Gazeta Transilvaniei, octombrie-decembrie 1883 (Anul 46, nr. 115-152)

1883-11-25 / nr. 138

f­eru de boal’a n­spasarei m­ai puținii, decâtu Romanii gr. catolici, unde (afara de scólele de pe teritoriulu fosteloru regimente granitieresci romane, infloritóare prin medite cele mai mari, de cari dispunu, dér’ mai vértosu prin ne­­obositulu zelu pre laudabilu alu câtorva barbati, cari stau in fruntea directiunei acelora, si afara de câteva alte scóle unde preotimea si protopopii tractuali sunt omeni însufleţiţi pentru binele de obscen unu mare numeru alu scóleloru satesei confessionale gr.-cath. si nu putine si dintre cele gr. orientali arata unu regressu si decadintia in locu se infloresca. (Va unnu.) Diverse. (Fondulu de pensiune alu in­­vetiatoriloru dela scólele po­­p­u­l­a­r­e.) De câte ori pomenimu de fondulu de pensiune alu invetiatoriloru dela scólele po­pulare, totudeuna ne aducemu aminte cu multa amaraciune sufletesca de negliginti­a si indo­­linti­a, cu care s au purtatu ordinariatele nóastre confessionale ca inspectorate supreme peste scóalele nóastre confessionale, fatia de infiintiarea unui fondu de pensiune pentru invetiatorii scóale­loru populare si pentru familiile loru. Acést­a negligintia neertata a costatu pe némulu roma­­nescu din Transilvani’a Banatu si din Ungari’a si până acuma sute de mii de florini, cari puteau remané in administrati’a si sfer’a de dispositiune a confessiuniloru, asia inse dispune de ei statulu. Fondulu generalu de pensiune sa infiintiatu numai de câţiva ani si astadi a ajunsu la o suma considerabila asia, că numera milioane de florini. După reportulu ministrului de instruc­ţiune ungurescu starea fondului de pensiune alu invetiatoriloru era la finea anului 1882 urmatorea : in anulu 1882 erau 22. 398 inve­­tiatori si 485 invetiatori strobeliani; d’intre acestia erau numai 12,474 individi membri ai institutului de pensiune, cari plateau. Mai multu de câtu pensiunea normala si-au asigurat'o 328 de membri prin platiri mai mari. Versamintele prescrise membriloru pentru anulu 1882 capetara cu totulu 28­1423 fl. In anulu 1882 trasera 78 pensionari pensiune in suma de 8640 fl. noue d’intre ei capetara spre completarea pen­siunii 866 fl.; la 431 veduve se plătiră 46,464 fl. (De aici se vede, ce mare este mortalitatea intre invetiatori, pentru ca veduvele pensionate suntu 431 pe candu invetiatorii pensionați suntu numai 78 individi, asiadera cu 353 mai multe); 814 orfani capetara 29,512 fl.; că ajutoru odata pentru totudeauna capetara 11 individi 2785 fl. Cu finea anului 1882 facil averea fondului de pensiune 3.452,216 fl. din care 2.592,216 fl. fura platiti si mai figureaza ca restantie inca 859.953 fl. Acest­a este starea fondului de pensiune pentru invetiatorii dela scoalele poporale, care in vr’o diece ani au ajunsu la aceast­a suma considerabila. După normativele pensionarii este datore fiacare co­muna a plați pentru invetiatoriulu seu câte 12 fl. Se punemu, ca Romanii au 3000 de invetiatori si indata vomu vedea ca numai co­munele romane au platitu iu 10 ani 360,000 fl. invetiatorii se fi platitu era atâtu, era câ toata sum­a câta au dat’o Romanii la acestu fondu face 720,000 fl., care cu dobendi cu totu se poate sui la milionu de fl. (Vasile Boerescu) s’a nascutu in Bucuresei la 1 ia­­nuariu 1830. După ce a urmatu colegiulu Sf. Sava, pleca la Pariau, unde studia dreptulu si la 1857 lua titlulu de doctoru. Mai înainte d’a se aduna Congressulu din Paris dela 1856, d. Boereseu scrise unu Memoriu asupra cestiunei politice si econo­mice a M o­l­d o - V­a­l­a h­i­i, pe care’lu imparti membriloru congressului. Prin acea scriere însemnata, autorulu arata positi’a politica a tierii sale cum si aspi­­ratiunile ei. Elu formula dorintiele compatriotiloru sei astfelu: Independenti’a celoru doue principate, unirea loru intr'unu singuru statu, garanti­a colectiva a mari­­loru puteri si unu principe strainu mostenitoru. Acest’a a fost debutulu si program­a s’a in­vieti’a politica, programa pentru care a luptatu si a carei realisare in cea mai mare parte a avutu fericirea s’o veda cu ochii. Intorcendu-se in tiera la 1858, d. Boerescu funda unu diaru „N­ationalulu“. La 1859 fu alesu depu­­tatu si se distinse indata prin stralucitulu seu talentu oratoricu, prin sciinti­a si capacitatea s­ a. La 24 ianu­­ariu 1859, pronuntia in camera unu discursu memorabilu care smulse lacrimi si facil pe toti se se unesca pentru a alege Domnu pe colonelulu Guz­a. La 1860, d. V. Boerescu intra pentru autâra ora in ministeri, sub Epureanu, ca ministru de justiţia. D­e atunci incepu se lucreze cu multa ardoare pentru inte­­meiarea unui alu treilea partidu politicu, p e n t r u­­­u alu cărui organu principalii fii diarulu „Press’a“. D. Boerescu fii nuraitu la 1864 vice-presidentu alu consi­liului de statu, si in acesta calitate elabora C o d­u 1 u de procedura civila, care e in vigore si adi. Dupa caderea printiului Cuza, la 1866, d. Boerescu fii alesa de Camera pentru a se duce cu alte persoane politice in mis­iune estraordinara pe linga Puterile gra­­vante, se lucreze pentru recunoscerea Printiului Carolu de Hohenzollern. Elu im­plini cu demnitate acesta în­sărcinare. La 1873 intra ca ministru alu afaceriloru străine in cabinetu d-lui Lascaru Catargiu. Aci juca unu rolii forte insemnatu. La 1874 publica o brosiura intitulata: Drepturile Românii întemeiate pe tractate, sub pseudonimulu de „unu vechiu diplo­­matul“. Ea cuprindea unu resumatu fidelu alu dreptului internationalu romanu cum si interessulu politicu alu Europei de a stabili o Belgia pe malulu Dunării. Bro­­siur­a fu­ tradusa in mai multe limbi si respandita in toata Europa. La 1875 incheia conventi­a de comereiu cu Austro- Ungari­a. La sfirsitulu anului 1875, d. Boerescu esi din mi­nisteri si fii alesu senatorii. După caderea guvernului conservatoru venindu liberalii la putere, d. Boerescu ii combătu mai ântaiu, atâtu in presa câtu si in parlamentu, dér’ mai tardiu, facendu-se apelu la concursulu si luminile sale si avendu in vedere crispa prin care trecea tiera din causa cestiuniigiEvreiloru, densulu consemti se intre in cabinetulu d-lui Bratianu. Peste câtu­ va tirapu se re­trase din ministeri, dér’ remase in aren’a politica ca membru in parlamentu. D. Boerescu nu s’a distinsu numai prin activitatea s­a politica, ei a fost unu omu de mar valore si câ publicistii, si câ economists si câ jurisconsultu. A fost profesoru eminentui de dreptulu comercialu inca dela fundarea facultatii din Bucuresti. Câ avocatu, a fost unulu din cei mai ilustri membri ai baroului. Câ jurnalistu a fostu unulu d­intre cei mai tari polemişti. Pe terenulu economicu a lucratu asemenea forte multu, fiuidandu mai multe societăţi, precum societatea de asi­gurare Dacia, Creditulu Mobiliaru, etc. După „Resb.“ (A v i s u) D. Frederic Damé, fiindu insar­­cinatu de unu editoru mare din Paris se scrie Istoria Contimporana aRomaniei (dela 1848 pena la 1882), roaga pe toate per­­soanele cari ar' avea date, documente, brosiure, cârti, diare sau manuscrise privitoare la aceasta epoca a istoriei tierii, se bine-voiasca a ’i le comunică, fagaduindu ca, in termenulu celu mai scurtu, va inapoia toate actele ce i se voru tramite. Adresa d-lui Frederic Damé este : strada Clementiei, I, in Bucuresti, la redacția ziarului „l’Independance Roumaine“. (Publicarea sentintii in contra ucigasilor a lui Mailat­h) se intempla in 29 Novembre st. n. a. m. in sal­a tribunalului din Budapest­a. Sal­a era plina de oameni. Publiculu astepta cu mare ne­rabdare aducerea acusatiloru in sala tribunalului. Toti trei acu­­satii erau cu falia palid­a. Pe obrazu le-a crescutu­ peru. Ochii loru suntu fara vietia. Presiedintele a cetitu sentintia tablei regesei, prin care se condamna Pitely si Spang’a la morte. Atâtu Pitely câtu si Spang’a pareau indi­ferenți. Deja candu se publică partea aceea a sentintii, prin care se modifica pedeaps’a lui Berecz din condemnare la moarte in inchisoare de 15 ani, atunci aruncara Pitely si Spanga o căutătură plina de ura asupra lui Berecz. Toti trei apelara in contra sentintii. Procurorulu inca lua recursu la instanti­a a treia. (Prelegeri maghiare.) Reuniunea cetatianiloru maghiari din Brasiovu (brassói magyar polgári kör) arangeza in timpulu ier­­nei in sala cea mare a otelului „Union“ uuu ciclu de prelegeri. Duminec­a in 16 Decembre va vorbi d. Iosifu Râcz despre „istori­a des­­voltarii banceloru.“ (Espositiunea cooperatoriloru) in Bucuresti si-a inchisu definitivu portile Du­mineca. D. D. Butculescu, presiedintele espositiunei, a tinutu cu acesta ocasiune o conferintia asupra importantiei societatiloru co­operative. După ce d-s’a a espusu marea fa­­voare, de care se bucura aceste societăți in strainatate, facil istoriculu infiintiarei loru in Romani’a. Mici si neînsemnate la inceputu, ele s’au intinsu acum in toata tier’a. Rudele ce au datu, sunt de fa§ia, espositi­a. Mai e inse multu de lucru, d. Butculescu face apelu la toti ca, prin noue fortie si cu mai multa buna­­vointia, ca pena acuma, se sprijine silintiele meseriasiloru romani. La anulu viitoru se va organisa o alta espositiune la Iasi. (Ancheta dela P r e d e a l­u.) Dîtele aceste­a ne spune „Rom.“ — o comissiune mixta ministeriala a cercetatu abusurile ce s’atribue d-lui Eder, siefulu magaziei si siefulu biuroului de espeditiune alu câiloru ferate ro­mâne din Predealu. Secţiunea I a constatatu câ inca dela Iuliu a. c. au sositu necurmatu mărfuri locale la Predeal pe numele Aronsohn & Comp. Aceste mărfuri se operau in vama de d. Eder si ajutorulu seu, sub masc­a biroului de espeditiune, si apoi se tramiteau la destina­­tiune cu noue scrisori de trăsură subscrise de d. Eder, imitandu iscălitură Aronsohn & Comp. Cu modulu acest’a d. Eder a dejucatu art. 51 din legea vamiloru care dice , ca o firma de espeditiune numai atunci se pote sta­bili pe langa unu birou vamalu din tiera, candu va avea autorisatiunea ministrului de finance. Firma Aronsohn & Comp., cu domiciliulu in Austro-Ungari’a, n’avea aceasta autorisatiune, precum nici d. Eder nu possede dela direc­țiunea cailoru ferate romane o procura pentru a putea representa in Predealu firm­a Aronsohn & Comp. S’a mai constatatu ca d. Eder, stătea in necurmata daravere de bani cu Aronsohn, fara d’a avea autorisatiunea de a deschide pen­tru d. Aronsohn & Comp., o partita de debitu si creditu; de aceea nu se poate stabili sum­a invertita intre acești duoi domni. D. Eder cu­­mulandu duce funcțiuni si facendu si comer­­ciuri particulare, negligea serviciulu de maga­zia, din care causa intardeau forte multu măr­furile la Predealu. Se spune câ s ar­ fi mai constatatu câ d. siefu de magazie avea obiceiulu de a favorisa in lacsare transporturile d-lui Aronsohn & Comp., punendu-le la o clasa mai mica de câtu cea cuvenita. Densulu era atâtu de scrupulosu in îngrijirea intereseloru firmei ce represintâ, in câtu, sosindu la Predealu pentru acea firma vr’o 300—400 kg. lâna, ce era oprita de a intra in Austro-Ungari’a, d. Eder pentru a scapa pe d. Aronsohn de tacsele de magazia, a redicatu lân’a nóaptea din maga­zia si a dus’o cu hamali dela gara la d-s’a in podulu casei. Constatările se afla acum in mân’a celoru in dreptu spre a’si da verdictulu. (D i n M a d r i d) se anuntia, ca printiulu de coroana alu Germaniei isi petrece acolo foarte bine. Vinerea trecuta a asistatu la solemnitatea inaugurării statuei celei mai mari regine a Spaniei. Statu a representa pe Isabella cea ca­tolica ca liberatoare a Spaniei de sub domnirea Mauritoru, ea este calare pe calu si tîne in mana sfânt’a cruce. Pomp’a ce s’a desfasiu­­ratu la acesta serbare, care a reamintitu epoc’a glorioasa a consolidării tronului in Spani­a, a cucerirei Granadei si a descoperirei Americei, a fost in adeveru spaniola. După ceremoni’a mostenitorulu germanu acompaniatu de Rege, de ministri si de toti generali visitu casarmele militare din Madrid, pe care le-a aflatu curate si mai lucruriase ca in Germani’a. Luni a fost mare venatare. S’au puscatu peste 1200 iepuri. Pictorii spanioli voiescu se presenteze princessei de coroana germane unu albumu re­­presentandu piese principale din scóal’a spa­niola. (Artileri’a europeana de munte.) Actuala organisare a chipului d’a se face res­­belulu, a impinsu tóate statele se’si creeze arti­leria de munte, in privintia careia gasimu ur­­matoarele amenunte in „Deutsche Zeitung* : „In Austro-Ungari’a sunt cinci-spre-diece baterii de câte patru tunuri fia-care, adeca siese-dieci de tunuri; in schimbu, pe timpu de resbelu sunt trei-dieci si un’a de baterii c’o suta-duce-dieci si patru tunuri. In Spani’a sunt trei regimente de artileria de munte avendu fia­care siése ba­terii si o baterie de depositu. Numerulu tunu­­riloru unei baterii e de patru in timpu de pace si de siése in timpu de resbelu, astfelu ca Spa­ni’a are siése-dieci tunuri in timpu de pace si noue-dieci in timpu de resbelu. — Franția are siese baterii normale cari, sunt destinate pen­tru serviciulu din Algeri’a si se compune fia­­care din siese tunuri. — Itali’a are in Turin siese baterii de munte de câte siese tunuri. — Angli’a nare pe timpu de pace artileria de munte, dér’ pe timpu de resbelu adauge la fia­­care bateria siese tunuri de munte. — Russi’a numera in totalu cinci-spre-diece baterii de

Next