Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1887 (Anul 50, nr. 1-141)
1887-01-01 / nr. 1
REDACTIUNEA ŞI AJUMISilSTRATIUStEA I BRAŞOVOpiaţa mare Nr. 22. .GAZETA" IESE ÎN FIECARE DI. A I o ane ane 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 1f«ff România ţi str&in&tate. Pe anö 40 fr., pe ?ése luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULÜ L. ;'u v, mt-J. SE PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. AHUNCIUXILE: O seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Scrisori nefranoat» nu de primaaoa. — Hanuapripta nu te retrimitii. uamu. 1887. Din causa S-tei sărbători de mâne tUarulfl nu va apără pănă Vineri săra. Braşovfi, 31 Decemvre 1886. Aruncându o privire în trecutul fi naţiunei române şi aflându firulu cela legii cu presentulu, pare ca simţiiml cum cresce speranţa în inima nóstra şi pare că o tainică voce ne şoptesce: înainte cu bărbăţia, nu ve daţi, căci scopulu, pentru a căruia realisare luptaţi, este vrednică de orice jertfă! Gfrele şi amare momente amu avută şi până acum destule în luptele noastre, momente, în cari numai o stăruinţă de ferii şi o deplină abnegare de sine, precum şi credinţa nemărginită în viitorul naţiunei noastre şi în dreptatea causei române ne-au dată forţe de a resista şi a nu depune armele. In prima liniă înţelegem şi aici luptele noastre, ale celoră dela „Gazetă“. Dar când cficemăm noi, cei dela „Gazetă“, n’ama indicată prin aceasta are o muncă politică şi literară comună naţională dintr’unii periodii lungă de o jumătate de vecit ? „Gazeta Transilvaniei“ întră cu Ziua mâne în ală cincidecelea ană ală esistenţei sale. Ore colecţiile de 49 de ani ale acestui organă de publicitate nu suntă ele o viuă carte a activităţii publice, ce au desvoltat’o apróape două generaţiunî în serviciul causei sânte a românismului ? Nenumăraţi bărbaţi din cei mai de frunte ai neamului românescu şi-au dată mână în colonele acestui organă, stăruindă în lungula periodă de ani pentru redeşteptarea şi liberarea naţiunei subjugate. In adeveri, este mârâtă priveliştea ce o oferă ochilor noştri nobilele stăruinţe ale luptătorilor, pentru binele poporului română din aceasta jumătate de veacă. „Gazeta Transilvaniei“ este oglinda faptelor loră, ea ne arată progresele treptate, ce le-a făcută poporulă nostru in aceasta epocă de redeşteptare şi de regenerare naţională. Amă putăjire, că şi desvoltarea acestui organă, care a devenită dintr’unărliară mică săptămânală mui ţară cotidiană, a mersă paralelă cu desvoltarea intelectuală şi politică a poporului nostru. „Suntem începători în patriile noastre şi voim părăşi parte mare începătorilor, să dămă hrană“. Aşa scria redacţiunea „Gazetei de Transilvania“ în primul său numără, cea apărută în 12 Martie 1838 „cu preaînalta voiă“, „Gazeta Transilvaniei“ de astăzi, după o scala de aproape cincizeci de ani, prin care a trecută poporulă română, după atâtea esperienţe bune şi rele câte le-a făcută, nu mai potefice nici ea că este începetore şi prin urmare nici hrană ca la începători nu mai poate da. Timpurile s’au schimbată nespusă de multă de atunci şi de aceea şi pretenţiunile noastre, ale celor dela „Gazetă,“ au crescută în proporţiă cu pretențiunile poporului română și ale timpului în care trăimă. Suntă estraordinare progresele, ce le-a făcută poporulă nostru pe toate terenele de cincizeci de ani încoace, dar n’a putută să ajungă într’una timpă așa de scurtă a avea de toate, și avuția și cultură de ajunsă. Cu toate astea, mai avută ori mai săracă, mai cultivată ori mai înapoiată, decum ară cere nevoile timpului de faţă, poporul nostru este acii forţată de împrejurări a susţină o grea concurenţă cu popoarele conlocuitoare şi o şi mai grea luptă cu adversarii săi seculari. De aceea astăzî nu ne mai este nouă Românilor, permisă să facemă esperimente de începători, ci esperienţele ce ni leamă câştigată trebue să le folosimă toţi cu maturitate şi cu energia cuvenită, spre a da poporului nostru acelă radiţii puternică morală şi materială de care are lipsă în clina de arji. Bărbaţii noştri din generaţiunea bătrână au lucrată multă, ce e dreptă, şi au avută norocirea să verja în urma mancei lorii mari succese în multe privinţe, mai alesă fiindă favorisaţi de timpă şi de împrejurări. Der modulă cum au lucrată ei şi tactica de care s’au folosită şi-au trăită vécula, pentru că alte timpuri şi alte împrejurări suntă abil. Ar fi în mare eroare, deca conduşi de încrederea, ce au căştigat-o în vitalitatea poporului nostru, prin resultatele obţinute în trecută, bătrânii conducători ai lui ară crede, că şi astăzi i se poate ajuta cu modulă de lucrare şi cu tactica din trecută. Asemenea ară fi în mare eroare bărbaţii din juna generaţiune dăcă ară crede, că se voră puté obţină în viitorii succese îi folosulă poporului română fără multă trudă şi muncă şi fără a se aduce jertfe nelimitate pe a tarulă naţiunei. Cine ne garantéza, că timpurile favorabile, ce au favorisată lucrarea bătrâniloru, se voră reintoarce? Şi ce soldată este acela, care îşi baseza speranţele de isbendă nu pe hărnicia lui propriă, ci pe joculă necunoscută ală sorţiloră răsboiului ? O de ar înţelege juna nóastra generaţia câtă de mari suntă trebuinţele timpului de faţă şi câtă de multă se pretinde ici dela densa pentru ca să pota corăspunde e deplină chiămărei de a continua cu succesă nirea operă naţională! Aşa de mari suntă aci te esigenţe ale timpului, încâtă, după a nostă convingere, numai printr’o estra-ordinară încordare a tuturoru puteriloru nóstre intelectuale, morale şi materiale şi numai printr’o esemplarâ solidaritate putemă să le facemă destulă. Avemă firma speranţă, că bunulă geniu ală poporului nostru, care nu l’a părăsită niciodată, va povăţui pe bărbaţii noştri bătrâni şi tineri în aceste critice momente ale esistenţei nóastre naţionale ca să gasescâ adevărata cale pe care să putemă ajunge la limanulă dorită. Cu acesta speranţă şi credinţă întrămă în anulă ală cincîzecelea ală esistenţei „Gazetei Transilvaniei.“ Trimitemă poporului română frăţescile nóstre felicitări, dorindu-i din totă sufletulă realisarea speranţelor şi aspiraţiunilor sale îndreptăţite. Fiă, ca anulă acesta să pună temelia tare şi nerăsturnabilă sântei legături între fiii naţiunei, care să-i asigure pentru totdeauna una falnică viitoru ! Dr. Aurel Mureşianu. 1151) Biblioteca Judeţeană ASTRA a fi unimu *P1154* Turcia, Bulgaria şi Rusia. Din Sofia se telegrafiază, că Porta, neputendi ajunge la o înţelegere cu regenţa bulgară, care nu vrea să cedeze Rusiei, caută acum să se înţelagă cu partidul lui Zankoff, căruia i-a și comunicată prin telegrafii dorința d’a se duce la Constantinopolă. Acesta scrie ne-o dă și o telegramă din Constantinopolă, care Zi°e ca Poarta a telegrafatu din nou la Sofia spre a invita pe Zankoff să méarga la Constantinopolă, pentru a delibera în privința cestiunei bulgăresce. Se crede în generală că Porta caută a aduce ună felă de împăcare între partidulă zankovistă şi partidulă regenţei represintată la Constantinopolă prin d. Vulkovici. După cum se comunică din Rusciucă, Zankoff a răspunsă la aceasta invitare declarândă, că ar merge numai în urma unei invitări colective a Porţii şi a d-lui de Nelidorf, ambasadorulă rusă din Constantinopolă. Se vede că acestă pasă s’a făcută, căci după cum se comunică din Sofia, Zancoffa şi plecată la Constantinopolă, numai singură. O altă telegramă din Constantinopolă comunică, că în urma sgomotului despre realegerea posibilă a prinţului Alexandru de Battenberg, d. de Neldorf a dată să înţeleagă Porţii, că Rusia ar considera realegerea prinţului Alexandru ca o provocare şi că atunci ea va ocupa de sigură Bulgaria. Se asigură că acesta declaraţia a d-lui de Neldorf a fostă provocată de o altă scrie, care confirma sgomotulă mai susă menţionată şi care zicea că recruţii bulgari facă jurămentulă în numele prinţului Alexandru. Se asigură asemenea că Porta a cerută la Sofia explicaţiuni în astă privinţă. Turcia şi Grecia. O telegramă din Constantinopolă anunţă, că populaţia insulei Creta a făcută manifestaţiuni favorabile causei elenice, cu ocasiunea majoratului prinţului regală al Greciei. Consulii Greciei la Canea, Candia şi Bethyme ar fi luată parte la acesta manifestaţia. Porta atunci a adresată o notă la Atena spre a se plânge de procedeură consunilară mai sus, menţionaţi, şi pentru a cere înlocuirea lor. Creta era deja în fierbere, pentru că Porta n’a răspunsă încă dorinţei Adunărei cretane, care cerea ca turcia să părăsăscă 2 din 3 părţi din veniturile vamale ale Insulei, ceea ce Porta va refuza de sigură. Faptul menţionată mai susă nu poate decât să agraveze situaţiunea, care deja e destulă de gravă pentru ca Porta să trimătă în Creta trupe de întăriri după cererea guvernatorului. O altă telegramă din Varna comunică, că guvernatorulă generală ală insulei Creta, Savas-paşa, a raportată Porţii, că se aşteptă la o roscola în Creta şi cere instrucţiuni şi trimiterea repede de ajutare în trupe spre a întări garnisoanele otomane din insulă. Savas-paşa demară in raportul său, că roscoala e pregătită de agenţi greci şi sprijinită de funcţionari otomani de origină dinCreta. Guvernatorul pretinde că are probe, că rescola e sprijinită în secretă de guvernulă greca. In tóta insula suntă comitete, care lucrăză pentru unirea cu Grecia. Porta chibzuesce pe măsuri ar fi de luată. Prieteniă maghiaro-română. In fruntea chiarului „Kolozsvár“ dela 31 Decemvre 1886 aflămă mă articula, scrisă — precum se vede — de ună Săcuiu, cu numele Dózsa, care între altele ne îndrăptă să résfoimu prin şematismulă funcţionariloră statului maghiară şi după numele acelora să ne convingemă , că majoritatea funcţionariloră suntă de origine germani, italianî, slavi, serbî ş. a. Decă vremă funcţiuni, (jice d-la Dózsa, să’i imitămă pe aceştia ; dăcă însă noi socotimă de renegaţi pe cei ce sămţescă unguresce — atunci să nu mai dicemă că se află numai 6 milioane de Maghiari, pentru că, împreună cu aceia dintrenaţionalităţi, cari în adevără semtă unguresce, se află celă mai puţină 13 milioane de Maghiari (sic !) Ba şi decâtă acesta, zice d. Dózsa, este mai mare numerula Maghiarilor, căci d-sa are încredere şi în poporulă românescă, ba Zace că cu privire la viitoră are încredere mai alesă în poporulă română şi germană. Când Ruşii vor năvăli asupra Româniloră, aceştia — dice Dózsa — voră recurge mai întâiu la ajutorulă Valahiloră din Ungaria, apoi la ală Maghiariloră şi în fine şi la ală Germanilor, cari se află între Maghiari. Acelă peliculă, care pe toţi ne ameninţă, este ceea ce în prima liniă îi lăgă pe Români de regatulă ungurescă, care este singurulă sprijină ală României, şi veni-va timpulu, când în lupta cu Muscalulă Românii de dincolo de Carpaţi vor primi pe luptătorii Săcui dela pastilă Oituzului şi ală Turnu-roşului cu strigăte frăţesci de: „să trâiescu« şi acestă boteză ală sângelui va sigila vecînica prietiniă dintre Români şi Maghiari. • Până atunci — continuă Dózsa, adresându-se cătră cei dela »Kolozsvár* —d-vostră disputaţi-vă cu Românii, dar niciodată să nu-i luaţi în batjocură. „Cu argumente da, însă cu batjocură şi dispreţă niciodată nu trebue să luptaţi. Până la ună punctă oarecare