Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)

1886-08-05 / nr. 175

GAZETA TRANSI REDACŢIUÎIKA ŞI AN­tl I» INTRATUJV­EA­­ BRAŞOVtJ, piaţa mare Nr. 22. „GAZETA“ IESE IN FIECARE DI. Pe u­n­­ ană 12 fior., pe ş­ă­s­e luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANUL II XLIX. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. AHDNCinSILE: O seriă garmonde 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publica Sorb­ort ngfranoate nu au primetou. —­a»nu»pripte nu ta retrimită. 175. Luni, Marţi 5 (17) Augustu. 1886. Braşovu, 4 Augustu 1886. Avurămii dreptate, când amu disiî, că au­­tograful, prea înalţii adresaţii ministrului-preşe­­dinte Tisza va produce mare desamăgire în sî­­nulu oposiţionalilor­ unguri. La aceea, că d-lii Tisza va etji aşa de curenda „triumfătorii“ din în­curcătura ce i-a făcut-o afacerea Ianski nu s’au aşteptată nici cei din oposiţiunea moderată, nici cei din stânga estremâ. Este foarte caracteristică pentru mersurui lu­­crurilor, în interiorul­ monarchiei noastre mo­dulă diferită cum se esprimă organele de publi­citate de dincoace şi de dincolo de Laita asupra autografului. Intr’o părere se unescă cu toatele, și anume că prin acestă autografă afacerea Ianski este terminată. Acesta o recunoscă însăși foile stângei es­­treme maghiare, dar ele adaugă, spre a docu­menta nemulțămirea loră, că autografulă prin modulă cum a resolvată afacerea Ianski a pusă la ordinea­­filei cestiunea armatei. „Fiecare a primită partea sa“ — dire faia kossuthistă din Clusiu — „armata a primită p’a ei în autografulă adresată archiducelui Albrecht. Ianszk­^ a primită partea sa fiindă înaintată. Tisza a primit’o p’a lui esprimându-i-se în scri­sarea monarchului încrederea necondiţionată şi naţiunea a primită partea ei, căci a fostă ofen­sată prin fapte, şi se linişteşte prin vorbe... S’a terminată afacerea Ianski, nu s’a terminată însă cestiunea armatei...“ „Neues Pester Journal“ predice, că acum Maghiarii se vor­ divisa în două tabere: una va cuprinde acele elemente, cari se folosescă de ori­ce ocasiune spre a agita pentru o armată maghiară de sine stătătore, cealaltă va cuprinde acele strate ale poporaţiunei, „cari n’ară dori să se sguduie basele dualismului“ Foarte bine, numai câtă nu înţelegem­­ de ce acesta divisiune să se dateze numai dela apa­­rițiunea ultimului autografă. Noi scimă că ea este vechia. Partida independenților­ maghiari nu s’a înființată numai în urma incidentului Ianski, ci esistă și luptă dela 1848 încoace ne­curmată pentru a rumpe legăturile ce lega Un­garia de Austria. Déca dér numita fota semi­­guvernamentală totuși vorbesce de-o viitóare di­visiune, acesta nu poate însemna alta, decâtă că în viitoră partida tiszaistă nu va mai sprijini pe față instiințele independențiloră, cum a făcut’o în afacerea Ia­ski. D-lă Tisza s’a convinsă câtă de periculosă lucru este a ceda, fiă şi numai pentr’ună mo­menta, curentului opiniunei publice influinţată de oposiţiune şi s’a grăbită a drege ce­a stricată promiţendă capului statului că va suprima cu tota „asprimea“ agitaţiunile nelegale în contra armatei. Oposiţiunea estremă maghiară declară prin organele ei, că primesce mănuşa ce i-o aruncă regimul­ tiszaistîi „reacţionară“ şi că ea va con­tinua a pretinde să se schimbe instituţiunile ar­matei comune în sensă patriotică maghiară. Ast­­fel, d-lui Tisza i se va da ocasiunea a’şi proba forţa sa. Espresiunile din autografă precum: „motive necurate“... şi „cu tota asprimea legei“, cari suntă îndreptate la adresa demonstranţilor­ din oposiţiune, au produsă multă amărăciune în sî­­nulă loră. Nu puţină sânge rău le-au făcută şi espresiunile ca: „Ţările coroanei mele ungare“ şi „armata în care suntă representate toate popoa­­rele“, pentru că aceste espresiuni au una ca­­racteră federalistică. Şi foile oposiţiunei moderate suntă puţin mul­­ţămite cu „opera“ d-lui Tisza, cum numescu ele ele autografulă. „Pesti Napló,“ efice că cuprin­­sulu lui deştaptă „sentimente mixte“ și întrebă: „ce va fi în viitoră deci Ungaria nu va avea nici ună dreptă asupra armatei afară de contro­­lul­ administrației militare prin delegațiunî? . .“ E lucru naturală, că foile guvernamentale maghiare interpreteză autografulă prea înaltă nu­mai și numai în favoarea politicei lui Coloman Tisza, provocându-se cu multă satisfacţiune la acele pasagie dintr’însulă, unde să asigură că armata e chiămată a apăra legile şi instituţiunile esistente. Efectulă autografului se poate dér resuma în puţine cuvinte: Afacerea Ianski s’a terminată, dér agitaţiunile maghiare în contra armatei co­mune se voră continua cu nou d­­ragiu. De aceea repetămă: situaţiunea d-lui Tisza atâtă faţă cu pretenţiunile celoră de susă câtă şi faţă cu ale celoră de josă s’a agravată multă prin modulă cum s’a resolvată afacerea Ianski. Conflictul­ dela graniţă. Cetimă în oficiasa „Voinţa Naţională“ din Bucuresci. Acum câte­va­­file (fiarele din Capitală au publicată diferite versiuni în privinţa unui faptă petrecută la Ver­­ciorova, cârma ele căutară să-i dea caracterul­ unui conflict­ între autorităţile noastre şi cele dela graniţa im­periului vecină. Amă crezută prudentă a păstra pănă acum tăcerea asupra acestui faptă, pentru a nu cădea in păcatură în care au căzută redactorii dela­­fiarele din oposiţiă, publicăndă totă felulă de sciri esagerate în pri­vinţa pretinsului conflictă. După nisce inform­aţiunî po­sitive ce le avemă, putemă afirma că totulă se reduce la următorele : Sciută este că rîulă Bahna este considerată ca li­nia de demarcaţiune a frontierei nostre despre Austro- Ungaria, în punctulă Verciorova. Noi avemă deja con­­truită o şosea pănă la marginea acestui rîu. S’a în­tâmplată însă că acesta rîu să-şî schimbe cursulă său şi să cuprindă o parte din teritoriulă nostru. Vecinii noştri Unguri au cerută ca porţiunea de teritoriu din­tre vechia albiă a riului susă numită şi cea nouă să fiă declarată de teritoriu neutru pănă la limpedirea situaţiei. Guvernulă nostru a aderată în principiu la acăstă cerere pretimțândă însă ca drepturile de proprie­tate, pe teritoriulă ce se cerea se fiă decherată neutru, să fiă respectate de vecinii noştri Unguri. In acestă sensă, guvernulă română a şi dată ordină autorităţilor­ din localitate să observe ca aceste drepturi de proprie­tate să nu fiă nesocotite şi la casă de trebuinţă să ia chiar măsuri pentru a le face să fiă ţinute în sămă. Se pare că vecinii noştri Unguri n’au voită să ţină sămă de toate acestea, căci mai­­filele trecute ei au îm­piedecată pe o femeeă din Verciorova să-șî cultive pă­­măntulă ce-lă posedă în așa numitulă teritoriu neutru. Atunci comandantulă punctului Verciorova, conformă ordineloră ce avea, veni in ajutorulă femeei, în cestiune, înlesnindu-o de a-șî esercita drepturile sale de proprie­tate şi punăndă câte­va santinele pe marginea noului cursă ală Bahnei. In timpulă acesta însă cestiunea se trata pe cale diplomatică între guvernulă nostru şi d. baronă de Mayr, ministrulă plenipotenţiară ală Austro-Ungariei, cari con­­veniră ca teritoriulă în josă se fiă declarată de o­cam­dată neutru pănă ce afacerea se va limpezi pe cale ami­­cabilă. Acesta arangiamentă fă adusă la cunoştinţa co­mandantului punctului Verciorova, care ridică imediată de pe graniţă sentinelele, cari nu stătură acolo decâtă numai câteva ore. Totul­ se petrecu în linişte şi prestigiulă nici uneia din cele două puteri interesate nu fă atinsă de nimeni Autografulă şi oposiţiunea maghiara. »Egyetértés“ organulă de căpetenie ală stângei estreme, scrie despre autografulă prea înaltă între altele: »Stilul­ autografului e încurcată, logica lui schio­­poteza, îi lipsesce cu totală spiritulă şi disposiţiă. Ceea ce stabilesce despre lucrurile de faptă întâmplate nu e adevărată, cr cea ce vorbesce despre armată e scosă din vre-o carte obscură de dreptă publică. C’ună cu­vântă avemă înaintea nostră opera d. Tisza şi e de înţelesă de ce monarchulă a trebuită să se consulte cu Tisza mai multă ca cinci cuarturî de oră .... .Ungaria şi regele ungară nici nu suntă amintiţi în autografă. In locă de acesta să vorbesce intrînsulă nu­mai de »ţările coroanei mele ungare,* ca şi când aceste ar forma proprietatea împăratului austriacă. O aseme­nea esprimare este o isolare directă a dreptului publică maghiară, care cunosce corona s-lui Ştefană, cunosce Ungaria şi ţările ei surori, dar nu cunosce »ţările coroa­nei mele ungare.“ Şi ceea ce este lucru de căpetenie, cu privire la căuşele interne ale conflictului nui dă absolută nici o sa­tisfacţiune autografulă. Faptului lui Ianski rămâne ne­pedepsită, premiarea lui Ianski rămâne neehimbată şi astfelă declaraţia parlamentului şi a guvernului rămâne neluată în sămă, ba de faptă aspru respinsă.* »Autografulă asigură în fine pe d. Tisza de încre­derea coronei şi rămânerea lui în postură de minist­ru­­preşedinte. Acesta a fostă singurulă scopă ală lui Tisza şi acestă scopă şi l’a ajunsă. L'a ajunsă c’ună aseme­nea preţă în sală trebue să păşască cu forţa în contra mişcărilor­ constituţionale.“ »In „Ellenzék­“ foaia stângei estreme maghiare din Ardélfi,­­fice Gabriel Ugrón într’ună articulă de fonda: „Este deja ațâțată furia în armată, ca şi când s’ar pregăti subjugarea Ungariei conformă marelui plană din 1850. Toate națiunile, cari gravităză în afară, anunță răsturnarea dela putere a naţiunei unguresci. Maghiarulă, libertatea constituţională nu are nimică, care să nu fiă cuprinsă de toate acele speranţe, ce erau pe timpul­ lui Bach şi Schmerling, în credinţă că fructele anilor­ 1859 şi 1866 s’au dată uitărei.« »Autografulă regescă, ca unulă care este purcesă din intenţiune bună, este vrednică de cinstea nostru; elă însă nu ne-a liniştita, pentru că pe câtă timpă voră esista faptele duşmane pe lângă vorbele frumóse desavan­­tagiulă va fi ală nostru, deorece faptele trăescă, pe când autografulă este literă moirtă:« .Buna intențiune din autografă este a regelui, cu­­prinsulă autografului însă este ală lui Tisza. Cuprin­­sulă federalistă: Țările Coronei Mele unguresci«“ ca și cum fiera unguresca ar sta din mai multe țări, precum o pretindă aceasta Croații și Valahii; apoi »toate p­o­­poarele monarchiei,« cu toate că aici este ună poporă maghiară și austriacă, în mijlocul­ căruia se află naționalitatea polonă, cehă, croată, sârbă și altele, dar stată și poporă suntă numai două. Aceasta numai o nesciință intenționată, sau motive necurate“ din partea ministrului, putură s’o anunţe în altă înţelesă.* »Autografulă încheiă, ca şi o »bulă,« între trăs­nete şi fulgere. Acesta ne impune datorinţa de a-o spu­ne francă: că cu vorbe frumoase reacţiunea nu se poate ascunde dinaintea nostră, aceasta reacţiune, care a în­cepută a păşi pe faţă în ună modă totă mai cutezătoră nu­ o putemă lăsa să trecă de pe câmpulă de luptă. In­­fluința constituțională trebue să se probeze cr reacțunea trebue să­ o nimicimă.* „Ameninţărilor, națiunea ungureascu le răspunde cu cuvintele lui Wesselényi Miklós: Nămțulă ne-a învă­ţată a răbda, dar a ne teme nu ne-a învăţată. „Pesti Napló“, organulă oposiţiunei moderate, scrie »Autografulă îţi face impresiunea, că concepţiunea lui a trecuta prin multe dificultăţi. De departe se vede cum autorulă, fără îndoială ministrulă contrasemnatară, cioplesce toate vorbele, pentru ca să nu rămână nici ună ascuţită. De aceea autografulă se presintă ca o lucrare forte măestrită; unele părţi ale lui suntă cu greu de înţelesă. Părţile cari vorbescă despre spiritulă şi chemarea ar­matei suntă forte importante. Acestea suntă adevărate enunciaţiuni regesei de cea mai mare importanţă. Tre­bue însă să regretămă, că sfirşitulă autografului nu ar­­moniseza cu începutulă, celă de ântâiu este numai la adresa Ungariei, conţinândă chiar o ameninţare făr’ a­­fice însă nici ură cuvântă în privinţa luărei ore cărorii măsuri, spre a face ca spiritulă armatei să nu fiă în a­­devără altulă, decâtă acela, care este atâtă de frumosă caracterisată în autografulă împăratului. De nu ne în­­șelămă, autografulă nu găsesce la armată nimică de în­dreptată. In acestă punctă însă esistă o mare deose­bire între vederile lui Tisza, care a compusă acestă au­tografă, şi între vederile unei părţi însemnate ale na­ţiunei. Orî dară avemă să ne mai aşteptămă in pri­vinţa armatei la lămuriri nouă din partea noului co­­mandantă?" înfrăţirea maghiaro săsescâ. ţi­arului »Bohemia* din Praga îi scrie ună cores­pondentă ală său din Budapesta următorele: »Intre guvernul­ maghiară şi între bărbaţii de în­­credere şi cercurile competente din Sibiiu se facă mari sfaturi asupra mijloacelor, cum să se restabilăscă pacea

Next