Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1884 (Anul 47, nr. 109-245)

1884-10-24 / nr. 201

t RED ACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA­ BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22, ,GAZETA“ IESE IN FIECARE DI. Pe anu anui 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe anui 36 fr., pe şese luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANULU XLVII. ANUNCIURILE: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retrimită. N®­ 201. Mercuri 24 Octomvre (5 Noemvre) 1084. Braşovdl, 23 Oct. (4 Noemvre) Foile unguresc! ne spune, că advocatul. Dr. Avramii Tincu din Orăsciu a fostu condam­naţii în toate trei instanţele pentru delictul­ de agitaţiune comisii în contra naţionalităţii maghiare (§ 172 al- 2-a a codicelui penală), din causă că în Marte anulă trecută, cu ocasiunea adunărei române din Deva în afacerea proiectului de lege pentru scólele medie, a ţinută ună discursă, care a displăcută unoră funcţionari unguresc!, cari erau de faţă. Apelaţiunile d-lui Tincu n’au folosită nimică şi atâtă tribunalulă din Deva câtă şi tabla re­­gescu şi în fine Curia au decisă în sensulă ac­tului de acusațiune, care cerea condamnarea nu­mitului domnă. Nu cunoscem­ mărimea pedepsei, dar ajunge că o pedeapsa s’a pronunțată. In fața acestui durerosă faptă, care ne arată că „măsurile escepționale,“ despre cari s’a făcută svonă atâtă de mare sunt de multă introduse și practicate faţă cu noi Românii şi că acum mai poate fi vorba numai de-o înăsprire a loră, în faţa condamnărei unui cetăţană, care s’a folosită, după câtă scimă noi, cu moderaţiune de libertatea cu­vântului, ce ar trebui se fie garantată într’ună stată constituţională sub ună regimă aşa crisic liberală, va fi, credemă, de interesă pentru ce­titorii noştri ca să le reîmprospătămă în memoriă lineamentele principale ale motivelor­ actului de acusaţiune, redactată de subprocurorulă din Deşiu, pe basa căruia s’a adusă memorata sentinţă. Avramă Tincu a fostă acusată că după pri­mirea resoluţiunei - protestă a adunărei a ţinută ună discursă, „adresată mai multă sâmţăminteloră decâtă raţiunei, care s’a abătută dela obiectă și în care a propusă, ca adunarea se primesca me­morial­ulă valachă dela anulă 1881 şi se aprobe conduita ziarel or^ române faţă cu proiectulă de lege pentru scólele medie.“ Cum s’a abătută d. Tincu dela obiectă ? — A amintită cele petrecute la 1848 urmărindă eve­­nemintele până în filele nóstre. Elă a­­jisd că Ungurii dela 1848 şi până asiî n’au învăţată ni­mică şi că şi absolutismulă nemţescă a respectată mai multă limba română, decâtă se respectă în era constituţiunei unguresc!. A adausă că legea maşteră de naţionalitate, sancţionată de Maiestatea Sa nu e luată în consideraţiune; guvernul­ nu-şi face datoria; legile sancţionate nu le pune în aplicare; de aceea Românii nu potă ave încre­dere în acestă guvernă. Mai departe d-lă Tincu a criticată legea elec­torală nedreapta și a accentuatu, că națiunea ro­mână e amenințată de ună mare periculă, că Ro­mânii suntă locuitorii vechi ai țârei şi că acuși Ungurii voră voi să le scoata limba şi din biserică. „Deoarece toate aceste nu stau în legătură cu cele doue propuneri ale d-lui Tincu; considerândă că suntă nisce „trase bombastice“, ce au deşteptată numai ură în ascultătorii din poporulă de rendu; con­siderândă că „observaţiunile acele bombastice“ au fostă aplaudate, este — (fa ce actulă de acu­­sare — nenegabilă, că acusatulă în decursulă vorbirei sale a fostă inspirată de ură naţională şi agerimea construcţiuniloră sale a avută de scopă în modă evidentă a aţîţa ura valachiloră în contra Unguriloră; şi s’a şi observată o mare iritaţiune a poporului nu numai în decursul­ a­­dunărei, ci şi după aceea....“ Aceste sunt pe scurtă motivele pe basa că­rora s’a pronunţată sentinţa condamnatoare contra d-lui Tincu. Ceea ce a vorbită d-lă Tincu la Deva este cafea cu lapte pe lângă discursurile papricate ale Ungurilor, oposiţionali, ţinute prin adunări şi în dietă. Dar d-lă Tincu a vorbită cătră ţăranii ro­mân! şi ţăraniloră români nici astăcil pare că nu le este permisă a sei, că guvernulă are şi da­torii faţă cu ei, cari nu şi­ le împlinesce; pare că nici astăciî n’au dreptulă d’a fi nemulţămiţî şi d’a se plânge de nedreptăţi. De ce se fie cualificată de aţîţătore o cu­vântare numai şi numai pentru că s’a rostită şi înaintea unui publică ţărănescă? Guvernanţii nu consideră ei e pe ţeranură română ca cetăţână li­beră, care să-şi poata avea opiniunile sale politice? --------------­ CRONICA POLITICĂ. »Kronstädter Zeitung* consacră următorele cuvinte serbării de o sută de ani a revoluțiunei lui Horia: »In Ungaria serbarea a fostă oprită și presa maghiară a în­cercată de câtva timpă se dejosască in celă mai violentă modă aceea răscoala. Nu-i vorbă, nimenea nu va apăra cruzimile comise atunci, precum nu va apăra nici cru­zimile revoluţiunii franceze. Dar abstrăgândă dela acestea lupta revoltaţiloră în contra apăsătoriloră loră pentru dobândirea libertăţii loră personale şi a demnităţii omului totă atâtă de puţină se poate condamna, ca şi isbucnirea revoluţiunei franceze. Şi nu e nici o îndoială, că Ma­ghiarii ar sărbătorii pe Horia şi Cloşca în modă splen­didă ca pe nisce eroi naţionali, dacă aceştia din întâm­plare ar fi fostă Maghiari, or apăsătorii lor. Români şi nu întorsă. Că presa maghiară, chiar cea liberală, a luată o atitudine atâtă de duşmană faţă cu o luptă pentru libertatea şi demnitatea omenescă, acesta arată încă odată idea maghiară de libertate în deosebită lumină şi se poate esplica din ura ce domnesce acil în contra naţio­nalităţilor­ nemaghiare, dar nu se poate scusă.« * Ministerul­ de estenie austro-ungară va introduce in ramura serviciului consulară numeroase Ino­ri, care se potă resuma în următorele puncte: se voră face rapoarte periodice cu privire la comercială internă, şi se voră publica, se voră comunica oficieloră consulare protocoalele camerelor­ de comerţă şi industriă; se voră arătă fali­mentele; consulatele voră comunica despre creditulă fir­­melor­ din străinătate şi în fine se va face o nouă îm­părţire teritorială a oficielor­ consulare. Consulii prin urmare, afară de raporturile anuale, voră face de aci înainte şi raporturi lunare comerciale. Toate aceste îno­­iri au de scapă de a asigură şi a promovă comercială monarchiei. Noua împărţire teritorială e menită a înlesni consulateloră să facă rapoarte câtă mai complecte şi mai amănunţite, căci activitatea loră se va estinde peste ţi­nuturi mai mari.* Cu ocasiunea desbaterii bugetului s’au presentată și unele date interesante despre starea trupelor și honvedi­­loră. Din acele date resultă că armata honvecjiloră nu­mără 2888 oficerî, 258,158 oamen! și 16,412 cai. Prin urmare, după cum ar trebui să fie contingentulă de răs­­boiu, lipsesefi 1142 oficerî și 9392 cai, pe când nume­rulă oamenilor, este în plus cu 64,332 * »Oficiosulă »Osmanii,* într’ună articolă precum se pare inspirată, arată că nu numai Porta, ci şi adminis­­traţiunea datoriei otomane va cere în curândă dela pu­teri, să resolve odată cestiunea stabilirii tributului bulgară și a cultelor­ datoriei turcesc!, ce cadă în sarcina Gre­ciei, Serbiei, Muntenegrului și Bulgariei. Regularea a­­cestei afaceri, Zice »Osmanii,* este cu atâtă mai --------------­ Situațiunea Macedoniei. »Confédération orientale* a primită din Bitolia o corespondinţă, care descrie forte lămurită situaţiunea de adî a Macedoniei. Credemă că cititorii noştri vor­ găsi interesantă corespondenţa dela 1 (13) Octomvre c. a numitului diară, care se ocupă cu starea de lucruri din­­tr’o provinciă, unde suntă mulţi fraţi de-ai noştri. »Vrau să dovedescă prin faptele ce le comunică, că relele ce bântue ţara nostră sunt de nesuferită. Şi nu deplorabila situaţiune actuală desoiază pe nenorociţii Ma­cedoneni, ci temerea ca să nu se eterniseze, căci toţi aceia, cari ochescă Macedonia şi nu o potă cuceri în acestă momenta din causa rivalității, preferă s’o vadă sub miserabila administrațiune turească, decâtă s’o lase să trâcă in manile rivaliloră loră. Cu alte cuvinte ei consideră suveranitatea otomană ca provisoriă. Și cu toate acestea, în acâstă stare straniă șî nehotărîtă în care se găsesce, Macedonia ar preferi suveranitatea turească oricărei alteia, dacă Turcia ar oferi acestei nenorocite ţări o administraţiune justă şi leală. Dar din nenorocire faptele dovedescă, că acesta e cu neputinţă din partea Turciei. »Ună faptă ce vială comunică va da o dovadă des­pre miseria şi slăbiciunea guvernului turcescă şi despre marea nenorocire ce apasă asupra locuitorilor­ Macedo­niei. Se scie că în Turcia esistă o contribuţiune de 5 piaştri de aia. Acâstă contribuţiune fiindă justă şi leală, nimenea nu s’ar plânge de ea, dacă guvernulă ar oferi, în schimbă, contribuabililoră siguranţa vieţii şi a averei loră. Dar din contră, nu numai că viaţa şi averea ţă­­raniloră sunt la bunulă placă ală celui dintâiu brigandă venită, ci mai esistă o altă autoritate decâtă a Sultanu­lui ; acastă autoritate decretază »iradele* şi legi, impune dări, pe care le percepe cu totă rigoarea. Aşa e darea de 50 livre turcesci de fiecare sub pretestă, că se ia pentru asigurarea în contra brigandagiului. Acastă dare e ună soiu de brigandagiu care se face în cjiua mare şi în totă libertatea. De siguranţă nici vorbă nu e, căci în fiecare ană briganzii fură câte 10,000 până la 15,000 de oi... »Tribunalele, departe de a aplica legile, causază ţârii cele mai mari nenorociri; dovezi nu lipsescă. In Garţova doi fraţi au fostă omorîţi, pentru că au acusată pe doi notabili turci. Creştinilor­ nu le e de locă per­misă a purta arme, şi aceia cari aşază de ele pentru a se apăra suntă aspru pedepsiţi; suntă arestaţi ca brigandî. Inspăimântătorulă turcă Rassid Tonga din sătulă Tidina a furată, acum câteva Zile, 60 de cai şi a făcută şapte prisoner! în sătulă Calesnică. Notabilulă Tareveţă în frun­tea ţeranilor, îlă urmări şi isbuti se elibereze pe prisonierî şi sâ aducă indereta caii; dau bravură omă şi ţăranii, cari ’şi-au espus şi viaţa pentru siguranţa publică, suntă ares­taţi, pentru că au îndrăsnită să ia armele în mâni fără permisiunea guvernului şi să urmărască pe briganZî. De asemenea erî, în sătulă Paprades a fostă o adevărată luptă, 30 de omeni au fostă omorîți, or autorităîile tur­cesc­ au înhățată totă pe bieții țărani, în locă se ia măsur încontra briganZiloră. Nu trece o Zi fără se se întâm­ple vre-ună turtă sau vre-ună omoră. Mai multă încă, esistă între Greci, Bulgari şi Români, din causa naţiona­lităţii lor­ diferite şi a schismei, o ură din care isvoresce totă felulă de calomnii şi trădări; guvernulă turcescă, în locă se ’nabuşască aceste pasiuni, le deşteptă. »Cu totă miserabila administraţiune, guvernulă tur­cescă nu se ruşinâzâ de a sili pe notabili şi pe ţărani se subsine rapórte, care laudă »buna administraţiune* a paşiloră şi zugrâvescă cu cele mai vii colori ,pretinsa feri­cire, de care se bucură popor­ele ce suntă sub scutulă Sultanului. Vai de archiepiscopală sau notabilulă, care ar spune adevărulă! Sărmanii Macedoneni suntă atâtă de desolaţi, încâtă nu mai au putere să resiste şi se lasă a fi târâţi de torentulă miseriiloră loră. ,cum va putâ înţelege acestă poporă vechea gloriă necesară, cu câtă acum visteria statului are să plătăscă tributală bulgară administrațiunei datoriei publice. Se crede că puterile vor­ interveni să se esecute acâstă ce­rere a Turciei, deoarece ea a esecutată mai toate îndato­ririle ce i le-a impusă tractatură din Berlină.

Next