Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)
1886-11-25 / nr. 264
Nr. 263. GAZETA 8 TRANSILVANIEI. Cu acestea ambii amu merse în clasa învăţătorului secundar, unde inspectorulu el întrebă din calculaţiune şi din maghiară, esprimându sî şi aci mulţămirea, se depănă. Cătră finea lui Octomvre 1883 primescu prin poştă o epistolă oficiosă, o desfăcă, era din partea comisiunei administrative comitatense de d-ta Mureşeni 22/10 1883 N. 1178 subscrisă de corniţele supremă Br. Bánffy Zoltán, in carea se cjice: că ministerială prin ordinațiunea sa din 14/9 1883. Nr. 28.092 îmi asigneza ună premiu de 20 fl. pentru propunerea cu succesi a limbei maghiare și vne îndrumă a scoate banii, pe lângă chitanță timbrată și subscrisă de inspectorula civilă, dela perceptoratură din Murâșeni. In urma acestei scrisori, eu firesce, ne aducându-mi aminte, că pentru acesta păcatu voiu mai fi arătată publicității — și încă după trei anî — m’am dusă şi mi-am scosă banii, cu atâta mai vârtosă, că salarulă mea nu e de 4—500 fl. ca ală colegiloră de altă confesiune din acesta oraşă, din care motivă se fi retuşată premiulă, ci abia e de 312 fl. computându-mi-se aci şi banii de cuartiră; prin urmare, cu consciinţa liniştită am primită acela subsidiu din beneficiele ţarei, la cari contribuimă şi noi destulă, nu pentru altă merita, ci pentru că am împlinită legea scolastică şi am propusă obiectele de învăţămentă prescrise în înţelesulă şi după prescrisele planului de invelamenta ministerială şi pe basa aceluia în înțelesulă planului consistorială ce credă că e datoră a face ori-care învățătură consolude chemarea sa; ba e chiar și legalminte obli- gată. * *) Apoi, că n’am propusă limba maghiară în mai multe ore de cum demandă planulă ministerială, din care causă mi s’ar pute imputa progresulă în propunerea limbei maghiare, domnulă corespondente, déca e Bună Română* adevărată şi déca întru adevărată ioaca la inimă causa învățământului, sa putută convinge de pe planulă oreloră de prelecţiune de preste săptămână, ce e afişată pe păretele salei de propunere. Mă miră, cu ce scapă publicistulă „română“ din Reghină vine chiar la trei ani după premiarea mea, şi arată publicităţei marele meu pécatu Is) Că, vetjî Domne, pentru 20 florinaşi m’aşi fi ruptă de corpulă naţiunei?4 *) Cum de a uitată D-lăună Română — a arăta publicității, că totă în acelă ană am mai fostă ajutorată din partea unei supreme autorități bisericesc! cu 30 fl. *) Nu e adevără dor D-le Redactoră, că am fostă premiată de trei ani in care în fiăcare ană, căci numai odată am primită 20 fl. E neadevără, că aceea se-ar fi întâmplată la cererea mea. Să-mi demonstreză, când? unde? și prin cine, am cerută ca să fiu premiată? sunt convinsă, ca aceea nu o va pută arăta. Vă asigură D-le Redactoră, că nu merită imputarea8 ce mi s’a făcută, căci simţulă şi caracterulă meu nepătată, pănă acum prin nimenea nu mi s’a trasă la îndoială. Georgia Maioru, învăţătură primară, cu durere de inimă şi cu sufletulă mâhnită sunt necesitată şi silită a aduce la cunoscinţa publicului, că alegătorii români au fostă forte puţini, ba, spuindă şi mărturisindă curatură şi purulă adevără, afară de jurii comunali nu au fostă alţi alegători dintre Români decâtă ună predă şi ună proprietară română. Vai Domne, puţină se intereseza preoţimea nostră de căuşele şi afacerile naţionali d aci nu au participată preoţii, pentrucă nu li s’au împărţită bancnote de câte 5 şi 10 fl. ca la alegerile dietali din 1884 şi nu s’au dată tocană şi papricaşă, nici beutură ca atunci. La 12 Septemvre st. n. a. c. când şi-a dată sema înaintea alegătorilor, faimosulă şi vestitulă deputată Iuliu Horvath, acelă deputată alesă de slabii Români, care mai în talele trecute a publicată o lucrare sub titlulă „Particularismus, în care tracteaza cestiunea naţionalităţilor”, au luată parte dintre preoţii români ca Ioană Romană din Ernea, omfi bătrână, care ar mai putea păcji biserica, să nu se totă bage slugă la dârlogă fiindă şi 4' de Duminecă, Ioană Boeriu din faculă română, cu puţină dachă romănescă, fost-a şi docenţele Teodoră Opreană din Loslau română, care mai bine îşi vedea de afacerile sale docentau, să fi mâncata mai bine grâu fiertă ca creştinii pe timpurile persecuţiunilor din coliva martirului Teodoră, ală căruia nume îlă porta, fost-au şi alţii precum mândruţiulă şi îngâmfatură preotă ală Agristeului Ioană Popă şi alţii, cari nu mai merită ai înregistra. Aşa dore la actulă alegerei representanţilor, în congregaţiunea comitatensă numai ună singură preotă română a participată, deşi ară fi trebuită să se presenteze şi să participe vre-o 13 preoţi şi totă atâţia docenţi; a mai participată ună proprietară română, fiă-i zisă spre laudă, anume Domnulă Teodoră Dană din Nadeşiulă săsescă. Şi ce a putută să facă acelă preotă cu proprietarulă ? Sau pusă în conţelegere cu Saşii ca să scoatem din urnă 2 Români şi 2 Saşi, dar în vană ne-au fostă conţelegerile şi opintirile nóstre, pentru că juşii comunali români au trebuită să joace după cum leau fluerată notarii. E de însemnată, că sedulele (biletele) le-au împărţită notarii şi subpretorele şi erau alcătuite şi făcute încă în D. Sân-Martină cu litografiă şi nu a fostă in acelea sedule mă puiu de Română pentru bunulă lumei aceştia ei numai totă fii de ai lui Tuhutum şi Arpadă. Cum am zisă, făcurămă pactă cu fraţiiSasi şi în şedulele nóstre am vârîtă câte 2 Români şi 2 Saşi; noi Românii amă înscrisă pe preotulă Nicolae Galea din Hundorfă şi pe advocatulă Simeonă Câluţiu din D. Sân-Martină. Câtă ce au văzută Unguraşii mei numele Căluţiu din D. Sân- Mărtină, cugetai că ţipă şi vomeză tocă şi piatră puciosa. Se purcede la scoaterea şeduieloră din urnă şi cea resultatulă e, că aleşii suntă totă Unguri. Vezi asta’i frăţietate maghiară şi egalitate unguresca! Câtă de bine era să fi participată preoţii cu alegătorii români! noi scoteamă vre-o câţiva representanţî, dar aşa amă rămasă cu buzele umflate şi opăriţi. Pănă când fraţiloră Români şi preoţi atâta indiferentismă şi nepăsare faţă cu căuşele şi trebile noastre românesci. Vă rogă şi vă conjură pe Dumnezeu, ca pe viitoră să vă interesaţi mai bine şi mai cu inimă de totă ce e română şi naţională! N. M. Tâmpahazanu: Dorolţulfi e o comună bisericesca română, constătătore numai din o mână de oameni şi încă şi aceştia săraci, alăturea cu două comune bisericesc! puternice r. cath. şi reformată. Şi cea făcută acastă mână de oamen! sub conducătorii lor, bravi! Au jertfită sute de floreni pentru instrumente, alte sute pentru dirigintele şi invăţătorul capelei, ostenălă enormă şi timpă, care s’a câştigată dela cârciumă şi in locă de lucruri stricacioase s’a intrebuinţată pentru satisfacerea unei ambiţiuni nobile, pentru oţărirea voinţei şi nobilitatea inimei. Se vorbia de aceşti oameni bravi, că şi marea comună bisericesca Jidani, aparținăt6re diecesei Oradei-Marî, încă a voită să ’și facă o capelă musicală, dar ordinariatură diecesană i-a interisă să cânte în biserică. Nu precepă pentru ce nu se admite înbisericele noastre musica instrumentală. Nu se cântă ore: »Lăudați pre Domnulă... în cimbale bine resunatoare?* N’a fostă ore musica totdeauna şi e şi a fi unulă dintre cele mai acomodate mijloace a îmblânzi inimile şi a le face mai ascultătore, mai nobile? Credă, că ar merita să cugetămă asupra acestui obiectă, or bravii noştri Dorolteni să fiă părtiniţi şi îmbrăţişaţi cu căldură de noi Selagenii cu ocasiunea festivităţilor bisericesci d. e. sânţire de bieseriei etc., nunte mai însemnate, baluri şi alte adunări naţionali. *) _________ Selagenulu. De pe valea Zagarului, Noemvre 1886. Domnule Redactoră! Mai din tote părţile nefericitei Transilvaniei cetimă prin diarele nóstre numai totă năcazuri ce avemă a îndura dîn partea adversarilor noi tri. Şi să nu cugetaţi, Domnule Redactoră, că dera eu vă comunică spre publicare în prea stimatulă d-vóstre (fiară »Gazeta Transilvaniei« ceva îmbucurătorăj, ne ferescă adversării noştri de unele ca acestea în timpulă de acum. In 6 Noemvre st. n. au fostă conchiemaţî alegătorii din cerculă Bolausieriului ca să-şi alega representanţî la comitetulă comitatensă ală Târnavei mici, ală vestitului comitată, care a votată celea 10.000 fl. v. a pentru kultureggletă şi cari miisore trebue să iasă din spinarea bietului poporă română cea mai mare parte. l) Acesta e ună felă de insinuare, d-le învăţătură, contra celorlalţi învăţători, cari n’au aşa de „liniştită consciinţă“ ca să primăscă „premii“, şi o recomandaţiune pentru d-ta la viitore premii. Premiulă ce l’ai primită, deşi din bani de ai noştri, e dată de o mână duşmană nouă, cu anume intenţiuni şi d-ta decă eşti bună română şi apostola ală poporului, care te plătesce, nu trebuia să-lă primesc!, tocmai pentru motivulă ce-lă aduci, că ai făcută numai ce e în planură de învățământă. — Red. — ») Slabă dovada; convingerea nu și-ar putea-o câștiga, decâtă controlându-te oră de oră în scolft, ceea ce nu să poate. — Red. — s) De ce să te miră ? Poate că’i va fi bătută la ochi diferința dintre progresulă școlariloră în limba română și dintre celă în limba maghiară. — Red. — *) Asta e cestiune de onoare şi de caracteră, şi ţise voră atribui în măsura în care vei primi, sau nu premii dela duşmanii noştri. — Red. — 6) Ai fostă premiată de ai d-tale şi prin urmare aci nu intră nici o temere, că ţi se dau in altă seapă decâtă că l’ai meritată. — Red. — O. Sperămă şi noi, că nu se va mai da prilegiulă la asemenea bănueli. — Red. Selagiu, Noemvre 1886. Ina lunei Noemvre a fostă în Băsescu, loculă nascerei şi locuirei cunoscutului anteluptătoră română, George Popă, alegere de cantoră-învăţătoră. Invăţătorulă de păn’acum, meritatulă Teodoră Popă, ajungându la neputinţele bătrâneţelor, se puse în pensiune şi în loculă lui se alese cu unanimitate unulă dintre cei mai buni învăţători români din Sălagiu, Ioană Chira, cantorăînvăţătoră pănă acum în Ortelecă. Trecutulă acestui învăţătoră tânără îndreptăţesce la cele mai frumoase speranţe. Băsescu, comună frumosă, mare şi pură românească, e terenă frumosă pentru de a-şi validita rara sa capacitate şi desteritate învăţătorască, or din partea inteligenţei ei frumoase poate fi sigură de trebuinciosulă sprijină materială și morală. In presiua alegerei, Duminecă septuagenarulu dor încă totă vigurosulă archidiaconă ală Băsesciloră. Rvd. d-nă Gregoriu Popă, celebră sânta liturghiă cu coră musicali), ce nu s’a întâmplată, póte, de când e Băsescu. Venise adecă pe acâstă 4' sub conducerea multă meritatului cantoră-învăţătură în pensiune din Dorolţă, Gregoriu Popă, banda musicală a ţăranilor români din Dorolţă, însoţită de patru drăgălaşe Româncuţe ca cântăreţe. Nimică nu se poate asemâna cu efectulă puternică, cea produsă asupra inimilor, tuturora asistenţiloră cântură frumosă ală Româncuţelor şi capela simpliloră ţărani. La prima intonare puternică se împlură cu lacrimi ochii, cr inimile deslipindu-se de profanulă pământă se ridicară cătră celă nemărginită şi nepricepută de mintea omeneascâ. Câtă de minunată armonia că tonurile puternice produse cu instrumentele de suflată cu simţământulă ce cuprinde inimele la augulă cântărei imnului trei mei: sântă, sântă, sântă! nu eştrămă din estasiare pănă la capătulă serviciului divină. O cântare bisericesca se esecuta mai frumosă şi mai precisă decâtă cealaltă. Ne puneamă întrebarea cu mirare, cum au putută învăţa aceşti simpli ţărani să cânte atâtă de minunată din instrumentele lor, şi încă toţi din note? Ateneu la românii. Programa conferinţeloru publice pe anulă 1886—87. Duminecă 23 Noemvre, 81/a ore sera: D. C. Esarcu : Discursură de deschidere. D. V. A. Ureche: Fapte din Istoria Națională. Duminecă 30 Noemvre, 81/, ore seara: I. Tache Ionescu: Reforma învățământului. Joi 4 Decemvre, 81/a ore seara : D. C. C. Dobrescu: Organisarea învățământului primară. Duminecă 7 Decemvre, 81/s ore seara: D. N. Ionescu: Imperial Bulgaro-Român. Joi 11 Decemvre, 8x/a ore seara. D. C. C. Dobrescu Organisarea învățământului secundară. Duminecă 14 Decemvre, 81/a ore seara: D. Gr. Ventura: Musica lui Wagner. Duminecă 21 Decemvre, 8Va ore seara. D. A. Petrescu: Despre drepturile de resistență ale poporului după constituțiunea englesă, ca mijlocă de a înlătura sguduirile violente. Joi 25 Decemvre, 8x/a ore seara. D. Dr. V. A. Urechiă: Despre ereditate. Duminecă 28 Decemvre, 8l/a ore seara. D. Dr. Garoflidi: Omulă şi destinaţiunea lui. Duminecă 4 Ianuarie, 8*/a ore seara. D. B. Stefănescu de la Vrancea: Ce este patria. Joi 8 Ianuarie, 8l/a ore seara. D. A. Djuvara: Despre monopoluri. Duminecă 11 Ianuarie, 8l/a ore seara. D. Anghelu Dumitrescu: Arta de a vorbi. Joi 15 Ianuarie, 8x/a ore seara. D. Emanoilu M. Porumbaru: Statele unite și confederațiunea intre State. Duminecă 18 Ianuarie, 8x/a ore seara. D. Gr. Lahovary: Procese celebre vechi şi noi. Joi 22 Ianuarie, 81/a ore seara. I. Gr. Vulturescu: Efectele civilisaţiunei în oraşe şi în state în România. Duminecă 25 Ianuarie, 87a ore seara. D. Gr. G. Tocilescu: Vieța municipală în Dacia. Joi 28 Ianuarie, 8x/a ore seara. D. Popovici: Datine și legi constituționale. Duminecă 1 Februarie, 8x/2 ore seara. D. G. Paliade: Rolul femeei în democrația română. Joi 5 Februarie, 81/a ore seara. D. St. Vellescu: Onorați și onorabili. Duminecă 8 Februarie, 81/a ore seara. D. G. Mariana: Satira română. Joi 12 Februarie, 8l/a ore seara. D. St. Mihăilescu: Determinați sociali. Duminecă 15 Februarie, 81/a ore seara. D. Vlahuți: Mişcare literară. Joi 19 Februarie, 8x/2 ore seara. D. Dr. Ștefănescu: Câmpu Lungă şi vecinătățile sale sub punctulă de vedere balneară şi pitorescă. Duminecă 22 Februarie, 8X/a ore sera. D. G. C. Ariona : Convenţiuni sociale. Joi 22 Februarie, 8x/a ore sera. D. A. Eustaţiu: Pădurile din punctulă de vedere economică. Duminecă 1 Martie, 8x/a ore sara. D B. P. Raşdeu: Transilvania şi Macedonia. Ultime scrii. Pesta, 4 Decemvre. — Studenții de aici se pregatesc a face o primire demonstrativă deputațiunei bulgare ce va sosi aici mâne. Paris, 5 Decemvre. — „Journal des Debats“ află din Bulgaria, că acolo cresce pe cei ce merge influința ruseascâ și că aderenții Rusiei spereaza că voru putea delătura în curendu regența. *) In biserica nostră româneasca numai corurile vocale suntă admise și foarte bine se face, pentru că acestea înalță multă mai^nultă inimire, decâtă musica instrumentală, care e potrivită pentru petreceri. Foarte bine faceți deca veți încuragia pe musicanţii români la petreceri, la baluri, la escursiuni, la adunări naţionale, şi lăsaţi pe seama festivităţilor bisericesc corurile vocale. — Redacţiunea. Editură: Iacobit Mureşianu. Redactoră responsabilă Dr. Aurel Mureşianu 1886