Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1884 (Anul 47, nr. 109-245)

1884-12-01 / nr. 231

Din dieta ungară. (Cestiunea croată). Damn­a dl în resumata scurtă decursulă interesantei şedinţe din 9 Decemvre a. c., despre care amă vorbită deja în numărul­ nostru ante-penultimă. La ordinea­­jilei era bugetulă pentru Croaţia. Ford. Szederkényi din stânga estremă e spune, că a aurită de aceea, că dieta croată are de gândă a alege o deputaţiune regnicolară, care se cere schimbarea art. de lege 30 din 1868. Elă nu e una amică ala pac­tului cu Croaţii, dar crede că acestă pactă trebue sus­ţinută nealterată. In fine întrebă, că ce politică va urmă guvernulă faţă cu acăstă deputaţiune regnicolară? Ministr. preşedinte Tisza c zice, că deci dieta cro­ată va face ună pasă legală pentru întrunirea deputa­­ţiunilor­ regnicolare, atunci va provocă dieta ungară, ca şi ea se alege o deputaţiune şi atunci dieta se va putea pronunţă în acăstă afacere. După ce, cum vedemă, esistă unele neînţelegeri între Ungaria şi Croaţia, crede Tisza că va fi bine, ca pe calea aceea să se’nţelagă represen­­tanţii ambelor­ ţări. Câtă îlă privesce pe dânsulă, a de­clarată că voiesce să menţină pactură cu Croaţia neal­terată, Thaly (stânga estremă) cere schimbarea legei pac­tului cu Croații de la 1868 ca neapărată necesară. Elă se’ncerca a dovedi câtă de stricăciosă este acestă pactă pentru Ungaria. Speranțele Ungurilor­ nu s’au împlinită. De altmintrelea voesce se adreseze o întrebare ministrului de finanţe. La zi'ua nascerii regelui, directorulă finan­ciară din Essegi)­a ordonată, ca la toate zidirile erariale se se arboreze steagului ungurescă. In contra aceasta a protestată orașulă grănițărescă Gradisca, dicândă că în Croația-Slavonia numai steagulă negru-galbenă e admisă. (Mișcare în stingă.) Precum împărtăşesce »N. tr. Pr.,« di­recţiunea financiară a fostă chemată la ordine din partea ministrului de finanţe pentru arborarea steagului ungu­resc». (Mişcare.) Ministrul­ de finanţe a mai ordonată, ca steagurile unguresc! în Croaţia nici la festivităţi să nu se arboreze nici pe zidirile erariale. (Mare mișcare în stânga.) Thaly cere dela ministru deslușire. Min. de finanțe Szapary nu-șî aduce aminte, dacă o dată țină asemenea ordină, dar dece: dacă are­așă fi în rostită a decide în aceasta afacere, așă răspunde, că întrelăsarea arborării steagului ar fi ună rău mai mică decâtă provocațiunea ce s’ar face prin ea. (Mișcare’n stânga.) Dacă mai înainte nu s’au arborată steaguri, nici acum nu le-așă arbora, numai ca să nu facă provocări prin aceea. (Mare mișcare). Ugran numesce scandalosă declararea minis­trului de finance. (Aplause sgomotóase în stânga). Ună guvernă, care nu e în stare să storcă respectă pentru stegula națională, simbolulă statului, nu e demnă de a mai sta la cârmă, ci să se retragă şi să lase altoră omeni frânele guvernului, cari sciu să apere onoarea na­­țiunei. (Aplause sgomotóse în stânga.­ Destulă de rău, că sub acestă guvernă, după cum afiămă, se sparge ca­­pulă fiecăruia, care vorbesce unguresce în Croația. Dar, toate sunt nimică pe lângă insultarea steagului nostru. „Aceasta şovăire şi laşitate ce o dovediţi, va încuraja nu­mai instinţele acelea, care voescă să rupă m­ă cercă din corona sf. Ştefană. (Aplause sgomotese în stânga. Mişcare în dreapta). Corniţele Apponyi dice, că a credută că politica guvernului faţă cu Croaţii a luată o direcţiune mai bună, dar s’a înşelată. Credinţa lui este nimicită prin cuvin­tele ministrului de finanţe, care, dacă nu cumva suntă ună „lapsus linguae,“ suntă de o fatală seriositate. Celă ce consideră arborarea stegului ungurescă pe teritoriul­ statului ca provocaţiune, acela nu este decâtă ună re­voluţionară. (Aplause frenetice ’n stânga.) Şi elă ca şi Ugran găsesce declararea revoltatóare. Ministrul de finanţe Szapary dice, că nu se teme de ameninţările lui Ugrón. Elă n’a vorbita de stăgură ungurescă, ci numai de steguri în generală. (Reprobare şi mare mişcare în stânga). A vorbită numai de acele localităţi, unde pănă acuma n’a fostă’îndalinată arborarea sînguriloră. Mai vorbesce Madarasz, atingândă şi cestiunea fiumană, apoi Sârbulă din Croaţia Gyurcovicî, care dice că deputaţii croaţ tacă, numai ca să nu contribue a mări animosităţile. In fine se ridică orăşî ministru preşedinte Tisza şi’şî esprimă încrederea în realitatea partidei guverna­mentale din Croaţia, de la care spereza aplanarea tutu­­ror­ dificultăţilor s,­dicândă că nu o consultă a agrava posiţiunea acestei partide prin asemenea desbateri. Ast­­fel­, ceea ce ar fi posibilă, devine imposibilă. Dacă nu va fi împedecată în acţiunea sa, d. Tisza speră, că va îndeplini opera pacificării cu Croaţii; or deci s’ar în­tâmpla, ceea ce nu crede, ca să nu mai potă birui cu mijloacele constituţionale, atunci, spre a susţine unitatea statului şi a pactului dela 1868, se va folosi şi de mij­­loacele cele mai drastice. (Aprobări vine, generale). Otto Herman e de părere, că nu partida guver­namentală, ci Starcevicienii represintă opiniunea publică a Croaţiei. Procederea lui Tisza cu m­ijloace drastice va da numai nou nutrimentă acestei propagande. Cestiunea croată s’a înseminată prin ocupaţiunea Bosniei. Ugran are dreptate; în fotoliurile ministeriale nu se dă oameni de stată, ci gonaci solgăbirăescu. Daniel Irányi se rogă să nu se mai continue des­­baterea, care ar mări amărăciunile dintre Croaţi şi Unguri. Emeric Szalay: Diplomaţia lui Tisza a adusă lu­crurile acolo, că intimii lui au fostă bombardaţi în Agramă cu ouă clocite şi archiducele Albrecht a fostă primită cu imnulă rusescă. După acestea, bugetulă Croației s’a votată. *) In articululu de fondu de alaltaeri s’a din erere Agram­ă, fiindu scirile telegrafice în privința acesta îndoelnice. SCIRILE MLEI. * Cetimă în »Napoli Litteraria« de la 4 Noemvre, o frumóasa traducere a Doamnei Clelia Bruzesi, întitulată: »La Polenta.« D-na Bruzesi ’și dă mare ostenealá, ca se respândescá literatura română în Italia; are deja traduse mai multe scrieri, între care şi frumoasa comedie a d lui V. A. Ureche intitulată »Odă la Elisa,* »închisorile lui Silvio Pellico* (le Mie prigioni del Pellico) şi multe alte bucăţi ,De Amicis,« acum face traducţiunea multă admiratei piese a d-lui Vasile Alexandri, »Fântâna Blan­­duziei.« —0— Din causa unor­ diverginţe de opiniuni între mem­brii partidei independente şi de la 48, ce s’au ivită în cameră cu ocasiunea desbaterei croate, preşedintele clu­bului partidei, Daniel Iványi ’şi-a dată demisiunea. Par­tida însă nu i-a primit’o şi l’a înduplecată să’şi-o retragă. —0— Intre studenţii jidovi şi antisemiţi dela facultatea de medicină din Viena a fostă la 9 Decemvre n. o straşnică păruială. Causa a fostă, că la alegerea comitetului reu­­niunei medicale de ajutoră, au învinsă fii lui Israila. —0— In anulă viitoră se va înfiinţa în Pojună o acade­­miă comercială ungurescă. —0—­­fiarele cehe anunţă, că proiectulă de statute pentru »Schulvereinulă slovénâ« s’a lucrată deja. Reuniunea ’și va avea centrală în Laibach. —0— »Narodni Listy» pledeaza pentru transformarea »So­cietăţii boeme de sciinţe« în »Academia cehă de sciinţe,« care să editeze în Praga opuri scienţifice în limba cehă. —0— Reuniunea de cultură a lucrătorilor­ români din Sibiu va da mâne o serată cu concertă, declamaţiune şi jocă. —0— »Noua­ Revistă« tjice, că într’o carieră de pâtră deschisă pe moşia Băicenî, aprope de Târgul-Frumosă, în Moldova, s’au găsită mai multe obiecte ce presintă o mare importanţă pentru arheologi, între cari­ele de iută pentru praştii, statue mici de iută, precumă şi mai multe obiecte de bronz. După forma loră câtă şi după terenulă în care au fostă găsite, aceste obiecte pară a data din perioda lacustriloră. Ele au o mare asemănare cu obiec­tele găsite în staţiunile lacustre din Elveţia şi din Tran­silvania. Obiectele fuindă astă-tji în posesiunea locuito­­rilor­ din Băicenî, ar fi nemerită credemă, ca ele să fie adunate şi aduse la muzeală din Iaşi. 10­In Tompa a murită la 30 Noemvre­n. o femee în etate de 117 ani. In preziua morţii a făcută pe josă drumulă de o jumătate de oră dela Tompa la Sabadca. —0— Agentulă Morin, asupra căruia d-na Hugues a dată, precum am comunicată, 4 împuşcături pe treptele pala­tului justiţiei din Parisă, a murită. —0— Principele Krapotkin, vestitulă capă­ală nihiliştiloră, e greu bolnavă de scorbură în închisorea din Clairvaux, aşa că nu se crede în scăparea lui. —0— A păţit’o »Nordd. Alig. Ztg.‘ A publicată de cu­­rândă o lungă scrisoare cătră prințulă Bismark, subscrisă de ună țărână, Valentin Rollar din Roxheim. In scrisoare se ridicau plângeri asupra situaţiunii micilor­ proprietari ţărani, şi grave acusaţiuni în contra comercianţilor­ de vinuri, samsariloră de producte economice ş. a. Scrisoarea figura în »N. A. Ztg.,* venii bine, ca dovadă pentru poli­tica economică a cancelarului. Acum se vădi, că scri­soarea era o mistificare. Esistă în Roxheim ună ţărănaşă de 17 ani cu acelă nume, dar acesta decora în »Kreuz­­nacher Tageblatt,« că n’a scrisă elă scrisoarea, nici n’a permisă nimului, să’i întrebuinţeze numele pentru aşa ceva. Acesta declaraţiune o face elă în urma unei scri­sori a prinţului Bismark, cu data 22 Noemvre, în care i se adeveresce primirea numitei scrisori din »N. A. Ztg.* »Scrisoarea ţăranului« din Roxheim prin urmare l’a jucată pe Bismark de minune. Inmormentarea naţionalistului George Secula în Deva, Deva, 8 Decemvre 1884. Naţiunea română arăşi îmbracă haina de doliu, căci la 4 Decemvre a perdută ună prea iubită şi distinsă fiu, în persoana lui George Secula advocată, fostă protefiscală în comitatul­ Zarandului şi resolută luptătoră în toate căuşele române. Moartea lui neaşteptată a umplută de durere pe toţi câţi l’au cunoscută, or pe trista’i familiă a făcut’o ne­consolată. Luptele vieţei şi luptele politice i-au sdruncinată să­nătatea şi i-au amărîtă marele lui sufletă. Prin moartea regretabilă a lui George Secula, Românii în genere şi Hun­ădorenii, dar mai cu seama jalnica familiă simte o lacună mare. Viaţa, ideile, activitatea şi caracterul­ lui antică au adunată ună numerosă şi distinsă publică în jurul­ coşciugului său. La 6 Decemvre, după ameni la 2 ore, a plecată de la locuinţa lui carulă funebrală, încărcată de cununi pompose şi urmată de iubiţii, de amicii şi de stimătorii lui întristaţi şi cu ochii plini de lacrimi. Coşciuguţă s’a transportată la biserica cea mare din rocă, şi s’a aşe­zată înaintea altarului. Celebrarea s’a săvârşită prin şapte preoţi, dintre cari trei protopresbiteri, — chorulă a intonată jalnicele cântece eclesiastice cu multă durere. La imposanta înmormântare a lui George Secula, afară de publiculă de toate clasele din Deva, români şi străini, începândă de la corniţele supremă şi şefii oficiala­­telor­, cu mulţi funcţionari şi privaţi pănă la­­ţăranii şi civii mai săraci, a participată m­ă numără frumosă şi din amicii lui din jură şi din cele mai estreme ţinuturi ale ţării. Aşa au fostă între alţii bătrânulă dar încă totă vi­­gurosulă erau dela 1848 Axente Severă, intimulă amică ală defunctului. Intristatură amică era atâtă de conster­nată, încâtă abia și-a putută stăpâni marea durere. Iu­­bitulă său unchiu și conluptătoră de odinioră Amosă Frâncu, j. reg. a grăbită să-i dea ultima sărutare din Miskolcz. Elie Măcelară cons. guvernială în pensiune din Sibiiu. Iubitulă său vără Iona Efticiu din Pecica română, cumnaţii Petru şi Pavelă Truţa, Ionă Raţă, protopopă din Haţegă, Dr Ştefană Erdélyi şi soţia sa din Orâştiă, George Dănilă, primarulă din opidulă Hun­ădora cu câţiva civ­­tată de acolo, Romulă Crainică din Dobra însoţită asemenea de alţi civ. de acolo. Saba Borha, pretoră în Ilia, Vasile Damianfi, protopopă, N. Pârău, preotă, Dr. I. Rusu şi alţii din Bradă. Vechiulă amică şi conscolară Teodora Popă, advocată, Iuliu Farcaşă când, adv., Iusti­­niană Adamoviciu, neguţătoră, Petru Gligoră proprietară, Vasile Tomuţa şi alţi preoţi, învăţători, jur­i comunali şi ţărani din Baia de Crişă şi jură. Apoi din jurul­ Devei mai mulţi preoţi, proprietari, învăţători şi ţărani. Cosciugură a fost­ decorată cu 14 cununi, care de care mai frumose cu urmatorele inscripţiunî: 1. Văd. Elena Secula: »Unicului său fiu.« 2. Sdruncinata vă­duvă Iudita Secula: »Neuitatului soţă.* 3. Sabină, Azotta şi Severă: »Neuitatului loră tată.« 4. Cumnaţii Francisca, Pavelă şi Petra: »Iubitului cumnată Secula.* 5. Amosă Frâncu şi soţia Victoria St. Şuluţă: »Pre iu­bitului nepotă George Secula.« 6. Amosă şi Victoria: »Neuitatului nostru Secula.« 7. Francisca Hossu Lon­­gină şi soţia Elena Popă: »Iubitului loră amică George Secula.« 8. Familia Bonciu: »In semnulă stimei.« 9. Românii Zarandanî: »Neuitatului fostă protofiseală co­­mitatensă George Secula.« 10. Românii din Deva: »Lui George Secula.« 11. Românii din Haţegă: »La 24 No­emvre, 6 Decemvre 1884.« 12. »Ştefană Erdélyi şi so­ţia.« 13. A dévai figyvédek: »Felejthetlen kartársuknak.« 14. I. Efticiu: »Vărului său iubită George Secula.« întristata familie a primită o mulţime de telegrame de condolenţă, dintre cari cu deosebire , merită de a fi publicate. A Domnului Dr. Nicolae Oncu şi soţia sună: »Vestea morţii ne-a consternată şi umplută de durere. Primiţi espresiunea celei mai sincere condolenţe pentru perderea celui mai escelentă Română, bărbată, tată şi amică. S’a frânta încă ună stâlpă din cetatea cea deo­dată. Deci în lume este mângăere, aflaţi-o în lacrimele ce le versa o naţiune la mormântulă lui.« Oncu şi Letiţia. — Er­a domnului şi fostă intimă amică ală de­functului M. B. Stănescu din Aradă conţine acestea: »Perderea e mare, e generală, ai perdută pe ginga­­şulă soţă, pruncii pe părintele iubitoră, noi pe since­­rulă amică, — şi rari sunt amicii sinceri, — or na iu­nea a perdută ună bravă luptătoră. Fie’ţi mângă edi­­liulă generală şi fii ca noi fălosă de suvenirea lui.“ Stă­nescu şi soţia. — Etă dovedire şi răsplata meritată a fiinţei lui. Eternă să fie memoria lui. După săvârşirea ceremonialului îndatinată, portifi­­cantele Ioane Papiu a rostită următorulă cuvântă fune­brală, ascultată cu cea mai mare atenţiune: »Nu da inima ta întristării,­­aducându-ţi aminte de cele ce pot­ urmă. Nu uită că nu este întorcere, și acestuia nu-i vei folosi, er ție-ți vei face rău.” Iisusfi­gulă lui Sirach cap. 38 v. 20 și 21.

Next