Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1886 (Anul 49, nr. 145-292)
1886-09-19 / nr. 210
REDACŢIE*EA ŞI ADMINIMTRArlIAEA : BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe une ană 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ană 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. TRANSILVANIEI. SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ANUNCIURILE: O seriă garmondă 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicat -------------- • Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte nu se retrimită. Duminecă, 7 (19) Septemvre. 1886, ANULU XLIX. Din causa altei sărbători de Luni, diarula nu va apără pănă Marți._________________________________ Brașovu, 5 Septemvre 1886. Precum soima, foile oficioase bismarkiane își dau mare osteneala de-a face pe Germani se crede, că Germania a fost constrînsă a se da pe partea Rusiei în cestiunea bulgară. Ce fapte și împrejurări au silit’e a sprijini politica ruseasca ? Cu analiza acestei interesante întrebări se ocupă unii articulii de fond, din „Neue freie Presse“ dela 16 i. c. Intreaga argumentaţiune a oficioşilor berlineni pornesce dela una şi aceeaşi premisă: Germania, dichei, trebue să facă concesiuni Rusiei, pentru că în casula contrară ar ajunge între două focuri, căci Francia îndată s’ar alia cu Rusia. Corespunde oare aceasta versiune adevăratei stări de lucruri ? Numita faată se îndoiesce mai întâiu despre aceea, că Rusia ar fi amenințații cu răsboiul, decâ Germania nu i-ar ceda în afacerea bulgară. Rusia scie ce mari sforțări a trebuită să facă la 1877/8 spre a învinge pe Turci și se va feri de a provoca așa ușoră ună resboiu européna, ală cărui resultată ar fi nesigură. Der Rusia nici n’a întreprinsă nimică, ce ar dovedi că a fostă hotărîtă a răspunde cu o declarația de resboiu la casă când Germania s’ar opune politicei sale. Ziarele rusesci au adusă câțiva articuli resboinici, dar nu esistă nici o notă amenințătore ruseasca, din contră se asigură acum din Petersburg, că abdicarea prințului Alexandru este opera prințului Bismark. Prinţul Alexandru s’a hotărîtă a părăsi Bulgaria numai după ce s’a convinsă, că nu poate aştepta nici mă sprijină dela Berlină şi dela Viena. Rusia nu’i tocmai aşa de grozavă şi în adevără nici nu e atâtă Rusia, câtă mai multă republica francesă, cu care cei din Berlină voiescă să sparie pe contrarii politicei bismarkiane. înarmările francese se descriu în colorile cele mai înspăimântătoare, şi ei spună mereu că Francesii, toţi fără deosebire, abia aşteptă momentul ca să sară asupra Germaniei în alianţă cu Rusia. Căutarea are guvernul republicei francese să se apropie de Rusia în afacerea bulgară ? In realitate, orice „N. fr. Presse, representantulă Franciei în Sofia n’a mersă cu colegulă său rusă, ci cu celă englesă, și numirea lui Herbette ca ambasadoră în Berlină se consideră de cătră foile francese, ca ună pasă prevenitoră ală ministrului Freyeinet faţă cu Germania. Nu este dor nicidecum aşa de ameninţătore posiţiunea Franciei cum o presentă oficioşii d-lui de Bismarck. Atitudinea Angliei în faţa evenimentelor bulgare e uşoră de înţelesă. Detronarea şi apoi abdicarea prinţului Alexandru a produs o mare amărăciune în cercurile conducatoare englese. Politica englesă a suferită ună desastru în Bulgaria şi Englesii ar dori să ’şi răsbune. Principele Bismark îl avea prin urmare de sigură pe partea sa, deci ar fi voită să formeze o coaliţiune diplomatică în contra Rusiei. Probabilă că şi Italia s’ar fi alăturată la Anglia. Din purtarea diplomaţiei italiane, care s’a ţinută reservată în cestiunea bulgară, resultă că Italia nu s’ar fi opusă unei eventuale protestări a principelui de Bismark contra politicei rusesci. Remâne încă numai Austro-Ungaria, care fără îndoiela este statulă celă mai multă interesată faţă cu evenimentele bulgare. Austro-Ungaria, — tfice „N. fr. Presse“ — se află într’o situaţiune cu totulă escepţională. Oamenii noştri de stată sciu bine, că rusificarea Bulgariei, care se pregătesce, este pentru noi ună mare desavantagiu. Der cum să o împiedece, deca lanțulă alianței celoră trei împărați îi léga de mâni și de piciore? Austriacii ară fi cei dintâi cari ară face oposițiune politicei orientale rusesci, déca diapasonală berlinesă ală politicei europene n’ar da tonuri atâtă de rusofile. Avândă în vedere der atitudinea marilor puteri europene în afacerea bulgară, numita fata nu crede, că numai prin sprijinirea dorinţei oră rusesci Germania a putută să susţină pacea, şi că principele Bismark n’ar fi fostă în stare a împiedeca altfelă o alianţă ruso-francesâ, din contra décá Germania s’ar fi pronunţată contra Rusiei, acesta avea în situaţiunea de faţă puţină speranţă de a reeşi cu planurile ei. O cestiune foarte gravă însă n’a atins’o efiarulă din cestiune. Décá în adevără temerile de-o alianţă ruso-francesă suntă mai multă ună pretextă spre a justifica politica bismarkiană înaintea opiniunei publice germane, atunci ce scopuri urmăresce cancelarulă germană mergendă mână în mână cu diplomaţia rusească? Iată marea enigmă a timpului de faţă! Colora în Ungaria şi în Croaţia. Scirea ce s’a răspândită prin telegrafă, că în Pesta s’a ivită numai aşa numita »Cholera nostras«, nu se adeveresce. Medicii au constatată din contră, că caşurile de coleră întâmplate alege aceste între zidurile capitalei ungare, suntă caşuri de adevărată coleră asiatică. Acesta resultată l'au dată cercetările microscopice, ce s’au făcuta cu escrementele aceloră indivizi, cari au murită cu simptome de coleră. Cercetările chemice-microscopice le-au făcută profesorală Dr. Scheuthauer împreună cu Dr. Balesi și celă d’antâiu a arătată în raportul său cătră direcțiunea spitalului Rochus că cercetările au constatată esistenţa colerei asiatice în Budapesta. Foile din Pesta se liniştescă cu aceea că colera în acesta oraşă nu a luată pănă acuma ună caracteră epidemică. Cu toate aceste recunoscătote cfiarelei că primăria Peştei a fostă surprinsă prin aparițiunea hidosului oaspe, căci cu toate că se luaseră unele măsuri sanitare profilactice, nu era nimică pregătită pentru casulă unei visite serioase a boalei asiatice. Miseria în care trăiescă clasele de josă ale poporațiunei din capitala ungară şi locuinţele infecte şi înţesate de oameni, cărora le lipsesce aerul şi lumina, şi apa curată şi bună, potă deveni lesne vatra unei periculose epidemii dăcă comuna nu va lua măsurile cele mai energice şiradicale. Câtă pentru numărul caşurilor de bala ivite în Budapesta, elă este după raporturile oficiale mică. Dela 12 Sept. când a isbucnită pănă în 15 Sept. să fi fostă numai 32 caşuri de bola dintre cari 12 persone au murită. Mai multe caşuri se anunţă din partea fisicului din Baab, unde comisiunea de epidemiă este în permanenţă dela 5 i. c. In 10file s’au bolnăvită în Raab de coleră 74 de persoane, dintre cari au murită pănă acum 18. Cele mai multe jertfe le seceră colera actualmente în Croația. In comitatulă Fiume s’au bolnăvită în 17 localități într’o singură a fi cu [totulă 52 persoane, dintre cari 13 au murită. Comunele infectate de epidemiă suntă cu totulă 47 la numărătanului va fi de sigură sprijinită de Rusia şi de alte puteri, care au interese în Egiptă. — In Odessa a produsă mare sensaţiă sosirea fără veste a flotei Mării Negre în postulă dela Odessa. Peste totă suntă 12 nave de resboiu; din ele au plecată 7 la Sevastopolă. In Odessa au mai rămasă 5 vapoare de resboiu. — In 2 Septemvre a sosită la Cattaro din Hamburgă ună vaporă germană, încărcată cu arme şi muniţii pentru Muntenegru. — O scrisoare din Roma cătră „ Vossische Zeitung“ aduce interesante comunicări asupra viitoarei Cărţi verefi italiane. In ea se va arăta, că Rusia s’a oprită dela mersulă său agresivă numai văcjăndu-se în faţa resistenţei Italiei şi Angliei. Ea va mai conţină depeşi dela ambasadorul Nigra din Viena, din care reese consternaţiunea şi nesiguranţa politicei austriace imediată după detronarea prinţului Alexandru. Cei din Viena au fost neliniştiţi asupra atitudinii prinţului Bismark faţă cu Rusia, pănă ce corniţele Kalnoky, după întâlnirea prinţului Bismark cu Giers, a întrebată pe faţă la Berlină, dăcă acolo se aprobă său nu atitudinea recentă a Rusiei. Bismark şi-a dată părereafrcăndă, că abdicarea prinţului Alexandru este singurulă mijlocă de a se împedeca o invasiune rusăscă şi o complicaţie europănă. — Ună diplomată, ce stă în contactă apropiată cu sferele din palatul Sultanului, comunică unui amică de aici, că în Constantinopolă se privesce ca foarte critică situaţia, privitoare la starea de lucruri din Bulgaria şi în specială Sultanulă e foarte îngrijată că se vor întâmpla în curândă evenimente seriose. — După corespondentulztarului „Le Temps“ din Filipopoli, se trice că spiritele sunt o totă turburate în provinciile rumeliate. Tribunalele pară că nu stiu încă despre plecarea principelui Alexandru şi continuă d’a da sentinţele în numele lui. In fine se anunţă o manifestaţiune foarte apropiată, ce trupele din garnisonă voescă să facă în favoarea lui. De altă parte se semnalăză stăruinţele unor agenţî străini, cari încărcă d’a face pe ţărani să renunţe la causa principelui Alexandru. Ţăranii par’ că voescă şi ei asemenea d’a rămână credincioşi principelui. Arestaţiunile continuă. — In scrisorea publicată într’unăfiară din Odessa, capitanulă Kavalov, spune că era deci să se omoare pe principele Alexandru, dăcă acesta încerca să fugă său dăcă s’ar fi făcută o tentativă spre a-lă scăpa. Evenimentele din peninsula balcanică — Stambulov s’a exprimată cătră ună corespondentă ală foii „Matin“: „Dăcă Rusia nu va viola sentimentulă nostru naţională, tote potă trece fără incidente seriose. Corespondenţa cu Ţarulă am auzit’o numai la Ieni-Sagra şi am ofişă prinţului: „Ce aţi făcută ? Acesta nu era rolulă vostru; trebuia să vă intărceţi cu capulă susă, să aşteptaţi ce va face Rusia şi să înfruntaţi toate primejdiile.« — Aliarulă „Przeglad1 spune, că în cercurile oficerilor ruși domnesce părerea, că ună resboiu ruso-austriacă e inevitabilă. — In Constantinopolă ar fi circulândă sgomotulă că Sultanulă întărîtată prin pofta englesă de anexiuni va cere ca Englesii să evacueze Egiptulă. Acţiunea Sul Respunsula Sobraniei la discursul regenţei. După o lungă discuţiune în sînulă comi- / siunei, Camera bulgară a primită prin aclamaţiune textulă următoră ca răspunsă la discursulă / regenţei: »Representanţii naţiunei, chemaţi în aceste timpuri critice pentru patriă, în sesiune extraordinară, consideră de datoria loră a declara de ruşinăsă şi infamă lovitura de stată din 21 Augustă, opera unui mică numără de individi rău intenţionaţi, cari au mişcată şi indignată poporală bulgară şi lă sili a se ridica cu armata pentru a apăra onoarea şi independenţa Coroanei bulgare, a restabili ordinea legală, şi in acelaşi timp, a cere guvernului pedepsirea esemplară a autorilor acestei lovituri criminale. Poporală bulgară nu găsesce cuvinte pentru a esprima admiraţiunea sa faţă cu abnegaţiunea şi patriotismul, fără esemplu ală prinţului Alexandru, care pentru a garanta independenţa, libertatea şi drepturile statului nostru, precum şi restabilirea bunelor relaţiunî între Rusia şi Bulgaria, a părăsită într’ună modă nobilă Tronulă. Represintanţii poporului au firma speranţă că în urma acestui imensă sacrificiu, bunele sale relaţiunî se vor restabili într’ună modă complectă. Suntem adâncă convinşi că toţi cetăţenii bulgari pătrunşi de marele peliculă care ameninţă patria, se vor grapa împrejurulă guvernului, şi 'i vor da ajutorulă şi susţinerea trebuincioasa, pentru mănţinerea ordinei, păcei şi a siguranţei interiore, pentru ca statulă nostru să ăsă neatinsă din acăstă crisă.