Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-10-24 / nr. 124
membri pentru compunerea respunsului la mesagulu tronului. Acesti membri suntu: Em. S’a ivit. iTopolitulu primata si d-nii V. Boerescu, Ciolacu, N. Voinova si C. Cornescu. Camera deputatiloru inca alese in siedintia de Joi o astfeliu de comissiune in persoanele d-loru : D. Gusti, T. Maiorescu, N. R. Locusteanu, E. Costinescu, A. Lahovary si N. Elevia. Totu in acesta siedintia declară d-lu Dimitrie Bratianu, că nu voiesce a mai remane ca presidentii alu adunarei. D-lu A. Lahovary esprimă parerea de reu a minorității pentru hotarirea luata de fratele primului ministru. Punendu-se la votu dimissiunea d-lui D. Bratianu, se primi cu 44 voturi contra 22. Patru deputati se abstienura. Adunarea ’si alese de conducatoru pe d-lu generalu L e c ca cu 45 voturi contr’a 22. Comissiunea dunarena se va întruni măne in 5 Novembre n. la Galati. Acesta comissiune se va ocupă, după cum se impartasiesce, afara de afacerile sale curente si cu cestiunea bracului Chili’a. Cele mai de căpetenia diare italiene se esprima de totu favorabila asupr’a alegeriloru ultime. „Opinione* scrie: Ultimele alegeri probeza, că tier’a e dispusa a sustine unu guvernu, care garanteaza ordinea si care doresce unirea fortieloru liberale si fortieloru monarchice, ceea ce dorimu si noi asemenea. Drept’a revine in acelasiu numeru că si după alegerile din 1880.“ „P o p o o Romano“ dice: Compunerea fortiei numerice a partideloru in nou’a camera va fi pagiuu deosebita de a celei vechi, inse cu totulu diferita ’i va fi fisionomi’a. Alegerile de Duminica voru dă in nou’a Camera o majoritate omogena, care va asigură unu guvernamentu solidu.“ „Diritto“ socotesce, că radicalii au castigatu numai vr’o diece fotolium. „R i f o r m a“ gasesce, că caracterulu alegeriloru de Duminica semnifica „libertate si ordine. “ „Republique Frangaise“ aseamana mişcarea revoluţionara din Frangi’a sudica cu nihilismulu. Ea se mângâie inse cu faptulu, că isvorulu acestei mişcări nu e in Frangi’a ci intro alta tiera si cu convingerea, ca ea nu va pute inabusi in lucratorii francesi, vocea ratiunei si onorei. »Din acesta causa noi nu ceremu, dice organulu d-lui Gambetta, nici o mesura esceptionala ; nu ceremu ceea ce in Germani’a s’a botezatu intr’unu chipu atătu de ciudatu cu miraculosulu nume de „mica stare marțiala“, nici tribunale fara jurați, cum sunt in Irland’a, nu ceremu de cătui, că guvernulu se guverneze, că administrati’a se administreze, ca politi’a se vegheze, că tribunalele se judece si se pedepsesca. Acesta va ajunge pe deplinu spre a pune pretutindenea capetu turburariloru materiale. “ Corespondentulu din Berlinu alu ziarului Daily Telegraph afla din isvoru siguru, că incoronarea imperatului Alecsandru — adeca ungerea lui — s’ă efectuatu in adeveru. Se pare, că barbatii de stătu russi credu, că actualulu principe mostenitoriu n’ar’ ave dreptu la tronu, déca fatalu seu ar' muri fără ca se fia unsu. D’aceea s’a luatu olarirea, că ungerea se se efectueze in Moscva in presintia celoru mai mari demnitari ai statului si s’a incheiatu unu protocolu asupra actului, prin care, după cum se crede, sa dobenditu sancțiunea divina pentru guvernulu actualului imperatu. Acestu planu fu esecutatu pe timpulu afiarei Tiarului in vechia capitala moscovita si prin acésta s’a asiguratu viitorulu dinastiei, la casu, căndu tém a de comploturile nihiliste ar impedecă încoronarea publica. Motivulu, pentru care se tine secreta aceasta afacere, este, că, deca ea ar fi cunoscuta de toata lumea, s ar micsioră inseranatatea ceremoniei publice, care ar’ fi considerata atunci numai că o repetire. Cu peasiunea desbateriloru asupra a d re sse i de multiumire, ce se votă trupeloru anglese, ce au luatu parte la espeditiunea din Egipetu, membrulu camerei comuneloru. Lawson se esprime in modulu urmatoriu : „N ara fostu niciodată de parerea de a votă armatei multiumiri speciale pentru servitiiie sale. N’am nimicu nici contra soldatiloru, nici contra matroziloru; toti acesti omeni si-au făcutui datoria. Cu toate acestea nu esiste nici unu motivu spre a le votă o adresa de multiamire, scu in casulu acest’a ar’ trebui se damu acel’a si votu si ministrului de resboiu, pentru că a introdusu resboiulu si primului ministru pentru că a inscenatu. — Soldatulu incheie intrandu in armata unu contractu cu statulu in sensulu caruia are se faca o anumita closa de munca si se se espmia, după intdiuplare, si la mari pericule. In schimbu elu ’si primesce leafa si, pe deasupra, o inalta positiune sociala, in Angli’a mai vertosu, unde elu trece de celu mai mare omu pe pamentu. Se nu se uite inse, că soldații egipteni, cu cari cei Englezi au avuțui a face de asta-data, suntu cei mai rei soldați de pe pamentu. Si acumu tier’a intréga se aventa la osanele si cantari de aleluia pentru o victoria, pe care ea, cu bogatele sale resurse, a dobândit’o asupra acestei armate de nimicu. Acést’a e o adeverata farsa. Se se voteze o adresa de multiumire nu armatei angleze, ci soldatiloru egiptefti, pentru că au sclutu fugi atitu de bine. Deca s'au datu si de astadata recompense bogate conducetoriloru armatei ce va face tiera, candu armata se va găsi in resboiu cu unu inimicu adeveratu ? Se poate prea bine, că Anglia se se gnseasca, mai curendu seu mai tardiu, in lupta cu Russia. — Se bage dér’ bine de seama poporulu anglezu; elu se face de râsu cu banchetele cu adresele de multiumire cu primirile sale triumfale. O fapta ca acesta, că o mare putere că Angli’a a pusu pe fuga câțiva ticăloși soldați egipteni, n ar merită se fia nici macaru înregistrata. Din lipsa de spaciu nu ne putemu ocupă nici de astadata mai pe larga de cestiunea egipteana Reproduceam deocamdată declaraţiunile unui însemnaţii organi de publicitate anglesa asupra concessiuniloru ce le poate aşteptă Turcia din partea Engliterei. Fagia de împărtăşirile unui corespondenţii din Constantinopole, care anuncia, că Parta ar dori se i se permită a tramite unu miou contingentu de trupe in Egipetu si că decretele britanice privitoare la acesta tiera se fia date in numele Sultanului diarulu „Times“ se esprima astfeliu : Positiunea Tu r c ie i este forte ciudata pentru o putere, care a fostu in zadaru conjurata de toata Europa da traunte unu contingentu in Egipetu si da mantine autoritatea suzeranului acolo Orice încercare, da caută o protectiune suptu autoritatea Sultanului, ar’ fi o batjocura si o instelaciune, precum si unu semnu de slăbiciune, care ne-ar’ face se perdemu încrederea, de care ne bucurămu acumu. Chiar’ cu pericol..Iu d’a reci nou nascuta si nu nepartinitarea prietenia a Portiei, trebuie se spunemu ca resultatulu finalu alu reorganisarii Egipetului va fi mai multu o restrângere de cătu o lărgire a autoritarii Sultanului in Egipetu. Epoca firmaneloru a trecutu. „Le Mé m o r ia diplomatique“ asimtia că Englitera s’a invoitu cu puterile, că negotierile in privinti’a Egipetului se fia amanate pena după terminarea procesului contra lui Arabi. FOILSTOITU. O caletoria la muntele Atos. (Urmare.) Muntele Atos este bine cunoscutu invetiatiloru din lume, pentru ea visitatu a fostu adese de exploratori priceputi, cari erau studiatu pe largu in tóte privintiele si cari au si publicatu in tierile loru opere pline de eruditiune mai in tóte limbele cultivate, chiaru in limb’a georgiana si serbesca. Din punetulu de vedere românean inse peninsul’a atonica n’a fostu inca explorata de locu, cu toate că d’intre toti străinii, Rumânii suntu in readune cu multu cei mai interesați da studia manuscriptele, inscriptiunile, odoarele, portretele, vestmintele, pomelnicele, etc., care privescu in mare parte istori’a loru. Acestu adeveru nu ve pote surprinde de lelu, domnule presiedinte, pentru ca cunosceti mai adancu de cătu mine analele nóstre din trecutu si sciţi bine, că tot da una Romani’a, peste mesur’a midileceloru sale, a ajutatu pe creştinii din orientu. Intr’adeveru, tierile locuite de ordodocsi, mai in contactu cu Turcii, au fostu timpu indelungatu numai Romania, Serbi’a, Bulgari’a si Greci’a, ceiu pusinu pena la 1774, cându a inceputu peste Dunăre si Russia victoriosu a se lupta cu Turcii. Bulgaria, ne spune Hurmuzaki, după ce fă prin Sisman, celu din urma rege, cadiu si ea sub Turci cu simplu inlaotu in 1391. Serbi’a dispare din istoria la 1459, cându s’a incorporării conitivu in imperati’a turcesca, împreuna cu Bosni‘a in 1463 si cu He.Jegovin’a la 1467. Komane dor’ in piciore Komani’a.... unde soldatulu lui Christosu, Stefanu-celu-mare se urca falnicu pe tronu in Suceav’a (1456) tocmai pe cându imperati’a crestiniloru de peste Balcani cadiuse de totu, sdrodita sub zidurile din Constantinopolu, in grozav’a năvălire a ianiceriloru lui Mohamet (1453) Greci’a, care din vechime departata n’a pututu ave o istoria naţionala mulţime de secole, s’a constituit independenta intre anii 1821—1833, cându, in urma tractatului din Londr’a, principele Oton din Bavari’a s’a suitu pe tronu in Naupli’a. După trei secole si jumetate Serbia, in urm’a resboiului seu nationalu din 1815, a triumfatu in 1830, cându Sultanulu Mahmud a recunoscutu autonomia Serbiloru sub dorani’a ereditara a lui Milosiu Obrenovici. In urma bătăliei de la Plevn’a, unde multi Romani au muritu pentru crestinii din peninsula balcanica, Bulgari’a s’a sculatu autonoma in 1879, cându principele Alexandru din famili’a Battenberg s’a suitu pe tronu in Sofia. Nu ve potu intretine si despre Muntenegrul iinde dice legend’a, ca s’a spartu in plimbare taculu lui Dumnedieu plinu cu munţi, pentru ca, desi Muntenegrenii s’au luptatu vitejeste si totu d’auna au pututu mentine libera si independenta cetatea loru firésca; totusi, avendu in trecutu aproape 150.000 de locuitori si pote 300.000 de lei venituri budgetare, nau pututu, din nenorocire, se ajute nici se apere de câtu abia mosi’a loru. Acumu, d-le presiedinte, e de prisosu cu totulu a mai numera pentru Academia romana bătăliile numerose si sangerose, in care Romanii din principatele dunărene s’au luptatu in timpu aproape de cinci secule contra Turciloru, de la Mircea I (Rovine 1388) pena la Carolu I (Plevn’a 1877). Mai pusinu vise cunoscute ne potu fi sumele de bani, ce s’au tramisu anualu din munc’a Romaniloru in locurile sânte din tierile turcesci; voi ii se vorbescu despre gramad’a de galbeni, ce s'a tramisu in daru cu milioanele popiloru greci din Fanar, fara ca si grecii se daruiescu romaniloru celu pusinu unu dramu de recunoscintia, dupa cumu ve veti convinge cu prisosu mai la vale. Veniturile monastiresci s'au ridicatu, mi se pare, in anulu din urma 1863 la sumele colosale de lei vechi 26.023.673. Acestu milionu de galbeni cu cele din sutele de ani trecuti, împreuna cu toti banii cheltuiţi pentru bisericele clădite, pentru odorele dăruite si pentru resboiele indurate se fia transformatu in totalu intr’o piramida de auru, ar’ întrece de siguru in inaltime chiaru muntele Atos. Fia câtu de tardiu, totu ’mi place se credu, ca Grecii si Slavii din peninsula balcanica voru judeca dreptu o data si voru recunosce toate sacrificiile Roman loru in sânge, in bani si in cugetu curatu, fara gandu reu. Atunci nu va fi cu mirare ca, dreptu recunoscintia, se caute si ei se execute ideea maretia pe monumentu urianiu, ce architecturu Dinocratu a propusu odiniora lui Alexandru-celu-mare; adica, se voru incerca se cioplesc a stanc’a muntelui Atos, ca s’o transforme intr’o statua de dietu’a tutelara: Eomani’a pururea bine facatoria! Cându am inceputu acésta scrisore, domnule presiedinte, n’am avutu de scopu a ve comunica pagine din impressiunile caletoriei mele; prin urmare, sunt datoriu a ve intretine numai despre documentele si portretele discursulu pronuntiata de I. P. S. S. Mitropolitul Primatu, cu ocasia deschiderei sessiunei de tomna a Sântului Sinodu in Bucuresti. Prea Sântuti Frați Episcopi! Cu dragoste si bucuria salutandu buna venire a fratieloru vóastre la aceasta sessiune a Sântului Sinodu, vie rogu Celui de Susu, că întrunirea noastra si asta-data se fia bine roditoare pentru Biseric’a noastra. Cea mai de căpetenie cestiune, Prea Sântiti, de cari vomti avea a ne ocupă in aceasta sessiune este fara indoiela, începerea revisuirei cărtiloru bisericesci. Revisuirea cărtiloru bisericesci este unu actu mare in toate privirile, si face onoare atntu corpului nostru, care a luatu aceasta hotarire, câtu si onorabilului guvernu, care a datu mijioacele pentru realisarea ei. Comissiunea aléasa de noi pentru acestu scopu, ne va presintă antaiele sale lucrări si vomu avea dér’ dificil a inse multu meritori a lucrare de a cercetă schimbările propuse de comissiunea noastra, ca se se poata face, câtu mai eurendu, inceputulu tiparirei cărtiloru. Asemenea vomu ave a ne ocupă si de alte cestiuni cari, desi n au aceiasi importantia totusi nu sunt lipsite de interesu. Santulu Sinodu se va ocupă si de ele, dându deslegarea ceruta