Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-05-16 / nr. 56
Mm TRANSILVANIEI Redactiunea si Administratiunea. Nr. 56. Dumineca 16 28 Maiu 1882 BTasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — * Gazet Timese Mercurea. Vinerea si Dumineca. IPxetlvLlvL atonamentului : pe nun anu 10 fl., pe wiese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Tieri esterne pe siese luni 14 fl. pe anu 28 franci. -Ara.*cu/u. UTI."V£3© pxeri.Tara.exa.: postele c. si r. si pe la dd. corespondenti. -AraiaxaclTaxile : un’a eerie garraondu 6 er. si timbru de 30 er. T. a. pentru flacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retramitu. Din caus’a santeloru serbatori ale Rosaliiloru immerulu viitoriu va aparé Joi. Brasiovu 15/27 Maiu. Ne-amu ganditu noi, Romanii discarpatini vreodată seriosu, despre aceea, cu contrarii nostri seculari, pe langa poftele si patimele loru stricatióse libertăţii nóstre si prosperităţii patriei si pe langa alte insusiri condemnabile, mai au si insusiri bune, cari ne-ar’ pute servi si noue de modelu in vieati’a noastra politicanationala? Nu este pre unu postulatu alu strategiei de a cunosce că nu se poate de bine nu numai partile slabe ci si cele tari ale inimicului ? Ce fortie ’i vomu sei noi opune déca nu cunoscemu bine fortiele lui? Suntemu convinşi, că deşi Romanii noştri, cari dela imparatorele Traianu incace, au uitatu multu din arta strategiei, nu sau cugetatu inca seriosu asupra acestei teme, totuşi nu le va fi nicidecum necunoscuţii, că tari’a cea mai mare a inimiciloru gintei loru este strins’a unire d’intre ei. Uniunea face forti’a, si forti’a Maghiariloru consista in aceea, cit ei de câte ori este vorb’a de unu interesu alu loru de rassa fagia de nationalitatile celelalte ale tierei, sunt de unu gandu si de-o semtire si formeaza o singura falanga, lina si nedespărțită, aceea a maghiarismului neimpacatu. Eata secretulu tuturoru succeseloru ce le-au eluptatu Maghiarii in dieceniile din urma in politica, eata esplicarea straniei aparitiuni, că ei, o minoritate, au fost in stare se monopoliseze toate beneficiile in statu, pe care ilu declara acuma de proprietate a loru. Esplicarea devine inse completa numai după constatarea faptului celui mai intristatoriu in istoria Ardeiului si a Tierei unguresci, care ne dovedesce, că tocmai ceea ce a constituitii si constitue forti’a contrariloru nostri nelipsesce none Romaniloru si Slaviloru mai de totu. Neintielegerile si desbinarile d’intre noi, acest’a slăbiciune moştenită din timpii sclaviei nóstre, dă ligei maghiare o putere, care nu este justificata nici de importanti’a, nici de numerulu nici de facultăţile spirituale ale elementului maghiarii. Potemu se ne convingemu in fiacare dt, că Maghiarii, deşi sunt divisati in partide, in diferite confessiuni s. a , totuşi candu este a se lua o mesura in contra Nemaghiariloru sunt de comunii acordu. Fagia cu Romanii, Slavii si Germanii din tiera ei sunt numai Maghiari. Este óre totu astfeliu si la noi Romanii ? Suntemu óre si noi numai si numai Romani candu stamu fagia cu Maghiarulu, care pretinde se ne lapedamu de limb’a si nationalitatea nóstra ? Bine ar’ fi candu am fi ajunsu cu totii la consciinti’a, că numai strins’a uniune nationala poate se ne mantuie, că trebue se opunemu fortiei contrare, forti’a legaturei dintre noi. Bine ar’ fi déca dela 1848 incoce, de candu s’a proclamatu necessitatea solidarității nationale, cu conditiunea cea mai de căpetenia a progressului nostru, cu garanția cea mai tare a viitoriului nostru, bine ar fi deca de atunci amu fi invetiatu se cunósce cu puterea elementului nostru si se scimu a o afirmă! Andimn vnse spre marea durere a nóstra si astadi inca voci lugubre, cari păru a fi osendite de principele intiinerecului se cânte mereu jalniculu cantecu alu sesvilismului secularu: „suntemu slabi, . . . trebue se cedemu . . . n'avemu mijlóce spre a purtă lupt’a cu puternicii contrari . . . trebue se recurgemu la grati’a loru. . Ei bine! deca Maghiarii, cari au a se luptă cu atătea greutati si piedeci, cari sunt incungiurati totu numai de nesce elemente, ce nu le sunt amice — recunóscemu că numai din causa ingamfarei si a intolerantiei loru nationale — deca acesti Maghiari isolati ar incepe a se plânge, că : „sunt prea slabi“, că „le lipsescu mijloacele“, că „nu potu esi la cale cu atiti contrari“, fire-ar’ possibilu că se ’si mai sustiena positiunea de astadi predominanta si numai 48 de ore ? Se invetiamu del’ dela Maghiari, se invetiamu dela ei, nu de a fi esclusivisti si a voi se ne imbogatimu pe contulu altora, ci se invetiamu dela ei a fi solidari, a fi unia si nedespărțiți candu stamu fagia de ei si de uneltirile loru, a fi cu curagiu si cu energia in aperarea interesseloru nóastre. Deca Maghiarii, cari se lupta pentru o idea nerealisabila si nedrepta, cari tocmai prin tendintiele si instiintiele loru indreptate in contra esistintiei nationale a popóareloru conlocuitóare ’si-au atrasu antipathi’a acestor’a, precum si a popóareloru cislauane, déca acesta micu elementu totusi a pututu se dobândésca atâtea succese in scurtu timpu prin solidaritatea s’a, cu cătu mai multu nu suntemu noi in dreptu a asteptă unu resultatu, candu ne luptamu pentru o causa drepta alaturi cu celelalte nationalitati ale monarchiei? Un’a se nu uitamu niciodată . Unirea face forti’a! Cronica evenimentaloru politice. Brasiovu, 27 Main st. n. Dr. Mihailu Poi adreseza cătra „Pester Lloyd“ o scrisoare, in care se plânge, că corespondentele despre relatiunile Serbiloru, ce aparu in acestu diaru si in celelalte foi unguresci sunt pline de neadeveruri. Astfeliu ceea ce s’a scrisu despre densulu (Polit) că că procurorii alu fondului naționalu serbescu ar’ avé o léfa anuala de 10,000 florini este o fabula scornita, căci salariulu seu abia face 1000 fi. Apoi se plânge d-lu Polit, că intr’o corespondenta dela Carlovitiu se ataca comitetulu congressului, care este basatu pe statutulu sanctiunatu serbescu din 14 Maiu 1875 si articlulu de lege IX din 1868. Congressulu acesta de 6 ani a doveditu o mare conscientiositate , incătu guvernulu ungurescu nu pote se-i faca cea mai mica imputare. Dr. Polit sfârsiesce scisarea s’a cu urmatorele cuvinte : „Indata după numirea patriarchului Anghelici am fost de părere se se diselve ele insasi, atatu comitetulu congressului, câtu si tote autoritatile bisericesci autonome si se lase guvernulu se faca si drega după pofta inimei in biseric’a noastra. Daca legea nu ne-a pututu scuti ca se ni se nu m ea s ca capulu bisericescu cum va scuti legea institutiunile celelalte ale bisericei nóstre autonome? Deci ar’ fi numai consecuentu, că patriarchului octroatu se ’i urmeze indata o constitutiune bisericescă octroata. După denumirea făcută contra legiloru a patriarchului nu ne mai pote suprinde pe noi Serbii nimicu. Nu ne ar’ causa nici o surprindere nici chiaru casulu, candu ne ar’ denumi cineva noue acatoliciloru pe Cardinalulu Haynald seu pe episcopulu Strossmayer de patriarchu.“ Propunerea B a r r é r e inca nu s’a luatu in discussiune. Anglia si Frangi’a sunt prea ocupate cu Egiptulu. Dealtmintrea se sustiene, că Angli’a voiesce se faca unu amendamentu in favoarea României. După ’ scen’a miscatore dintre Chedivau si ministrii sei, se parea, că situatiunea din Egiptu s’a intorsu spre bine. Inse sperantiele intr’o pacinica aplanare a tuturoru diferentieloru a fost de scurta durata. Incuragiati prin sosirea escadreloru in postulu dela Alesandri la representantii Frangiei si ai Angliei au capetatu mare pofta de amestecu in afacerile interiore egiptene si au inceputu se pună conditiuni ministriloru Chedivului. Scopulu loru era adelatură mai antaiu pe Arabip a si ’a, asigurandu-i gradulu si salariulu si a demissiună pe o parte din căpitănii si din trupele devotate lui. Ministrulu-presiedinte parea antaiu, că consemtiesce, deodata inse ’sia schimbaţii gandulu si a declaraţii consulului generalii francesu, că Europ’a nare dreptulu de a se amestecă in afacerile egiptene, pe cătu timpu se platescu cupenele ; elu (Arabi) va cede numai fortici. Unu consiliu de resbelu se ticnii, care hotari a face pregătiri militare. Arabi declară, că este sigura de sprijinulu camerei notabililoru si alu Beduiniloru precum si de simpathiele Portii. Chedivulu nu se mai semte sigura in Cairo si voiesce a merge la Alesandri’a si a se pune sub scutulu escadreloru franco-anglese. Guvernulu turcescu incurageaza resistenti’a lui Arabi-pasi’a si ’i tramite mereu instrucţiuni. Puterile nu sunt intielese asupra unei procederi comune si Turcia se bucura. Aciuau se vorbesce de o intrevenire armata franceso angloturcesca si de întrunirea unei conferentie de ambasadori la Constantinopolu. O încurcătură eventuala in Egipetu i-ar veni la socoteala printiului Bismarck si de aceea trebue se credemu, că pre candu anuntia prin diare, că este bolnavi si traiesce retrasu, cancelarulu germanu tiese la unu nou planu, cum se de de lucru Frangiei si Angliei si in cestiunea Egiptului. Printiulu Alesăndru alu Bulgariei se dice, ca, a parasitu Petersburgulu cu mare multiumire. Domnii panslavisti Katkov si Aksakov au conferitu cu elu si l’au salutatu in foile loru cu mare căldură. Asié déja nu mai e vorba de abdîcerea lui dela tronu. Acuma trebuie se se semia earasi sigura, căci ’i s’au datu dela Petersburg duci generali russesci de ministri. Portofoliulu de resbelu si de interne, politic’a esteriora si interióra a Bulgariei, este asiediata asiader’ in mani russesci. Totu mai multu se amana încoronarea T ia r u l u i. Acuma se dice, că anevoie se va pute face in anulu acest’a. Unu consiliu alu famili’a imperatesca se fi hotaritu, că se se faca abia in Maiu 1883. Semmui reu! Felicitări la palatu in diu’a de 10 Maiu. După ce s’au intorsu dela Metropolie, unde au fost felicitaţi de cătra inaltulu cleru, Majestîtile Loru Regele si Regin’a au primitu la palatu mai antaiu felicitările guvernului. Ministrulu vorbitoriu reamintindu in discursulu seu cuvintele memorabile, ce le-a rostitu in audiulu tierii Regele acum unu anu, candu a primitu din manile representatiunei nationale corón’a regala: „Corón’a cea mai frumóasa este si remane dragostea si încrederea poporului, pentru „care n’avemu decătu unu singuru gandu , mândrea si fericirea lui“, asigură pe Suverani, că poporulu romanii ii iubesce, si nu are decătu unu singuru cugetu, de a-i vedé pururea domnindu cu gloria si fericire pe tronulu României. — Regele multiumindu dise : „Amu strabatutu împreuna momente seriose, amu avutu multe griji; vomu intimpină inca multe din greutățile neinlaturabile mersului afaceriloru unui statu, inse, cu concursulu D-vostre si cu intielept’a si matur’a conducere a iubitului Meu presiedinte alu consiliului, nu Meindolescu, că le vomu învinge!* După acéstea Regele si Regina au primitu felicitările stefiloru de missiuni diplomatice, apoi acele ale Corpuriloru legiuitoare, apoi ale mariloru demnitari, a presiedintiloru curților«, si