Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1884 (Anul 47, nr. 109-245)

1884-12-04 / nr. 233

REDAC›TUNEA ŞI A IUI IX­ISTRA­S IV . EA : BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22, ,,JAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe anu anu 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate. Pe anu 36 fr., pe şase luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. ANULU XLVII. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. AUDNCIUSILG: 0 seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori ne francate nu se primescu. — Manuscripte nu se retrămitu. W= 233. Luni, Marţi 4 (16) Decemvre 1884. Braşovu, 3 (15) Decemvre Scimă, că între deputaţii din camera un­­gură, cari au luată parte la desbaterile bugetare, Grünwald Bela, Slovacul­, a fostă acela, care a accentuată mai tare, că una din principalele pro­bleme ale statului este: magh­iarisarea. Elă a reproşată ministrului-președinte Tisza că nu des­­volta energiă de ajunsă, nu-șî folosesce puterea și nu cere mijloacele de lipsă, spre a crea una stată adevărată națională, ungurescă. D-lu. Tisza respontjendu lui Grünwald W­ise: „D-la deputată cere ca guvernul ă să maghiariseze; îmi pare foarte rău, dar aceasta nu­ o potă face; guvernulă nu va putea niciodată maghiarism cu mijloacele statului; deci societatea nu e destulă de tare, spre a sever­­i opera assimilaţiunei, atunci statulă este absolută incapabilă de a face acesta.“ Ya se­­jucă ministrulă-preşedinte este de opi­­niunea acelora, cari susţină, că societatea ma­ghiară are chiămarea de a maghiarisa. D-la Tisza nu respinge prin urmare maghiarisarea, ci recu­­nosce numai, că mijloacele statului sunt­ insufi­ciente spre a săvârşi opera assimilărei. Se înţelege, că d-la Tisza nu poate admite, că guvernul­ se folosesce de mijloacele ce-i stau la disposiţiune spre a maghiarisa, căci atunci ar mărturisi, că magh­iariseză că forţa şi s’ar de­clară astfelu pe sine turburătorii ală păcii şi bu­nei înţelegeri dintre diferitele naţionalităţi, în sen­­sulă cuvintelor­ pronunţate de tănărură comite Keglevich. De acolo însă că ministrului-preşedinte nu-i dă mâna să spună adevérulu, mi urméaza că elă și colegii săi dela ministeră nu ar fi făcută nici­odată încercarea de-a maghiarisa cu mijloacele statului. Binevoiésca numai cetitorii noștri a frun­zări printre numerii foiei noastre din trecută și suntemă siguri, că voră află nenumărate dovedi, că guvernulă a încercată și încerca mereu de a ne maghiarisa cu forța. Altă este cestiunea, deci încercările de ma­­ghiarisare ale guvernului au avută vr’una resul­­tată practică sau nu. Suntemă dispuși a crede d-lui Tisza pe cuventă, când ne asigură, că sta­tulă cu mijloacele sale nu va putea sevârşi nici­odată opera maghiarisărei. Ne pare bine, că esperiința l’a adusă pe d-lă Tisza încetulă cu încetulă la convingerea, că naționalitățile nu potă fi sdrobite la co­mandă. Dar déca d-sa respinge ori­ce învinuire, că ar voi să maghiariseze, amă dori să ne spună, cum să calificămă, de esemplu isprăvile copilului său de sufletă, ale prefectului lor. Banffy Dezső, care călcândă peste legea de naţionalitate a im­pusă comunelor­ române limba maghiară? Cum să cualificămă mai departe agitaţiunea d-lui Banffy pentru maghiarisarea numelor­ ţă­­ranilor­ români în comitatul­ Solnocă-Dobeca, în urma căreia astăzi nu se mai poate constată în cărţile funduare cu siguritate averea bieţilor­ oamen! ? Nu este acesta maghiarisare forţată cu mij­loacele statului? S’au ivită şi caşuri, că funcţionarii statului, prefecţii şi inspectorii de scóle au înfiinţată ici şi colo societăţi de maghiarisare şi-şi întrebuin­­ţază autoritatea spre a prinde în mrejele lor, pe învăţătorii noştri dela scólele poporale. Aşa de­ esemplu în comitatul­ Sătmarului. Nu este acesta maghiarisare cu mijloacele statului ? AZi amu primită ună apelă adresată de nu­mita societate cătră învăţătorii noştri din Sătmară. Ilă vomă publică, ca cetitorii noştri se vede cum îşi înţelegă organele d-lui Tisza misiunea faţă cu marea problemă a asimilărei. CRONICA POLITICA. In şedinţa de Sâmbătă a camerei ungare, la titlulu­ ,domeniele statului« deputatulu Ugran a întrebată pe ministrulă de finanțe, de ce nu s’a presentată dietei contractulă privitori la cumpărarea podurilor­ năsăudene, ce a fostă încheiată încă înainte cu 10 ani? Și deca acestă contractă s’a esecutată sau nu? Minstrulă Sza­­p­a­r­y răspunse, că afacerea teritorului Nascudéna se ține de întregulă ministeră. Contractulă nu s’a în­cheiată înainte cu 10 anî, ci încă mai de multă și ratele plătite în sensulă lui suntă puse în soco­telile anuale. Szapary declară în numele guvernu­lui, că elă se va sili a presentă in scurtă timpă dietei raportulă respectivă. (Aprobări în dredia). In fine mai declară d-lă Tisza, că contractulă memorată a fostă în­cheiată la începutulă anului 1872 și acestă guvernă aflândă ună faptă complinită n’a avută dec­âtă d’a esa­­mină datele şi referinţele şi a raporta apoi sau a face eventuala şi propuneri.* Mai zilele trecute circula, faima prin­­pare, că Ru­sia ar avea de găndă să esopereze de la Turcia o con­cesiune, în basa căreia să’şi poata duce recruţi, intuiţiune şi alte lucruri prin Bosforă în posesiunile sale orientale din Asia și de acolo se aducă soldații veterani. Dar pană acuma nu s’a făcută nici o transacțiune formală în cestiunea aceasta. Cabinetulă rusescă n’a făcută asupra Porții nici cea mai mică presiune, spre a-șî ajunge do­rințele sale, ba nici n’a făcută din aceasta causă admi­nistrativă, o cestiune serioasa. In privința aceasta tocmai s’au ridicată obiecțiuni din partea diplomației turcesc!, că o astfelă de concesiune ar putea fi numai în prejudi­­țiulă Rusiei, că atunci ar pretinde ușoră aceasta și alte puteri. Cu toate că in timpul­ din urmă nu s’a mai făcută nici ună pasă în cestiunea aceasta, totuși consiliulă miniștrilor­ turcesc! în timpulă din urmă a ținută asupra acestui obiectă importantă unele consultațiunî. Turcii, păcăliți în timpulă din urmă de toți în toate cestiunile, nu stiu ce se facă, ca să nu greșăscă și să nu se păcă­­lescu ei cu capulă loră. * După mari și grele svîrcoliri, în cele din urmă se făcură reforme și în Anglia în legea electorală. Legea cea nouă reformată electorală portă tidulă, pentru lăr­girea dreptului cu privire la representarea poporațiunii­­ în regatula unită. Numărulă alegătonloră, care se mai adaugă la numerula alegetorilora de mai ’nainte, face două milioane, și anume în Anglia și Wales s’au înmulțită alegetorii cu 1.300.000, în Scoția cu 200.000 și în Ir-­ 'landa cu 400.000. După ce va întră legea cea nouă­­ în activitate, voră fi dela 6 Decemvre încolo în Britania ! ! Mare cinci milione de alegători. Noua lege întră în pu­­­­tere cu 1 Ianuarie 1885. In realitate noii alegători se­­­ potă folosi de drepturile lor, numai cu începutul­ anului 1 ; 1886, din causă că înregistrarea legii celei nouă numai în tomna viitore va putea urma. Cuvântarea lui Ugrón Gábor. In privinţa abusurilor­ comise de autorităţile publi­ce, în şedinţa dietei din 11 Decemvre, Ugrón înşiră mai multe caşuri, unde s’a comisă abusă de putere cu de­osebire în Ardéld. Intre altele cjice: ,In 9 a lunei trecute soţii mei de principii au vrută se țină în Sepsi-St-Georgă o adunare a partidei. Der’ făimosulă primară de acolo Balint Császár nu a permisă­­ ținerea adunării. Oposiționații au protestată pe cale grafică la ministrulă de interne, dar acesta n’a răspunsă nimică. Stiu bine, că nu i se va întâmplă nimică d-lui Bálint Császár, care pe timpul­ guvernului lui Bach a o dută în temniţă, şi care chiar astăzji e urmărită cu vro câte­va procese criminale, isvorîte din pofta de câş­tigă (Mişcare în dreapta), suntă sigură, că nu va fi pedep­sită, pentru că densulă are merite extraordinare, pentru că, suntă acumă 6 anî, a făcută, ca ună erou căzută să se înalţe ărăşî. (Adevărată! Aşa este­ în stânga estremă.) Orbán Balázs: Coloman Tisza (Sgomotă). Ugron Gábor: Celălată casă, care voiescă să’lă releveză, s’a întâmplată cu ocasiunea alegerei din Clusă. Acesta încă e ună casă bătătoră la ochi şi caracteristică. Haller Rudolf fă alesă în cerculă Ciuşiului în 16 iunie, în 17, după cum arată plicula de aci, şi-a primită man­­datulă dela preşedintele electorală, dar în 21 primesce o a doua epistolă dela preşedintele electorală şi într’însa al­ doilea mandată. (Mișcare în stânga estremă.) Deci despre o singură alegere două mandate; unulă se află la comisiunea verificătore, or celălaltă în manile mele. (Ilaritate și mișcare în stânga estremă.) Ea credă, că așa ceva trebue timbrată de falsificare de documente, dar’ sciu că d-vóastra nu veţi califică aceasta procedere aşa, ci veţi boteza-o numai artă de multiplicare (ilaritate sgomotoasa în stânga şi în stânga estremă.) Ală treilea casă, care mai am să-lă releveză, se esplică prin sine însuşi. Ună actă de alegere mai vio­lenta, mai scandalosă, mai plină de fapte, care te facă să te îngreţoşezi, n’a fostă în totă Ardelulă, decâtă celă din Lăpuşulă ungurescă. Ţi se turbură sângele faţă cu nisce fapte tiranice cum sunt acestea şi numai de moderaţiunea poporului mă miră, că faţă cu acte atâtă de violente nu a recursă la forţă; dar credeţi-mi, că deci veţi continua cu violenţa, atunci va urma şi forţa din partea poporului, şi atunci baionetele nu voră mai fi suficiente, nu vor­ fi în stare se vă mai apere (Mişcare în dreapta), nu, nici ună felă de putere armată; poporul­ vă va atacă şi vă va goni, vă va alungă. (Mare mişcare în dreapta. Aprobare în stânga estremă). Eu nu vreau, ca lucrurile să ajungă pănă aici. Adevărulă e amară, dar amarulă îlă simte şi celă ce are să sufere apăsarea, şi pentru aceea şi apăsă­­torulă trebue să guste din amărăciunea adevărului. Voiu fi tare scurtă, nu voiu intră în detaliurî, ci numai o epistolă originală voiu ceti despre aceasta ale­gere. Epistola e scrisă pe o hârtiă de scrisori, provă­­cjută cu insigniele familiei baronesci Banffy, și subscrisă de baronulă Desideriu Banffy. (Să aucjimă! din stânga.) Aceasta epistolă am primit’o dela contele Paul Bethlen, dimpreună cu o scrisoare, care încă se află la mine, şi prin care mă plenipotenţază, să facă uşă de ea după buna mea chibzuială. Epistola baronului Banffy sună astfel:: ,Desă 1 Iunie 1884. Onorabile d-le pretoră (subprefectă)! Por­­dea va merge în 9 la Lăpuşă în interesul­ causei nóastre. Ai bunătate şi­ lă folosesce după cum va fi de lipsă. In dilele acestea se va înfăţişa la d-ta şi işpanulă Petruban, dă’i îndrumări ca în comunele erariale să purcădă după cum ceră interesele nóastre; cu deosebire la târgulă din cestiune din Valea­ Porcului te poţi folosi de dinsulă cu sucesă. Şi, fiindă că biserica gr. cat. din Lăpuşală ungurescă se ocupă cu ideia de a câştigă ună intravilană, proprietate a otarului, să tracteze Petruban şi în cestiunea acesta cu curatorulă, care, după­­o declaraţiune a sa, prin ună tergă favorabilă, se poate câştigă cu credincioşii săi cu tată.« (Mare mişcare în stânga). E vorba clară de proprietate erarială. Epistola se incheiă aşa: »Pe Marţi săra voră sosi cu posta 2000 fl, adresaţi lui Voith.« (Mare mişcare în stînga). Acestă Voith este celă distinsă cu decoraţiunea pentru merite, preşedintele despre care v’am vorbită ieri. (Mişcare în stânga). Preşedintele: Ţi este d-tale adresată epis­tola lui Banffy ? U g r­o n Gábor: Mie mi a dat’o contele Paulă Bethlen. Preşedintele: Epistole private nu se pre publi­că fără permisiunea respectivului. (Strigăte din stânga estre­mă . E plenipotențiată. A sa dată voiă!) Eu facă numai atentă pe d-lă deputată și spună numai cum gândescă eu în privința aceasta. (Aprobare în dreapta). Ugron Gábor:: Observările d-lui președinte tot­­deauna le primescă cu respectă și-mi țină de datorință a

Next