Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1884 (Anul 47, nr. 1-108)

1884-04-22 / nr. 54

»Corespondinţa Provincială« de la 1 Mai» combate, asemenea ca şi ministrul Putkamer, amendamentul d-lui Windthorst privitorii la legea socialiştilor. * Vossiche Zeitung anunţă că consiliul Universităţii din Oxford a hotarât ca şi femeile să fie admise la esamanele de matematice, istoriă contimporană şi sciinţele naturale.* La finele lui Maia se aştăptă sosirea Ţarului, împreună cu moştenitorulă, în Varşovia. Acestă scrie s’a răspândită de cercurile ce stau în legături cu guvernatorul^ generalulu Gureo. SeJice, că cu acea ocasiune Ţarula va merge la hotarele Austriei, unde va avea o întrevedere cu M. S. Imperatula Austro-Ungariei. Ziua întrevederii se tăinuesce. Pentru siguranţa Ţarului în Varşovia, se zice, că poliţia, ca şi în timpul încoronării, arestăză pe toţi oamenii bănuiţi. * Ministrul de justiţie a permutată pe D. I. Tecontă, vicenotara la judecătoria cercuală a Nocrihului, totă în aceeași calitate la judecătoria din Mercurea. * Se vorbesce, că guvernatorul Rumeliei orientale, prinţulă Vogorides său Aleco paşa, a mersă la Constantinopole pentru ca să declare Sultanului, că doresce a se retrage din postură de guvernatoră ală Rumeliei. Porta, până la numirea definitivă a unui guvernatoră, a însărcinată cu conducerea afacerilor pe d. Crestovici la Filipopole. Delegaţi pentru viitoarea conferenţă. S’au mai alesă: pentru Alba-Iulia Ales. Tordăşiană protop. şi adv. Mateiu Nicola, în cerculă Vinţului de jos, Elia Măcelariu şi Iona Popescu prof. în Sibiiu; pentru cerculă Ighiului Axente Severu şi Ales. Danciu; pentru cerculă Aiudului I. M. Moldovană canonică şi adv. B. Olteanu din Blaşiu, or pentru cerculă salinelor mureşene Beniamină Popu prof. în Uiora şi Iacobă Popă proprietară în Noşlacu. Pentru cerculu Mureşului: d. R. Fogăraşi proprietarul şi Anania Trombitaşă; pentru cerculu Acoşfalău: Ios. St. Şuluţiu, Ionu Rusu protop. în Sibiiu; pentru cerculu Seredet Parteniu Cosma şi Visarion Roman. In cerculă B. Huedinului s’au alesă d-nii Anania Popă, protopopulă Morladei şi Vasiliu Poruţiă, protopopulă Almaşului Raporturile detailate le vomă publică câtă mai curăndă. Corespondinţă particulară. Sibiiu, 13 (25) Aprile. Onorată Redacţiune. Impregiurarea că corespondinţa din Nr. 41 ală »Gazetei Transilvaniei« referitoare la cele aduse de »Viitorul« în Art. 39 sub titlul „Alegerea delegaţilor pentru conferinţa din Sibiiu“ a fostă subscrisă numai cu iniţialele numelui meu de familie, a folosit’o »Viitoriul« în Nr. 43 de Sâmbătă 7 (19) i. c. de bună ocasiune spre a-mî înfige după maniera bandiţiloră pumnalulă în spate, numindu-me poltronă, care nu am avută curagială a subscrie acea corespondinţă şi a eşi din »tufă« şi „unii perfidă caluniiatorii.“ Faţă cu »Viitorul« aflu a dechiarâ, că indicata corespondinţă din »Gazeta Transilvaniei« Nr. 41 am scris-o din cuventă în cuventă şi pănă la cea din urmă literă cu subscrisulă, şi cum să susţină cu subscrierea întregului meu nume pe deplină tate, câte le-am disă acolo. După ce acum »Viitorul« scie cu numele pe celă cea scrisă acea corespondinţă şi, după cum discută, a comisă o faptă, ,carea se pedepsesce prin legile penale din totă lumea ca faptă infamă« — credă şi aşteptă ca »Viitorul« să-şi procure satisfacţiune pe orîce cale va conveni mai bine. La din contră va trebui să-lă privescă de mă laşă, care scie mâniă numai pumnalulii seu de nebunulă, care s’a luptată cu moara de ventu. Faţă cu onoratulă publică cetitoră nu am a adaoge nimică la cele din menţionata mea corespondinţă. Onoratulă publică are înaintea sa »articolulu« »Viitorului« din Nr. 39, şi reflexiunile mele din Nr. 41 ală »Gazetei Transilv.«, binevoescu a judecă însuși din acele acte, décâ »Viitorul« a citată esacta seu falsă pasagele din epistola comitetului electorală permanentă. In meritulă cestiunei trebue să observă că »Viitorul« și de astădată se luptă cu sofisme necăjite. E adevărată, că comitetul electorală permanentă a iniţiată alegeri de delegaţi numai pentru conferinţa partidei naţionale române, de la care osură generală şi simţulă de onoare — la cei ce îl d au deschidă pe cei de alte partide. Eu însă am arătată şi am documentată cu actă istorică, ce nu se poate răsturnă (condusulă conferinţei) că aceasta partidă s’a formată la 1881 prin representanţii legali ai tuturor şi alegătorilor români din Ungaria şi Transilvania, aşa deră din întreaga naţiune română. Conformă adevărului trebue se observă aici, că cei 5 Omeni din Pesta, şi draia de renegaţi, cari în formă de nulă s’au alăturată lorii, ca să facă împreună 50, pe timpul acela nu jucau rolă de »fracţiune politică«, cum se numescă ei înşişi astădi (vedi citatură »articulă' ală »Viitorului* Nr. 39). Deca nu au esistată atunci, nu stiu cu ce obrază potă pretinde, ca lucrândă cineva pe basa dela 1881 să ţină contă de bureţii resăriţi la 1884. E adevărată, că pe corpulă naţiunei române, cum s’a constituită ea la 1881 într’o partidă naţională, a răsărită la 1884 ună ce eterogenă de acelă cârpă. Cavalerii de tristă figură din Pesta, 50 la numără. Dér pentru acesta corpulă totă corpă rămâne, după cum stejarulă totă stejară și decă răsară câțiva bureți pe trunchiulă său. Copilareascu până la ridiculositate e și a doua sofismă, de care se folosesce »Viitorul« în Nr. 43 față cu comitetulă electorală permanentă. Elă cjice, că ,mandatulă ce-lă are comitetulă permanentă şi pe basa căruia a dispusă cele de lipsă pentru convocarea conferinţei, nu i s’a dată din partea unei partide, ci i s’a dată din partea representanţiloră tuturoră alegătorilor români. * In Nr. 39 „Viitorul“ denăgă comitetului dreptulă „de a vorbi în numele naţiunei (române)“; or în Nr. 43 elă însuşi afirmă, că mandatulă i s’a dată comitetului din partea representanţilor, tuturor şi alegătorilor români. Este logică, este minte sănătosă aici? Dor să vedemă ulterioarele deducţiuni ale „Viitorului“. Pentru că mandatură s’a dată de întreaga naţiune (română) constituită într’o partidă politică — ergo mandatură sună ca: comitetulă să convoace la conferinţă pe toţi alegătorii români, nu numai pe cei de o partidă, respective pe delegaţii acestora. „Fruncră verde — lapte acru!“ Mai poate stă cineva aici de vorbă? Altcum comitetul, chiar şi după logica „Viitorului“ şi-a împlinită esacta datorinţa sa. Elă s’a adresată directă la persoana fiecărui representantă ală alegătorilor români, care ca delegată a representată în conferinţa dela 1881 vreunăcercă electorală, astfelă de esemplu şi cătră d. Csató Ludovicii din Blaşiu, şi speră, că toţi cei dela 1881 voră fi faţă şi la 1884, afară de d. Csató, care a avută factură de a dechiara, că deorece dânsulă s’a origagiată în altă parte, nu poate participă la acţiunile nóstre. Ei bine! domnilor, dela „Viitorul“, ce maniere sunt acestea? Pe deoparte ne insultaţi, că vam deschisă dela alegerile de delegaţi şi dela conferinţă; pe de altă parte dechiar aţî că spre a putèa trece de omeni de convingere şi caracteră politică nu puteţi participă la acţiunile noastre, or pe de a treia parte participaţi în faptă la conferinţele cercurilor electorale, d.e la Bocşa română ? Stândă dumneavóastra pe astfelă de basă şi luptândă cu astfelă de arme, nu mă miră de locă, deca ultimulă refugiu vă sunt sofismele şi înjurăturile triviale, cum sunt cele ce le aruncați în contra mea în art. 43 ală organului d-vostră. Anania Trombitasa, secretară ală comitetului electorala permanentă ala partidei naționale române. FOILETON II. Hutii fii cu comorile. Novală poporală. (Urmare.) Invățătorulă avea nespusă de multă bătaie de capă. Dar asta nu-lă supără. Mai întâiă făcă pentru fiecare o cărticică, în care eră petrecută starea averii fiecăruia. După aceea se duse ora în cetate și căută de lucru pentru copii și pentru oameni mari. Pe încetulă și asta îi succese. Ceea ce se câștigă în modulă acesta trebuia să se însemneţi de ei şi să se păstreze cu Uită băgarea de seamn. Unii îi dedeau învăţătorului banii spre păstrare. Alţii îi dedeau la săptămână, ca aşa, încetură pe încetulă să resplătăscă vre-o datoriă făcută pentru ei. Făcăndă mai mulţi acesta şi văgfăndă invăţătorulă că să adună o sută şi mai mulţi fiorini şi zacă, fără să aducă vreună folosă, să gândea în sine: pentru ce să zacă banii aceştia morţi fără folosă? Cândă ar aduce şi aceştia interese în decursul anului, bieţii Omeni s’ar mai uşura de greutăţi. Aşa îşi făcă o carte în care scrise toate sumele, câte i le încredinţa fiecare pe săptămână. După aceea se duse în cetate şi înduplecă pe ună orăşană vrednică, ca, în fiecare lună, să primească banii cruţaţi, de ar fi şi numai 20—30 florenî, şi să-i pună cu interese,scăndă, că sumă pentru binele unor oameni săraci şi cruţători. Orăşanulă, care eră neguţătoră avută şi sprijiniă bucurosă lucrurile folositoare, primi banii, îi puse cu dobândă şi, după ce încasă la sfârşitul anului interesele, le dă şi acestea pe interese, încâtă interesele aduceau alte interese. Acasă scria Alexandru în cartea lui, câtă facă interesele la fiecare. Şi eră mare fericire, că Omenii şi copiii loră, căpătândă lucru, puteau agonisi câte ceva şi totodată nu să bolnăveau aproape de locă. Mai înainte nu eră aşa. Mai înainte, cândă se îmbătau Dumineca, Lunea aveau durere de capă şi nu aveau poftă de lucru. Şi fundă că acum se pieptănau, se spălau şi să ţineau curaţi, nu să lipiau de ei nici bele, cari sunt pedepsele şi urmările firesc ale necurăţiei. Spunăndă Alexandru celoră din societate, că a întocmită o cassă de păstrare şi că banii, cari i se incredinţăză lui, aducă interese, să mirară cu toţii, dar totodată se şi bucurară. Şi fiecare se uită în cărticică să vedă câţi bani i s’au adunată, şi câtă sumă are să aştepte cu sfârşitul anului. La începută erau puţini, cari aduceau bani la învăţătură. Acum spunea unulă la altulă, câţi bani are puşi la păstrare şi cum aiujia unulă că alţii au câte 20—30 şi mai mulţi florenî, eră necăjită, că nu poate avéa şi elă şi, luându-şi sumuliţa ce avea, o ducea învăţătorului şi-iJicea: »ei, domnule învăţătoră, de ce nu ne-ai spusă şi nouă despre cassa de păstrare? Pune şi banii, câţi voiu puté cruţă eu peste săptămână în cassă. Dăcă îi am la mine, mai curendă să facă nevăzuți, de câtă să crăscă. Cândă îți sunt la îndemână îi strici, când nu-i veciî, uiți de ei. Déca nu-i păstrezi la d-ta, nu-mi voiu puté plăti nici când datoriile!« Așa aducea fiecare peste săptămână suma, care o putea pune de-o parte şi o depunea în cassa de păstrare. Fiecare se silia să se întracă cu celalaltă în cruţare. Mulţi erau atâtă de sgârciţi, încâtă aproape lăsau să flământescă femeia şi copiii, numai şi numai ca să potă adună cu doi, trei bani mai multă. Asta nu-i plăcea învăţătorului. »Este forte bine să fiţi cumpătaţi, Zise elă, dar femeea şi copiii nu trebue lăsaţi să flământăscă. Cela ce mănâncă bine, are putere şi inimă la lucră Adevărată, câte-o femeiă, care încă ar putea lucră în câmpă sau care încă şi-ar putea câştigă câte-o para două prin altfelă de lucru trebue să șadă acasă și să ferbe. Ce ziceți? cum ar fi oare cândă s’ar ferbe într’ună locă pentru toți? Atunci n’ar trebui să se cumpere lemne și n’ar fi le lipsă să se pierde timpul, cu adusulă loră din pădure. Din contră, din lemnele, cari le împarte comuna se putea vinde și s’ar putea scoate bani din ele. Era iuiună chipă de cruţare. Asta însă trebue să o începemă cu socotelă.« ,Voi sciţi, în timpuri grele, ce bucate slabe amu mâncată. Cum amă cruţată atunci, cândă n’ aveau a nimică, de ce să nu cruţămă mai cu înlesnire armii cândă avemă din ce cruţă câte ceva? Astă-zi a cint cartofi, fasole, curechin, pâine, făină, pâne şi carne iu preţuri mai eftine. Totă cu aceiaşî bani putemă avă mâncare mai bună, decâtă în timpurile cele grele şi, pe lângă aceea, putemă şi cruţă binişo. Déci de esemplu unulă din noi ar fierbe pentru toţi, multe femei ar putea cruță timpul, ar putea să muncăscă și să câștige bani într’alte chipuri. La treiZecî de vetre trebue de două-Zecî de ori mai multe lemne, de câtă la una singură pentru treiZecî familii. Mă pricepeți. Era câștigulă. Der Studiu economico-pedagogica de Ioană C. Panțu, profesorii. 1. Ideea cruțării, astăzi ceva constatată ca folositoră, este indispensabilă a o sădi în fiecare cină, cu deosebire în tinerime. Cum și prin ce voiu cercă să arătă prin ce urmeazâ. Ar fi poate unii, cari ar Z*ce» că decá vreai să înveți să înnoțî, trebue să te arunci în apă și că prin urmare deca vreai să fii economică să treci treptată şi naturală prin tote împrejurările vieţii, ca astfelă să faci esperiinţă. Cei cari ar susţină cele amintite şi-ar avea motivele lor, cu toate acestea mi se pare multă mai corectă de a dă tinerimei ocasiune să muncească, de a dă tinerimei o mai sănătosă ideă de cruţare de câtă cea seca teoretică, cu alte cuvinte de a dă tinărului în modă peadică o lămurită ideă despre cruţare. Deca acum ne întrebămă, cândă să începemă şi cum să iniţiămă tinerimea în măestria cruţării, va fi de lipsă a legă aceste idei speciale de celelalte idei, cari sunt cuprinse în educaţiune şi în instrucţiune. — Precum educaţiunea începe în casa parintesca, totă astfelă şi ideile de cruţare sunt a se insuflă tinerii generaţiuni în etatea cea mai fragedă. La părinţi trebue să esiste cruţarea; copiii văZend’o să se deprindă cu ea intr’ună aşa gradă, încâtă ideile de risipă, să li se pară ca ună lucru din cele mai urîtă, ca ună lucru periculosă şi nenaturală, sau vorbindă economicesce copiii încă de mici să fie deprinşi a cunosce valoarea bunurilor, căci numai aşa se voră învăţă ei ale preţui, şi numai aşa vor fi pregătiţi pentru viitoră. — Acestă lucru se poate face însă numai unde este avere, căci unde e sărăciă nu poate fi vorba de o cruţare în sensulă economică, fără numai de o abţinere de o neîndeplinire a trebuinţelor de toate Zilele. Dela 6 ani însus, copiii se dau la şcollă, devină elevi, şi astfelă aci îi putemă deprinde mai bine şi mai cu folosă cu ideile de cruţare. In anii cei dintâi de şcolă să deprindă invăţătorulă pe elevii săi şi pe elevele sale a-şî cruţă cărţile, caetele, ceruşele şi toate lucrurile ce li le oferă părinţii lor; or în anii ultimi de şcollă invăţătorulă se-.şî introducă o industriă oarecare potrivită (d. e. o industria agricolă, de legumărită, de legatură cărţiloră etc.) pentru tru sine, şi potrivită şi pentru a-i face băgători de seama.