Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1885 (Anul 48, nr. 11-144)

1885-01-15 / nr. 11

RED ACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢI­UNEA : BRAŞOVA, piaţa mare Nr. 22. ,CAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. ■ unii and 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România in străinătate: Pe and 36 fr., pe şase luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANULU XLVIII. , A N U N C i'u'b 1L E. 0 seria garmonda 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisorî nefrancate nu se prîmasou. — Banuscripta nu S3 retrămliu. NB 11, Luni, Marţi 15 (27) ianuariu leas. Românii. Tronula şi opiniunea publica. X. Unii omu de stată română interpelândă în­­tr’o zi pe cornițele Andrassy, când era ministru, că de ce Ungurii nu se gândescă a se împăca cu Românii din Transilvania, Andrassy să-i fi răspunsă că acesta împăcare ar fi ușoră de rea­­lisată, decâ nu s’ar opune așa de multă Maghiarii din Transilvania. Tocmai așa de bine putea să răspundă una Maghiară ardelenu în loculă lui Andrassy, că cei cinci sute de mii de Unguri şi Săcui din Ardély ar trăi luji în cea mai bună pace şi înțelegere cu Românii, deci nu s’ar opune la aceasta conaţionalii loră din Ungaria. Reciprocitatea dintre Maghiarii ungureni şi transilvăneni încâtă privesce interesele domina­­ţiunei loră asupra Românilor, nu se poate negă nici ună momentă. Cu toate acestea opiniunea me­morată a comitelui Andrassy posede o mare im­portanţă reală şi actuală. Ungurii din Ardealy cunoscă puterea elemen­tului românescă mai multă decâtă conaţionalii loră din Ţera ungurescă şi de aceea au presem­­ţirea, că acestă elementă nu poate să fie multă timpă ţinută în starea aservită de aijî, că va sosi érást o­di, când elă îşi va eluptă din nou 'O posiţiune mai demnâ de omenire. Este cu ne­putinţă c'b­ună poporă dotată dela natură cu atâta talentă şi cu atâtea însuşiri escelente, ună poporă atâtă de folositoră statului şi atâtă de vi­­tăză pe câmpurii de bătaia, este cu neputinţă ca una astfelă de poporă să rămână în veci servi­­torulă unei rasse, care nu-i este nicidecum mai superioră în calităţi. Acesta o sărată instinctivă Maghiarii din Ardală şi idea, că poate să sosească ună timpă, când ei vor­ fi în acestă ţară reduşi erăşi la por­ţiunea ce li se cuvine după numerală şi impor­tanţa loră, îi seduce la nisce acte din cele mai nesocotite, îi împinge a se face luntre şi punte ca să împedece desvoltarea naţională a Români­lor­, combătândă cu-o patimă démna de-o causă mai drepta orice ideă conciliantă faţă cu ei, vină ea de ori şi unde­ îi împinge în fine să se con­­stituească aici în ţară la noi chiar în tribunală de acusare contra elementului românescă. Centrală agitaţiuni­lor, în contra elementu­lui nostru scimă că este Cluşulă, acestă insulă maghiară încunj­urată de undele poporaţiunei ro­mânesc­ ardelene. Aici fierbe cazanulă celă mare cu minciunile şi defăimările contra Româ­nilor­, din care se hrăneşte opiniunea publică maghiară; de aici îşi trage informaţiunile biroulu de pressă din Pesta spre a­ le împărtăşi mai de­parte străinătăţii prin foile subvenţionate de gu­vernă ; de aici îşi iau consiliarii Majestăţii Sale datele, cu cari îşi justifică faptele înaintea Tro­nului. In lupta înverşunată ce s’a încinsă între elementură maghiară şi română după actele de violenţă săvârşite dela 1867 Incoce, este învede­rată, că dintre toţi factorii puterei de stată nu­mai unulă este, care poate să ia iniţiativa de îm­păcare, numai unuia îi incumbă rolulu de mij­­locitură spre a împiedecă vătămarea binelui ca­dă statului şi acestă factură este însuşi lulă, care stă peste partide şi care a de­clarată din înălţimea Tronului, că doresce se vedă pe deplină lini­ştiţi şi pe credincioşii săi nema­­ghiari. Adversarii noştri stiu bine c­ă puterea Co­­roanei este destulă de mare, spre a face ca chiar în cadrulă legiloră esistente poporală română se se semtă mai ușurată; ei sciu că voința Suvera­nului este destulă de tare, ea se poata face se se curme celă puțină călcările de lege, pri­gonirile și nedreptățirile ijilnice ce trebue se le sufere adî poporală română. De aceea ei­­şi au pusă şi îşi pună toate silinţele spre o isolă Tronidă de noi şi spre a ne ţină pe noi depărtaţi de Tronă, defăinându-ne înaintea lui şi a opi­­niunei publice ca pe ună elementă, care ar tinde la distrugerea statului. In primă­ver­a anului 1869, pe când întru­nirile Românilor­ ardeleni se pronunţau în con­tra pa­rticiparei la alegerile diet­ de, foile maghiare din Cluşă lăţiră cele mai miserabile faime asu­pra intenţiunilor­ conducătorilor!! români. „Augs­burger Allgemeine Zeitung" publica mereu la articuli şi corespondenţe meniţi de a ne înegri înaintea Tronului și a opiniimei publice, în caii se z­icea între altele că noi. Românii, cari­amă înălțată la 1848 stégală împărătescă, n’amă foste decâtă numai vu­­,c­oande de tâlhari cari rémneau la posturi grase, dér cei ce sub vulturele împărătescă făcură carieră ar fi gata ori și cândă de a se alia cu Muscalii în contra acestui vulture. Nu se ţinea o adunare românescă, nici chiar o întrunire literară, fără ca foile din Cluşiu să nu fi folosită ocasiunea de a aţîţa prin totă felulă de scornituri opiniunea publică maghiară în con­tra nóstru. Aşa amă fostă calomniaţi la 1869, aşa în toţi anii necurmată pănă în diua de adî. înain­tea (jianştilor) şi corespondenţilor) din Cluşiu şi din Pesta orice amă lucră şi amă întreprinde spre apărarea némului nostru sau în folosulă lui este „trădare de patria.“ De facemă oposiţiune legală guvernului, de protestămă în contra vol­­niciei vr’unui fispană, vicespană seu solgăbirău, de scriemă vr’o carte seu edămă vr’ună (fiară românescă, de ne întrunimă în vre-o so­cietate de binefacere seu literară, de voimă a ne înființa vr’o sculă românescă, în toate împre­jurările vieței noastre naţionale suntemă înfieraţi de duşmani ai ordinei publice, suntemă acusaţi că conspirămă în contra statului. Chiar ţjilele trecute pentru că cereamă împlinirea vechiului postulată alu naţiunei nóastre de a avé o univer­sitate propriă românéscâ, (fiarulă nostru a fostă declarată de corespondenţii unguri din Pesta de „irredentistu.“ Nu mai încape îndoială, că stămă faţă c’ună sistemă diavolescă de defăimare a naţiunei nóstre, care se urmăresce dela 1866 încoce cu­ o tenacitate de feră din partea adversarilor­ noştri. Pi­cătura ce cade mereu găuresce şi patra. învinuirile continue, ori câtă de nedrepte au fostă, n’au putută se remână iar de influinţă asupra Tronului, mai alesă că noi până mai anterţă n’amă întreprinsă nici unu pasă energică spre a­ le nimici. Pactul a croato-ungarii. După crâncene lupte între Croaţi şi mai cu seama între oposiţiunea croată şi între Unguri, dieta croată a numita deja o delegatiune, care în unire cu delegaţiu­­nei numită de camera din Pesta se stabilăscă basele, pe care s’ar pute aplana diferendele ce esistă intre Croaţi şi Unguri. Delegaţiunea croată se compune din cei mai moderaţi omeni, dispuşi a aduce o împăciuire cu Ungurii. Pre­sa maghiară însă pare că ar voi se prevină delega­ţiunea ungureasca, ca să nu cedeze nimică, şi se poate în­tâmpla ca cestiunea croată-ungară să rămână neresolvată Cererile actuale ale Croaţilor il se potă reduce cam la aceste puncte. Mai întăiu, denumirea oficială de »austro­­ungară,« întrebuinţată pentru imperiu, ministeru, admi­nistra­ţiune etc., e considerată de Croaţi ca fiindă con­trară art. 1 ale pactului de unire între cele două ţări. Ungaria singură nu face o unitate politică şi n’ar pute impune numele său totalităţei Statelor­, ale căroră drep­turi sunt­ înscrise în legea fundamentală. Cestiunea fi­nanciară nu e mai puţină complicată, şi Croaţii ceră ca ea să fie definitivă regulată. Veniturile Croaţiei trebue să aibă destinaţiunî speciale; poşta de esemplu nu aduce aproape nimică Croaţiei, deoarece timbrele suntă ungu­resc! şi este peste mitinţă de a se face socotela de ce aparţine Croaţiei. In ministerulă unguresă Croaţia nu este representată; secţiunile administrative, speciale Croaţiei, nu există; naţionalii Croaţi suntă prigoniți din toate funcțiunile Statului, pentru a se face locă Unguri­­lor­. Delegațiunea croată cere ca, în conformitate cu art. 44, aceasta stare de lucruri să înceteze. TT»t,v4 «Tnirt-X i- .. u.vAiA.U yl viO O capitală — este limba oficială, in pactulă de unire (art. 56 și 57) se prevede că limba ce va fi întrebuinţată ex­clusivă în administraţiunea şi justiţia Croaţiei să fie cea croată Departe de a se fi ţinută de aceasta stipulaţiune, Ungurii impuseră peste taţă limba ungureasca, singura care e întrebuinţată în toate actele autorităţii. Convenţia de estradare pruso-rusescă. Monitorulă oficială rusă publică cuprinsulă notelor­ schimbate la 13 ianuariu n. între ministrulă de estenne rusă Giers și între ambasadorulă germană Schweinitz. »Guvernulă rusă se îndatoreaza se estrădea guver­nului prusiană și viceversa la cerere pe acei supuşi pru­siani sau ruşi, cari sunt acusaţi de următorele crime şi delicte, eventuală condamnaţi pentru ele, dar cari au scăpată de pedeapsa prin fugă: 1. Crime sau delicte, sau pregătiri pentru ele, ce sunt îndreptate în contra îm­păratului germană sau rusă şi a membrilor­ familiei lor­, precum omoră, violenţă, vătămare corporală, de­­tragere intenţionată a libertăţii individuale, ofensă. 2. Omoră precugetată sau încercare de omoră. 3. Produ­cerea sau păstrarea de dinamită şi de alte materii esplo­­sibile în caşuri, când aşa ceva este interdisă în Prusia sau în Rusia. In toate celelalte cazuri, când Prusia sau Rusia cere estradare pentru crime neamintite mai susă, rămâne la buna chibzuiele a guvernului prusiană și rusă, și deci nu sunt pe deci, se va împlini cererea luându-se în considerare relațiunile amicale și de bună veciniă a celoră două state. Dacă crime seu delicte, pentru care se cere estradarea, s’au esecutată în scopuri politice, aceasta se nu dea nicidecum ansă la retusarea estradării. Convențiunea a intrată in putere cu cjiua de 13 ia­nuariu.« , Journal de St. Petersburg« e convinsă, că Reichs­­tagulă germană va aprobă estinderea convenţiunei asu­pra Germaniei întregi. In raporturile esistente e de dorită şi de­sperată, cjice numita fată, că înţelegerea va fi imi­tată în interesul­ solidarităţii ce lega pe tele monar­chies. Lupta dela Abu-Kl­a în Sudani­. In cjiua de 17 ianuarie n, trupele englese trimise în Sudană în contra Mahdiului au avută o crâncenă luptă la fântâna Abu-Klea cu rebelii. Amănuntele ce le dau telegramele sosite de pe câmpulă de răsboiu despre ai­­ceasta luptă suntă următorele :

Next