Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1884 (Anul 47, nr. 1-108)
1884-01-15 / nr. 6
Redacţiunea şi administraţiimnea: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. „Gazeta“ iese Mercurea, Vinerea şi Dumineca. Preţul abonamentului: Pe unii anii 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Terî esterne pe şese luni 14 fl., pe ană 28 franci. ^rrJLlxL ZSITTIX. Se prenumera: la poştele c. şi r. şi pe la do. corespondenţi. Anunciurile : una serie garmonda 6 cr. şi timbru de 80 cr. v. a. pentru fiecare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescă. — Manuscripte nu se retrămitti, Jtfr. O. Duminecă 15 (27) Ianuariu. 1884. Braşovu 15 Ianuariu st. v. Care este resultatul caletoriei ministruluipreşedinte Tisza la Viena ? — După infonnaţi miile ce le avem, credemă că’u putemă schiţa cu puţine cuvinte : Stare escepţională în Croaţia cu mijloacele cele mai severe şi luarea de noue mesurî în Ungaria şi Ardeală menite de a face se eresea nemulţumirea tuturor claselor şi a poporelor, care şi aşa este mulţii mai mare decâtă se-o potă suporta pentru durată statală, care nu dă locuitorilor, sei mai nimicii în schimbulă jertfelorii ce le pretinde mereu dela ei. Domnul ii Tisza a doveditii şi de astadată, că prefera mai bine a fi acusatul de oposiţiă, a nu fi consecuentă şi a ’şi calea principiele, decât ii se scape frânele guvernului din mână. Ceea ce s’a scrisi despre întenţiunea lui de a demisiunâ n’au fostă decâtă vorbe gole, menite de a’lă presenta înaintea lumei ca pe unii omă neinteresată şi lipsită de ori ce vanitate. în realitate inse dlă Tisza numai la demisiune nu s’a gândită, ci a alergată la curte cucopii ca se se asigure cu o di mai înainte de aceea, că lui şi numai lui i se va încredinţa şi conducerea alegerilor o dictate viitoare. Era timpulă supremă ca se întreprindă ceva spre a’şi apera posiţiunea, care era forte ameninţată prin evenemintele cele mai noue. Tisza s’a dusă la Viena ca se pună înaintea coronei cestiunea de încredere, bine sclindă, ea, fiecă va ceda în punctele de litigiu, nu va întîmpina dificultăţi din acesta parte. Şi d-lă Tisza a cedată de astădată tocmai aşa cum a cedată în tóte cestiunile capitale de confiictă, numai ca se potă remâne la putere. De vre-o demisiune nici vorbă. Cestiunea în care a cedată a fostă aceea a legei pentru căsătoriile mixte între creştini şi Evrei, lege care a fostă desaprobată de eleni şi de magnaţii ţerei. In privinţa acestei legi d-lu Tisza s’a oferită însuşi, că o va lua josă dela ordinea zilei, după ce organele lui au declarată susă şi tare, că guvernulă o va susţine cu totă tăria. Şiretulă ministru-preşedinte s’a folosită şi de acestă ocasiune spre a propune coronei în schimbă câteva proiecte de lege noue de acele alcătuite anume pentru a favorisa planurile şi a satisface trebuinţele momentane ale guvernanţilor. Şi după ce cu o asemenea retragere ruşinosă d-la Tisza a dobândită pe calea simplă a mersului regulată ală afacerilor statului aprobarea coronei pentru nouele sale proiecte,biroul de pressă din Pesta trămite articule la toate foile ce stau în serviciul guvernului, în cari declară cu emfasă, că „d-lu Tisza se bucură de încrederea deplină a coronei pentru acţiunile sale viitoare.“ Ce încredere ? — Bine a disă cutare faie oposiţională din Pesta, că în casulă de faţă încrederea coronei privesce numai pe vlădicii şi pe magnaţii, cari au votată contra d-lui Tisza, pentru că prin delăturarea proiectului pentru căsătoriile mixte s’a împlinită voinţa loră, dar nu aceea a d-lui Tisza. „încă odată i a succesă guvernului ungurescă — dice una corespondentă ală organului vechilor dualist! din Viena — de a legă victoria de causa lui, dar nici în prima bucuria nu poate omulă se se înveselescă asupra acestei isbendi, pe câtă timpă Croaţii ca şi celelalte naţionalităţi din Ungaria tragă din ce în ce mai multă nădejde şi curagiu din curentură politică în Austria şi nu lasă să trecă nici o ocasiune spre a face toate acele, ce le sunt iertate conaţionalilor floră în Austria.“ Incâtă pentru încuragiare memoratură corespondentă are dreptate ; se înşelă vise amară decă crede, că nemulţumirea dintre naţionalităţile, cari traiescă în statură ungară, derivă dela mişcarea din Austria. Nil, acestă mişcare este independentă de an şi ce influinţă din afară, ea este urmarea naturală a apesărei şi a prigonirilor, de cari suferă poporele din ţerile coroneiu-lui Ştefană mai multă, decâtă au suferită vreodată Cehii, Polonii şi Românii din partea de dincolo a monarchiei. Adeverulă este, că astădî nu mai merge cu sistemulă de guvernare alu d-lui Tisza şi decă acesta ar mai nutri încă speranţa, că o va duce la vr’ună sfârşită bună cu politica sa de anihilare, este de compătimită, nu personalul, ci ţara, care se sfârşeşte sub povara nenorocitelor esperimente, la care este supusă de 16 ani incoce. Ultima escursiune a d-lui Tisza la Viena a salvată încă pe câtva timpă posiţiunea cabinetului actuală, dar n’a întărit’o, ci din contră a slăbit’o. Cea mai mare dovadă pentru acesta este urmitoarea împrejurare : Foile oficiose asigură, că între proiectele de lege aşternute coronei spre aprobare prealabilă se află şi umilă care dispune ca alegerile dictate să se facă deja în luna lui Maiu. Opiniunea publică a judecată deja în acestă cestiune. Dlu Tisza, dice ea, se grăbesce cu alegerile căci ’i e târnă, că pană la terminală ordinară pentru alegeri lucrurile se potă încurca astfeîă, încâtu eabînetidi! actuală să nil mai aibă şanse de reeşire. Nu este dor unii atestată de slăbiciune acestă grabă cu alegerile ? „Pesti Napló“ alice cu drepţii, că guvernulă se teme ea nu cumva aşteptândă până în Augustă se ’şi capete şi unu popă lângă patulă seu de paţientă. Nu ne pote însufla aşa dér nici o temere noua „victoriă“ a d-lui Tisza. Acesta, credemă, va fi cea din urmă, ce a reportat-o. D-lă Tisza poate se aibă multe speranţe vane, a nostră speranţă în isbânda causei drepte a poporelor, este vnse aşa de sigură, încâtă nimică nu mai poate împiedeca realisarea ei. Braşovu, 14 Ianuarie 1884. Cu ocasiunea sânteloră serbători şi a anului noă amă primită mulţime de felicitări căldurose dela amici de ai fetei nóastre din tóte părţile. Deorece ne este peste putinţă de a respunde flăcăruia în particulară, adresămu pe acâstă cale scumpiloru fraţi şi amici, cari ’şi-au adusă aminte de noi, mulţumirile nóstre cele mai fierbinţi, dorindă din sufletă împreună cu dânşii ca acestă ană se fiă mai mănosă în lucrarea nostră naţională şi în resultatele ei. » O nespusă bucuria ne-a causată împrejurarea, că în anulă acesta, mai multă ca de altădată, amă primită scrisori de felicitare şi de încuragiare de la mai mulţi bărbaţi meritaţi, betrâni luptători pentru drepturile şi cultura poporului română. Nimică nu ne pute mulţumi mai multă decâtă acea convicţiune, că este strînsă şi tare legătura amiciţiei între betrâni şi tineri, între cei ce au luptată cu onoare şi cei ce voră avé de încă de aici încolo se lupte, ca nescefii adeveraţi ai poporului, pentru binele naţională. Betrânilorfi noştri luptători le urămă se’şi vedă dorinţele câtă mai curenda împlinite. Redacţiunea. Cronica evenemintelorfi politice. Scimă că între fracţiunile majoritâţii camerei deputaţilor din Viena era certă despre aceea, că are să se respingă propunerea deputatului Wurmbrand pentru decretarea limbei statului prin primirea trecerei simple la ordinea zilei, peste acea propunere, sau printr’o trecere la ordinea zilei motivată. O parte mare din deputaţii clericali germani au pledată pentru modalitatea din urmă şi aşa comitetulă esecutivii ală dreptei (autonomiste) a primită cu unanimitate următorea ordine de di motivată : „Considerândă, că Raichsratulă nu este competentă de a fie ca o lege de limbă pentru diferitele ţerî, considerândă că întrebuinţarea f inta ei germane ca mijlocii de a se înţelege asupra afacerilor comune nu este combătută din nici o parte şi este recunoscută de bună voie din toate părţile, precum şi având în vedere necesitatea limbei germane din punctul de vedere al unităţii, camera trece la ordinea zilei peste propunerea lui Wurmbrand.“ — Toate cluburile dreptei autonomiste au decisă de a vota pentru acestă propunere, care va fi presentată camerei de cornițele Hohenwart. Diatură „Germania“, care este în legături cil Vaticanulă, susţine din noă, că împeraturi! Francisca Iosifă declară într’o scrisoare,ce a adresat’o Papei, că nu va face nimică ce ară pute displace Papei şi că va fi tot-deauna ună fiu credincioşi!ală bisericei. Maiestatea S’a mai nidause, că nu mimai era, dar nici principele imperială ală Austriei nu va vîsîia vr’odată Curtea italiană la Roma. Bătrânulă generală Klapka se află în B u c u r e s c. „L’Indépendance Roumaine“ e informată, că dânsulă ară fi însărcinată de guvernulă sau a sonda guvernulă romană în privința unirei liniei Maros-Vásárhely şi Tulgheşă, proiectată de guvernul unguri!, cu reţeua română de drumă de ferii. Se mai dice, că generalului Klapka ar mai fi însărcinată şi cu o misiune diplomatică. Se vorbesce despre trimiterea la Buzeă a unei anchete militare, ca sâ cerceteze, care a fostă atitudinea diferitelor trupe, cari au fostă chemate în acelă oraşă pentru restabilirea ordinei cândă cu ridicarea contra taxelor şi împrumutului. , Scimă, că în zilele de 7, 8 şi 9 Ianuariu a fostă întrunită congresul şi economică la Iaşi. Intre cei invitaţi a fostă şi consulată austro-ungară cav. de Schlick. Elia luată parte la o şedinţă. S’a întemplată că la aceeaşi şedinţă să fie mai mulţi străini, mai alesă Jidovi, şi membrii adunaţi în numără de vre-o sută, vedându-i, au începută să strige în gura mare : „se iesă afară din sală străinii! nu ne trebue spioni!“ Consululă cav. de Schlick, care se afla în loje, a luată acesta asupră-şi şi s’a depărtată îndată. Ca totdeuna inimicii Românilor, au făcută şi din acestă evenemântă capitală politică şi au telegrafată versiunea cea mai nefavorabilă pe la foile din străinătate. Chiară „Neue fr. Presse“ se vede îndemnată a face urmatoarea observare : „Moldovenii suntă fără indoielu, „les enfants terribles“ ai regatului României. încă n’a trecută anulă de cându a ţinută senatorulă Grădiştână toastulă acela faimosă dela Iaşi cl ocasiunea desvelirei stamei lui Ştefană celui Mare şi care a dată ansă la reclamaţiimi diplomatice şi eră că eră vină Moldovenii c’una casă nou, ofensândă Austria în persona consulului austriacă din Iaşi, cavaleră de Schlick. Acestă casă regretabilii va da Austriei p lin nou pricină de a face reclamaţiuni diplomatice.“