Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)
1886-10-24 / nr. 239
Nr. 239. GAZETA TRANSILVANIEI. nuse statului sunt o negreşită afaceri interne ale fiăcărui statu, şi că în Rusia şi în Prusia s’a tractată despre astfel de procederî. Cu totul, altceva ar fi organisarea Galiţiei într’und ce comună, care ar privi ca o misiune a sa revoluţionarea Poloniei rusesci şi prusiene, înduşmănirea Austriei cu vecinii săi şi conjurarea cu orice duşmană aici păcii în contra numitelor« puteri«. E caracteristică conceptul, ce-ld are foia germană despre graniţele independenţei interne a monarchiei noastre. Ce ard fi nisă foile germane, când cele austro-ungare șî-ard fi ridicată vocea în contra espulsărilor de Poloniloră austriac! din Prusia și ard fi crisd, că aceasta nu mai e o afacere curatd internă a Prusiei? Căci în adevérd aceasta afacere atingea monarhia noastrá, pentru că se tracta de supușii ei poloni, pe cari cancelarulă i-a isgonit, fiindcă nu’i place ochii lord. O asemenea monstruosă doctrină de drept, internațională ar avea trecere celd multă în Camerun, dar nu în Austro-Ungaria, unde guvernul din Viena s’a convinsa, că numai pe base federaliste se poate întări monarchia și de aceea și lucreaza la esecutarea acestui plană. Ară fi făcută cu multă mai bine foaia germană — deca tocmai n’a vruta să tacă — să fi ținută mai multă semă de faptuld, că numai o Austro Ungărie tare prin mulțămirea tuturoră popoarelor, poate fi o puternică aliată, pe care se conteze Germania. Ori dară „intimitatea“ germană pretinde slăbirea monarchiei austro-ungare prin înăsprirea nemulţămirei popoarelor de Reuniunea femeilor române din comitatul Huniadorei. (Urmare). A măsurată apoi programului, conferinţa, pentru a putea desbate mai cu înlesnire şi după uşă, a alesă cu aclamaţiune de preşedintă ad hoc pe d-na Catarina Drăghiciu n. Moldovană, or de secretari ad hoc pe domnii F. H. Longinu şi Petru Drăghiciu jun. Constituindu-se astfel conferinţa, preşedinta deschide şedinţa, or secretarul cetesce următorele telegrame : 1. Din Bradu: In numele Romanelor din Bradu salută conferinţa, declarându, că şi noi de aici aderămă la înfiinţarea reuniunei şi deca acum suntemă împedecate a partipa, vomă contribui din puteri la realisarea scopurilor ei. — Aurelia Demiană. 2. Din Haţegu: Gratuleză la înființarea reuniunei, înainte cu Dumnedeu! — Eufrosina Sânzianu. 3. Din Petrosieni. Regretămă că nu putemă participa la adunarea Domnielorn vóstre, gratulămă însă salutara întreprindere, dorindă succesă pe terenură apucată. — Ioana Stanca, preoteasă. Ana Brândușa comerciantă. 4. Din Aradu: Primiţi felicitările noastre. Deie Dumnedeu, ca întreprinderea d-vóastre să fiă făcută într’ună ceasă bună, să fiă cu o cunună mai multă la altariulă sântă ală naţiunei noastre. — Teologii din Aradă. Aceste telegrame se ascultară cu multă plăcere şi urări de »se traescu!“. Preşedinta apoi dă cuventură d-nei Elena H. Longinan. Popă, carea adese întreruptă devine aprobări şi în fine aplaudată, a ţinută următorulă discursă: Onorabilă conferinţă! Daţi-mi voie, ca după deschiderea oficiosă, şi conformă programei, să vă ceră preţuita atenţiune pe ună momenta, pentru a vă espune în liniamente generali scopulu reuniunei, în ală căreia favoră aţî binevoită a osteni la acésta conferinţă. Negreşită Vă este cunoscută, că de ună timpă îndelungată deja se manifestézâ dorinţa generală, de-a înfiinţa şi în aceste părţi o Reuniune de femei, cu ună scapă culturală oarecare, şi acesta cu atâtă mai vertosă, fiindcă adj mai nu esista ţinută locuită de Români, unde să nu lucreze în modă salutară asemenea reuniuni. Comitatul Huniadora este unulă din cele mai marî, locuită aproape esclusivă de Români, şi totuşi pănă a fi s’a simţită durerosă lipsa unei associerî comune a Româneloră din acestă districtă. Aceste şi alte consideraţiuni au dată impulsă dameloră din Deva, ca fiindă în centru să ia ele iniţiativa întru realisarea aspiraţiuniloră, de multă nutriie în astă privinţă. După unele desbaterî private, în conferinţa prealabilă din 8 Septemvre, s’a decisă unanimă imperiosa necesitate a înfiinţărei Reuniunei. In acea convenire s’a decisă în speranţa ulterioarei d-vastre aprobări şi asupra scopului reuniunei. Credă, veţi încuviinţa, că amă statorită ca punctă întâiu ală activităţii nóstre sprijinirea şi înaintarea industriei de casă. Nicăirî nu póte fi mai motivată ca la noi, că punemă mai mare pândă pe desvoltarea raţională a industriei nóstre de casă, căci nicăirî nu vedemă desvoltată gustulă poporului întru atâtea forme deosebite şi varie, ca chiar la noi. Nicăirî nu s’au păstrată mai curată motivele classice, decâtă în lucrările ce şi Ie confecţionăză ţărancele nóstre spre podoba casei şi îmbrăcămintea familiei loră. Tenacitatea, cu care şi a păstrată poporulă românescă prin secuii originalitatea și caracterulă său, este cu dreptă cuvântă de admirată! Și are ală cui este meritulă principală, că neamă conservată portulă antică, așa precum se vede pe columna lui Traiană din Roma?! Ală răsboiniciloră, cari au cutrierată odată lumea întrega prin virtutea loră militară, ori a învăţaţiloră din vechime, cari au lăsată tesaurii loră spirituali să fiă rari luminători posterităţii? Nu, dómnelora! Au fostă Penelopele romane, şi de atunci succesive urmaşele loră, care ne-au păstrată în castulă templu ală căsniciei moravurile şi datinile, cu cari atul ne girămă dreptă descendenţi ai celui mai gloriosă poporă din vechime! Ţăranca română este deci îndreptăţită să pretindă dela noi, cariamă înaintată cu spiritulă timpului, să-i revenimă în ajutoră întru esploatarea muncei sale în înţelesă modernă. Îngerulă păcjitoră ală României, Graţiosa Regină Elisabeta, a fostă prima, care a descoperită în noua Sa patriă testurile nepreţuite ale industriei românesci! Şi de atunci vedemă Regina poetă purtândă cu mândriă pitoresculă nostru costumă, atâtă în singuraticile ei plimbări prin pădurile Peleşului, câtă şi pe înălţimea tronului, în presenţa puternicilor domnitori ai lumei. Sub înaltulă ei patronagiu s’au întocmită résbóie perfecţionate inéra, s’a înfiinţată bazarulă „Furnica“ din Bucuresci, unde află ocupaţiune sute de ţerance creândă după metode române deosebite lucruri de artă, cari apoi fiind d esportate în ţări streine suntu plătite cu bani grei, pentru rara frumseţă şi originalitatea loră. In bazarulă „Furnica« avemă dreptă modelă de imitată! E dreptă, că mijloacele nóastre suntu cu multă mai modeste; ei, dar numai voinţă tare şi perseverenţa să avemă, şi cu ajutorulă lui Dumneczeu sperămă a deschide cu timpă ună isvoră fructiferă muncei şi laborei românesci. Acésta ar fi deci, onorabile domne, direcţiunea întreprinderei noastre în prima liniă. Venimă acum la a doua parte a activităţii reuniunei. Aceasta este reservată carităţii! Aici este femeia în elementulă său, întru a face bine culminéza toate facultăţile, cu cari a înzestrată Creatorulă inima femeiescá! Mă voiă reţină a detaila acestă punctă mai pe largă. D-vostră cunosceţi viaţa, sciţi ce suntu năcaşurile şi suferinţele cu cari sartea ne copleşesce de multe ori cu o crudă necruţare. Parcele nemilose stă curmă frgulă vieţii unui părinte de familie. Mama văduvită a micuţilor orfani, rămaşi fără câştigători ai panei 4onn ce, în desolarea şi durerea ei nemărginită se revolta în contra cerului pentru atâta cruzime! Haid’ să zhemă acestei nefericite: Soră amărîtă, care ai fericirea a fi mamă, nu despera! Dumnezeu se îngrijesce prin noi de tine şi de viitorul micilor tăi orfani! D-vostra mă înţelegeţi . . . Nu voi abusa mai departe de pacienta D-vostre, totă ce mi reservă este rugarea terbînte câtră Atotputerniculă, să ne dea tă dă a realisa speranţele ce suntu legate de viitorulă Reuniunei nóstre! Manifestula Oposiţiunei din România. „România“ a publicată mă manifestă semnată de domnii Lascar Catargi şi George Vernescu, conducătorii partidei conservatoare-liberale, prin care esplică căuşele caii i-au făcută, deşi se abţină la alegerile politice, a participa la alegerile comunale. Eca partea manifestului privitoare la acestă punctă. Viitoarele alegeri municipale, pe lângă caracterul lord politică, urmărindă mă scapă eminamente administrativă şi practică, şi fiindcă se facă în virtutea unei legi organice ordinare, încâtă participarea la vot din acestă casă, lasă deschisă marele procesă dintre naţiune şi guvernul domnului I. C. Brătianu pentru călcările sale constituţionale şi celelalte răspunderi politice, apoi, în faţa dorinţei generale a tuturor alegătorilor din ţară d’a lua parte la viitoarea luptă electorală, într’und modă energică şi fără şovăire, precum şi a încrederii ce trebue să avemă în bărbăţia alegătorilor, atât de încercați sub acestă regimă vitregă de țară, Comitetulă elective ală partidului liberală-conservatoră a luată !hotărârea să mergă și să lupte în viitoarele alegeri comunale și rogă pe toți alegătorii, ca să se presinte cu toata inima și cu totă curagială la aceste alegeri, pentru a da voturile loră listelor susţinute de către oposiţiunea unită. FOILETONU. Una documenta preţiosâ. (Urmare şi fine) Iară tocmala obştiei a svintelor monăstirî să fiă aşia. Deobşte. Nime din călugări să nu ţiă ală său, nici cală nici stupă, nici altă dobitocă, nimică, nici arătură, nici dinafară, nici din lontru în monăstire, nimică deosebi să nu ţiă, fără numai îmbrăcăminte şi chelşugă ce va avea dentru racodeba sea, să ţiă, cu blagoslovenia Egumenului şi a Duhovnicului său. Demăncare. Călugării să mănânce toţi întrapăzare toţi asemenea, ca fraţii, de une bucate şi să bea toţi de o băutură şi să nu facă egumenii şi stariţii mâncări alte şi deosebi de cei mai săraci, ce ăntr’ună chipă să mănânce şi să bea toţi fraţii. De egumeni. După aceea întâiu cu bagoslovenia Milostivului D-leu şi cu voia săborului cine va fi alesă să fiă egumenu, ca să fiă ca unu părinte tuturora şi dela toţi să aibă cinste ca unu părinte sufletescu. Insă egumenulu să fiă preota şi să grijăscă de toţi ca unu părinte de feciorii săi şi fără fătărie se socotescu, să împartă tuturoră într’unu chipu cui ce trebuesce şi trupesce şi sufletesce, după pravila sf. Vasilie Velikii, cum învăţă de a face că unde suntu lucrurile cele bune trupesc! dempreună tuturoră într’una chipa, acolo şi cele sufletesci simtă dempreună tuturoră într’ună chipă şi spesenia într’un chip şi truda într’ună chipă şi nevoința într’ună chipă și cununa. — De eşirea egumenului. Egumenulu să nu esa afară făr de vréme de un monăstire undei va fi voia, ce să aibă economă să’lă tremiță în trebi mănunte ; er unde va fi lipsa sfintei monăstirî, să mărgă egumenulu cu scirea și cu svatul starițiloru, să mărgă și ună frate pre carele va vrea săborulă se mérgá cu insulu (sic). Egumenia să o țiă ună ană Inchieta și deca se va împlea anulă, să se prosteascá din naintea săborului Deci de or socoti că au nevoită cu tocmala cea sufletăscă și cu pricina sventei monăstirî, să aibă a căde cu rugăminte se’i roage să țiă egumenia și într’altă ană, or de nu va fi nevoită și nu va fi socotită să petrăcă anulă cu socotință și va fi fostă cu risipă întru agonisită, pre altulă să afle să’lă roage să egumenésca. — De Stareți, firă stareții cine va fi alesă în stărețiă de nu va umbla după dreptate și după tocmala svintei monăstirî şi după samovolia sa, în mâncări şi beţii şi-n nestrăsură, unulă ca acela să hie scosă din stareţia ca o oae rîioasă. — De belşug. Era belşugulă monăstirei să nu îndrăsnăscă să’l ţiă la sine, nici egumenula, nici alţi din stariţi, nimă fără de cine va alege săborulă, să fiă cu voia tuturoră, să’lă pue Visternic, seu eclesiare. — Cine va ținea deosebi. Eră cine să va afla, nestine din frați, țîindă ce va deosebi, unulă ca acela de săboră să hie proclețită, seu se se isgoneascu din frați, care egumenă seu stareță, seu altă cineva din călugări, fiă rudă de boiarî, fie de trâgu, fiă de țâră, fiă de altă țâră, de va dacă zapoveda ceștii scrisori, ai nostre, cea aléasa cu săborulă den svânta pravilă, de va ținea cai său stupurî, seu altă dobitocă, seu arătură la frații săi, seu la rudele séle, seu la prietinii săi seu se dea bani întru aslamu, seu a face negoță, săvai dobitoc săvai miare cu poloboacele, seu fiece negotă, să fiă procleta și triclete anathima maranatha, amină. - -De mâncare în chilii și de ospeți. — Prin chilii, nici bolnavă, nici sănătosă să nu mănânce, nici să bea fără numai apă. El la hramulă besearecii, și când se va tâmpla să viă Domnulă la monăstire, atunci numai blagoslovimă să mănânce și să bea prin chilii, pentru oaspeții. Er întreite 4ile presteană, în ospătăriă să se ospetéze, de a fi Vlădică, seu egumenă, seu boerina, seu ctitoră, să-i ospetéze egumenulu la chilia egumenului. De săboru. Când se va aduna săboră, pentru trébile monastiresci, de va vrea săborulă, două pahare blagoslovindă să aducă, or aiurea nicăiurî, nici în chelarăi nici în pivniță. — De eclesiarhu, de economi, de metosari. Eclesiarhulă ună ană încheiată să cade să ţiă eclesiersia, aşijderea şi economia, şi metoşarii, cine unde va hi pusă să socotască, să nevoiască foarte cu socotinţa, pentru agonisita svintei monăstirî, cu frica lui Deaeu şi cu dreptate. El deca va împlea anulă, să aducă agonisita ce ce va SOIRILE PILEI. Luni, ziua morţilor la catolici, a fost părăşi încununată mormântul lui Hentzi în cimitirul militară din Buda. La cimitiră erau postaţi optă poliţişti călări şi câţiva soldaţi. Ofiţerii au încununată mormintele generalului Hentzi şi loc. colonelă Alnoch. Uriaşa cunună destinată pentru Hentzi n’avea pandlice şi prin urmare nici dedicaţiune. Oficeri de geniu îndepliniră actulă de pietate în totă liniştea. Cununa pentru Alnoch avea pe pandlice următorea dedicaţiune: „Regimentulă de inf. c. r. 23 dela corpul oficerescu.“ Mormentula celoră căzuţi dela regim. 23 a fostă încununată cu o cunună cu inscripţiunea: Braviloră camera4î — reg. de înf. c. r 23 « Discursuri nu s’au ţinută. —x— Camera bursei din Viena face cunoscută, că după 15 Noemvre 1886 obligaţiunile funciare rurale ardelene numai atunci suntu literabile în comercială bursei, décá voră fi prevăzute cu noua cólá de cupoane. Archiducesa Valeria lucrézá acum la o comediă într’ună actă, care se va representa, după cum se face, în carnevalulă viitoră înaintea cercului familiară ală casei imperiale. —x— Ni se scrie din Făgărașu, că protopopulă emeni 1886.