Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1885 (Anul 48, nr. 145-289)

1885-10-24 / nr. 237

REDACŢIUNEA ŞI ADMIMISTRAI­IHNEA, BRAŞOVfi, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe anu anu 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe anui 40 fr., pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenți. ANULU XLVIII. ANUNCIURILE: O seriă garmondit 6 cr. și timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Soriéert nafrancete nu io primeton. — Ham­epripte nu te retrimită. m 237. Joi 24 Octomvre (5 Noemvre). 1385. Brașov*, 23 Octomvre 1885. Până în raomentul­ de față nu avemu nici o scrie deca s’a întrunită sau nu conferenţa pu­­teriloru în Constantinopolă. Era vorba ca prima şedinţă să se ţină încă în 31 Octomvre, dar a fostă amânată. Causa amânărei se dice că este neînţelegerea ce domnesce în Gestiunea rumeliată între cele trei împărăţii, cari persistă a se resta­bili starea de mai înainte, şi între puterile occi­dentale: Anglia, Francia şi Italia, cari părtinescu mai multă sau mai puţină unirea bulgară şi pe principele Alexandru. In mijloculă neînţelegeriloră ce esistă fără îndoiéla între marile puteri dela apusă şi dela răsărită asupra modului de procedere şi în mij­locul­ nemulţămirei şi a iritaţiunei ce domnesce în Sofia, Belgradă şi Atena din causa direcţiunei ce au luat’o lucrurile, este forte bătătoră la ochi, că tocmai acele puteri, despre cari se presupunea, că voră cob­da mai tare în păreri, că tocmai Ru­sia şi Austro-Ungaria pară a fi în deplină acordă cu privire la paşii ce voiescă să-i întreprindă spre domolirea focului iscată în Rumelia orien­tală. Buna înţelegere între Petersburg şi Viena, ce se manifestă în aceste împrejurări grave, este ună resultată surprinzătorii ală întrevederilor­ dela Skiernivice şi Kremsier. E dor forte natu­rală, că mulţi au începută a bănui, că aici s’a încheiată între cele două împărăţii vr’o conven­­ţiune specială, secretă. Intre cei cu asemeni bănueli şi temeri, ocupă primulă locă Maghiarii. Antipatia ce o nutrescu ei în contra Rusiei este aşa de mare, încâtu nici că voră să se gândesca la posibilitatea unei ali­anţe intime între Austro,Ungaria şi Rusia, ba declară pe faţă, că nu dorescă o asemenea inti­mitate, ci suntă cu trupă şi sufletă pentru sus­ţinerea alianţei strînse, ce esistă de șapte ani în­tre monarchia noastră și Germania. Politicii unguri admită prin urmare, că o apropiare mai mare a Austro-Ungariei de Rusia ar putea să răcească relațiunile ei cu Germania și deoarece se temă de aceasta eventualitate, ca unii ce suntă în contra curentului slavofilă din Aus­tria, espunerile contelui Kalnoky făcute Sâmbăta trecută în comisiunea delegaţiunei ungare nu i-au putută mulţămi. Aceste espuneri au fostă primite cu mare récéla chiar şi din partea orga­­nelor­ d-lui Tisza. „Nu înţelegemă“, (jice unulă din aceste organe, „de ce monarchia noastra să ţină de dragul­ Rusiei aşa de multă la susţine­rea strictă a tractatului de Berlină, care nu este o dogmă, ce să nu se mai poata schimbă.“ Politicii unguri ar­ fi dorită aşadar ca con­tele Kalnoky să le vorbească mai puţină de in­­ştiinţele sale de a se înţelege cu Rusia şi mai multă de hotărârea sa de-a lua în apărarare interesele Serbiei, care se pretinde că se află în sfera de pu­tere a Austro-Ungariei. ,,Deca vomă merge cu Rusia mână în mână în toate și vomă respinge categorică pretensiunile Serbiei atunci ne vomă perde toate simpatiele la Serbi, și opera anilor­ trecuţi va fi nimicită.“ Astfel, raţionază politicii unguri şi de aceea i-a indispusă asigurarea lui Kalnoky, că tinde la o înţelegere cu Rusia în toate punctele. Ceea ce a atinsă de curendă m­ă­duiaru de frunte vienesă, că adecă basa politicei esteriore a monarchiei noastre este în momentele de faţă mai multă alianţa cu Rusia, decâtă alianţa cu Germania pare a se adeveri. Foile in­spirate de contele Kalnoky, ne spună, că d­en­­sulă încă de aci în colo spereza a promova în­ţelegerea cu Rusia, care singură poate scăpa mo­narchia d’ună mare răsboiu. In adevăru, dacă a­certa dintre Serbia și Bulgaria s’ar mai adauge și ună conflictă austro-rusescă, răsboiulă ar fi in­evitabilă. Dar și foile cele mai bine informate trebue să recunoascâ, că relațiunile monarchiei noastre cu Rusia, cu toate că suntă forte satisfacâtoare, nu posedă încă caracterulă, că ar fi asigurate şi bine întemeiate pentru toate caşurile. Se potă ivi dor împrejurări, cari să turbure din nou relaţiunile amicabile austro-russe şi aici zace pericululă, ce’lă ascunde viitorulă. UNIREA BULGARILORII. Telegramele cele mai nouă: Constantinopolă, 2 Noemvre. Se vorbesce, că ambasadorii englesă şi francesă au primită instrucţiuni aproape identice pentru conferinţă. Amendoi vor­ insista pe­ lângă aceea, că toate măsurile esecutive pentru susţinerea tractatului dela Berlină, precum şi provocarea privitoare la acesta cătră prințulă Alexandru suntă esclusivă afa­cerea Porții, Atena, 2 Noemvre. In cursulă desbaterii asupra adresii a declarată Delyannis, că e datoria Greciei se grăbescă pregătirile. Grecia nu se va da înderetă dela uni resboiu pentru aperarea intereselor­ eline și de si­gură va eşi cu onoare din luptă. Ministrul­ de marină face paşi pentru ună credită de 12 milioane. Turcia con­­centreză trupe în Epira şi înfiinţăză acolo deposite de muniţiuni. Londra, 2 Noemvre. „Standard« anunţă din Atena. Grecia a răspuns, la nota puterilor, ca şi Serbia, cu adausulă, că Grecia nu poate considera starea lucrurilor, ca regulată său asigurată, câtă timpă ea nu posede în Epira cela puţină linia de graniţă ce i s’a concesa prin tractatura de Berlină, Belgradă, 2 Noemvre. Ună transportă de 40,000 pusei pentru armata sărbăscă împreună cu o mare parte din îmbrăcămintea comandată în Brünn­a sosită aci. Elevii academiei militare precum şi toţi funcţionarii mili­tari în reservă au plecată la armată. Sgomotulă, că Serbia, sub toate împrejurările, după încheiarea conferinţei va intra în acţiune, a produsă o iritaţiune generală în poporaţiune. Sofia, 2 Noemvre. Supuşii sârbi, cari locuescă aci şi cărora nu li se permisese întorcerea în Sărbia, se mână în cete fiindă bătuţi în celă mai barbară modă de cătră poliţia bulgară. Câte 10 pănă la 20 de Bulgari armaţi se aruncă asupra unui Serbii şi s­ă bată pănă ce abia mai dă semne de viaţă. Poliţia nu cruţă nici chiar copii şi femei serbe, le tortureza şi le bată, aşa că multă timpă nu mai potă lucra. Constantinopolă, 2 Noemvre. Intr’o şedinţă pre­­gătitore ţinută la 30 Octomvre de cătră ambasadori, re­­presentantulă englesă s’a esprimată cu multă focă în contra restabilirei statului quo ante, fără să se ţină oare­­cum samă de faptele împlinite, şi luă espresă partea prinţului Alexandru. Ambasadorul­ francesă înclină spre aceeaşi părere şi accentuază necesitatea de a se satisface aspiraţiunilor­ bulgare spre a se asigura liniştea în sta­tele balcanice. Ambasadorul­ italiană luă o atitudine împăciuitore şi declara, că guvernul­ seu, deşi e pentru concesiuni, vrea se procură în unire cu cele trei împărăţii. Atitudinea Angliei pricinuesce Porţii şi diplomaţiei ne­linişte, şi se prevede o desbinare seriosă în sînulă con­ferința. Atena, 2 Noemvre. Ministerulu de resboiu a or­donată să se grăbescă cumpărarea de cai în Austro-Un­garia, deoarece e temere, că guvernulă austro-ungară va opri esportulă de cai. Londra, 2 Noemvre. Rusia a declarată formală, că nu va permite se între trupele turcesci în Rumelia estică. — Salisbury e în contra depunerii prinţului Ale­xandru. Filipopolă, 2 Noemvre. Ieri s’a inaugurată aci des­chiderea noului liceu cu o pompă neobicînuită. Ceremo­nia religioasa s’a săvârşită în presenţa prinţului Alexan­dru, a autorităţilor­ civile şi militare şi a unei mari mul­ţimi. Directorul­ liceului d. Agura, Română de origină şi fostă revizoră şcolară în România, a pronunţată ună discursă prin care a cerută ca liceală să fie supranumită Alexandrovska, în semnă de dragoste şi devotamentă pentru principe. Sofia, 2 Noemvre. Circulă pe aci o mulţime de sciri îngr­ijitoare cu privire la atitudinea Serbiei şi la ne­înţelegerile dintre puteri. Se crede însă, c­ă va fi cu ne­putinţă conferinţei să restabilască statală quo ante. In casă de a se oţărî ună asemenea lucru, elă nu s’ar pu­te esecuta decâtă printr’ună resbolă, de vreme ce atâtă Bulgarii câtă și Rumelioții sunt h­otărâți să nu se supună unei asemenea hotărirî. Toate păsurile dinspre Serbia suntă atâtă de bine fortificate încâtă chiar una numera restrânsă de apărători ară putea respinge ună atacă. Mâne pleca 2 baterii la fruntarii. Kalnoky în delegaţiunea ungară. In şedinţa dela 31 Octomvre a delegaţiunii ungare, ministrulă de estene Kalnoky, la întrebările ce i s’au pusă cu privire la politica esternă, a răspunsă cam aces­tea : Intre Austro- Ungaria şi Rusia nu esistă alte ra­­poarte decâtă ale convenţiunilor­ internaţionale­, rapoartele suntă totă cele caracterisate în anul­ trecuta. In rapor­turile cu Germania nu esistă nici o schimbare. Cu pri­vire la Serbia, Kalnoky a zisă, că e o cestiune foarte delicată a vorbi de aperarea intereselor­ streine, mai alesă când e vorba despre raportulă unui stată mare cătră unulă mică, cum e Serbia. Spre a cunosce ce impresiune au făcută aceste de­­claraţiuni asupra delegaţilor­ ungari, corespondentulă lui­­Narodni Listy, vorbi cu contele Apponyi. Elă cam ce­a răspunsă acesta: Elă a recunoscuta în faţa altoră delegaţi unguri, că cuvintele lui Kalnoky suntă sincere şi reale, deşi nu con­simte cu totă ce a­­fişă acesta şi ’şi va arăta părerea în plină şedinţă a delegaţiunii. S’a ascultată bucurosă asi­gurarea, că alianţă cu Germania nu s’a schimbată şi că ca Rusia nu esistă tractate. Aceasta a îndestulită Appo­nyi nu crede, că Serbia ar avea motivă de desamăgire și amărîre în contra Austro -Ungariei. »Poate că am alesă mină cuvântă necorectă, zjise Apponyi, când am întrebată dacă Austro-Ungaria va sprijini în orîce împrejurări pe Serbia. Aceasta nu va putea să nu recunoască îndreptăți­rea răspunsului lui Kalnoky în aceasta cestiune. Poate că sprijinul­ nostru ar fi trebuită să fie mai decisivă. Nu e adevărată, că Ungaria doresce răsboiu cu Rusia, deși armata austro-ungară e mai tare și mai capabilă și în câteva lupte Rusia ar fi învinsă; der ce folosă ar avea mo­narchia noastra? Rusiei nu vremă să’i luămă nimică și după câteva lupte perdute Rusia n’ar fi nici învinsă, nici bătută. Ungaria consideră cea mai bună garanță în alianța cu Germania. Dorimă bune relațiuni cu Rusia, dar nu în contul­ intereselor ei noastre. Noi Ungurii nu cunós­­cemă interese rusăsci la Balcani. Monarchia nóastrá tre­bue să aibă la Balcani o posiţiune conducătoare şi hotă­­ritoare. Nujvremă să anexămă ţări acolo, vremă neatârnarea poporeloră şi miceloră state, dér să nu se întreprindă nimică acolo în contra nóastru şi aceste ţări trebue să rămână deschise intereselor­ nóastre politice­ comer­ciale. Acăstă atitudine va lua politica nóstra esternă, la con­ferinţă o va apăra cu toata energia unui stată militară puternică.« Acelaşi corespondenţă a vorbită şi cu ambasadorulă serbescă din Viena Bogicevici, ca să audă părerea lui despre declarațiunile lui Kalnoky. Elă­dise: Serbia n’are pănă acum motivă de desamăgire. Serbia pune alternativa: seu status quo seu o despăgu­bire demnă și o mărire a Serbiei. Pentu aceasta Serbia a tre­buită să mobiliseze, fără se fi fostă condusă și incuragiată de Austro- Ungaria, dar nici descuragiată. Elă celă puţină nu scie, deşi e posibilă, că aşa ceva s’a putută întâmpla prin ambasadorulă austro-ungară din Belgradă său într’o convorbire a regelui Milan cu Kalnoky. Serbia e con­vinsă, că jertfele ce le face nu suntă zadarnice, suntă făcute în interesulă păcii și ală echilibrului în peninsula balcanică. Serbia nu ise teme nici de toata Turcia, ne­cum de trupele bulgare. Ce privesce pe Austro-Ungaria.

Next