Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1884 (Anul 47, nr. 1-108)

1884-05-04 / nr. 63

Cronica (Ililei. D. Generalii de brigadă Fischer s’a întorsit săp­tămâna acăsta la postulă său în Brașovă, pe deplină res­taurată din băla, de care suferea. * Se scrie din Versetă, că întrunirea electorală ce au ţinut’o Sârbii la 11 Maiă, s’a sfârşită printr’o scenă sân­­gerăsă. Au participată aproape trei mii de alegători, mai toţî partisan! ai vechii programe stabilite la Becicherek. In sală abia s’au lăsată să între 800 de alegători, cari la intrare trebuia se se legitimeze cu cărţile de alegători ce li s’au liberată de cătră notarii comunali. Majoritatea a alesă preşedinte pe Marcovicî, ceea ce a făcută pe co­­misarulă administraţiunii, subprefectură Palfy, să protes­teze, o­icăndă, că deşi Marcovicî are carte de alegătură, totuşi scie positivă, că nu e înscrisă în liste şi astfelă a pusă să-lă dea afară. Majoritatea protestândă în modă sgomotosă, au intrată jandarmii cu puşcile în localulă întrunirii şi au începută să deşerteze sala. Afară erau înşi­raţi husari, cu cari s’au încăerată cei strîmtoraţî din sală. Cinci persoane au fostă gravă rănite şi mai multe au scăpată cu răni uşoire. Mulţimea întărîtată începu să ri­dice baricade şi numai prin intervenirea cetăţenilor­ mai cu văiţă din Biserica-Albă s’a putută evita o mare neno­rocire. In timpul­ acesta, Dr. Casapinovicî referă, în lo­­calură închisă, despre programa guvernamentală din Chi­­chinda, care se primi unanimă de cei trei sute de­ ale­gători, cari mai erau de faţă. * In München a fostă la 11 Maiă o demonstraţiune socială-democratică, care a pusă oraşulă întregă în mare mişcare. Dela uină arcă de triumfă s’au înlăturată în­semnele imperiali şi în locală loră s’au aşezată două ste­­gurî roşii cu inscripţiunile: »Să trăiască social-democra­­ţia! Josă cu omorulă în massă!« Poliţia şi pompierii abia după două ore şi jumătate au putută restabili or­dinea.* Fostulă principe ală Moldaviei Mihailă Sturdza a răposată în Paris. Dânsulă a domnită din 1834 pănă în 1849, şi după cum se scie, a fostă unulă din domnii cei mai autoritari. Averile, ce le-a lăsată după sine, sunt de fată considerabile. M. Sturdza este tatălă prin­ţului Grig. M. Sturdza şi ală soţiei tânărului Gorciacoff. * In urma demisiunei d-lui Vogt, directorulă de pănă acum ală gimnasiului luterană (săsescă) de aici, s’a alesă în locala densului d-lă profesorii Korodi. Studenţii i-au adusă noului directoră o ovaţiune împreunată cu sere­nadă şi cu conductă cu facle. * Din Sofia se anunţă, că au plecată din Filipopole doi delegaţi, bulgari ca să informeze curţile europene des­pre păsurile poporului rumeliotă, supunându-le în același timpă un­ memoriu, în care se esprimă necesitatea uni­­rei Rumeliei­ orientale cu Bulgaria. * »L’Indépendance Roumaine« comunică întristătorea scrie, că marele poetă Alexandri e bolnavă în pală și e foarte probabilă, că nu va putèa pleca la Montpellier, unde e invitată să ia parte la serbările, ce se vor­ da acolo. * Acelaşi z­iara comunică, că d. Cratohvilă, şeful­ mu­­sicei regimentului 5 de dorobanţi a compusă ună marşă în onoarea Alteţeloră Loră archiducelui Rudolfă şi princesei Ştefania. Marşulă e dedicată Maiestăţilor s Loră regelui şi reginei României. Mercurî sora s­a dată pe scena teatrului din Bra­şov, opera »Norma« de Bellini. Deşi opera aceasta este una dintre cele mai uşore opere italiene, totuşi pretinde pentru esecutarea ei puteri probate. Domnişora Szegal (Norma) ne-a dovedită asera că este capabilă să ne cânte cele mai grele piese cu vocea ei expasivă şi mlădiosă. Forte drăgălaşă este d-sora Atzger (Adalgisa) şi posede o voce forte simpatică; tată atâtă de drăgălaşă şi sim­patică este şi jocul­ ei de scenă, şi în rolul­ Adalgisei aseră părea că vedemă ună ângerașă în vestmintele albe. — D-lă Faltus (Sever) încă are o voce de tenoră po­trivită pentru scena nostră și cântă cu multă vervă ariile italienesci. Astă seră se va representă Tarulă și Dulghe­­ruță, operă comică în trei acte de Dortzing. FOILE­T­ON II. Sătulă cu comorile. Novelă poporală. (Urmare.) Fie­care își primesce partea în arendă și nu o poate nici vinde, nici lăsa de moştenire, nici înstrăina în nici ună chipă. Ci după moartea fie­cărui proprietară, ea va veni ură la comună. Acesta o dăruesce din nou unei părechi, care nu-şî are încă partea cuvenită. Totă insulă plătesce pentru partea sa o arendă mică, cu care se plă­­tescă carnetele pentru datoria sătască. In chipulă acesta nimeni nu plătesce din averea lui, ci din ceea­ ce are în arendă de la comună!« După cuvintele lui Alexandru se ridică în poporă ună sgomotă mare, o cârtă, dispute, strigăte, gălăgiă în câtă gândeai că s’a întâmplată morte de omă şi nu alt­ceva. Cei avuţi cari folosiră singuri livadea nu se în­­voiau la împărţire odată cu capulă, ci strigau că li se face nedreptate şi ameninţau cu judecătoria. Se audiau cuvinte ca acestea: »Se vede că pe blăstemaţî vreau să-i facă bogaţi, ci pe omenii de omeniă calici. Cine are vite le poate trimite la păşunată, ăsta-i ună dreptă vechiu, moştenită dela moşi, dela strămoşi, şi nu­ lă vomă lăsa odată cu capulă!« Totuşi cei mai mulţi dintre săteni, cari nu erau aşa avuți, împreună cu cei cari își nutriau vitele în grajdiu, ca să capete mai multă gunoiă hotărâră să nu mai lase livadea ca locă de pășune comună. Nu preste multă trebui să vină ună ingineră, se împartă livadea într’atâtea părți, câte familii erau, și apoi deosebitele părți traseră sorţi. Bogăţenii se jăluiră la stăpânire, că li s’a călcată dreptulă în piciore. Stăpânirea însă le dete următorulă răspunsă: »Hotarulă sătescă este proprietatea săteniloră, or nu ală viteloră din Bogata. Prin urmare fie­care sătană poate folosi livadea comună, sau partea ce i se cuvine, cum voiesce. Dl d-vostra nu vă apăraţi drepturile stră­vechi, ci egoismul­ de care sunteţi atâtă de tare stăpâ­niţi. D-vostră nu vă cunosceţî nici binele propiu. De aceea ştergeţi-vă de aici şi vă duceţi în pace a­casă.« Sătenii trebuiră să se mulţămască cu ună respunsă aşa de plăcută şi se duseră a­casă. Acum să fi vedut şi cum le părea de rău după Buturugă. »Pe lângă toate pă­catele lui, diceau ei, »tată a fostă om de trăiră. Elă ţinea la drepturile şi obiceiurile cele vechi. Sub dănsulă nu s'ar fi întâmplată astfelă de lucruri nici odată!« 24. Inc’odată, datoriile trebue plătite. Chiar în primăvera următore era o bucuriă deose­bită pe livadea deşărtă de mai nainte. Unde altă dată vaci singuratice rodeau la cotura de ierba rea, înflorea acum o adevărată grădină. Vedeai hemelă, fasole, câ­nepă, in, mazăre, varză creţă, cartofi şi bucate de totă felulă. Fie­care putea calculă uşorii, că din rodulă păr­ticelei sale nu numai că-şî va putea plăti arenda, dar va avea şi prisosă bogată. Chiar şi cei avuţi, îndată ce se descebăluiră, îşi recunoscură folosulă, de ore­ce văduvă, că câştigă nu numai în nutreţă pentru vitele din grajdiu, în lapte şi gunoiă dară şi în bani gata. Dacă după ca­pulă loră, ar fi trebuită să contribue fie­care din ală său la coperirea datoriei comunale, atunci ei ar fi trebuită în proporţie se plătescă cea mai mare parte, până cândă acuma, din parcela, ce o aveau în arendă, plătiau ase­menea cu cei­lalţi. Alexandru însă tată nu era îndestulată, şi adesea umbla o­ile întregi prin păduri. Ba odată a cercetată chiară şi pe capulă pădurarilor, din vecinătate, care era celă mai iscusită în ale pădurăritului, îlă purtă prin pădurile satului în dreapta şi ’n stânga, și­ lă întrebă de sfată. Alexandru își mai bătea capulă cu ceva, dar ni­meni nu scia cu ce. Cei avuți Ziceau: »Scimă noi bine, ei se coace ceva pe socoteala nostră!« Dar de astă dată tată s’au înșelată. Stringându-se era sătulă, toțî așt­eatau cu nedume­rire să audă ce propuneri însemnate le voră mai face diregătorii. Alexandru păşi înainte şi începu ca de obiceiă cu glasă respicată: »Omeni buni! Pe omulă fără datorii toţi îlă cin­­stescă. Dar sătulă nostru e datoră. Carnetele pentru datorii le plătimă din parcelele arendate. Ce gândiţi, n’ar fi ore mai bine ca arenda parceleloră arendate să o păstrămă în pungile nóstre barem. Zece ani, ori ceva mai bine? Din astea amă trage cu toţii folosă!« Omenii începură să rîdă şi Ziseră cu toţii: Propu­nerea este minunată!« »Eu,« vorbi Alexandru mai departe, »eu şi onora­bilii mei tovarăşi, luămă asupra nostră deslegarea între­bării acesteia şi stămă buni că ştergem şi datoria comu­nală, dacă nu întrega, apoi partea cea mai mare, fără a contribui şi voi ceva, numai să vă învoiţi la trei lucruri!« Sinodulă arch­idiecesanti. In şedinţa de la 25 Aprile, d. deputată Truța a făcută următoarea interpelare: Considerândă, că diarulh »Telegraful Român,« ca proprietate a archidiecesei, conformă testamentului Marelui A­n­d­r­e­i­u, trebue să fie redactată de d. N. Cris­­tea, câtă timpă va voi d-sa; Considerândă, că sinodală, ca autoritate supremă administrativă, are facultatea de a dispune de averea bi­sericii de ori ce natură ar fi ea. Considerândă, că sinodulă n’are nici o cunoscinţă despre căuşele, cari aă contribuita la schimbarea perso­nalului de redacţiune a numitului (jfiară, interpelază: Are Escelenţa Sa cunoscinţă de condamnabila schim­bare, contrară disposiţiunilor şi Marelui Andreiu, în per­­sonalul­ de redactare a­­jirului /telegraful Român?« Cari sunt căuşele acelei schimbări? A renunţată d-lă Cristea de voiă bună sau silită? Ori l’a congediată comi­­siunea administrativă ? Luatu-s’a vr’o măsură penală în­­contra părţii vinovate pentru călcarea disposiţiunilor­ tes­tamentare ale Marelui Andreiu? Cum a putută Escelenţa sa se tolereze acea schimbare, fără a raporta cela puţină sinodului ? Preşedintele sinodului, P. S. S părintele mitropolită răspunde, că retragerea d-lui Cristea dela diară s’a să­vârşită în modulă celă mai corectă. Motivele retragerii se cunosce destulă de bine d. Cristea, Négu, că ,Telegra­ful Român« s’ar redacta acum în contrazicere cu dis­­posiţiunile întemeiâtorului şi susţine, că redactarea se face cu totulă în conformitate cu intenţiunile răposatului inte­­meiătoră. Interpelatorulă n’are dreptate cândă afirmă, că redacţiunea de adi e condamnabilă. Cumcă retragerea d-lui Cristea a fostă corectă, se poate informa dela comi­­siunea tipografiei. Ce privesce restituirea fostului redac­­toră la »Telegraful Român,* acesta declară, că nu o poate face. Sinodulă, luândă actă de răspunsulă d-lui preșe­dinte, trece la ordinea Z^ei, or d. Truța, declarându-se nemulțămită cu răspunsulă, și-a reservată dreptulă d’a veni la timpulă său în sinodă cu o propunere în aceasta privință. Statului personală consistorială archidiecesană din Sibiu. Comisiunea bugetară a stabilită salarială personalului consist­or­iului archidiecesană în următorulă modă: 1. Archiepiscopală cu salariă anuală 12,000 fl. 2. Vicarulă archiepisc. » , 2,400 » 3. La sese asesori, referenți consisto­riali, cu câte 1400 fl. ... 8,400 , 4. Secretarulă consist, cu salară an. 800 » 5. Procurorulă consist. » » » 600 » 14. Economulă» » 300 » 15. Ună servitoră» » 240 » Personalulă ausiliară. Asesorulă Z.Boiu, ajutoră anuală 400 fl. Asesorulă N. Cristea, 400 fl. ca despă­gubire pentru beneficiile ce a primită până acum cu voia bisericii. Secretarula N. Fratesă, ajutoră anuală 200. Afară de acăsta sinodală a hotărâtă, ca salariulă fie­cărui asesoră consistorială să se sporescă din cinci în cinci ani cu câte 100 fl. Anii de se­viciu se socotescă cu 1 ianuarie a anu­lui în care a intrată în funcţiune. In contra acestei ho­tărâri a sinodului, P. S. S. părintele mitropolită o dată votă separată, la care au aderată şi d-nii deputaţi N. Popea, I. de Preda şi R. Patiţa. 6. Defensorulă matrimonială» % 600 fl. rj7. Cassierulă* » 800 » 8. Controlorulă 800 » 9. Archivar­ulă» 800 » 10. Espeditorulă­ » 600 » 11. Ajutorulă cassierului» 600 » 12. Doi copişti cl. I â 500 1.000 » 13. Doi copişti cl. II â 400» » 800 » Apelă cătră subcomitele cernuţii ale partidei politice naţionale române şi în genere cătră toţi alegătorii români din coi­itatulă Aradului. Stégula să lucescă, pentru elu trăi mu, Tera se înfloréscá, pentru a murimu! F r a ț i 1 o r ă! A bătută óra a unsprecrecea, momentulă supremă, ca să ne rădicămă din starea de umilire şi amorţală, în care ne aă ţinută de 12 ani greutatea împrejurărilor­. Astăzi vătsându-ne mn ajunilă alegerilor­ de depu­taţi dietali, trebue să profitămă de ocasiune, şi să înălţămă cu curagiă şi speranţă de învingere stegula, sub care să luptâmă toţi în unire şi solidaritate pentru apărarea in­­tereselor­ naţionale, şi pentru binele şi prosperarea pa­triei, aî cărei fii suntemă! Conferinţa alegătorilor­ români din comitată Ara­dului coadunată la 10 Aprile a. c. st. n. în Aradă, în numără de preste 400 de omeni, cumpănindă cu maturi­tate starea lucruriloră, a aflată şi a recunoscută numai o singură cale, pe care putem­ înainta în împrejurările actuale, aceasta este: programa partidei naţio­nale române din Ungaria şi Transilvania, statorită în conferinţa electorală din Sibiiu la 12—14 Mai­ 1881, şi solidaritatea Românilor, pe baza acestei programe. De aceea conferinţa a adusă cu unanimitate următoriulă condusă: »1) Conferinţa alegătorilor­ români din comitată Aradului ţine la programa naţională din Sibiiu dela 1881 şi la partida naţională română constituită pe basa acelei programe. 2) In faţa alegerilor­ viitoare se constitue ună co­­mitetă centrală executivă în Aradă, şi în fie­care cercă electorală câte ună subcomitetă cercuală, acestea din urmă ca organe esterne ale comitetului centrală. 3) Comitetul­ centrală se auctorisează şi însărci­­nază, ca pe basa şi în sensul­ programei din Sibilă se conducă alegerile de deputaţi şi se hotărască atitudinea alegătorilor­ români din comitat, faţă cu proximile ale­geri în modă solidară.« Să nu ne sfiimă, nici se ne tememă a lupta cu acestă programă, care scie să îmbine în modulă celă mai perfectă interesele naţionale cu interesele patriei! O programă întemeiată pe marile principie ale seclului XIX: libertate, egalitate şi frăţietate, nu poate decâtă să onoreze poporulă şi naţiunea, carea şi-o însu­­şesce şi stărue pentru validitatea ei! Astfel, este pro­grama partidei naţionale române, în privinţa căreia păre­rile omenitor­ potă fi deosebite şi chiar opuse, dar ună puternică simţământă este, care ne ţine în strinsă unire, este: iubirea patriei comune! Iubirea de patriă său patriotismulă face ca toate

Next