Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1884 (Anul 47, nr. 1-108)
1884-05-04 / nr. 63
Cronica (Ililei. D. Generalii de brigadă Fischer s’a întorsit săptămâna acăsta la postulă său în Brașovă, pe deplină restaurată din băla, de care suferea. * Se scrie din Versetă, că întrunirea electorală ce au ţinut’o Sârbii la 11 Maiă, s’a sfârşită printr’o scenă sângerăsă. Au participată aproape trei mii de alegători, mai toţî partisan! ai vechii programe stabilite la Becicherek. In sală abia s’au lăsată să între 800 de alegători, cari la intrare trebuia se se legitimeze cu cărţile de alegători ce li s’au liberată de cătră notarii comunali. Majoritatea a alesă preşedinte pe Marcovicî, ceea ce a făcută pe comisarulă administraţiunii, subprefectură Palfy, să protesteze, oicăndă, că deşi Marcovicî are carte de alegătură, totuşi scie positivă, că nu e înscrisă în liste şi astfelă a pusă să-lă dea afară. Majoritatea protestândă în modă sgomotosă, au intrată jandarmii cu puşcile în localulă întrunirii şi au începută să deşerteze sala. Afară erau înşiraţi husari, cu cari s’au încăerată cei strîmtoraţî din sală. Cinci persoane au fostă gravă rănite şi mai multe au scăpată cu răni uşoire. Mulţimea întărîtată începu să ridice baricade şi numai prin intervenirea cetăţenilor mai cu văiţă din Biserica-Albă s’a putută evita o mare nenorocire. In timpul acesta, Dr. Casapinovicî referă, în localură închisă, despre programa guvernamentală din Chichinda, care se primi unanimă de cei trei sute de alegători, cari mai erau de faţă. * In München a fostă la 11 Maiă o demonstraţiune socială-democratică, care a pusă oraşulă întregă în mare mişcare. Dela uină arcă de triumfă s’au înlăturată însemnele imperiali şi în locală loră s’au aşezată două stegurî roşii cu inscripţiunile: »Să trăiască social-democraţia! Josă cu omorulă în massă!« Poliţia şi pompierii abia după două ore şi jumătate au putută restabili ordinea.* Fostulă principe ală Moldaviei Mihailă Sturdza a răposată în Paris. Dânsulă a domnită din 1834 pănă în 1849, şi după cum se scie, a fostă unulă din domnii cei mai autoritari. Averile, ce le-a lăsată după sine, sunt de fată considerabile. M. Sturdza este tatălă prinţului Grig. M. Sturdza şi ală soţiei tânărului Gorciacoff. * In urma demisiunei d-lui Vogt, directorulă de pănă acum ală gimnasiului luterană (săsescă) de aici, s’a alesă în locala densului d-lă profesorii Korodi. Studenţii i-au adusă noului directoră o ovaţiune împreunată cu serenadă şi cu conductă cu facle. * Din Sofia se anunţă, că au plecată din Filipopole doi delegaţi, bulgari ca să informeze curţile europene despre păsurile poporului rumeliotă, supunându-le în același timpă un memoriu, în care se esprimă necesitatea unirei Rumeliei orientale cu Bulgaria. * »L’Indépendance Roumaine« comunică întristătorea scrie, că marele poetă Alexandri e bolnavă în pală și e foarte probabilă, că nu va putèa pleca la Montpellier, unde e invitată să ia parte la serbările, ce se vor da acolo. * Acelaşi ziara comunică, că d. Cratohvilă, şeful musicei regimentului 5 de dorobanţi a compusă ună marşă în onoarea Alteţeloră Loră archiducelui Rudolfă şi princesei Ştefania. Marşulă e dedicată Maiestăţilor s Loră regelui şi reginei României. Mercurî sora sa dată pe scena teatrului din Braşov, opera »Norma« de Bellini. Deşi opera aceasta este una dintre cele mai uşore opere italiene, totuşi pretinde pentru esecutarea ei puteri probate. Domnişora Szegal (Norma) ne-a dovedită asera că este capabilă să ne cânte cele mai grele piese cu vocea ei expasivă şi mlădiosă. Forte drăgălaşă este d-sora Atzger (Adalgisa) şi posede o voce forte simpatică; tată atâtă de drăgălaşă şi simpatică este şi jocul ei de scenă, şi în rolul Adalgisei aseră părea că vedemă ună ângerașă în vestmintele albe. — D-lă Faltus (Sever) încă are o voce de tenoră potrivită pentru scena nostră și cântă cu multă vervă ariile italienesci. Astă seră se va representă Tarulă și Dulgheruță, operă comică în trei acte de Dortzing. FOILETON II. Sătulă cu comorile. Novelă poporală. (Urmare.) Fiecare își primesce partea în arendă și nu o poate nici vinde, nici lăsa de moştenire, nici înstrăina în nici ună chipă. Ci după moartea fiecărui proprietară, ea va veni ură la comună. Acesta o dăruesce din nou unei părechi, care nu-şî are încă partea cuvenită. Totă insulă plătesce pentru partea sa o arendă mică, cu care se plătescă carnetele pentru datoria sătască. In chipulă acesta nimeni nu plătesce din averea lui, ci din ceea ce are în arendă de la comună!« După cuvintele lui Alexandru se ridică în poporă ună sgomotă mare, o cârtă, dispute, strigăte, gălăgiă în câtă gândeai că s’a întâmplată morte de omă şi nu altceva. Cei avuţi cari folosiră singuri livadea nu se învoiau la împărţire odată cu capulă, ci strigau că li se face nedreptate şi ameninţau cu judecătoria. Se audiau cuvinte ca acestea: »Se vede că pe blăstemaţî vreau să-i facă bogaţi, ci pe omenii de omeniă calici. Cine are vite le poate trimite la păşunată, ăsta-i ună dreptă vechiu, moştenită dela moşi, dela strămoşi, şi nu lă vomă lăsa odată cu capulă!« Totuşi cei mai mulţi dintre săteni, cari nu erau aşa avuți, împreună cu cei cari își nutriau vitele în grajdiu, ca să capete mai multă gunoiă hotărâră să nu mai lase livadea ca locă de pășune comună. Nu preste multă trebui să vină ună ingineră, se împartă livadea într’atâtea părți, câte familii erau, și apoi deosebitele părți traseră sorţi. Bogăţenii se jăluiră la stăpânire, că li s’a călcată dreptulă în piciore. Stăpânirea însă le dete următorulă răspunsă: »Hotarulă sătescă este proprietatea săteniloră, or nu ală viteloră din Bogata. Prin urmare fiecare sătană poate folosi livadea comună, sau partea ce i se cuvine, cum voiesce. Dl d-vostra nu vă apăraţi drepturile străvechi, ci egoismul de care sunteţi atâtă de tare stăpâniţi. D-vostră nu vă cunosceţî nici binele propiu. De aceea ştergeţi-vă de aici şi vă duceţi în pace acasă.« Sătenii trebuiră să se mulţămască cu ună respunsă aşa de plăcută şi se duseră acasă. Acum să fi vedut şi cum le părea de rău după Buturugă. »Pe lângă toate păcatele lui, diceau ei, »tată a fostă om de trăiră. Elă ţinea la drepturile şi obiceiurile cele vechi. Sub dănsulă nu s'ar fi întâmplată astfelă de lucruri nici odată!« 24. Inc’odată, datoriile trebue plătite. Chiar în primăvera următore era o bucuriă deosebită pe livadea deşărtă de mai nainte. Unde altă dată vaci singuratice rodeau la cotura de ierba rea, înflorea acum o adevărată grădină. Vedeai hemelă, fasole, cânepă, in, mazăre, varză creţă, cartofi şi bucate de totă felulă. Fiecare putea calculă uşorii, că din rodulă părticelei sale nu numai că-şî va putea plăti arenda, dar va avea şi prisosă bogată. Chiar şi cei avuţi, îndată ce se descebăluiră, îşi recunoscură folosulă, de orece văduvă, că câştigă nu numai în nutreţă pentru vitele din grajdiu, în lapte şi gunoiă dară şi în bani gata. Dacă după capulă loră, ar fi trebuită să contribue fiecare din ală său la coperirea datoriei comunale, atunci ei ar fi trebuită în proporţie se plătescă cea mai mare parte, până cândă acuma, din parcela, ce o aveau în arendă, plătiau asemenea cu ceilalţi. Alexandru însă tată nu era îndestulată, şi adesea umbla oile întregi prin păduri. Ba odată a cercetată chiară şi pe capulă pădurarilor, din vecinătate, care era celă mai iscusită în ale pădurăritului, îlă purtă prin pădurile satului în dreapta şi ’n stânga, și lă întrebă de sfată. Alexandru își mai bătea capulă cu ceva, dar nimeni nu scia cu ce. Cei avuți Ziceau: »Scimă noi bine, ei se coace ceva pe socoteala nostră!« Dar de astă dată tată s’au înșelată. Stringându-se era sătulă, toțî așteatau cu nedumerire să audă ce propuneri însemnate le voră mai face diregătorii. Alexandru păşi înainte şi începu ca de obiceiă cu glasă respicată: »Omeni buni! Pe omulă fără datorii toţi îlă cinstescă. Dar sătulă nostru e datoră. Carnetele pentru datorii le plătimă din parcelele arendate. Ce gândiţi, n’ar fi ore mai bine ca arenda parceleloră arendate să o păstrămă în pungile nóstre barem. Zece ani, ori ceva mai bine? Din astea amă trage cu toţii folosă!« Omenii începură să rîdă şi Ziseră cu toţii: Propunerea este minunată!« »Eu,« vorbi Alexandru mai departe, »eu şi onorabilii mei tovarăşi, luămă asupra nostră deslegarea întrebării acesteia şi stămă buni că ştergem şi datoria comunală, dacă nu întrega, apoi partea cea mai mare, fără a contribui şi voi ceva, numai să vă învoiţi la trei lucruri!« Sinodulă archidiecesanti. In şedinţa de la 25 Aprile, d. deputată Truța a făcută următoarea interpelare: Considerândă, că diarulh »Telegraful Român,« ca proprietate a archidiecesei, conformă testamentului Marelui Andreiu, trebue să fie redactată de d. N. Cristea, câtă timpă va voi d-sa; Considerândă, că sinodală, ca autoritate supremă administrativă, are facultatea de a dispune de averea bisericii de ori ce natură ar fi ea. Considerândă, că sinodulă n’are nici o cunoscinţă despre căuşele, cari aă contribuita la schimbarea personalului de redacţiune a numitului (jfiară, interpelază: Are Escelenţa Sa cunoscinţă de condamnabila schimbare, contrară disposiţiunilor şi Marelui Andreiu, în personalul de redactare ajirului /telegraful Român?« Cari sunt căuşele acelei schimbări? A renunţată d-lă Cristea de voiă bună sau silită? Ori l’a congediată comisiunea administrativă ? Luatu-s’a vr’o măsură penală încontra părţii vinovate pentru călcarea disposiţiunilor testamentare ale Marelui Andreiu? Cum a putută Escelenţa sa se tolereze acea schimbare, fără a raporta cela puţină sinodului ? Preşedintele sinodului, P. S. S părintele mitropolită răspunde, că retragerea d-lui Cristea dela diară s’a săvârşită în modulă celă mai corectă. Motivele retragerii se cunosce destulă de bine d. Cristea, Négu, că ,Telegraful Român« s’ar redacta acum în contrazicere cu disposiţiunile întemeiâtorului şi susţine, că redactarea se face cu totulă în conformitate cu intenţiunile răposatului intemeiătoră. Interpelatorulă n’are dreptate cândă afirmă, că redacţiunea de adi e condamnabilă. Cumcă retragerea d-lui Cristea a fostă corectă, se poate informa dela comisiunea tipografiei. Ce privesce restituirea fostului redactoră la »Telegraful Român,* acesta declară, că nu o poate face. Sinodulă, luândă actă de răspunsulă d-lui președinte, trece la ordinea Z^ei, or d. Truța, declarându-se nemulțămită cu răspunsulă, și-a reservată dreptulă d’a veni la timpulă său în sinodă cu o propunere în aceasta privință. Statului personală consistorială archidiecesană din Sibiu. Comisiunea bugetară a stabilită salarială personalului consistoriului archidiecesană în următorulă modă: 1. Archiepiscopală cu salariă anuală 12,000 fl. 2. Vicarulă archiepisc. » , 2,400 » 3. La sese asesori, referenți consistoriali, cu câte 1400 fl. ... 8,400 , 4. Secretarulă consist, cu salară an. 800 » 5. Procurorulă consist. » » » 600 » 14. Economulă» » 300 » 15. Ună servitoră» » 240 » Personalulă ausiliară. Asesorulă Z.Boiu, ajutoră anuală 400 fl. Asesorulă N. Cristea, 400 fl. ca despăgubire pentru beneficiile ce a primită până acum cu voia bisericii. Secretarula N. Fratesă, ajutoră anuală 200. Afară de acăsta sinodală a hotărâtă, ca salariulă fiecărui asesoră consistorială să se sporescă din cinci în cinci ani cu câte 100 fl. Anii de seviciu se socotescă cu 1 ianuarie a anului în care a intrată în funcţiune. In contra acestei hotărâri a sinodului, P. S. S. părintele mitropolită o dată votă separată, la care au aderată şi d-nii deputaţi N. Popea, I. de Preda şi R. Patiţa. 6. Defensorulă matrimonială» % 600 fl. rj7. Cassierulă* » 800 » 8. Controlorulă 800 » 9. Archivarulă» 800 » 10. Espeditorulă » 600 » 11. Ajutorulă cassierului» 600 » 12. Doi copişti cl. I â 500 1.000 » 13. Doi copişti cl. II â 400» » 800 » Apelă cătră subcomitele cernuţii ale partidei politice naţionale române şi în genere cătră toţi alegătorii români din coiitatulă Aradului. Stégula să lucescă, pentru elu trăi mu, Tera se înfloréscá, pentru a murimu! F r a ț i 1 o r ă! A bătută óra a unsprecrecea, momentulă supremă, ca să ne rădicămă din starea de umilire şi amorţală, în care ne aă ţinută de 12 ani greutatea împrejurărilor. Astăzi vătsându-ne mn ajunilă alegerilor de deputaţi dietali, trebue să profitămă de ocasiune, şi să înălţămă cu curagiă şi speranţă de învingere stegula, sub care să luptâmă toţi în unire şi solidaritate pentru apărarea intereselor naţionale, şi pentru binele şi prosperarea patriei, aî cărei fii suntemă! Conferinţa alegătorilor români din comitată Aradului coadunată la 10 Aprile a. c. st. n. în Aradă, în numără de preste 400 de omeni, cumpănindă cu maturitate starea lucruriloră, a aflată şi a recunoscută numai o singură cale, pe care putem înainta în împrejurările actuale, aceasta este: programa partidei naţionale române din Ungaria şi Transilvania, statorită în conferinţa electorală din Sibiiu la 12—14 Mai 1881, şi solidaritatea Românilor, pe baza acestei programe. De aceea conferinţa a adusă cu unanimitate următoriulă condusă: »1) Conferinţa alegătorilor români din comitată Aradului ţine la programa naţională din Sibiiu dela 1881 şi la partida naţională română constituită pe basa acelei programe. 2) In faţa alegerilor viitoare se constitue ună comitetă centrală executivă în Aradă, şi în fiecare cercă electorală câte ună subcomitetă cercuală, acestea din urmă ca organe esterne ale comitetului centrală. 3) Comitetul centrală se auctorisează şi însărcinază, ca pe basa şi în sensul programei din Sibilă se conducă alegerile de deputaţi şi se hotărască atitudinea alegătorilor români din comitat, faţă cu proximile alegeri în modă solidară.« Să nu ne sfiimă, nici se ne tememă a lupta cu acestă programă, care scie să îmbine în modulă celă mai perfectă interesele naţionale cu interesele patriei! O programă întemeiată pe marile principie ale seclului XIX: libertate, egalitate şi frăţietate, nu poate decâtă să onoreze poporulă şi naţiunea, carea şi-o însuşesce şi stărue pentru validitatea ei! Astfel, este programa partidei naţionale române, în privinţa căreia părerile omenitor potă fi deosebite şi chiar opuse, dar ună puternică simţământă este, care ne ţine în strinsă unire, este: iubirea patriei comune! Iubirea de patriă său patriotismulă face ca toate