fasi a tierii si a Europei intregi! Contrarii poporului romanu speculau la desbinarea si la slăbiciunile nóstre si aşteptau se ne damu legaţi si se sigilamu tirani’a, cu care ne-au tractatu véacuri intregi, comitiendu unu actu nemai pomenitu de sinucidere naţionala. Dér’ vocea regusita a Sireneloru guvernamentale n’a fost in stare a ne trage la fundulu apei, ea a fost cu totulu asurdita de strigatele insufletite ale representantiloru romani, cari in unanimitate au declaratii, că Romanii din Ardealu si din Ungaria sunt firmu hotariti de a ’si aperă in cea mai stoasa solidaritate drepturile si interessele lor nationale. Votulu unanimu alu cbnferentiei dela Sibiiu a produsu mare consternare la contrarii noștri. Erau forte surprinși de a vedé, că ne redicamu capulu cu atăta demnitate intr’unu momentu, candu ei se consultau poate cum se imparta intre ei pielea Romanului Tóté le puseră in mişcare spre a nimici efectulu moralu alu hotaririloru representantiloru poporului nostru, dér’ nu le succese a eclipsă votulu dela 12 Maiu 1881, nici prin nenorocitele circulare ale célor duci archierei, cari uitandu-’si de datoriile loru nationale s’au demisu a se face cortesii guvernului, nici prin violintiele si abusurile comise la alegeri. • In măni’a tuturora uneltiriloru inimice si pe lângă totu terrorismulu e mrceatu asupra-i poporalii romanu ’si-a manifetatu pretutindeni consemtiementulu seu cu atit idinea conferentiei nationale dela 12 Maiu. Bine că guvernulu ’si-a pusu in gandu si nimicirea efectului practicii alu decisiuniloru conferei,hei romanesci, bine că i-a si succesu, cu mijlocele de pressiune ce-i stau la dispositiune,a duce-A mult me de alegatori romani Tcc racani la.um a si «t trr ’’ la alegeri ne toti candidaţii partidei natiomi ic romane afara de mulți, dar' nu trebue se v*mun. că tocmai aceia, can au n.wjt .iiaiorisati, luptai- • ■ cu barbatia in contra albimului si a cornptiunei, au rusi si de astadata adeveratii representanti ai vointiei poporului romanu. Deca vointi’a esprimata de cătra alegătorii romani nu a fost esecutata asia cum a dorita conferenţia dela 12 Maiu si cum pretindea interessele nostre nationale, vina, ce e dreptu, nu e numai a guvernului, ci si a nostra propria. Amu trebuitu se facemu si de astadata triste esperientie din causa lipsei de organisare suficienta a partidei nóastre nationale. Conferenția frumósa si bine compusa amu avutu, ne-amu si formulatu program’a cu multu mai lamuritu că de alta data, dar nu ne amu ganditu destulu de seriosu la lucru celu mai de căpetenia, adeca la luarea de garanții necessare pentru o esecutare cătu mai fidela a hotaririloru noastre. Amu alesu unu comitetu de acțiune, der’ n’ama cumpanitu de ajunsu modulu compunerei lui si eata că acest’a nebăgare de seama ’si-a resbunatu asupra noastra prin aceea, că acestu comitetu n’a desvoltatu pena adi mai nici o activitate. Este tristit, că invetiamu numai din patianiile nostre proprie si trebue inca se ne bucuramu, deca acésta invetiatura nu ne costa prea multu. Speramu că comitetulu nostru se va reculege in cele din urma si dorimu numai că se-i succeda a face se uitamu de neajunsulu amortirei sale de pena acuma. Amu mai avea multe de disu la încheierea anului, amu avea se mai aratamu cătu de urmăriti amu fost si in anulu 1881, pe teremulu scolaru si chiaru si pe celu economicu si industrialii prin piedecile ce se punu invetiamentului si ce s’au pusu espositiunei nóstre nationale dela Sibiiu, dér’ cui nu i-au remasu întipărite in memoria aceste acte ? Fara vreo amaraciune a sufletului ne pregatimu a tie luă remasu bunu dela anulu 1881! Ein a fost si mai fara crutiare fagia de noi. Romanii eiscarpatini, decătu premergătorii lui de trista aducere aminte, der celu paginu ne-a deschisu ochii, pentru că se vedemu prapasthi’a si se ne putemo feri de e .)■ ireea aejima_. Ia despărţire nu vomu o petrii după elu, ci ’lu vomu insemnă in analele istoriei noastre nu cu rosiu, nici cu negru, ci cu culoarea verde a sperantiei, ca sperantici, că in fine după atătea retaciri si desamagiri vomu ajunge si noi odata a trage resultant’a din cartea cunoscintiei de sine, pe care ne-a ieschis’o acestu anu. Grea este lupt’a, ce trebue se-o purtamu. Nu ne facemu illusiuni, ne aflamu inca abia la inceputulu ei. Dér’ tocmai pentru aceea asteptamu că anulu viitoru se gasesca pe toti fii foxx-JETOEUX. Anulu nou. „Anulu nou sosesce !... anulu nou sosesce!...“ cata nesce cuvinte la alu cărora tainicu resunetu anim’a tresaltă puternicii in peptulu omenescu. Sângele curge mai cu grăbire, frunțile se insenineaza, privirile se indrepteaza veselu spre viitoru, totulu se umple de sperantia si de incredere. Nefericitu, de trei ori nefericitu celu ce remâne nepăsătorii in aceste dumnedieesci clipite, seu pe a cărui fagia in locu de trandafirii veseliei se ivescu petele negrei desperări si ale palidei temeri! Unulu că acest’a e in adeverii vrednicii de toata jalea!... Dér’ se credemu că steau’a cea buna ne va feri de o asemenea posomorita privelisce si se ne grabimu a ne amestecă in mulțimea ce astepta cu atât’a nerăbdare sosirea celui mai micu din numeroșii fii ai V re m e i. Se ne indreptamu pașii mai antăiu cătra modestele catunuri si se vedemu cum intempina sătenii noștri pe tenerulu aspe ? Lucios’a zapada de pe ulitia scăriiae sub incaltiamintele nóstre; sdravenii dulăi vestescu stapănitoru apropierea unora străini. Inca vre-o diece pasi, si eata-ne la cas’a lui nenea Vladu alu Ilincai. Punemu măn’a pe iverulu de leumi, de stejaru, impingemu portiti’a si înaintam\ spre priimitorulu pragu alu plugarului nostre scuturamu albitele incalttaminte, netedîmu pugintelu perulu capului si batemu incetisioru cu maciuchiu’a băttului in usi’a cea curata. ,,Tu babo, ian vedi cine e afara !, se aude unu glasu de barbatu din odai’a de cătra drumu, ale cărei ferestre suntu luminate că ne-alta-data. In curăndu usi’a se deschide si in pragu se ivesce o nevasta inalta, cu mânecile resfrănte si cu catrinu’a intoarsa si aninata in brâu. „Bucuroşi la oaspeti?“ „Bucuroşi, bucuroşi..si harnic’a tieranca repede se indrepta spre vatr’o data cu huma, pe care clocotescu burtosele ele si sforăiescu sprintenele cratitie , iea in mâna unu sfesnicu cu torta, in care se afla o lumina de seu pe jumetate arsa, si ne lumina dându-ne grij’a se nu cumva se ne impiedecamu de cev’a. „Buna sér’a si ’n casa!“ „Buna se ve fia inim’a!... Hei barbate, ne-a trimesu Ddieu oaspeti la casa!“ Si nenea Vladu siese din cas’a cea mare stergăndu’si cu mânile tufasele mustati. „Bineati venitu la cas’a noastra, oameni buni! Der’ de unde, pena unde ?... Ian poftiţi in launtru si nu remaneti aici in tinda. Mei Toderica, la nitielu locu la masa si pentru dumneloru!... Poftiți... poftiți!... Usi’a casei se deschide inderetu si pe lângă negrii si strălucitorii ochi ai frumosului baiecandru se mai arata încă vreo cinci siese vesele regie, ce cauta la noi cu curiositate. Ne mai plecamu odata fruntea, din nou ridicamu piciorulu si dăndu earasi „buna sér’a! “ privimu juru in prejurulu nostru. încărcaţii păreţi ai odăii de frunte suntu înveseliți de o lumina neobicinuita. Până si stramostésc’a na strapa*) de cositorii din capetulu de cătra usia alu cuierului s’a desteptatu din lungulu seu somnu si iea parte la bucuri’a obsteasca. Vergatele velinite, chindisitele stergare si împodobitele cojoace dau serbării unu farmecu deosebitu. Pe més’a de lângă ferestrele despre curte e asiediatu unu colacu albu si frumosu că si fagi’a lui Cristosu, o sdravena plosca legată in curele si mai multe talere de lemnu curate forte. Lângă ea siede mosiu Dumitru, tat’a lui nenea Vladu, împreuna cu bab’a Stanc’a sogi’a s’a si cu Maric’a, mam’a Ilincai. Cei trei copilasi mai mici, bataiori si numai viatia, dupa ce ne mesora cu nevinovatele loru priviri din capu pâna’n piciore, s’arunca sburdalnici pe vatr’a frumosu grijitului cuptoru, că se vedia, cum se alunga un’a pe alta pe cosiu in susu neastămperatele schîntei ce parasescu palpaitorulu focu, si ce forme iea topitulu plumbu pe care nenea celu micu, Ionica, ’lu torna de pe vatrariu intr’unu castronu cu apa In sfârsitu dragalasia Mariora, odorulu casei, dragostea parintiloru si bucuri’a betrâniloru, dupa ce se uita nitielu la frăţiorii de lângă focu si ii netezesce usioru cu gingasiele-i degetiele pe perulu de auru ese afara rusinosa că se ajute pe maica-s’a la gatitulu bucateloru. „Poftiţi, siedeti cu noi la masa!“, ne imbla priimitórea gazda, apucându plosc’a in bragie, dicându-ne unu caldurosu „bine ati venitu!‘‘ si *) Unu feliu de cupa cu capacu. Biblioteca Județeană ASTRA *P1148*