Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-10-24 / nr. 239

Nr. 239. GAZETA TRANSILVANIEI. nuse statului sunt o negreşită afaceri interne ale fiăcărui statu, şi că în Rusia şi în Prusia s’a tractată despre astfel­ de procederî. Cu totul, altceva ar fi organisarea Galiţiei într’und ce comună, care ar privi ca o misiune a sa revoluţionarea Poloniei rusesci şi prusiene, înduş­­mănirea Austriei cu vecinii săi şi conjurarea cu orice duşmană aici păcii în contra numitelor« puteri«. E caracteristică conceptul, ce-ld are foia germană despre graniţele independenţei interne a monarchiei noas­­tre. Ce ard fi nisă foile germane, când cele austro-un­­gare șî-ard fi ridicată vocea în contra espulsărilor d­e Po­­loniloră austriac! din Prusia și ard fi crisd, că aceasta nu mai e o afacere curatd internă a Prusiei? Căci în ade­­vérd aceasta afacere atingea monarhia noastrá, pentru că se tracta de supușii ei poloni, pe cari cancelarulă i-a is­­gonit­, fiindcă nu’i place ochii lord. O asemenea monstruosă doctrină de drept, inter­națională ar avea trecere celd multă în Camerun, dar nu în Austro-Ungaria, unde guvernul­ din Viena s’a con­vinsa, că numai pe base federaliste se poate întări mo­narchia și de aceea și lucreaza la esecutarea acestui plană. Ară fi făcută cu multă mai bine foaia germană — deca tocmai n’a vruta să tacă — să fi ținută mai multă semă de faptuld, că numai o Austro Un­gări­e tare prin mulțămirea tuturoră popoarelor, poate fi o puternică aliată, pe care se conteze Germania. Ori dară „intimitatea“ germană pretinde slăbirea monarchiei austro-ungare prin înăsprirea nemulţămirei popoarelor d­e Reuniunea femeilor­ române din com­itatul­ Huniadorei. (Urmare). A măsurată apoi programului, conferinţa, pentru a putea desbate mai cu înlesnire şi după uşă, a alesă cu aclamaţiune de preşedintă ad hoc pe d-na Catarina Dră­ghiciu n. Moldovană, or de secretari ad hoc pe domnii F. H. Longinu şi Petru Drăghiciu jun. Constituindu-se astfel­ conferinţa, preşedinta des­chide şedinţa, or secretarul­ cetesce următorele te­legrame : 1. Din Bradu: In numele Romanelor­ din Bradu salută conferinţa, declarându, că şi noi de aici aderămă la înfiinţarea reuniunei şi deca acum suntemă împede­­cate a partipa, vomă contribui din puteri la realisarea scopurilor­ ei. — Aurelia Demiană. 2. Din Haţegu: Gratuleză la înființarea reuniunei, înainte cu Dumnedeu! — Eufrosina Sânzianu. 3. Din Petrosieni. Regretămă că nu putemă par­ticipa la adunarea Domnielorn vóstre, gratulămă însă salutara întreprindere, dorindă succesă pe terenură apu­cată. — Ioana Stanca, preoteasă. Ana Brândușa co­merciantă. 4. Din­ Aradu: Primiţi felicitările noastre. Deie Dum­nedeu, ca întreprinderea d-vóastre să fiă făcută într’ună ceasă bună, să fiă cu o cunună mai multă la altariulă sântă ală naţiunei noastre. — Teologii din Aradă. Aceste telegrame se ascultară cu multă plăcere şi urări de »se traescu!“. Preşedinta apoi dă cuventură d-nei Elena H. Lon­gina­n. Popă, carea adese întreruptă de­vine aprobări şi în fine aplaudată, a ţinută următorulă discursă: Onorabilă conferinţă! Daţi-mi voie, ca după des­chiderea oficiosă, şi conformă programei, să vă ceră preţuita atenţiune pe ună momenta, pentru a vă es­­pune în liniamente generali scopulu reuniunei, în ală că­reia favoră a­ţî binevoită a osteni la acésta conferinţă. Negreşită Vă este cunoscută, că de ună timpă în­delungată deja se manifestézâ dorinţa generală, de-a în­fiinţa şi în aceste părţi o Reuniune de femei, cu ună scapă culturală oarecare, şi acesta cu atâtă mai vertosă, fiindcă adj mai nu esista ţinută locuită de Români, unde să nu lucreze în modă salutară asemenea reuniuni. Comitatul­ Huniadora este unulă din cele mai marî, locuită aproape esclusivă de Români, şi totuşi pănă a­ fi s’a simţită durerosă lipsa unei associerî comune a Ro­­mâneloră din acestă districtă. Aceste şi alte consideraţiuni au dată impulsă da­­meloră din Deva, ca fiindă în centru să ia ele iniţiativa întru realisarea aspiraţiuniloră, de multă nutriie în astă privinţă. După unele desbaterî private, în conferinţa prea­labilă din 8 Septemvre, s’a decisă unanimă imperiosa necesitate a înfiinţărei Reuniunei. In acea convenire s’a decisă în speranţa ulterioarei d-vastre aprobări şi asupra scopului reuniunei. Credă, veţi încuviinţa, că amă statorită ca punctă întâiu ală activităţii nóstre sprijinirea şi înaintarea in­dustriei de casă. Nicăirî nu póte fi mai motivată ca la noi, că pu­­nemă mai mare pândă pe desvoltarea raţională a indus­triei nóstre de casă, căci nicăirî nu vedemă desvoltată gustulă poporului întru atâtea forme deosebite şi varie, ca chiar la noi. Nicăirî nu s’au păstrată mai curată mo­tivele classice, decâtă în lucrările ce şi Ie confecţionăză ţărancele nóstre spre podoba casei şi îmbrăcămintea fa­miliei loră. Tenacitatea, cu care şi a păstrată poporulă româ­­nescă prin secuii originalitatea și caracterulă său, este cu dreptă cuvântă de admirată! Și are ală cui este meritulă principală, că ne­amă conservată portulă antică, așa precum se vede pe co­lumna lui Traiană din Roma?! Ală răsboiniciloră, cari au cutrierată odată lumea întrega prin virtutea loră militară, ori a învăţaţiloră din vechime, cari au lăsată tesaurii loră spirituali să fiă rari luminători posterităţii? Nu, dómnelora! Au fostă Penelopele romane, şi de atunci succe­sive urmaşele loră, care ne-au păstrată în castulă tem­plu ală căsniciei moravurile şi datinile, cu cari atul ne girămă dreptă descendenţi ai celui mai gloriosă poporă din vechime! Ţăranca română este deci îndreptăţită să pretindă dela noi, cari­amă înaintată cu spiritulă timpului, să-i revenimă în ajutoră întru esploatarea muncei sale în înţelesă modernă. Îngerulă păcjitoră ală Români­ei, Graţiosa Regină Elisabeta, a fostă prima, care a descoperită în noua Sa patriă testurile nepreţuite ale industriei românesci! Şi de atunci vedemă Regina poetă purtândă cu mândriă pitoresculă nostru costumă, atâtă în singurati­­cile ei plimbări prin pădurile Peleşului, câtă şi pe înăl­ţimea tronului, în presenţa puternicilor­ domnitori ai lumei. Sub înaltulă ei patronagiu s’au întocmită résbóie perfecţionate in­­éra, s’a înfiinţată bazarulă „Furnica“ din Bucuresci, unde află ocupaţiune sute de ţerance cre­­ândă după metode române deosebite lucruri de artă, cari apoi fiind d esportate în ţări streine suntu plătite cu bani grei, pentru rara frumseţă şi originalitatea loră. In bazarulă „Furnica« avemă dreptă modelă de imitată! E dreptă, că mijloacele nóastre suntu cu multă mai modeste; ei, dar numai voinţă tare şi perseverenţa să avemă, şi cu ajutorulă lui Dumneczeu sperămă a des­chide cu timpă ună isvoră fructiferă muncei şi laborei românesci. Acésta ar fi deci, onorabile domne, direcţiunea în­­treprinderei noastre în prima liniă. Venimă acum la a doua parte a activităţii reu­niunei. Aceasta este reservată carităţii! Aici este femeia în elementulă său, întru a face bine culminéza toate facultăţile, cu cari a înzestrată Crea­­torulă inima femeiescá! Mă voiă reţină a detaila acestă punctă mai pe largă. D-vostră cunosceţi viaţa, sciţi ce suntu năcaşurile şi suferinţele cu cari sartea ne copleşesce de multe ori cu o crudă necruţare. Parcele nemilose stă curmă frgulă vieţii unui părinte de familie. Mama văduvită a micuţilor­ orfani, rămaşi fără câştigători ai panei 4onn­ ce, în desolarea şi durerea ei nemărginită se revolta în contra cerului pentru atâta cruzime! Haid’ să zh­emă acestei nefericite: Soră amărîtă, care ai fericirea a fi mamă, nu despera! Dumnezeu se îngrijesce prin noi de tine şi de vii­­torul­ micilor­ tăi orfani! D-vostra mă înţelegeţi . . . Nu voi­ abusa mai departe de pacienta D-vostre, totă ce mi reservă este rugarea terbînte câtră Atotpu­­terniculă, să ne dea tă dă a realisa speranţele ce suntu legate de viitorulă Reuniunei nóstre! Manifestula Oposiţiunei din România. „România“ a publicată m­ă manifestă semnată de domnii Lascar Catargi şi Ge­orge Vernescu, conducătorii partidei conser­­vatoare-liberale, prin care esplică căuşele caii i-au făcută, deşi se abţină la alegerile politice, a par­ticipa la alegerile comunale. Eca partea mani­festului privitoare la acestă punctă. Viitoarele alegeri municipale, pe lângă caracterul­ lord politică, urmărindă m­ă scapă eminamente admi­nistrativă şi practică, şi fiindcă se facă în virtutea unei legi organice ordinare, încâtă participarea la vot d­­in a­­cestă casă, lasă deschisă marele procesă dintre naţiune şi guvernul­ domnului I. C. Brătianu pentru călcările sale constituţionale şi celelalte răspunderi politice, apoi, în faţa dorinţei generale a tuturor­ alegătorilor­ din ţară d’a lua parte la viitoarea luptă electorală, într’und modă energică şi fără şovăire, precum şi a încrederii ce trebue să avemă în bărbăţia alegătorilor­, atât­ de încercați sub acestă regimă vitregă de țară, Comitetulă elec­tive ală partidului liberală-conservatoră a luată !hotărârea să mergă și să lupte în viitoarele alegeri comunale și rogă pe toți alegătorii, ca să se presinte cu toata inima și cu totă curagială la aceste alegeri, pentru a da voturile loră listelor­ susţinute de către oposiţiunea­ unită. FOILETONU. Una documenta preţiosâ. (Urmare şi fine) Iară tocmala obştiei a svintelor­ monăstirî să fiă aşia. De­­obşte. Nime din călugări să nu ţiă ală său, nici cală nici stupă, nici altă dobitocă, nimică, nici a­­rătură, nici dinafară, nici din lontru în monăstire, ni­mică deosebi să nu ţiă, fără numai îmbrăcăminte şi chelşugă ce va avea dent­ru racodeba sea, să ţiă, cu blagoslovenia Egumenului şi a Duhovnicului său. De­­măncare. Călugării să mănânce toţi întrapăzare toţi asemenea, ca fraţii, de une bucate şi să bea toţi de o băutură şi să nu facă egumenii şi stariţii mâncări alte şi deosebi de cei mai săraci, ce ăntr’ună chipă să mă­nânce şi să bea toţi fraţii. De egumeni. După aceea întâiu cu b­agoslovenia Milostivului D-leu şi cu voia să­­borului cine va fi alesă să fiă egumenu, ca să fiă ca unu părinte tuturora şi dela toţi să aibă cinste ca unu părinte sufletescu. Insă egumenulu să fiă preota şi să grijăscă de toţi ca unu părinte de feciorii săi şi fără fătărie se socotescu, să împartă tuturoră într’unu chipu cui ce trebuesce şi trupesce şi sufletesce, după pravila sf. Vasilie Velikii, cum învăţă de a face că unde suntu lu­crurile cele bune trupesc! dempreună tuturoră într’una chipa, acolo şi cele sufletesci simtă dempreună tuturoră într’ună chipă şi spesenia într’un chip şi truda într’ună chipă şi nevoința într’ună chipă și cununa. — De eşirea egu­menului. Egumenulu să nu esa afară făr de vréme de un monăstire undei va fi voia, ce să aibă economă să’lă tremiță în trebi mănunte ; er unde va fi lipsa sfin­tei monăstirî, să mărgă egumenulu cu scirea și cu svatul starițiloru, să mărgă și ună frate pre carele va vrea săborulă se mérgá cu insulu (sic). Egumenia să o țiă ună ană Inchieta și deca se va împlea anulă, să se pros­­teascá din naintea săborului Deci de or socoti că au nevoită cu tocmala cea sufletăscă și cu pricina sventei monăstirî, să aibă a căde cu rugăminte se’i roage să țiă egumenia și într’altă ană, or de nu va fi nevoită și nu va fi socotită să petrăcă anulă cu socotință și va fi fostă cu risipă întru agonisită, pre altulă să afle să’lă roage să egumenésca. — De Stareți, firă stareții cine va fi alesă în stărețiă de nu va umbla după dreptate și după tocmala svintei monăstirî şi după samovolia sa, în mân­cări şi beţii şi-n nestrăsură, unulă ca acela să hie scosă din stareţia ca o oae rîioasă. — De belşug. Era belşu­­gulă monăstirei să nu îndrăsnăscă să’l ţiă la sine, nici egumenula, nici alţi din stariţi, nimă fără de cine va alege săborulă, să fiă cu voia tuturoră, să’lă pue Vis­­ternic, seu eclesiare. — Cine va ținea deosebi. Eră cine să va afla, nestine din frați, țîindă ce­ va deosebi, unulă ca acela de săboră să hie proclețită, seu se se isgoneascu din frați, care egumenă seu stareță, seu altă cineva din călugări, fiă rudă de boiarî, fie de trâgu, fiă de țâră, fiă de altă țâră, de va d­acă zapoveda ceștii scrisori, ai nostre, cea aléasa cu săborulă den svânta pravilă, de va ținea cai său stupurî, seu altă dobitocă, seu arătură la frații săi, seu la rudele séle, seu la prietinii săi seu se dea bani întru aslamu, seu a face negoță, săvai dobitoc săvai miare cu poloboacele, seu fiece negotă, să fiă pro­­cleta și triclete anathima maranatha, amină. - -De mân­care în chilii și de ospeți. — Prin chilii, nici bolnavă, nici sănătosă să nu mănânce, nici să bea fără numai apă. El la hramulă besearecii, și când se va tâmpla să viă Domnulă la monăstire, atunci numai blagoslovimă să mănânce și să bea prin chilii, pentru oaspeții. Er în­treite 4ile preste­ană, în ospătăriă să se ospetéze, de a fi Vlădică, seu egumenă, seu boerina, seu ctitoră, să-i ospetéze egumenulu la chilia egumenului. De săboru. Când se va aduna săboră, pentru trébile monastiresci, de va vrea săborulă, două pahare blagoslovindă să a­­ducă, or aiurea nicăiurî, nici în chelarăi nici în pivniță. — De eclesiarhu, de economi, de metosari. Eclesiarhulă ună ană încheiată să cade să ţiă eclesiersia, aşijderea şi economia, şi metoşarii, cine unde va hi pusă să so­­cotască, să nevoiască foarte cu socotinţa, pentru agoni­sita svintei monăstirî, cu frica lui Deaeu şi cu dreptate. El deca va împlea anulă, să aducă agonisita ce ce va SOIRILE PILEI. Luni, ziua morţilor­ la catolici, a fost p­ărăşi în­cununată mormântul­ lui Hentzi în cimitirul­ militară din Buda. La cimitiră erau postaţi optă poliţişti călări şi câţiva soldaţi. Ofiţerii au încununată mormintele ge­neralului Hentzi şi loc. colonelă Alnoch. Uriaşa cunună destinată pentru Hentzi n’avea pandlice şi prin urmare nici dedicaţiune. Oficeri de geniu îndepliniră actulă de pietate în totă liniştea. Cununa pentru Alnoch avea pe pandlice următorea dedicaţiune: „Regimentulă de inf. c. r. 23 dela corpul­ oficerescu.“ Mormentula celoră căzuţi dela regim. 23 a fostă încununată cu o cunună cu inscripţiunea: Braviloră camera4î — reg. de înf. c. r 23 « Discursuri nu s’au ţinută. —x— Camera bursei din Viena face cunoscută, că după 15 Noemvre 1886 obligaţiunile funciare rurale ardelene numai atunci suntu literabile în comercială bursei, décá voră fi prevăzute cu noua cólá de cupoane. Archiducesa Valeria lucrézá acum la o comediă într’ună actă, care se va representa, după cum se face, în carnevalulă viitoră înaintea cercului familiară ală ca­sei imperiale. —x— Ni se scrie din Făgărașu, că protopopulă emeni­ 1886.

Next