Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)
1886-01-14 / nr. 10
Nr. 10, câti încălcări totdeauna și încă din amândouă părțile. Eu nu admită însă, că guvernulă nu s’a ridicată totdeuna contra astorfelă de încălcări; elă a făcută acesta, în unele caşuri ’și-a luată satisfacțiune, alte caşuri suntă pendente, în parte nici faptulă nu s’a putută constata. S’a întâmplată chiară, şi acesta a pricinuită mare larmă în România, că precum vă veţi aduce aminte, doi gendarmî ungari au arestată şi desarmată o patrulă română, care tăbăra, cum se dice, din erere, pe teritoriul nostru. Convenţiunea comercială cu România. Cestiunea reînoirii convențiunii comerciale cu România face pe „Pester Lloyd“ dela 21 Ianuariu se se ocupe de ea în articululu de fondu. In acestu articulu se oglindéza părerile ce domnescu asupra acestei cestiuni în cercurile guvernamentale. Etă în resumatu ce scrie oficiosulu din Pusta. Reînoirea convenţiunei comerciale cu România întâmpină greutăţi. Pănă acum foloasele cele mai multe din aceasta convenţiune le-a trasă Austria, or jertfele şi poverile suntă de partea Ungariei. Ce e dreptă, toate corporaţiunile speciale ale Ungariei, camerile comerciale înainte, s’au esprimată pentru reînoirea convenţiunii, deşi bilanţulă acestui raportă comercială arată ce jertfe a impusă Ungariei, în serviciul intereselor austriace, teritorială vamală comună. Cuprinsulă tractatului de comerciu din 1876 a promovată numai interesele austriace. La aplicarea tarifului vamală de cătră autorităţile române, interesulă română era în armonia cu cela austriacă totă aşa de desă, câtă de desă era în contra interesului, ungară. Cu alte cuvinte, industria austriacă concureza pe pământulă română cu industria statelor mari; industria unguresca din contră concuréza pe pământulă română cu industria română. Industria mare austriacă nu sufere vexaţiuni, căci atunci s’ar fi strămutată în România; din contră esperiinţa ne-a arătată, că sarcineleşi vexaţiunile, cărora a fost d espusă sârmana şi primitiva industrie a Ardealului, au avută efectulă, că celor loviți nu le-a rămasă altă mijlocă de esistență decâtă să emigreze pe pământulă română. La stabilirea noului tractată comercială guvernulă ar avea datoria să validiteze deosebitele interese ale industriei ungare. Mai toate camerile comerciale s’au esprimată categorică pentru complecta înlăturare a vămuirei după valoare. Ori câtă de hotărîtă dorimă reînoirea tractatului de comerciu română, totă atâtă de firmă e şi părerea noastră, că preferim și în tată privinţa a nu ’ncheia o convenţiune, care n’ar ține destulă seama de interesele unguresc!. Aceasta o credemă atâtă cu privire la Austria, câtă și cu privire la România. Nu’i vorbă, mă resboiu vamală, precum ar trebui se urmeze, dacă s’ară rupe trădările de acum, de sigură ar aduce mari perderî monarchiei noastre; pentru România însă ar fi o calamitate. Dar se speră că guvernul română nu va ţină seama de agitaţiunile politice şi nu va lăsa, ca România să ajungă faţă cu monarchia nostră într'o situaţiune ca cea cu Francia. • Unei pretenţiuni seriose şi pressante a guvernului nostru comună, România nu i-ar putea opune o resistință stăruitore. Pentru aceasta încă înainte de toate e necesară ca amândouă guvernele, celă din Viena și celă din Pesta, se fiă unite asupra mesurei, că ce suntă hotărâte se acorde și ce suntă hotărâte se refuse. Tocmai acel cetimă într’o fotă din Viena, că câţiva esportorî austriacî împărtăşiţi cu deosebire la importură în România, iau măsuri ca să se strămute în Germania, aşa cum industriaşii ardeleni trecă în România. Ori cum ar fi, îngrijirile ce se lega de încheiarea tractatului şi care se nutrescă în Bucuresc, prin opiniunea publică, merită cea mai mare considerațiune. Chiar definitiva constatare a ruperei dintre amândouă statele n’ar putea fi mai îngrijitoare, ca actuala stare de panică nesiguranță. SOIRILE PILEI In septemâna trecută s’a întrunită în Viena conferința vamală austro-ungară, ca se stabileasca instrucțiunile pentru trădările privitoare la incheierea unui tractată comercială și vamală cu România. —x— Cu privire la declararea deputatului Ladislau Szabó, care cu ocasiunea desbaterii bugetului acrisă, că ună intimă ală ministrului președinte prăpădesce a treia parte din averea statului, foile unguresc! spună că acelă intimă este br. Herman Podmaniczky. —x— Contrară raportelor unguresci, care cpcă că în privința pactului austro-ungară s’a ajunsă la o deplină înțelegere intre cele două guverne, »Narodni Listy“ află din celă mai bună isvoră, că nu e aşa. Esistă încă diferenţe în cestiunea Băncii, în cestiunea vamală şi în afacerea legislaţiei dărilor. Se speră însă că se va ajunge la o înţelegere şi în aceste cestiunî. —x— GAZETA TRANSILVANIEI 1886. In datele aceste o comisiune pentru maghiarisarea numelui sateloră din comitatul Pojunului va ţină mai multe şedinţe spre acesta scapă. —x— Despre ună ingrozitoră casă i se comunică cu data 20 Ianuarie lui »P. LI.* următorele din Timişora: »Preotulă română gr. or. din Ciuchici, comit. Caraşiu-Severinu, îşi ţină soţia sa din Octomvre 1885 închisă în pimniţă, unde sârmana se nutrea din porumbă (cucuruză), fasole şi cartofi crucii, ce se aflau acolo. In urma unor arătări anonime, judecătoria din Şosea ordonă cercetare domiciliară la preotură. Comisiunei judecătoresc, care intră în pimniţă, i se oferi o privelişce înfiorătore. Pe nisce paie putrezite zăcea soţia preotului, slăbită totală şi într’o stare de plânsă. Tiranulă preotă, care mai e învinovăţită că ’şi-ar fi îngropată de viu copilulă său de curândă născută, fă arestată. Afacerea s’a predată tribunalului din Biserica-albă. Sârmana femeiă s’a dată nî îngrijirea spitalului din Biserica-alba.“ —x— In zlele trecute, funcţionarii dela protocolul tribunalului din Dobriţină au fostă cuprinşi de o mare spaimă. Ună glonţă de puşcă pătrunsese prin ferăstră în odaiă, se isbi de părete și cătră pe masa unui scriitoră. Altă nenorocire nu s’a întâmplată, decâtă că unui funcționară îi sări de spaimă pipa din gură. De urma făptuitorului nu s’a dată. —x— Municipiulă capitalei Budapesta a votată o sumă de 10.000 de florini pentru „Kultur-egyletulă* din Clusiu. Bugetulă capitalei fiindă însă cam sdruncinată, nu se poate vărsă acăstă sumă deodată, ci în rate anuale de câte 1000 fi. Să nu se uite, că acești bani suntă ai poporaţiunei capitalei, a cărei majoritate e germană. —x— »Egyetértés« în numărulă seu celă mai recentă sub titula : „Deșteptă-te Române“ (Ébredj román!) scrie următorele: „Cânteculă revoltătorii română, pe care l’au intonată rabiaţii Valachî ânlăia oră la 1848 în adunarea din Blasiu, acum de nou începe se străbată între strănepoţii Romanilor, cari viséaza de o Daciă mare şi frumosă. Mai in urmă a fostă intonată la o serată a reuniunei învăţătorilor„ valachî din ţara Bârsei, firesce cu mare entusiasmă. Atragemă atenţiunea guvernului asupra acestor„ demonstraţiunî“.— Etă acum întrăga pressă maghiară, fără deosebire de partidă, pronunţată pe faţă în contra a totă ce e românescu. —x— Din Timişora se scrie, că rîurile Bega şitimişulă au crescută forte repede şi ameninţă cu inundare. Mureşulă aeşită din albia sa din josă de Saborsină, Lipa este forte ameninţată. Mai multe comune din comit. Caraşiu Severină se află sub apă. —x— „Egyetértés* scrie, că comitatulă Huniedóarei, celă mai săracă comitată ală Ungariei, a rămasă în restanţă de dare cu o jumătate de milionă de florini. Calamităţile publice. Deva, 21 Ianuarie 1886. (Urmare.) Administraţiunea?! — Nu credă să aibă părechiă. Cei mai mulţi funcţionari, aplicaţi la administraţiune, suntă născuţi administratori. — D-lă vice-comite, — care a ascultată şi drepturile şi a fostă într’o vreme şi deputată dietală la dieta din Budapesta, alesă cu 17 voturi, — este celebritate în cele ale administraţiunei, — dovadă, că face economiă cu lapte, şi scie imburda mese la festivități, cum a făcută, când cu venirea clironomului. Toate căuşele administraționale le are în degetulă celă mică, pentru aceea la oficială său actele nimeni nu le caută după index, ci le cere numai dela D-sa, căci toate era D-sa le resalva. Este bine să se scie şi aceea, că capulă comitatului cu unulă dintre subalternii săi e frate, cu celălaltă cumnată, cu al treilea înrudită şi încuscrită şi aşa mai departe. Resultatele activităţii sale le scie şi vede şi celă mai prostă. Drumurile făcute de pe vremea Nemţilor suntă ca mesa, ci cele laterale sunt d esemplare, — căci ducă la moșiile d-sale și a rudeniiloră sale. — Pamântulă cumpărată pentru »palatulă administrațiunii,« de ună ană de d'l® s’a îngrădită de nou, câtă nu să mai vădă tuleii de cucuruză și bostanii împrăștiați de bivoli și porci, — or „palatulă« e gata — pe hârtiă. Spitalulă, fiindă mă instituia internațională, unde nu are locă politica, s’a pusă pe mai sigure base, căci de când a ajunsă pe mâna unui doftoră de jidană, s’a mântuită de inscripțiunea româneascá, lăsându-se numai cea ungugurescá, dreptă dovadă, că acelă spitală s’a ridicată numai din bani unguresci aduşi din Asia. Pedepsele pentru prevaricaţiunî de pădure au încetată cu desăverşire, căci erariulă eră şî se mulţămesce numai cu raporturile anuale, şi fiindcă sentinţele acum nu se mai potă scrie pe blanchete tipărite, de orece acum suntă doue tipografii... pretorii, sub-pretorii și notarii cu judii comunali în districtulă nostru suntă de modelă, dreptă aceea plănsorile, ce unii cuteza a Ie ridica contra unuia sau altuia se reîntorcă ca »neîntemeiate,“ seu se învestigăză, fără ca să scie acusatorii, decâtă după ce au aflată dela alţii, că acustle s’au dovedita de neîntemeiate. Pentru aceea d-nii pretori pună şi depună judi şi notari pe cine şi precum vreu, căci astfelă ceră interesele administraţiunei. Siguranţa publică încă e esemplară, dovéda, că temniţele suntă pline de făcători de rele și de acolo nu potă scăpa, decâtă numai după ce li se descopere nevinovăția, — și aceasta dureazá adese cam lungă timpă — sau după suferirea pedepsei. Unii însă — deca se portă bine, — se slobodă din când în când și ca să nu se bolnavesca, se pună la lucru afară în câmpă. Siguranţa publică o dovedeste şi împrejurarea, că la cea mai mică denunerare, gendarmii te iau hopă şi, până la ascultare, te facă să spui şi ce n’ai făcută, mai eclatantă e însă când pentru o fl. restanţă de dare, haiduculă solgăbirăului îţi poate frânge mâna, şi dreptă răsplată, te duce cra elă la vicespanulă cu o şedulă, că esti judecata, şi apoi Măria-Sa te pune să speli ferestri şi să mături 7 dile cancelariile, când apoi îţi dă calea ca să poţi face recursă. Asiguranţa averei stă pe base şi mai solide, doveda de fraudările — încă nedescoperite, — şi că din pedepsele pentru prevaricaţiunî de pădure erariulă în totă anulă încasăză mai multe mii — pe hârtiă, or făptuitorii plătescă, cu chitanţele la mână, şi la judele satului şi la notară, şi adese şi la solgăbirău, pentru faptulă ce au comisă altul, sau care a murită de câţîva ani. Fericirea poporului contribuentă o înainteaza mai cu sămă notarii cei zeloşi, cari pună banii de porţiâ în cuvertă şi o dau la judele, să ducă banii la poştă, or banii cari sosescă la perceptorată pe drumă se transforméază din „bani de porţiă“ în „bani pentru competinţe“ încassaţî de notară, şi se înducă astfel, or judele pentru restanţa de dare se trage la răspundere numai după ani, când i se văndă boii şi se ameninţă cu temniţă. Justiţia încă are colosale felese prin unii funcţionari administrativi, că înrbnuările se facă aşa precum se facă, drumurile sunt bune şi bietulă înprocesuală ajunge a treia di după pertractare la loculă citată, — astfelă statulă câştigă sume enorme din timbre. Celă mai însemnata sprijină se dă însă justiţiei prin aceea, că mai toţi notarii, cari îşi sciu subscrie numele rău, tacă la contracte, testamente şi alte multe documente juridice cu şi fără timbru, şi eta că statulă arăşi dobândesce prin raporte şi prin încurcarea causeloră, ce trebuescă nesmintită apelate şi astfelă provădute cu timbre. — Ei, d’apoi căuşele lăsământare şi pupilare, acolo se vădi administraţiune şi jurisprudenţe, de’ţi străpedescă dinţii. Dar organele administrative sunt” pătrunse şi de sublimitatea „ideii de stat”.* Câte ordinaţiunî de cuprinsă patriotică nu se mai dau la lumină; cum aceî toţi dascălii maghiari şi dăscăliţele maghiare au misiuni de civilisaţiune în mijloculă poporului prostă și sedusă de ajitatorî, nici nu se pote spune, — ba falsulă patriotismă a prinsă rădăcini pănă și în oficiile poștale, unde spre memento oficialilorfi nemaghiarî, se espună pungi, pentru contribuitori la »Kulturegyletulă din Clusiu. Va să dică, poporulă contribuentă, se fericesce şi pe calea administraţiunei, aşa, ca doră nicăiri în lume. Astfel, vedeţi, d-le Redactoră, că cei ce au în mână sartea comitatului nostru au cuvinte destulă de tari, a striga şi a arăta cu degetulă, ca pe nisce nepatrioţî, pe toţi câţi nu juca mendrele cu ei împreună. Totă în sensulă de mai susă aşi puté să continuu, precum am d'suri în tomuri întregi, dar voiu înceta, că sciu bine, cum că glasulă meu va suna în pustiă. Ca de încheiere, vă comunică, că în curendă ministrulă de justiţiă va decide trimiterea în pensiune a unui jude reg. română dela Tribunalulă din Deva, — astfelă va rămânea aici numai ună jude română, din trei câţi au fostă, căci »aşa cere“ echitatea şi drepta pretensiune a celor două sute de mii de Români, meniţi a contribui în bani şi în sânge. Se mai vorbesce, că are să fiă transferata şi procurorulă S. îl. care a făcută domniloră situaţiunei destule servicie, în contulă reputaţiunei sale de Română. Celă puţină acum va pute vedé şi d-sa, că nu mai au trebuinţă de serviciele sale, căci a preparată bine terenului, i voră dice şi lui: Maurulă şi-a făcută datoria, Maurulă poate lua lumea în capă la bătrâneţ. — Asta e răsplata celoră cari suntă precum a fostă D-sa. Cassiu. „Seara de Silvestru în Bosovici“. Armată (corn. Caraş-Svaerină) la 6 Ianuarie 1886. Este o datină vechiâ între creştini, de a-şi petrece seara anului nou între convorbiri confidenţiali și deschilinite petreceri. Aceasta datină s’a serbată și în orășelulă din fostulă confiniu militară româno-bănatică, Bosovici, în seara