Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)
1883-10-02 / nr. 115
ale intregei asistentie, însoţite de imnulu naţionalii, Majestatile Loru, urcându-Se pe scara cea mare, Isi continua mersulu in processiune cu toata asistenti’a, ear’ I. P. S. S. Mitropolitulu Primate, pe mesura ce se străbateau sălile, coridoarele si toate camerele, le stropia cu sant’a aiasma, după cerinttele religiunei. La orele ll/2, o cina maretia fu servita in sal’a cea mare de mancare a Castelului, la care au luata parte 50 de invitati. In cursulupraudiului, candu s a servitu vinulu de Cotnari, Dealulu-Mare si Dragasiani, oferitu Majestatiloru Loru de Societatea Cooperativa, Regele, ridicandu paharulu, a rostitu cu voce plina si resunatoare urmatoarele cuvinte : „Amu daditu acestu Castelu ca unu semnu trainicu „cu dinastia, aleasa liberu de natiune, este adencu inradacinata in asta frumoasa Tiera si ca resplatimu dragostea poporului Nostru cu încrederea nemărginită, „care avemu in viitorulu scumpei Nóstre Patrie, impli„nescu dar’ o datoria sacra, o vina dorinita, ridicandu „cu vinu Romanescu, in acést’a casa a Nóstra, celu „antaiu paharu in onorulu si pentru fericirea României. „Se traiesca drag’a Noastra Tiera!“ O puternica si nesfersita aclamare : Traiésca Regele! Traiésca Regin’a! a esitu din peptulu tuturoru asistentiloru. Apoi, presiedintele Senatului, Principele D. Ghic’a, a adresata Majestatii Sale urmatoarele cuvinte : „Prin staruintia si barbatia ai ridicatu Romania in positia in care se afla ea astadi. Totu prin aceste virtuti ai solutu se învingi marile greutati locale si ai inalttatu, intre acesti munti grandiosi, acestu maretiu Castelu Regalu. Fiindu convinsu ca exprima semtiementulu tierei întregi, Iti dicu: Sire, se traiesci ani multi cu mandria in mijloculu iubitului Teu poporu. Se stapanesci si se locuesci cu sanatate si inima buna acestu strălucita Castelu, impartasindu fericirea cu August's la Soţie, idealulu femeiei. Se traiasca iubitulu nostru Rege ! Se traiasca gratios’a nóstra Regina! Se traiasca scump’a nóstra Dinastia!“ După acéstea, domnulu V. Alexandri ceru voie se ridice unu paharu după cum era obiceiulu in vechime, si dise : „In timpi strabunitoru nostri, candu Domnii si boarii mari ai tierei intrau in locuintie noue, poporulu se aduna de le facea urare aceste cuvinte: Câte caramidi si grindi, Atâtea măriri si isbendi! Câtu nisipu in aste clădiri, Atâte fericiri si străluciri! Acest’a urare stramosiesca o adresamu astadi Majestatiloru Vostre in numele poporului romanu. Se Ve ajute Dumnedieu a mai clădi multe alte monumente in tiera, totu atâtu de glorioase, totu atâtu de fruraase ca acestu Palatu frumosu si feericut cu basmele lui Pelesiu. Bine-cuventarea cerului si iubirea poporului fia vecinie o ospeti ai casei Vostre!“ In urma, domnulu C. A. R o s e 11 i, presiedintele Adunarei, ridicandu-se, intre altele, dise: „Majestatile Vostre nu V’ati marginitu in a implanta in rărunchii pamentului Romanu adencele temelii ale acestui Castelu, pentru a dovedi poporului legamintele cari Ve unescu cu densulu. Rege si Regina, V'ati legatu de naţiune prin fapte gloriose si de iubire. Legamentulu poporului cu Suveranulu seu s’a cimentatu apoi atâtu de tare la Plevn’a, prin sângele vitejiloru nostri, in câtu nimicu astadi nu le va putea rupe.“ Terminandu, a purtatu unu toastu in sanatatea Regelui si a Reginei. Asemenea I. P. S. S. Mitropolitulu Primatu, in numele clerului, si domnulu generalu Cernatu, in numele armatei, au adresatu Majestatiloru Loru urări de fericire si mărire, la cari Regele multiumesce cu căldură si totuodata adreseza eroriloru spitaleloru civile înaltele Sale multiumiri, pentru ospitalitatea ce au gasitu in monastirea Sinai’a in decursu de 10 ani si că petrecerea Loru acolo va fi pentru totu-d’auna o amintire plăcută pentru Rege si Regin’a.“ Cugetări asupra situatiunei României. (Continuarea a 13-a a estrasului din epistolele dlui L ad. Vada. ) Vorbindu despre municipiuri, nu potu reface nici aceea, cu compatrioții unguri conducători, după ce se convinseră, câ totuși au mai remasu câteva municipiuri, in care nici legea vitrega privitore la compunerea comiteteloru comitatense nu a fost de ajunsu spre a paralisa indestulutiva compactulu elementu romanu, ei in mare parte tocmai pentru acéstia au facutu o lege despre noua arondarea a municipieloru prin care li-a si succesu — cu forte putina esceptiune — a desfiintiu de totu acele municipiuri compacte romanesci, seu a le imparti si impreuna cu altele, spre esemplu (ca se nici nu vorbescu de municipiuri orasiane,ci cumu era Hatiegutu si altele) municipiele Fagarasiului, Zarandului, Naseudu- lui, ba ce e mai multu chiaru si alu Chiorului. Inca si acestu din urma municipiu romanescu stravechiu s’a desfiintiatu, pe lenga tóte ca era cunoscutu pentru nedatit’a s’a fidelitate câtra regimu, si a alesu totudeauna deputați dietali după placutu partidei guvernamentale si avea a suferi inca si afronturi pentru acest’a din partea conationaliloru, si cu toate ca avea si unu edificiu mare pretorialu ziditu cu multa cheltuiéla a poporului de acolo; si in contra Chiorului nu au pututu avea frații Unguri nici unu motivu, de nu acel’a, câ Si om cua mare, a cărui locuitori sunt mai vertosu romani cu emporiulu municipalu se nu devină unu orasielu romanescu infloritoru. Dasfiintiarea lui s’a inceputu cu aceea, cu mai nainte a perdutu judecatori’a sa regesca colegiala ce avea la Stomcuta; apoi după aceea s’a impartitu totu districtulu intre municipiurile vecinasie, asia cu bietii Chioreni, de au afaceri la oficiulu comitatensu seu la judecătoria colegiala, si la comitetulu municipalu etc. au se faca o caletoria forte lunga la Deesiu si la Careimari ba districtulu Chiorului s’a desfiintiatu intratâta chiaru, ca nici macaru numele seu nu se mai pomenesce oficiosu. Asia stamu noi Romanii cu municipiurile chiaru si aci acasa in comitatele locuite in masse compacte de noi ne este paralisata influintia ce ne ar’ compete. Noi putemu dice cu totu dreptulu si fara a esagera, că si din viéti’a municipala avemu mai numai atâta, câ noi portamu in cea mai mare parte sarcinele trebuinciose pentru susținerea comitateloru, dér’ unde ar’ trebui se avemu parte si de beneficiurile ei, de acolo Romanii sunt exclusi mai de totu, intru atâtu incâtu dreptulu celu mai avemu si de care ne mai putemu bucura in realitate se reduce mai numai la aceea, cu toti acei forte puţini câţi mai incapemu in comitetele comitatense, acolo ne putem respectorâ dorintiele si durerile nóastre; cu tóate, ca nici aceea nu se pré iea la protocolu, sau nu in sensu adeveratu si cu motivele produse, ca se poata veni la cunoscinti’a exacta a regimului; ba si unde se mai duce protocolulu si in limb’a romana, acest’a nu e altuceva decâtu a eiadicandu numai o traductiune a celui ungurescu si cu tóte, câ in Ardealu inca si libertatea vorbirei, respective libertatea pressei este cu multu mai restrinsa, decâtu in Ungaria propria, pentru câ la noi esista si acea anomalia, câ nu numai legea electorala, ci si legea de pressae diferita de a Ungariei, câ pentru Transilvania pena in diua de astadi este susținuta in vigóre o lege de pressa mai neliberala, de care se si servesce regimulu; trebue inse se recunóscemu, câ (pe lânga tóte, câ avemu unele esemple de suferintia prin rigóarea aceleia) nu se servesce de ea cu atâta rigurositate, cum ar’ pute in sensulu paragrafiloru ei. Unde a mai remasu totusi vr’unu comitatu, in care n a pututu fi paralisata inca de totului inriurinti’a Romaniloru in afacerile municipale, cum e de es. Carasiu-Severinulu, deca in acestu comitatu locuitu de vr’o 300.000 de Romani s’a intemplatu acea minune a minuneloru, ca s’a alesu d. Simunescu de vice-comite, pentru acést’a alegere — desi numitulu este cunoscutu ca partisanu alu partidei guvernamentale — toata lumea ungurésca a venitu in cea mai mare consternatiune si mânia, că si cum alegerea unui Romanu la unu atare oficiu municipalu ar’ duce totu statulu si tota naţiunea maghiara in perire si unele foi unguresci orbite de ura de rassa intră atâta au uitatu de sine, cu chiaru si pe vredniculu d. Episcopu romanu Victor Mihali din Lugosiu l'au atacatu si amenintiatu cu toata furia, era (desi legea insasi dispune, ca chiaru si la denumiri de comiţi supremi regimulu se fia cu respectu la nationalitati si in privintia vicespanului si celorlalţi amploiaţi municipali da dreptulu de ai alege, comiţele supremu Rattyansky a trebuitu se cada, pentru câ s’a pututu intempla sub cârm’a lui o atare alegere, câ si cum ar’ fi comisu unu pecatu de morte, si nu ar’ fi observatu tocmai legalitatea, si câ si cum — de cumva aimpatisatu cu Romanii — chiaru si a avea simpathii câtra natiunea noastra ar’ fi in sine o crima oribila si nu la aceea ar’ trebui se nâsuimu cu totii, că in locu de neamici se devenimu odata fraţi, toti conlocuitorii acestei patrie!!! Se mai amintescu oare si aceea ca inca chiaru si in comunele rurale câtu de restrinsa este influinti’a Romaniloru ? Institutiunea virilistiloru (in contra careia precum preste totu despre legea electorala transilvana din atâtea comitate s au facutu remonstratiuni si multi oratori — intre cari chiaru d. actualu ministru contele S z a p á r y asia de meduase oratiuni au trenutu odinioara — pe câtu mi aducu aminte — in amenduce camerele parlamentului) institutiunea virilistiloru — dîcu — fiindu introdusa chiaru si in comune prin artidulu de lege alu 18-lea din 1871, prin acesta si prin nenumeratele abusuri cunoscute de obsce, indreptatirea data poporului prin legea comunala, este făcută mai de totu ilusoria, mai vertosu in privinti’a alegeriloru diregatorioru si notariloru comunali respective de cercu. Parte si din susu insemnatulu punctu de vedere, ne atinse durerosu si celalaltu gravamen principalu alu nostru cumcu statulu in respectulu promovarei interesseloru culturale ale Romaniloru, dovedesce in faptu forte puţina bunavointia. (câ se nu dicemu câ o neglige mai de totu.) Nu ’mi a placutu niciodată a esagerâ, deci nu negu, ba recunoscu prea bucurosu, câ ceva, ceva totu se face si in asta privintia, adeca cam atâtu, câ avemu câteva stipendii, pentru studenți seraci romani, fundate inse insusi de Majestatea Sa Cesarea Regesca Apostolica, mare parte inca in vremea ante-constitutionala. Vr’o duce seminarie capeta dela statu ajutoriu; la câteva gymnasiuri aplica statulu câte unu professoru spre prelegerea limbei romane, era la preparandiile de statu, se primesce cându si cându câte unu teneru seu fetitia, ce se prevede dela statu cu oarecare ajutoru. Dér de alta parte, cele trei milioane de Romani din totu imperiulu vastu alu nostru, cari concurgu cu atâta sânge si avere la susținerea aceluia si d’intre cari fraţii Bucovineni au sub controlulu regimului respectiva inca si unu fondu religionaru-scolaru forte insemnatu, necum se fia ajutati ca se aiba vr’o Universitate romanésca, ba afara de Bucovineni, cari si ei insii nu cu multu suntu mai consideraţi, deoarece si ei suntu constrinsi a invetia cele mai multe studii universitare in limba neromana . Romanii in universităţile existente in Budapest’a si in Clusiu, nu au nici macaru o singura catedra parithetica, fote se invatia numai in limb’a maghiara, si totu respectulu ce se da limbei noastre in aceste scoli supreme ale statului, se marginesce la aceea, câ la amendare se susţine câte unu professoru spre prelegerea limbei si literaturei romane. Asia e si cu institutele celelalte. Compatriotii maghiari au si pânea si cutîtulu, — si budgetulu culturalii si poterea — in manele loru, si se si servescu de acesta impregiurare bine spre scopurile loru nationale. — Fara ca se aiba multi scrupuli, ca, dieu, nu numai ei au contribuit la implerea visteriei statului , ei se folosescu din budgetulu culturalu (precum si de celelalte venituri publice) mai numai spre intarirea si înflorirea nationalitatii loru proprie maghiare era faţia cu celelalte, in deosebi faţia cu interesele culturale ale Romaniloru, suntu, dien, forte puţinu semtitori, si de totului totu avari. Intru alu 17-lea §. alu legei despre „egal’a îndreptățire nationale“ tocmai parlamentulu ungurescu a esprimatu apriatu acelu adeveru, câ: „Din respectulu respandirei de obsce a culturei si bunastarei, este scopulu principalu si alu statului, câ instrucțiunea publica se se aventecu bunu succesu“ si prin urmare „statulu are datorintia de a griji in câtu e possibilu, in institutele de invetiamentu ale statului, cu cetatianii fiacarei nationalitati in apropiarea tinutului unde locuiescu in masse mai mari se poata fi instruiti in limb’a lor materna, pena acolo unde se incepe invetiamentulu mai inaltu academicu.*) Câtu de salutara ar’ puté fi acesta lege cându aru fi in faptu si aplicata conscientiosu. Dér’ ce satura amara a devenitu ea, cându cu mare întristare vederau dârnicu cum dispositiunile ei au remasu vorbe moarte, bune numai de a seduce lumea străină, care nu cunósce mai de apróape referintiele de aici! (Va urma.) Diverse. (Amploiaţii de posta rusesci cu tâlhari.) Diuarului rusescu „Kraspi“ i se scrie din Baku: „Vaporulu rusescu de pe Marea-caspica a fostu jafuitu de insusi personalulu seu de posta. Ajungându vaporulu la Baku amploiaţii de posta esîra dintrînsulu imbracati cu Persi si fugiră in Caucasu, de unde apoi de siguru se voru fi dusu in Turci’a sau in Persi’a. (Cum se casa töresen esilatii in Sib iri’a.) Foi’a ruseasca din Irtusk „Sibir* impartasiesce despre casatori’a esilatiloru din insul’a Sachalinu in Sibiri’a urmatójele : „Déca *) A közoktatás sikere, a közmivelődés és közjóllét szempontjából az államnak is legfőbb czélja lévén, köteles az állami tanintézetekben a lehetőségig gondoskodni arról, hogy a hon bármely nemzetiségű, nagyobb tömegben együttélő polgárai, az általuk lakott vidék közelében anyanyelvükön képeztessék magukat, egészen addig, ahol a magasabb akadémiai képzés kezdődik.“