Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)

1886-05-04 / nr. 100

REOACŢIIJJÎEA Şi AI)'«I MUNKAI1 l'JVEA­­ BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA" IESE ÎN FIECARE DI. Pe una ană 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe ş6se luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANULU XLIX. ANUNCIURILE: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat Sorisorî nefrancate nu te primescu. — Hanuscripte nu se rotrămb­u­­m loc. Duminecă 4 (16) Maiu. 1886. Braşovu 3 Maiu 1886. Temerile nóastre, că reînoirea convenţiunei co­merciale cu România va întâmpina mari greutăți, nu numai că s’au adeverită, dar alaltaeri s’au ruptă chiar definitivă negociările monarchiei noastre inițiate cu România in Bucuresci. Care este causa ce­a adusă aceasta ruptură și cine a pricinuit’o? Aceasta întrebare se va lă­muri mai târziu pe deplină. Noi înse, cari­amă dorită dela începută ca se se încheiă convenția, nu putemă decâtă se regretămă adencă starea ce se crează în urma ruperei negociărilor­. Mai alesăArdealulă va avea să sufere multă consecințele neînoirei convenției și nu putemă se ne esprimămă mirarea, că tocmai guvernulă un­­gurescă pare a fi sufevată cele mai mari greutăţi în cursulă negociăriloră. Acesta resultă şi din urmatorea espunere ce o face „Neue Freie Presse“ de Joi cu privire la decursulu tractăriloră. Ea scrie următorele: „Causa diferenţeloru este a se căuta în deo­sebirea de vederi principiale a părţilor­ contra­­hente, precum şi în sfera de interese divergente a celor­ două jumătăţi a­le monarchiei, Austria şi Ungaria.“ „Trei puncte suntă, cari au causată între­ruperea negociărilor­. In prima în şiră este: dreptulă naţiunei celei mai favorisate, pe care­ lă pretinde Austro-Ungaria și pe care România nu voiesce să­ la conceda în modula până acuma obici­nuită. România, adecă după ce, precum se pre­tinde, a făcută foarte rele esperiențe cu tractatele de vamă, voiesce se estindă clausula națiunei ce­lei mai favorisate numai asupra aceloru producte, cari au interesă pentru Austro-Ungaria ca stată producentă, pentru mărfuri, cari atingă mai multă comercială de transită, voiesce să aplice tarifulă autonomă, pentru că România are lipsă de ve­niturile sale vamale.“ „Acesta pretensiune­a făcută să se nască faima, că România n’ar voi se scie de locă de dreptulă națiunei celei mai favorisate, ceea ce insé nu este nicidecum esactă.“ „Delegații austriaci nevrendă se scie de nici ună felă de restricțiune, nu s’au discutată de­­tailurile sistemului ce lă propune România în privinţa dreptului naţiunei mai favorisate. Acestă sistemă mixtă nu ar fi tocmai de respinsă. Aus­tro-Ungaria prin posiţiunea ei geografică este avi­­sată la esportul­ proprielor­ sale producte de in­dustria şi n’ar suferi nici o pierdere prin lipsa sau îngreuiarea re-esportațiunei sale, care ar fi numai ună regresă ală comerciului de transită. Urmarea ar fi, că pentru puține mărfuri, ce le trimită comercianții austriaci din străinătate prin Austria în România, va trebui să căutămă alte drumuri. Ni se pare claar că aceasta concesiune nu altereaza relațiunile noastre reale comerciale şi folosulă dreptului națiunei celei mai favorisate, deci ne vomă înțelege asupra posițiunilor­ res­pective, rămâne păstrată“. „Al­ doilea punctă seriosă ală colisiunei este modulă, în care voimă se concedemă even­tuală favorută pentru importulă cerealelor­ române. Liberarea de tacsă sau favorulă acesta s’a fostă concesă pe basa unui actă adiţională ală trac­tatului sub titlulă de ţară învecinată. Austro- Ungaria s’a obligată faţă cu România, ca ţâră mărginaşă, d’a lăsa cerealele produse acolo si între libere de taxa, cr vitele cu tacsă favorisată. Acestă modă de favorisare este de lipsă spre a concede României o posițiune escepțională. Deci aceste puncte ale tarifului ar­ fi subsumate tari­fului generală, Austro-Ungaria ar trebui să facă aceeași concesiune tuturoră celorlalte ţări cari au încheiată cu ea tractate comerciale, ceea ce nu se poate. Cei din România înse pară a crede că asemeni acte adiţionale n’au pentru durată puterea obligatoare ce-o au tractatele şi că actele adiţionale obligă actualele autorităţi, nu însă şi­­era pentru durată.“ „Al­ treilea punctă­­care a dată pricină la discusiuni este în § 6 ală convențiunei. Româ­nia cere să se ștârgă alinea 1 a acestui §-ă, după care favorurile ce se dau altoră state în comer­cială dela granițe să nu se estindă asupra celoră două părți contractante. “ „Deca judecămă obiectivă cele­­Jise, scrie „Neue Freie Presse,“ găsimă că o înţelegere este posibilâ, déci améndoué părţile voiescă seriosă împăciuirea. Situaţiunea delegaţilor­ noştri Jusé este gravă din causa escesivei iritaţiuni ce dom­­nesce dincóce şi dincolo din causa convenţiunei. Comercială de vite ală României, Mjicu Românii, s’a redusă la nimică prin prohibiţiunea Un­gariei, pe când Ungaria arată ca motivă ală me­­surei sale prohibitive defectuoasa organisare sani­tară română.“ „Deca se află acum în Bucuresci o comi­­siune austro-ungarâ spre a se convinge de este organisarea sanitară astfelă ca se ’mpedece lă­țirea epidemiiloră de vite, și decâ autoritățile ro­mâne nu voescă se primeascâ în modă oficială acea comisiune, atunci lucrulă acesta’și are noima lui deosebită. Autoritățile române s’au declarată adecă gata a da comisiunei toate informațiunile ce se doresce, ele voescă se aducă de facto dovada că esistă o organisațiune sanitară, care oferă toata garanția. Autoritățile române fnse, din motive uşoră de înțelesă ce isvoresc­, din îngrijirea pen­tru autoritatea țării, refusă d’a primi comisiunea în modă oficială şi d’a o recunoasce, ca o comi­siune de controlă. Spre a delătura orice bănu­ială în aceasta privinţă, se­­jice că guvernulă ro­mână ar fi adresată ambasadorului austro-ungară chiar o notă. Astfel, cestiunea aceasta de formă a devenită o causă celebră“. Foata vienesă încheiă cu dorinţa că o causă aşa de momentoasa, cum e convenţia comercială, să nu sufere naufragiu pentru nisce momente atâtă de secundare. Aceasta dorinţă, precum cu durere vedemă, nu s’a implinită; naufragiu este complectă, şi telegrafulă ne anunţă deja întru­nirea conferinţei vamale austro-ungare, cu scopă d’a lua represalii faţă cu România. Ori cine ară fi cam­ pentru „momente secundare“ au provo­cată acéste calamiate, ce se va simţi amară atâtă aici câtă şi dincolo, şi-au luată asupră-şi o grea responsabilitate. Desbaterile asupra legii glotelor­. (Urmare.) Franz Fenyvessy cjice, că o partidă, care stă pe basa pactului nu poate refuza esecutarea acelei impor­tante voințe naționale. Antevorbitorul­ s'a esprimată cu dispreță despre armata comună, care — durere — nu jură pe constituțiune, dar ali cărei comandanti supremă, Maiestatea Sa, a jurată pe constituţiune. ’Mi pare rău că a vorbită astfelă. Pace eternă e cu neputinţă, se avemă. Scimă că în fiecare ţară se află demagogi pe faţă sau secreţi, cari agită în contra ori cărei ordine esistente şi bufniţe care pândescă în întunerecă prada. Deci acum ar veni desarmarea generală și aceste pasări ară vedea, că în­­era nu e nici o putere, care le-ar strivi la celă dinteiu pasă, atunci acestea ’și-ar părăsi ascun­­detorile loră și ară forma nisce îngrozitoare gloate, care suntă setoase de sânge cetățenescă. Cu atâtă mai pu­țină se cade se ceremă desarmarea generală în statuia nostru poliglotă, căci puterea este singura ce impune. Motivarea proiectului o critică şi elă. Căci deci se pro­­vocă la durata mai îndelungată a serviciului în România şi în Serbia, acestea sunt­ state mici, care suntă în nas­­cere şi trebue să ’şi încorde prin urmare şi cea din urmă putere. Italia a introdusă serviciulă de 19 ani pentru a’şî susţină unitatea cu greu câştigată ; Francia a introdusă serviciulă de 20 de ani pentru idea de res­­bunare, şi deci Germania a introdusă serviciulă de 25 de ani, pentru aceasta e despăgubită prin posițiunea de mare putere în lume. Oratorulă doresce, ca guvernulă să capete, pe cale diplomatică, declarațiuni obligatoare asupra recunoascerii membrilor­ glotelor, ca părți ale puterii armate. Oratorulă cere ca legislativa să mobili­­seze glotele și acestea să nu fie supuse legiloră militare de altî. Elă ,voteaza proiectului. (Aplause ’n dreapta). Emerică Hodossy dice, că proiectulă restrînge drepturile representanței poporului, face ilusoriu dreptulă d’a încuviința recruți. Așa (Jice § 4 ală proiectului, că gloatele le convoaca Maiestatea Sa, auciindă consiliului de miniștri. Prin urmare se răsturna ună punctă car­dinală ală constituțiunei. Se renunțe națiunea la acestă punctă? Asta’i întrebarea. (Aplause în stânga.) Res­pinge proiectulă. Gabrielă Ugran cjice, că controlulă delegațiunei față cu armata comună e nulă. Landverulă nostru se cugetase ca o instituțiune separată; dela 1875 s’a înren­­duită ca brigade în armată și cu toate astea landverulă n’are nici generali nici artileriă. Vorbindă de glote­­jice, că tații de familiă neesercitațî nu vor fi întări armata co­mună. Pasch­e Wenzel, cu care au se se înarmeze glo-*^ tele, nu suntă de nici o treaba. Guvernulă se caute a întregi honvedimea cu stată majoră generală, cu artileriă și cu trupe tehnice. Fără academiă ungureasca de ofi­­cerî cum s’ar putea evita, ca gloatele să nu fiă comandate de oficerî străini, și cum să li se ofere Ungurilor o oca­­siune d’a şi dovedi talentele? Numai însufleţirea pentru idea constituţională şi liberală poate aduce mântuire Un­gariei şi cu aceasta ideă putemă libera milioane de Ruşi ce lângezescă sub jugulă tirăniei. Voteaza contra proiec­tului. (Aplause’n stânga estremă.) Antonă Zichy reflecteazâ la vorbele lui Hodossy. Proiectulă pune națiunea’n stare d’a-şî apera esistenţa şi d’a-şî desvolta puterea ei militară. In momentulă peri­­culului nu e timpă de disputată. Atunci se dă guver­nului său bărbatului de încredere și dictatura, lui Ugrón îi reflectéza, că cestiunea esistenţei e multă mai impor­tantă ca cestiunea constituţionalismului. In Polonia s’a esagerată constituţionalismulă, individulă avea dreptulă de veto contra majorităţii, şi totfi a căitută acesta na­ţiune. Primesce proiectulă. (Vii aprobări și aplause în dreapta.) Géza Racz respinge proiectulă, pentru că nu co­­respunde principiilor­ antisemitice. In ședința dela 8 Maiu luândă cuventulă, Paulă Hoitsy (jice, că se vede, cum că alianța noas­­tră cu Germania și cu Rusia numai în timpă de pace e bună, dar că trebue să ne’ntărimă, ca în timpă de res­­boiu se găsimă alți aliați Der gloatele nedisciplinate mai multă vară împedeca armata. Organisarea trebue se fiă locală, după comitate, ba chiar după cercuri și numai în legătură cu armata ungureasca independentă. Coman­date de oficerî streini, servindă poate intereseloră streine, gloatele nu potă merge cu însuflețire în resboiu. Ministru­­președinte ar fi putută esecuta armata independentă, a avută ocasiune când s’au introdusă divisiunile teritoriale și să fi provectat și honvecjimea cu tunuri. Dar n’a fă­­cut’o. Respinge proiectulă. (Aplause’n stânga estremă). Otto Hermann îşi ridică vocea contra proiectului, fiind­că prin elă se vatămă cele mai sfinte drepturi ale omenirei, sanctuarulă căminului familiei, pe care se ba­­seza statulă şi comuna; proiectulă duce la morte pe taţii de familiă. Ce se va face cu multele văduve și orfani? O lege, care periclitéazá viitorul ă țării și care de dragulă intereseloră străine militare atacă chiar sanctuarulă fa­­milieloră, oratorulă n’o votézá. (Aplause’n stânga.) Albertă Szentkirály arată instruirea militară pănă acum negligeată a tinerimei școlare şi a studenți­­lor­, cari ară trebui se se dedea de timpuriu cu disci­plina militară şi să se însuflețască pentru gloria militară. Organisarea gloeteloră e greşită, decâ din soldații ser­viți nu se formeaza corpuri de trupe deosebite, fiă că s’ar fi numi regimente întregitoare, honvezi seu gardă na­țională. Gloatele nu voră întări puterea noastra militară. De oarece gloatele întregescă armata comună, care nu co­­respunde legiloră noastre, pentru că acestea ceră o ar­mată ungureasca, respinge proiectulă. (Aplause’n stânga și’n stânga estremă.) Preşedintele declară desbaterea încheiată. In-

Next