Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)

1886-01-01 / nr. 1

KEI>4CŢI1IKKA Sí AD Ul VISTKAl'Il .V EA : BRAŞOVUpiaţa mare Nr. 22. ,(JAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe une ană 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. BofflsâRift şi str&mnfttate. Pe ană 40 fr., pe şâse luni 20 fr., pe trei luni 10 franc”. m î. •i» Mer­curi, 1 (13) Ianuariu. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. * — — #:r ANUNCIU­RIX.K. O seriă garmondă 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorb­orî nofrancato nu as primesou. — Manuscripte nu se retrămbtu. 1886. Hin causa S-tei sărbători de mâne diarulu nu va apără până toi săra. Braşovu 31 Decemvre 1885. Greu a fostu anulă ce’şi ia remasa bunul dela noi. Anul semţită că ceva ne apasă cum­plită pe piept­ă şi amu visata une visu teribila. Se părea, că ne aflamu într’o pădure pusti­ită, încunjurată de văi şi de munţi. Dintr’odată vedemu unii şiroi» de paseri tapitoare venindu din toate părţile şi , răpedindu-se asupra maiestoasei fi­guri a naţiunei noastre, care şedea pe-o culme legată de mâni şi de picioare, cu perulă desple­tită, şi numai cu dinţii se mai putea apăra în contra obraznicilor­ năvălitori. Vedeamă tremu­­rândă câtă de tare se sforţa ca şi cum lupta deve­nea totă mai desperată, când deodată se atepta asupră-i o ceta de croncăni lacomi voindă să-i scoată limba din gură. Atunci ună ţipetă cutrie­­rătură a făcută să se cutremure munţii şi văile dimprejură şi cuprinsă d’ună floră rece ne­amă deşteptată. Ne­amă deşteptată, dar greutatea pe peptă a rămasă şi vnsula acela teribilă nu ni-a mai ie­şită din capă. Vnsulă este puterea descătuşată a imaginaţiunei, elă este numai ună jocă ală fantasiei legate de aripile somnului, însă im­agi­­nele lui sunt scoase din viaţa sufletesca a celui ce viseză, ele sunt prea de multe­ orî unii pro­­ductă ală impresiunilor­, ce le primesce omulă în luptele sale dilnice. Era la sfârşitul­ anului 1879 când ni se înfăţişă în visă acea înspăimântătoare privelisce*). Şase ani trecură de atunci. Nenorocirea a voită ca presemţirea sufletului nostru să se adeve­­reascâ. Prigonirea limbei române în stilă mare s’a începută la 1879 cu introducerea forţată a lim­bei maghiare în scólele nóastre poporale. Astăzi, după şase ani, este învechită şi acea lege. Amu ajunsă cu scólele nóastre, cu limba noastra şi cu cultura nóastra la discreţiunea unui singură omă, care conduce în modulă celă mai absolută re­­sortulă instrucţiunei publice mai bine de zece anî. Veasurile acestui ministru, modulă necru­­ţătoră şi violentă, cu care tracteză elă causa hi­­eţâmântului nostru românescă, întrece şi fan­tasia celui mai încarnată despotă asiatică. Mare dreptate a avută Mocsary Lajos când, la 1879, şi-a esprimată temerea, că cei ce „au rupt’o cu politica ce­a aflată espresiune în legea naţionalităţilor, dela 1868,“ voră merge de­parte, aşa de departe încâtă nu se voră mai putè opri la marginea prăpastiei. Mers’au în aceasta pornire nefastă aşa de departe, încâtă nu mai este acel nimică sfântă înaintea lor­, nici libertatea pressei, nici libertatea cuvân­tului, nici libertatea învăţământului, nici lege, nici datine, nici chiar libertatea individuală, când este vorba de nemaghiarî. Mers’au până a declara răsboiu limbei noas­tre şi în familia la vatra părintască, pe strade, în locurile publice şi în salonele de petrecere so­ciale, înfiinţândă faimosele „Kulturegyleturl“, cari sub pretextă că voră să ’nainteze cultura nea­mului ungurescă, atacă cultura Nemaghiariloră şi le amărăscă dilele cu nesfârşite suspiţionări, ca­­lomnii şi pretenţiuni necuviineiose şi nedrepte. Mers’au pană a declara prin chiarele loră, că fiecare Română cu carte, care nu ’şi vinde lim­ba şi naţia sa, este duşmanulu de marte ală sta­tului şi naţiei maghiare. Mers’au pană a lua în bătaiă de jocă sim­ţămintele cele mai nobile ce le-a documentată po­porală română reamintindu’şî memoria celoră ce s’au jertfită pentru libertatea, binele şi prospera­­rea lui. *) A se vedé „Gazeta Trans.“ nr. 103 din 1879. Red. Se ’nţelege, ei nu voră se ne recunosca drep­­tulă că avemă şi noi o limbă şi o cultură pen­tru care trăim­ă şi muneimă ; şi unoră floţî cari n’au acestă dreptă nu le ierta să aiba nici tre­cută, nici sentimente de libertate. Mergă adversarii noştri, în ruptură capului, în direcţia politicei fatale, inaugurate la 1879. Dar cum mergeam noi, cari araă iertată adver­­sariloră să-şi înfigă ghiarele pănă şi în corpulă bisericeloră nóastre ? Timpuri mari, oameni miei! (Jh­eamă la 1879. Priviţi-i, diceamă, în toată nimicnicia loră pe aceia, cari, lipsiţi de curagiu şi de nobilulă aventă pentru împlinirea sfintei lomii datorii ca fii ade­văraţi ai poporului română, se ascundă la spa­tele forţei inimice şi servescă directă sau indirectă de piedestală celoră cari voescă să spargă murii cetăţii noastre. Câtă netrebnicia! Câtă laşitate ! Radla dulce de speranţă însă, ce ne-a în­câlcită peptulă acum şese ani, e mai luminosă şi mai ferbinte acum, când din nou dovedită este, că nimeni nu poate abate poporulă română din calea cea dreapta şi leală, pe care păşesce în­cetă dar cu hotărâre totă mai mare pentru re­­câştigarea drepturilor­ sale nealienabile, prcemii dar şi acum la începutul­ anului 1886, ca şi la 1879 , încă n’a peritit bărbăţia şi curagiulă din inimile nóstre, încă steagulă e­­galei îndreptăţiri stă susit, trîmbiţele inimice voră deştepta şi pe celă din urma gregară, rândurile se voră îndesa şi cu puteri vouă vomă continua lupta naţională legală , care va duce în fine la victoria sfânta nostra, can­să , să se revolte, ei voră păşi cu alte pretensiunî, lăsândă unirea pentru altă timpă, dar nu şi renunţândă la ea. Cretenii ceră, ca prin intervenirea puterilor, să se refor­meze constituţiunea ţării, restrîngăndu-se puterea guver­natorului generală turcescă. Biblioteca Judeţeană ASTRA tllllull III Hill *P1153* Serbia, Bulgaria şi Grecia. Tim­pul­ trece şi tractăriie de pace între Serbia şi Bulgaria n’au începută. Nici loculă, unde se vor­ întruni delegaţii celor­ două state, nu e cunoscuta până acuma. Se pare însă, că marile puteri îşi dau silinţa să grăbăscă încheiărea păcii şi să vâdă odată demobilisată peninsula balcanică, căci după cum i se comunică din Viena 4lau­rului ,Bud. Corr., marele puteri s’au unita în punctură, d’a se înmâna în Belgrada, Sofia şi Atena în acelaşi timp, o notă colectivă, în care se vor­ provoca guver­nele respective cală mai curend se demobiliseze »N. Wr. Tgbl.“ anunţă, că Bucurescii sunt­ de­semnaţi ca locă pentru tractările de pace sârbo-bulgare. „Presse“ din contră află din Londra, că probabilă în Constantinopolă se vor­ întruni delegaţii, şi în casă, când la o săptămână după anteia conferinţă nu vor­ fi pros­pecte de o repede încheiare a păcii, prinţul­ Bulgariei va cere arbitriulă marelor­ puteri. „Bud. Corr.“ mai află, că Serbia a refuzată propunerea Porţii d’a se în­truni delegaţii pacei în Sofia şi Constantinopolă, deoarece ea numai ună locă neutrală ar găsi potrivita pentru tractăriie de pace şi Constantinopolulă nu se poate privi ca ună asemenea locă, fiindă că 40 de batalioane rume­­liote au luptată contra Serbiei. Acăsta ar primi Viena ca locă pentru tractăriie de pace. De resultatulă tractăriloră ne cam îndoimă, dăcă ţinemă sămă de o telegramă din Nişă, în care se asi­gură, că din mai multe districte ale Serbiei voră sosi în Belgrada mari deputaţiunî ca să felicite pe regele de anulă nou şi totdeodată se­ la rege, ca să continue răs­­boiulă contra Bulgariei. După anul­ nou, generalul­ Horvatovicî va inspecta trupele în totă ţăra. Pe de altă parte o telegramă din Belgrada spune, că la 8 Ianuarie zece soldaţi bulgari au năvălită în cerculă Zajd­arului şi au dată câteva împuşcături. Din Racoviţa şi Kirijevo se anunţă, că trupe bulgare au trecută peste linia de demarcare. La ultima notă circulară a Greciei a şi răspunsă cabinetulă austro-ungară, recomăndândă Greciei, ca cea mai potrivită politică, moderaţiune şi resemnare. Nu pu tem c şei ce efectă va avă acestă răspunsă, dar atâta putemă asigura, că Grecia nu va face cheltueli zadar­nice cu înarmările, fără să facă să-i sune şi armele ei. Pe de altă parte în Creta lucrăzâ mereu Grecii şi, dăcă Grecia nu se va închera cu Turcia, ca alunei şi Cretenii Rusia şi Bulgaria. „Narodni Listy“ aduce comunicări mai amănunţite despre misiunea baronului Kaulbars în Petersburgă. Apropiarea Rusiei de Bulgaria se va împlini mai curendă de cum se presupunea dăunăvcie. Misiunea ba­ronului Kaulbars în Petersburgă ia totă mai hotărîte forme, presenţa sa acolo formăză obiectulă atenţiunii ge­nerale şi deosebite. La 4 Ianuarie n. c. br. Kaulbars a fostă primită de Ţarulă în audienţă, care a durată o oră şi jumătate. Chiar şi Ţarevna a primită pe diplomatură şi în amândouă aceste audienţe s’a vorbită despre cele mai importante afaceri politice, întru câtă privescă starea actuală în Orienia. Discuţiunea s’a ţinută cu deosebire asupra viitorei stări a lucrurilor­, asupra desvoltării Bul­gariei, precum şi asupra raportului personală ală Ţarului cătră prinţulă Bulgariei. In Petersburgă domnesce în ge­nere convingerea, că generalului lr. Kaulbars îi va suc­cede, d’a schimba ideile personale ale Ţarului, cu atâtă mai multă, că scrisoarea autografă a prinţului Alexandru cătră Ţarulă a fostă foarte favorabilă primită. Mai de­parte se vorbesce despre o călătorie a prinţului Alexan­dru la Petersburgă şi cu toate, că cestiunea încă nu e decisă, că are, considerândă unirea Bulgariei neîmplinită încă, fi va încă acum favorabilă timpulă, călătoriei nu-i stă în­­cale nici o pedecă. Mai multă atăm­ă de atitu­dinea favorabilă a prinţului Alexandru, care poate fi si­gură acum de cea mai favorabilă şi amicabilă primire. Emigrarea Turcilor­ din Rumelia. »Pokrok“ e informată din Filipopolă, că Turcii din Rumelia se pregătescă în mare măsură să emigreze în Asia, îşi vândă moşiele şi proprietăţile pe preţuri de batjocură, fiindă că nu se pot­ deda cu nouăle stări din Bulgaria, deşi unirei nu se opună, ba chiar au interve­nită la Sultanulă prin preoţii lor, pentru ea. Posesorii turci, când îşi vândă realităţile, 4'că: »Dorinţele vóstre s’au împlinită, dar noi nu putemă esista aci. Vomă merge acolo, unde nu este cruce şi unde nu sună clo­potele.» Intre Pomacii din munţii Rhodope, şi anume între satele nesupuse, în aceea republică pomacă, care nu ţine nici de Turcia nici de Rumelia, se observă o mare mişcare. Când delegaţii turci aveau să sosăscă în Filipopolă, Pomacii luară o atitudine ameninţatoare faţă cu Bulgarii, ei declarară, că voră ajuta Sultanului ca să atace pe Bulgari. In unele sate din districtele Rapclo şi Konjusă, Pomacii se pregătiră chiar să deschidă osti­lităţile în contra Bulgarilor­. Dar acăstă mişcare a în­cetată. In Filipopolă se consideră unirea ca ună faptă, ce nu se mai poate schimba. Funcţionarii primescă deja lefurile dela guvernulă bulgară, scăpăndu li-se optă pro­cente pentru scopuri de răsboiu. Scrisorea Papei cătră Bismarck. Papa Leo XIII a adresată de anulă nou prințului Bismarck o scrisoare, forte măgulitore pentru cancelarulă germană, prin care îlă numesce ,şi cavalerii ală ordinului lui Christosu. Eră în resumată cuprinsulă scrisorii. Papa salută mai ântăiu pe marele cancelară ală imperiului germană. Apoi îşi esprimă bucuria, că ces­tiunea Carolineloră s’a resolvată în condiţiunile propuse de sanctitatea sa, după ce părerea şi voinţa cancelarului a fostă d’a se alege ca arbitru Papa, avendă în dănsulă tota încrederea Acăsta va trebui să facă bucurie tutu­rora catolicilor­ de pe pămentă. »înţelepciunea ta de stată, zice mai departe Papa, a contribuită de sigură în cea mai mare parte la crearea mărirei imperiului ger­mană, pe care o recunosce întregulă globă pămăntescă. Ei acum îngrijesc­, ca imperiulă germană să esiste, să ’nflorăscă pe fiece ol asigurată fiindu’i pentru multă timpă puterea şi vara.’ înţelepciunea ta a înţelesă, câtă tăriă pentru manţinerea ordinei publice şi de stat, are

Next