Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-11-25 / nr. 264

Nr. 263. GAZETA 8 TRANSILVANIEI. Cu acestea ambii amu merse în clasa învăţătorului secundar, unde inspectorulu el întrebă din calculaţiune şi din maghiară, esprimându sî şi aci mulţămirea, se depănă. Cătră finea lui Octomvre 1883 primescu prin poştă o epistolă oficiosă, o desfăcă, era din partea comisiunei administrative comitatense de d-ta Mureşeni 22/10 1883 N. 1178 subscrisă de corniţele supremă Br. Bánffy Zol­tán, in carea se cjice: că ministerială prin ordinațiunea sa din 14/9 1883. Nr. 28.092 îmi asigneza ună premiu de 20 fl. pentru propunerea cu succesi a limbei maghiare și vne îndrumă a scoate banii, pe lângă chitanță timbrată și subscrisă de inspectorula civilă, dela perceptoratură din Murâșeni. In urma acestei scrisori, eu firesce, ne aducându-mi aminte, că pentru acesta păcatu voiu mai fi arătată pu­blicității — și încă după trei anî — m’am dusă şi mi-am scosă banii, cu atâta mai vârtosă, că salarulă mea nu e de 4—500 fl. ca ală colegiloră de altă con­fesiune din acesta oraşă, din care motivă se fi retuşată premiulă, ci abia e de 312 fl. computându-mi-se aci şi banii de cuartiră; prin urmare, cu consciinţa liniştită am primită acela subsidiu din beneficiele ţarei, la cari contribuimă şi noi destulă, nu pentru altă merita, ci pentru că am împlinită legea scolastică şi am propusă obiectele de învăţămentă prescrise în înţelesulă şi după prescrisele planului de invelamenta ministerială şi pe basa aceluia în înțelesulă planului consistorială ce credă că e datoră a face ori-care învățătură con­­solu­de chemarea sa; ba e chiar și legalminte obli- gată.­ * *) Apoi, că n’am propusă limba maghiară în mai multe ore de cum demandă planulă ministerială, din care causă mi s’ar pute imputa progresulă în propu­nerea limbei maghiare, domnulă corespondente, déca e Bună Română* adevărată şi déca întru adevărată i­oaca la inimă causa învățământului, sa putută convinge de pe planulă oreloră de prelecţiune­ de preste săptămână, ce e afişată pe păretele salei de propunere. Mă miră, cu ce scapă publicistulă „română“ din Reghină vine chiar la trei ani după premiarea mea, şi arată publicităţei marele meu pécatu Is) Că, vetjî Domne, pentru 20 florinaşi m’aşi fi ruptă de corpulă naţiunei?4 *) Cum de a uitată D-lă­­­ună Română — a arăta publicității, că totă în acelă ană am mai fostă ajuto­rată din partea unei supreme autorități bisericesc! cu 30 fl. *) Nu e adevără dor D-le Redactoră, că am fostă premiată de trei ani in care în fiăcare ană, căci numai odată am primită 20 fl. E neadevără, că aceea se-ar fi întâmplată la cererea mea. Să-mi demonstreză, când? unde? și prin cine, am cerută ca să fiu premiată? sunt convinsă, ca aceea nu o va pută arăta. Vă asigură D-le Redactoră, că nu merită impu­tarea8­ ce mi s’a făcută, căci simţulă şi caracterulă meu nepătată, pănă acum prin nimenea nu mi s’a trasă la îndoială. Georgia Maioru, învăţătură primară, cu durere de inimă şi cu sufletulă mâhnită sunt nece­sitată şi silită a aduce la cunoscinţa publicului, că ale­gătorii români au fostă forte puţini, ba, spuindă şi măr­­turisindă curatură şi purulă adevără, afară de jur­ii co­munali nu au fostă alţi alegători dintre Români decâtă ună pred­ă şi ună proprietară română. Vai Domne, pu­ţină se intereseza preoţimea nostră de căuşele şi aface­rile naţionali d aci nu au participată preoţii, pentrucă nu li s’au împărţită bancnote de câte 5 şi 10 fl. ca la alegerile dietali din 1884 şi nu s’au dată tocană şi pa­­pricaşă, nici beutură ca atunci. La 12 Septemvre st. n. a. c. când şi-a dată sema înaintea alegătorilor, faimosulă şi vestitulă deputată Iu­­liu Horvath, acelă deputată alesă de slabii Români, care mai în talele trecute a publicată o lucrare sub tit­­lulă „Particularismus,­ în care tracteaza cestiunea naţio­­nalităţilor”, au luată parte dintre preoţii români ca Ioană Romană din Ernea, omfi bătrână, care ar mai putea păcji biserica, să nu se totă bage slugă la dârlogă fiindă şi 4' de Duminecă, Ioană Boeriu din faculă ro­mână, cu puţină dachă romănesc­ă, fost-a şi docenţele Teodoră Opreană din Loslau română, care mai bine îşi vedea de afacerile sale docentau­, să fi mâncata mai bine grâu fiertă ca creştinii pe timpurile persecuţiunilor din coliva martirului Teodoră, ală căruia num­e îlă porta, fost-au şi alţii precum mândruţiulă şi îngâmfatură preotă ală Agristeului Ioană Popă şi alţii, cari nu mai merită ai înregistra. Aşa dore la actulă alegerei repre­­sentanţilor, în congregaţiunea comitatensă numai ună sin­gură preotă română a participată, deşi ară fi trebuită să se presenteze şi să participe vre-o 13 preoţi şi totă atâţia docenţi; a mai participată ună proprietară română, fiă-i zisă spre laudă, anume Domnulă Teodoră Dană din Nadeşiulă săsescă. Şi ce a putută să facă acelă preotă cu proprietarulă ? Sau pusă în conţelegere cu Saşii ca să scoatem­ din urnă 2 Români şi 2 Saşi, dar în vană ne-au fostă conţelegerile şi opintirile nóstre, pentru că juşii comunali români au trebuită să joace după cum le­­au fluerată notarii. E de însemnată, că sedulele (biletele) le-au împărţită notarii şi subpretorele şi erau alcătuite şi făcute încă în D. Sân-Martină cu litografiă şi nu a fostă in acelea se­­dule m­ă puiu de Română pentru bunulă lumei aceştia ei nu­mai totă fii de ai lui Tuhutum şi Arpadă. Cum am zisă, făcurămă pactă cu fraţii­­Sasi şi în şedulele nóstre am vârîtă câte 2 Români şi 2 Saşi; noi Românii amă înscrisă pe preotulă Nicolae Galea din Hundorfă şi pe advocatulă Simeonă Câluţiu din D. Sân-Martină. Câtă ce au văzută Unguraşii mei numele Căluţiu din D. Sân- Mărtină, cugetai că ţipă şi vomeză tocă şi piatră pu­­ciosa. Se purcede la scoaterea şeduieloră din urnă şi cea resultatulă e, că aleşii suntă totă Unguri. Vezi as­­ta’i frăţietate maghiară şi egalitate unguresca! Câtă de bine era să fi participată preoţii cu alegătorii români! noi scoteamă vre-o câţiva representanţî, dar aşa amă rămasă cu buzele umflate şi opăriţi. Pănă când fraţi­­loră Români şi preoţi atâta indiferentismă şi nepăsare faţă cu căuşele şi trebile noastre românesci. Vă rogă şi vă conjură pe Dumnezeu, ca pe viitoră să vă inte­resaţi mai bine şi mai cu inimă de totă ce e română şi naţională! N. M. Tâmpahazanu: Dorolţulfi e o comună bisericesca română, constă­­tătore numai din o mână de oameni şi încă şi aceştia săraci, alăturea cu două comune bisericesc! puternice r. cath. şi reformată. Şi ce­a făcută acastă mână de oamen! sub conducătorii lor, bravi! Au jertfită sute de floreni pentru instrumente, alte sute pentru dirigintele şi invăţătorul­ capelei, ostenălă enormă şi timpă, care s’a câştigată dela cârciumă şi in locă de lucruri stricacioase s’a intrebuinţată pentru satisfacerea unei ambiţiuni no­bile, pentru oţărirea voinţei şi nobilitatea inimei. Se vorbia de aceşti oameni bravi, că şi marea co­mună bisericesca Jidani, aparținăt6re diecesei Oradei-Marî, încă a voită să ’și facă o capelă musicală, dar ordina­­riatură diecesană i-a interisă să cânte în biserică. Nu precepă pentru ce nu se admite în­­bisericele noastre musica instrumentală. Nu se cântă ore: »Lăudați pre Domnulă... în cimbale bine resunatoare?* N’a fostă ore musica totdeauna şi e şi a fi unulă dintre cele mai acomodate mijloace a îmblânzi inimile şi a le face mai ascultătore, mai nobile? Credă, că ar merita să cuge­­tămă asupra acestui obiectă, or bravii noştri Dorolteni să fiă părtiniţi şi îmbrăţişaţi cu căldură de noi Selagenii cu ocasiunea festivităţilor­ bisericesci d. e. sânţire de bie­­seriei etc., nunte mai însemnate, baluri şi alte adunări naţionali. *) _________ Selagenulu. De pe valea Zagarului, Noemvre 1886. Domnule Redactoră! Mai din tote părţile neferici­tei Transilvaniei cetimă prin diarele nóstre numai totă năcazuri ce avemă a îndura dîn partea adversarilor­ noi tri. Şi să nu cugetaţi, Domnule Redactoră, că dera eu vă comunică spre publicare în prea stimatulă d-vóstre (fiară »Gazeta Transilvaniei« ceva îmbucurătorăj, ne fe­­rescă adversării noştri de unele ca acestea în timpulă de acum. In 6 Noemvre st. n. au fostă conchiemaţî alegă­torii din cerculă Bolausieriului ca să-şi alega represen­­tanţî la comitetulă comitatensă ală Târnavei mici, ală vestitului comitată, care a votată celea 10.000 fl. v. a pentru kultureggletă şi cari miisore trebue să iasă din spinarea bietului poporă română cea mai mare parte. l) Acesta e ună felă de insinuare, d-le învăţătură, contra celorlalţi învăţători, cari n’au aşa de „liniştită consciinţă“ ca să primăscă „premii“, şi o recomandaţiune pentru d-ta la viitore premii. Premiulă ce l’ai primită, deşi din bani de ai noştri, e dată de o mână duşmană nouă, cu anume intenţiuni şi d-ta decă eşti bună ro­mână şi apostola ală poporului, care te plătesce, nu tre­buia să-lă primesc!, tocmai pentru motivulă ce-lă aduci, că ai făcută numai ce e în planură de învățământă. — Red. — ») Slabă dovada; convingerea nu și-ar putea-o câș­tiga, decâtă controlându-te oră de oră în scolft, ceea ce nu să poate. — Red. — s) De ce să te miră ? Poate că’i va fi bătută la ochi diferința dintre progresulă școlariloră în limba ro­mână și dintre celă în limba maghiară. — Red. — *) Asta e cestiune de onoare şi de caracteră, şi ţi­­se voră atribui în măsura în care vei primi, sau nu premii dela duşmanii noştri. — Red. — 6) Ai fostă premiată de ai d-tale şi prin urmare aci nu intră nici o temere, că ţi se dau in altă seapă decâtă că l’ai meritată. — Red. — O. Sperămă şi noi, că nu se va mai da prilegiulă la asemenea bănueli. — Red. Selagiu, Noemvre 1886. In­­­a lunei Noemvre a fostă în Băsescu, loculă nascerei şi locuirei cunoscutului anteluptătoră română, George Popă, alegere de cantoră-învăţătoră. Invăţăto­­rulă de păn’acum, meritatulă Teodoră Popă, ajungându la neputinţele bătrâneţelor­, se puse în pensiune şi în loculă lui se alese cu unanimitate unulă dintre cei mai buni învăţători români din Sălagiu, Ioană Chira, cantoră­­învăţătoră pănă acum în Ortelecă. Trecutulă acestui învăţătoră tânără îndreptăţesce la cele mai frumoase spe­ranţe. Băsescu­, comună frumosă, mare şi pură româ­­nească, e terenă frumosă pentru de a-şi validita rara sa capacitate şi desteritate învăţătorască, or din partea in­teligenţei ei frumoase poate fi sigură de trebuinciosulă spri­jină materială și morală. In presiua alegerei, Duminecă septuagenarulu dor încă totă vigurosulă archidiaconă ală Băsesciloră. Rvd. d-nă Gregoriu Popă, celebră sânta liturghiă cu coră mu­sicali), ce nu s’a întâmplată, póte, de când e Băsescu­. Venise adecă pe acâstă 4' sub conducerea multă meri­tatului cantoră-învăţătură în pensiune din Dorolţă, Gre­goriu Popă, banda musicală a ţăranilor­ români din Do­rolţă, însoţită de patru drăgălaşe Româncuţe ca cântăreţe. Nimică nu se poate asemâna cu efectulă puternică, ce­a produsă asupra inimilor, tuturora asistenţiloră cântură frumosă ală Româncuţelor­ şi capela simpliloră ţărani. La prima intonare puternică se împlură cu lacrimi ochii, cr inimile deslipindu-se de profanulă pământă se ridicară cătră celă nemărginită şi nepricepută de mintea omeneascâ. Câtă de minunată armonia că tonurile puter­nice produse cu instrumentele de suflată cu simţămân­­tulă ce cuprinde inimele la augulă cântărei imnului trei mei: sântă, sântă, sântă! nu eştrămă din estasiare pănă la capătulă serviciului divină. O cântare bisericesca se esecuta mai frumosă şi mai precisă decâtă cealaltă. Ne puneamă întrebarea cu mirare, cum au putută învăţa aceşti simpli ţărani să cânte atâtă de minunată din in­strumentele lor, şi încă toţi din note? Ateneu la românii. Programa conferinţeloru publice pe anulă 1886—87. Duminecă 23 Noemvre, 81/a ore sera: D. C. Esarcu : Discursură de deschidere. D. V. A. Ureche: Fapte din Istoria Națională. Duminecă 30 Noemvre, 81/, ore seara: I­. Tache Ionescu: Reforma învățământului. Joi 4 Decemvre, 81/a ore seara : D. C. C. Dobrescu: Organisarea învățământului primară. Duminecă 7 Decemvre, 81/s ore seara: D. N. Io­nescu: Imperial­ Bulgaro-Român. Joi 11 Decemvre, 8x/a ore seara. D. C. C. Dobrescu Organisarea învățământului secundară. Duminecă 14 Decemvre, 81/a ore seara: D. Gr. Ven­tura: Musica lui Wagner. Duminecă 21 Decemvre, 8Va ore seara. D. A. Pe­­trescu: Despre drepturile de resistență ale poporului după constituțiunea englesă, ca mijlocă de a înlătura sgudui­­rile violente. Joi 25 Decemvre, 8x/a ore seara. D. Dr. V. A. Ure­chiă: Despre ereditate. Duminecă 28 Decemvre, 8l/a ore seara. D. Dr. Ga­­roflidi: Omulă şi destinaţiunea lui. Duminecă 4 Ianuarie, 8*/a ore seara. D. B. Stefă­­nescu de la Vrancea: Ce este patria. Joi 8 Ianuarie, 8l/a ore seara. D. A. Djuvara: Despre monopoluri. Duminecă 11 Ianuarie, 8l/a ore seara. D. Anghelu Dumitrescu: Arta de a vorbi. Joi 15 Ianuarie, 8x/a ore seara. D. Emanoilu M. Porumbaru: Statele unite și confederațiunea intre State. Duminecă 18 Ianuarie, 8x/a ore seara. D. Gr. La­­hovary: Procese celebre vechi şi noi. Joi 22 Ianuarie, 81/a ore seara. I­. Gr. Vulturescu: Efectele civilisaţiunei în oraşe şi în state în România. Duminecă 25 Ianuarie, 87a ore seara. D. Gr. G. Tocilescu: Vieța municipală în Dacia. Joi 28 Ianuarie, 8x/a ore seara. D. Popovici: Da­­tine și legi constituționale. Duminecă 1 Februarie, 8x/2 ore seara. D. G. Paliade: Rolul­ femeei în democrația română. Joi 5 Februarie, 81/a ore seara. D. St. Vellescu: Onorați și onorabili. Duminecă 8 Februarie, 81/a ore seara. D. G. Ma­riana: Satira română. Joi 12 Februarie, 8l/a ore seara. D. St. Mihăilescu: Determinați sociali. Duminecă 15 Februarie, 81/a ore seara. D. Vlahuți: Mişcare literară. Joi 19 Februarie, 8x/2 ore seara. D. Dr. Ștefănescu: Câmpu Lungă şi vecinătățile sale sub punctulă de ve­dere balneară şi pitorescă. Duminecă 22 Februarie, 8X/a ore sera. D. G. C. Ariona : Convenţiuni sociale. Joi 22 Februarie, 8x/a ore sera. D. A. Eustaţiu: Pădurile din punctulă de vedere economică. Duminecă 1 Martie, 8x/a ore sara. D­ B. P. Raş­­deu: Transilvania şi Macedonia. Ultime scrii. Pesta, 4 Decemvre. — Studenții de aici se pregatesc­ a face o primire demonstrativă de­putațiunei bulgare ce va sosi aici mâne. Paris, 5 Decemvre. — „Journal des De­­bats“ află din Bulgaria, că acolo cresce pe cei ce merge influința ruseascâ și că aderenții Rusiei spereaza că voru putea delătura în curendu re­gența. *) In biserica nostră româneasca numai corurile vo­cale suntă admise și foarte bine se face, pentru că aces­tea înalță multă mai^nultă inimire, decâtă musica in­strumentală, care e potrivită pentru petreceri. Foarte bine faceți deca veți încuragia pe musicanţii români la petre­­ceri, la baluri, la escursiuni, la adunări naţionale, şi lă­saţi pe seama festivităţilor­ bisericesc­ corurile vocale. — Redacţiunea. Editură: Iacobit Mureşianu. Redactoră responsabilă Dr. Aurel Mureşianu 1886

Next