Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1886 (Anul 49, nr. 1-144)
1886-06-25 / nr. 141
KEI) ACŢIUNEA ŞI AICII NINTH AŢI IX EA : BRAŞOVfJ, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA" IESE IN FIECARE DI. Pe unu an fi 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Romania şi străinătate: ANULU XLIX. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. * __________' ANDNCIURILE: O seriă garmonda 6 cr. și timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare and 40 fr., pe șase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. Sorlastî nefranoate nu ie primeioS. — Manuipripte nu ne retrămiru. NB 141. Mercuri, Joi 25 Iunie (7 Iulie). 1886. Nou abonamentu la „ Gazeta Transilvaniei“. Cu 1 Iulie 1886 st. v., se va începe iiift non aboniimentA, la care învîţămu pe toţi onoraţii amici şi sprijinitori ai fetei nóastre. Premlft Abonamentului: î Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. , r fése ,, 6 ,, „ unu anu 12 „ Pentru românia şi străinătate: pe trei luni 10 franci „ şese „ 20 „ „ uni anii 40 „ Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Abonaţilor de pân’acum li se recomande a însemna pe cuponu numerulu fâşiei sub care au primitu „fiarul”. Domnii ce se vor abona din nou să binevoesca a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă.. Administraţiunea. Braşovu, 24 Iunie 1886. Nu fără mirare se întreba atji mulţi, că are din ce causă afacerile naţionale ale Românilor din Bucovina înaintéza aşa de inceta şi greu, după ce la cârmă în Viena se află una guvernă, care urmăresce o direcţiune favorabilă desvoltării naţionalităţilor din imperiu, direcţiune cu totul opusă aceleia ce o a luat’o guvernulu ungurescă de dincoce de Laita ? Ni s’a dato ocasiune mai de multe ori de a descoperi parte mare din relele de care sufere organismulu naţională ală Românilor din Bucovina. „Revista politică“ din Suceava, care a luată nobila decisiune de a lupta în contra acestora rele, caracteriseză în numerul seu din urmă situațiunea actuală a Românilor bucovineni cu următorele cuvinte: „Noi Românii bucovineni ne-amu luptată până acum prea reu și amu perdutu prea multu terému. Dér ce vorbescu de luptă? Noi adică nu neamu luptată de felin, ci amu sverlitu armele și amu cedatu terenulu de voiă bună, fără împotrivire. Noi amu rămasu iubitori de pace, primitori, îngăduitori, blajini, dér toate aceste însușiri au fostă ruina noastra. Vrășmașulă a străbătută în mijloculă nostru, ne-a storsă de averi, împiedecă progresul ă nostru în cultură şi întrebuinţază în timpulă din urmă în contra nóstru o armă necinstită, precum este calumnia“. Mai este oare de lipsă se esplicămă aceste cuvinte ? Credemă că fiecare semte a loră tristă importanţă pentru românismul din Bucovina, le simte cu atâtă mai vârtos, cu câtă cu puţină deosebire şi noi suferimă de aceleaşi păcate strămoşesci, de aceeaşi persecuţiune, ca fraţii noştri dela Plută şi Siretă. Desnaţionalisarea elementului românescă în Bucovina ne spune „Revista“ a luată nişte dimensiuni foarte periculoase. Meseriaşii români din oraşe sunt aproape cu totul stârpiţi. După meseriaşi este starea boeriloră cea mai ameninţată. Aproape jumătate din moşiile boeresci au intrată în mâni străine, or partea rămasă în stăpânire românâscă nefiindă liberă de datorii este periculă că și aceasta va trece cu timpuliî în mâni străine. Poporală dela sate n’a putută progresa pentru că nu avea amici adevărați. Administrațiunea a fostă condusă de tendința de germanisare și aceasta e causa că poporală din Bucovina a rămasa indereta în cultură. „Aceasta tendință trebue să dispară“,j'ce „Revista“. Va sejică nici astăzi încă ea nu a dispărută! Câtă pentru preoțime ea a servită, (jice „Revista“, totdeauna numai ca instrumentă în mânile administațiunei, că n’are ună programă politică propriu şi că în sînulă ei consolidarea şi disciplina e nimicită de ambiţii, rivalisări şi de interese materiale. Ne spune mai departe „Revista“, că fiindă clasa meseriaşilor români aproape stînsă astătiî poporală română din Bucovina se compune numai din trei stări: preoţii, ţăranii şi boerii şi se întreba ce putere naţională înfăţişază aceste trei stări în viaţa politică a ţării ? împărţirea ce o facă confraţii noştri din Suceava nu ni se pare nimerită. Ce se întâmplă cu fii de preoţi şi de ţărani, cari învaţă carte şi nu aparţină nici uneia din clasele de mai sus? Se formeze ei o clasă deosebită de burgesi?! Ni se pare că aceasta separare a claselor nu este nicidecum corespup.tjetoare timpului și scopului ce-lă accentueaze „Revista“ cerendă să se cultive și să se propage semnulă de solidaritate națională. In adevăr, boerii români din Bucovina formeazá o clasă, pe care noi Românii de aici n’o avem, dér decá aceastá posițiunea lor d escepțională îi pune in fruntea țărei nu urmeazá de aici, ca ei să formeze o tabără deosebită, ci aceasta le impune dimpotrivă, datoria de a uni printr’o înțelâptă conducere toate elementele sănătoase române ale Bucovinei într’o singură tabără naţională. Numai tabăra boeriloră, ne spună confraţii noştri, este disciplinată, are programă şi conducători, însă este mică şi nu poate birui cu guvernul, care pretinde mereu jertfe stricăcioase elementului naţională. Ce trebue dor să facă nobilimea din Bucovina? — După a noastra părere ea trebue să se straduiescă a-şî mări tabăra adunândă sub stegulă românismului pe toți oamenii de bine din sânulă preoțimei şi a cărturarilor mireni şi puindu-i în serviciulă causei drepte a poporului țărână. De aceea consemţimă pe deplină cu confraţii noştri bucovineni cândjică : „Fumurile unora şi indiferentismul altora trebue să dispară, pentru ca să ne putem apropia mai uşoră unii de alţii. Semţămentulă naţională trebue trecută şi nutrită şi elementală românescă întărită pe totă locula.“ Când se va face acesta, atunci nu va mai fi între Românii bucovineni decâtă o singură taberă de adevăraţi fii ai naţiunei pătrunşi de a loră săntă chiămare românésca! Pactulu austro-ungara. Se seie, că încheiarea definitivă a pactului austroungaru s’a poticnită la cestiunea petroleului. Camera deputaţilor din Viena a facut unele modificări în tariful vamală şi a votată o taxă vamală de 2 fl. pe petroleu. Guvernul austriacă a făcută cunoscută guvernului ungurescă modificările făcute de camera deputaţilor, învitându-lă totodată să între în tractări asupra acestoră schimbări şi se facă propuneri asupra modalităţilor acestoră tractărî, precum şi asupra timpului pentru începerea lor. Se vede însă că lucrulă nu merge aşa uşoră şi e greu a spune acum, ce sfârşită va lua cestiunea reînoirii pactului. In filele trecute a fostă ministrula Tisza la Viena, pentru ca să raporteze Maiestăţii Sale, încă pănă ce nu părăsesce reşedinţa, în diferite afaceri, cu care ocasiune negreşită că a atinsă şi cestiunea pactului. »Pol. Korr.« comunicândă acestea din Pesta, e informată, că guvernul ungurescă ia in acăstă privinţă o atitudine aşteptătore, şi speră că se vor retrage acele modificări, cari suntă nisce pretenţiunî ce nu se potă primi fără concesiuni reciproce. Numitei foi i se comunică categorică din Pesta, că guvernul ungurescă consideră ca neacceptabilă taxa vamală de doi florini. Intelnirile monarchilor. De câtvă timpă se vorbesce mereu despre întâlnirea monarchului nostru Franciscă losifă cu împăratulă germană Wilhelm în Gastein. Scriea acesta nu s’a desminţită şi se vorbesce cu siguranţă, că cu acăstă ocasiune voră sosi acolo şi prinţulă Bismarck şi contele Kalnoky. Sejice că aceste întâlniri au o importanţă diplomatică. Se mai vorbea, că monarchulă nostru se va întâlni şi cu Ţarulă Alexandru III ală Rusiei. ,Bud. Korr.« însă (jice, că în’cercurile cele mai competente nu se scie nimică despre acesta şi că nici nu e pusă in perspectivă o asemenea întelnire. De asemenea se vorbesce, că nici ministrul de estenie rusă Giers nu se va întelni cu cancelarul Bismarck, precum se aştepta, şi acesta face să se deducă, că o încordare neaplanată ar fi la mijlocă şi anume, atitudinea din urmă a Rusiei faţă cu Porta şi cu Bulgaria, atitudine, care ameninţă pacea europănă. E vorba acum către Germania şi Austro-Ungaria mai pot s avă acelaşi interesă ca mai nainte de a menţină amiciţia cu Rusia? Acăstă întrebare şi-o pună mulţi politici din Austro-Ungaria şi Germania, orice ună corespondentă din Berlină ală lui »Pester Lloyd«, întâlnirile dela Gastein ne voră da oarecare lumină atâtă în acăstă privinţă, câtă şi asupra viitoarelor stări de lucruri. Starea scólelor medii în Ungaria. Asupra stărilor din numeroase scóle medii din Ungaria, „Allgemeine Korrespondenz“ publică ună raportă, cum spune ea, din istora foarte competentă, în care sejice. Consiliatul de secţiune în ministerul instrucţiunii Dr. Klamarik a făcută în anul trecută o călătorie mai lungă de inspecţiune, pentru ca să inspecteze scólele medii ale statului, precum şi scólele confesionale şi comunale. Resultatulă e tristă. O neglijenţă înspăimăntătore în mânuarea materiei de învăţămăntă s’a dovedită în scóle. In cele mai multe institute de învâţământă este întocmirea atâtă de defectuosa şi rea, încâtă tractarea temeinică a materiei de învăţămăntă şi aplicarea regulelor pedagogice generale la instrucţiune este curată cu neputinţă. In multe locuri se află edificiile şcolare într’o atâtă de deplorabilă stare, încâtă sănătatea, ba chiară siguranţa personală a şcolarilor, e multă ameninţată. Afară de aceste defecte, consiliatul de secţiune Klamarik a observat, cu mare indignaţiune, că puterile de învăţămăntă (profesorii) nu pot corespunde nici celor mai modeste pretenţiunî; în multe locuri educaţiunea tinerimii este încredinţată unoră omeni, cari deşi suntă diplomaţi nu suntă stăpâni pe obiectele loră şi cari din acăstă causă suntă o adevărată plagă a sculelor medii. Consiliatulă de secţiune s’a întorsă din călătoria sa numai acum câteva zile în capitală şi raportură, ce-lă va presenta în curendă ministrului Trefort, va fi ună tristă actă de acusaţiune. Scotem aceste date ruşinătăre din isvorulă celă mai competentă şi comunicămă, că consiliatulă de secţiune va cere înlăturarea său pensionarea a o sută de profesori aproape. Ca contrastă imbucurătoră ală acestoră stări istorisite aci totuşi putemă anunţa, că se află în ţără şi scele medii, care nu numai suntă o podoba a patriei, ci potă servi ca modele şi streinătăţii. SOIRILE DILEI. Cum se prădăză banii statului? La acăstă întrebare răspunde ună orecare Spitzer David în »Ellenzék«, împărtăşindă următorulă casă: Ministrulu instrucţiunii publice a concesă, ca în comuna Şeica mare să se înfiinţeze o scóala de stată. Inţelegăndă acesta evreulă Moise Kappel din Hedică, s’a rugată de guvernă, ca să-i cumpere spre scopulă acesta casa sa din Şeica mare. De observată este, că casa evreului este o casă rea, nesănătosă şi umedă, care spre a se pută folosi cere o reparaţiă de 1500 fl. v. a. Nu este casa evreului acomodată pentru şcóala nici de aceea, căci se află într’ună locu foarte apătosă, aşa că în timpă de plaiaj copiii ar trebui trecuţi cu luntrea la şcóala de stată. Evreulă nu vtia cum să se scape de acăstă uriciosă casă și mai