Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1884 (Anul 47, nr. 1-108)
1884-01-01 / nr. 1
Redart imnen ai administraţiunea : Braşovii, piaţa mare Nr. 22. „Gazeta“ iese Mercurea, Vinerea şi Dumineca. Preţuită abonamentului : Pe anu anii 10 fl., pe şâse lunî 5 fl., pe trei lunî 2 fl. 50 er. Ţerî esterne pe şase luni 14 fl., pe anii 28 franci. 10. Duminecă 1 (13) Ianuariu. Se prenumeră: la poştele e. şi r. şi pe la do. corespondenţi. Anunciurile; materie garmonda 6 cr. şi timbru de 80 er. v’ a. pentru fiecare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primeseu. — Manuscripte nu se retrămitii. Mulți dintre onorabilii cetitori ai fetei noastre vor fi surprinşi la primula momentu când ei vomui vedéa modificarea introdusă cu numerali! acesta în ortografia de care ne-amu folosiții până acuma. Negreșît, că cea d’ântăiă întrebare a d-loru va fi, că ce ne-a pututu îndemna la acâstă modificare ? Iată ce. Amu voitu se facemu unu pasă înainte spre a ne apropia mai mult de unitatea în scrierea limbei noastre şi spre a face posibilă totodată flăcărui Română de ori şi unde şi de ori ce condiţiune de a ne ceti diarula cu uşurătate. Acésta consideraţiune capitală ni se impune şi prin acea împrejurare, că organul nostru este, astăzi poate, cehi mai respânditii d’intre tóate foile românesci de dincóace şi de dincolo de Carpaţi, nu în privinţa numerului abonanţilorii lui, ci cu privire la estinderea geografică a localitaţiloriî din întru şi din afară pe unde e prenuraerati! şi este atâtu în interesuri! (harului câtu mai vârtosu în interesulu dreptei şi sântei cause, ce-o representă, ca se se laţesca în viitorii şi mai tare. Pasula celii facemu nu aduce nici o conturbare în principiulu nostru ortograficii, care a fostă, este şi va fi cela etimologica moderata. Ceea ce introduceam ca nou sunt numai şi numai semnele diacritice (distinctive), indispensabile pentru a ajunge scopulu, ce ni l’amu propusa, cari semne au fostu adoptate de Acadamia Română, totu din asemeni consideraţiuni. Dacă n’ami fi convinşi, ca parte mare a abonaţilor noştri de dincoce de Carpaţi, cari întrebuinţeză ortografia etimologică, pota ceti cu totii aceeaşi înlesnire, ba, credemii, in multe caşuri încă şi mai uşor, scrierea cu semnele distinctive, atunci, mărturisima, că am a fi preferită a remâne stricta pe lângă ortografia de păn’ acum; avemU Inse convicţiunea contrară şi de aceea sperămU, că aceşti onor, abonaţi ai noştri de dincóce voru ceti „Gazeta Transilvaniei“ şi de aci încolo tota cu aceeaşi afecţiune, cu care ne-au îmbrăţişată in anii trecuţi, mai alesă decă voră avè în vedere, că trăimă într’unU timpii, care nu ne mai iertă a ne isola unii de alţii chiară şi prin modulă de scriere. Nu voimni nicidecum se prejudecama triumfului finală ală unuia scU altuia din principiele ortografice esistente. Literaţii din Ardelă potă fi, credemU, deocamdată mulţumiţi cu victoria ce a raportat’o principiul etimologică în anii din urmă. Un cineva recunosce vise, că nu este misiunea unui diar, politica de a-şi face de problemă tractarea scientifică a ceştiunei ortografice, ci în grelele împrejurări ale desvoltării noastre literare elă este mai multă avisată a ţine seama de trebuinţele reale ale timpului de faţă. In tine incunosciinţamă pe onoraţii noştri corespondenţi, atâta pe cei vechi câta şi pe cei viitori, că nu ceremii dela dânşii ca in corespondinţele, ce voră binevoi a ne adresa, se se acomodeze după ortografia foii nóastre. Redacţiunea. Braşovul Decembre 188B. Anula noii cu bărbăția! Cu aceasta urare amU fosta salutata amurgulii dîlei celei d’ântâiu a anului, care se pregătesce de plecare. Urarea nostră a fosta făcută într’unU ciasii bruU. Bărbăția strămoșâscă a începută a se redeștepta în pepturile române și a făcută să curgă sângele mai iute prin vinele noastre, ce păreau a fi amorţite. In timpulă de prigonire naţională, Biblioteca Judeţeană ASTRA IIIIliiII1III kpr150* care dureză acum de şase-spre-ilece ani, Românii noştri din Ardela şi din Ţara ungureasca n’au fosta niciodată mai decişi de a lupta pentru limba şi naţionalitatea loru, niciodată ei n’au fosta mai strînsă uniţi şi mai curagioşi în mamfefetarih Ioni naţionale, ca în anuiii, ce se încheia, încercat’au vrăşmaşii nemului nostru toate mijloacele de a ne desbini şi de a ne scoate din cărarea cea adevărată, pi care amU păşită, tramis’au asupra capului nostru proroci mincinoşi, cari se ne ademenască cu vorbe slabe, ca să uitămu de suferinţele strămoşiloru noştri, de luptele Ioni şi de ceea ce ne-am lăsată cu limbă de morte şi sé ne amincamU orbisU în braţele celoră ce uneltescă în potriva dulcei limbe ce amU supt’o din pepturile mamelor nóastre — dar toate încercările lor, toţi prorocii lorii mincinoşi nu le-au pututu folosi nimică, căci tare şi neclintită stă încă stejarulă némului românescU din Carpaţi şi dela Tisa şi sub frunzişulă seU, îngălbenită de asprimea veacuriloră, se adună din nou urmaşii vitejiloră, cari au aperatii aceasta ţară deci de veacuri cu brațele lor venjoase şi cari au fofetit tot deuna cei d’antăi la biruință asupra duşmanului. Ei au sângerată și s’au jertfita, era noi se nu ne mai aperamu nici limba, moștenirea cea mai sfântă ce ne-au lăsat’o, limba, care ne leagă de ei, de părinţi, de fraţi, de sori şi de copiii noştri . Niciodată nu l-o vomă părăsi. Cei ce în îngâmfarea şi în resfâţulă pu •■'•ei lorii cuteză a ne cere se imbrăţişăm o limbă şi o cultură străină pecătuescă în contra firei şi a Dumnedeirei. Duşmanii noştri şi prorocii loru ne vorbescă mereu de trebuinţele ţerei, ale statului, cari, dîcă ei, nu ierta ca şi Romanula se-’şi infiinţeze şcole cu limba lui; nu ingădue ca şi elă se aibă deregetori, cari sei graiescâ in limba lui; nu sufere ca şi elă se se impărtăşască de foloasele obştesci; nu lasă, ca şi elă se potă duce una cuveniți cânda dările cele multe şi grele îlă apasă, cândă este nedreptățită şi năpăstuita de omenii stăpânirei, nula poate suferi în sfârşită ca şi elă să se sâmtă ca fiii iubita ale ţerei, pentru care, cândă vine primejdia trebue să sară şi se-şi pună viaţa. Nu se duce oare că ţara este mama şi că popoarele ei sunt fiii acestei mame . Atunci cum se poate ca o mamă adeverată să fia fericită, cândă unuia sau altuia dintre fiii ei scurtâză şi prigonesce pe ceilalţi fraţi ? O mamă bună şi doiosă nu trebue se fie, dimpotrivă, cu aceeaşi iubire şi îngrijire cătră toţi fiii ei ? Şi ţara, dacă vrea se fiă mamă bună, nu trebue se imbrăşişeze toate popoarele ei cu aceea’şi căldură . Se nu credeţi der celoră ce vedică că ţâra seu statuia cere dela voi se ve lapedah limba şi numele strămoşescă, să nu le daţi nici ună predemântă cândU se apropiă de voi cu vorbe ademenitoare şi voiescă sub cuvânta, că aşa cere fericirea ţerei, se ve îndemne a ve lăsa de dreptăţile voastre, a părăsi sfinţii voştri şi a ve închina la nisce idoli străini, cari sunt muţi pentru voi! La inceputul anului, de care ne despărţimu, dîceamă cătră cetitorii noştri: „SuntemU tari in credinţa că dacă, paşindU cu toţii pe câmpurii luptei, amu dovedi numai cu ceva mai multă bărbăţiă situaţiunea poporului nostru s’arU schimba deodată spre mai bine.“ Ceea ce amU precisU s’a împlinita. Barbatesea purtare a RomânilorU ardeleni şi selăgeni de astă primavară, cândU cu manifestaţiunile naţionale în contra proiectului de lege pentru maghiarisarea scólelor secundare, precumU şi manifestaţiunile lor, de astă tomna şi in tine luptele energice ale partidei naţionale române din Caraşă-Severiniî, din Alba-Iulia, din Selagiu, din Bihoru s. c. 1. cu ocasiunea alegerilor municipale, au insuflat a respecta adversarilor noştri şi au redicati veda poporului română în întru şi in afară. Mai multă incă, purtarea nostră curagiosă a băgată frică în duşmani. Ori dară n’aţi vedută cum a sărită totă pressa lor, în contra nostră şi cu câtă inverşunare ne-au combătută şi iu foile din străinătate plătite de dânşii. Şi ce credeţi are de unde le-a venită loră deodată dorinţa de a se impăca cu noi ? Cum de au eşua ca din senină deodată prorocii mincinoși, cari voră se ne imbete cu vorbe inșelătore și se ne desfătuiască de a merge pe drumulă bărbăției, alu datoriei și ală onoarei naționale . Fără indoială, că toate astea nu sar fi întâmplată dacă am fi tăcuta la toate și dacă nu ne-amil fi redicati! cu putere glasulă spre a protesta în contra asupririlor ei şi a nedreptaţîriloru. Anula ce vine va da din noi prilegiu Românilor din Carpaţi pană la Tisa ca se doveilască bărbăţiă şi tăriă de caracteră in lupta pentru dreptate, libertate şi naţionalitate ; le va da prilegiu se arate lumei că se nu se preţuiască pe bărbăţii in veci neuitaţi, cari ’şi-au jertfita vieaţa pentru redobândirea drepturilor politice şi naţionale. De aceea le urămu dinaââaoala scumpiloră noştri fraţi, în ajunulă anului noă, euragiu şi bărbăţiă neînfrântă, le urămU se fie cu abnegare in favoarea intereselorU generale naționale, se privegheze și se nu se dea indereapta de câte ori e vorba de apărarea drepturilor noastre; le urămU se fie cu alipire cătră conducatorii loru adeverați și probați in luptă și se nu șovăiescă; le urămU mai presusă de toate se fie strânsU uniţi intre sine ca nimică se nu-i putu desbina. In semnulu acesta voma învinge ! L__________________| Cronica evenemintelor politice. Fiindu-că se lăţise vorba, că mai mulţi aristocraţi austriac I, cari după legile vechi ale Ungariei poseda indigenatulU în acesta stată şi prin urmare au dreptulă, de a întră în camera magnaţilor din Pesta, au cerută, ca să li se trimâtă învitaţiuni, vrând a merge în casa de susă spre a vota în contra legii de căsătorii mixte între creştini şi Evrei. „Nemzet“ publică următorea epistolă din Viena : „Era naturală, ca cercurile aristocrate vienese, cari sunt cu totulu catolice, se nu privască cu nepăsare la acea luptă începută de episcopatulă ungara si de o parte a aristocraţiei ungare contra guvernului ungaru. Acâstă luptă a aţîţatu pe aici interesulu tuturora cercurilor; deosebirea este numai că interesulu aristocrației austriace era păna aci de o natură teoretică și nimeni nu-și închipuia, că se va găsi cineva în Austria care se iea parte în aceasta luptă ca factorii. Discuțiunea nici nu s’a urmata, ca se diema ast-feln, pe o basă politică, ci catolică; dar este netăgăduita lucru, că la acesta interessa, care era pănă aci numai teoretica, s’a adăugata acum o mişcare, care are de țintă o acțiune; acesta-i positiva. Mişcarea n’a luata nascere intr’una chipa spontanen şi nu s’a ivita aici, ea a începută în Ungaria, or nu în Viena. Cel din Viena, cari sunt contra acestei legi, pot a fi număraţi pe degete. Ei voescu să-şi răspune nu pe d. Tisza, ci contra sistemei, şi, fiindacă acum, când a se veda atâtea mişcări, au cea mai bună ocasiune, apoi el şi-au data lozinca: Revanche pour Sadova. In Viena se gasesc încă o mulţime de eroi