Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)
1887-08-05 / nr. 171
Nr. 171. GAZETA TRANSILVANIEI, pe copii cântece naţionale maghiare. Sci-va autoritatea nostru şcolară să ’şi facă datoria? Pentru serviciile aduse maghiarismului au fost „pricopsiţi“ de ministrul Trefort preoţii gr. or. Ionă Gorond din Feţcu, Vasilie (Lad.) Goronă din Gelgeu, Teodoră Purdeană din Gârbova de susă, Grigorie Cure din Peuşa, Iona Jorja jun. din Almaşă Blassea, Ione Gogă din Romita, pe toţi cu câte 50 fl. — Voră fi ţinuţi minte! —x— Esecutorulă de dare din Pesta. Boronkay, a defraudată vr’o 1500 fl., precum spune „E-s“. Esecutorulă, care a dispăruta, e urmărită. —x— In Olahfalău au murită dela 13 Iulie pănă la 11 Augustă n. 138 persone din causa diareei cu sânge. — Autoritatea a luată vr’o măsură să curme răulă ? —x— Mașinistulă Karol Steiner dela calea ferată austroungară în Seghedină a primita, cum spună foile de acolo, o provocare oficială din Petersburgă ca să ’și dovedescâ înrudirea sa cu reposatulă Cresus, br. Stieglitz. Mașinistulă, care e greu bolnavă, are — precum se 4*ee — perspectiva d’a moșteni mai multe milioane de ruble. —x— Locotenentulă Iosifă Micană in reg. 75 de infanteriă e transferată din statuia scelei reale superioare din Eisenstadt la regimentă. SEBATA studenţilor academici in braşovC Cetisemă într’unulă din dfiarele d’acică Sâmbătă, 1/13 Augustă, Studenţii academici români voră da ună bală în sala dela Hotelă No. 1. Necunoscăndă Braşovulă decâtă din drumulă de feră şi doritoră d'a rătăci o lună printre munţii şi văile Ardelului răsăritănă, acesta anunţă mi-a smulsă clasica exclamare a lui Arhimede. Evrika! strigai eu şi-mî ţinui următorulă monologu: »Ună hotelă, care posede o sală de bală, n’ar pută, când se întitulăză Nr. 1, să nu corespundă numelui. Deci voiu fi aci de sigură confortabilă instalată. Apoi, avăndă balului la îndemână, nu voiu lipsi de a’lă popula cu insuficienţa persoanei mele, avăndă astfelă ocasiunea de a face cunoştinţa fraţiloră mei d’aci, cu cari voiu pută uşoră hotărî programa viitoarelor mele escursiuni«. Dăcă proverbele nu suntă toate pe de întregă adevărate, suntă însă unele pe jumătate. Din acăstă categorie e și acela, că .Socoteala d’acasă nu se potrivesce cu cea din piață, căci dăcă partea primă n’a corespunsă câtuși de puțină așteptărilor ei, cea din urmă s’a realisată cu prisosă. Plecai dor din Bucureşti, oraşulă bucurieloră şi ală prafului. Sâmbătă diminaţă, şi ajunsă în oraşulă coroanei după amiază, trăsei la hotelulă cela dintâiu ca numără, dér pentru acesta nu mai puţină celă din urmă ea confortă, şi, fidelă itinerariului ce-mi hotărîsemă, săra coborîi în sala de bală, a cărei singură calitate e spaţiositatea, şi a cărei goliciune şi sărăcie de decoră in zadară s’au ostenit, tinerii noştri s’o acopere cu bogăţia ghirlandelor de bratji, înfăşurate în torsade tricolore. D’asupra întrărei din faţa celei principale iniţialele A. R. (Academicii Români) scrise sub insemne de scrimă şi încadrate într'o asemenea torsadă, ne da încredinţarea că iniţiatorii suntă din acei tineri, cari vor dara cu sârguinţă în ogorală românismului. Der îmulţirea visitatorilor şi întâlnirea unui numără însemnată de cunoştinţe gingaşe din Bucureşti, îmi curmară îndeletnicirile-mi grafice. Eram en pays de connaissance, şi, mulţămită amabilităţii prietenilor d’aci, pe cari câteva minute mi-au fostă de ajunsă să mi’i câştig — fiind o recunoscută spiritulă loră de ospitalitate — eram mai multă decâtă într’o ţară cunoscută, eram chiar ca’n ţara mea. Fiindă date aceste premise, înţelege credă orî-cine uşoră conclusiunea. Astfel, am găsită petrecerea din cele mai plăcute şi însufleţite. Obrazele gingaşe, figurile vesele, spiritură comunicativă şi entusiastă ală publicului, au fostă atâte cuvinte ca, cu tota lipsa de gustă a repertoriului musicanţilor, petrecerea să se prelungescă pănă la diorile d’albe. Şi nici nu putea fi altfelă, când gingăşia dănţuitorelor, aţîţândfi dorinţa d’a le admira şi în clară obscurală dimineţei, făcea pe tinerii academici români, totă p’atâtă de buni dănţuitori ca şi buni şcolari, şi, nu ne îndoimă, viitori buni patrioţi şi buni Români, să fiă infatigabili in satisfacerea tuturora dorinţelor ei, cari totd’auna la femei, şi cu atâtă mai multă când ele să tinere şi frumóase, adecă iubite şi sărbătorite, suntă fără de sfîrşit. Tocmai când corile colorau cu rosalbă peteculă de ceră albastru dintre Tâmpa şi dealulii Străjii, tocmai in moment ală deşteptării firii, ne-aduserămă aminte, unii că aveamă să mergem și în cutare escursiuni, or alții, mai fervenți adoratori ai dealui Morfeu, că uitaseră de somnă, și, trebuindă să ne despărțimă, ne făcurămă poate pentru prima dată o urare cu părere de rău, căci ne luarămă cjiua bună, făr’ a ne prea-veni la socotéala, cu totă oboseala ce ne cuprinsese după o nópte sfirşită prea de timpuriu, când amă fi dorită ca ea să se sfirşască ori câtă de mai târejiu. Audă că beneficiulă bănescă ală tinerilor. Organisator! ai petrecerei a fostă curată malefieiu; ce vrăi însă să câştigi altă, când petreci, decât plăcere şi mulţămire, şi aceste au fost nemărginite, lucru pentru care felcităm pe studenţii academici români, cum felicităm şi şi pe toţi acei cari au avută norocirea să ia parte la aceasta petrecere de veselă amintire. *** FOILETON II. (29) ------ Misterele Veneţiei, de Edouard Didier, traducere de Ioană S. Spartaki. X. Cursa. Podestatulă se întorse zimbitoră în sala banchetului după ce isprăvi vorba cu sergentulă Bartolomeo. De multă vreme nu-lă văzuse nimeni dintr’ai lui așa de voiosă, fiindcă de obiceiu fața acestui omă era ca o mască tragică cioplită din marmură. Insă acum fațai se descuntase și se vedea pe dânsa o bucuriă liniștită. — Pete era veselă pentru că omorîse mă omă ! Felice Badoer, care de câteva secunde căuta cu ochii pe Martinengo pentru ca să-i arate tata mulțumirea lui, Felice Badoer, care pote beuse cam multă vină de Falerno încă celebru pe atunci şi aşa de multă celebrată odinioră în versurile sale de poetul Oraţiu, Felice,Jicema, se sculă iute dela masă şi se duse dreptă la podestatură : — Ah, scumpe amice! — îi ejise luându-lă de gâtă cu amândouă mânile — ne-ai dată o serbare într’adevără splendidă. Câtă recunoscință îţi sunt datoră!.... şi cum aşî putea răsplăti odată serviciulă ce mi-ai făcută? — Eşti mulțumită? întrebă podestatul, uitându-se In ochii lui Felice Badoer pentru ca să s’asigure dăcă era la diapasonulă celorlalţi meseni, a cărora bucuriă era totă aşa de sgomotosă ca vinurile de Falerno, de Tokay și de Palma Christi. — Sunt încântata, scumpulă meu podestalfi, sunt încântată! — Eise tânărulă patriciană, căruia-i veni gustulă să sărute pe noulă său prietină pentru ca să-i probeze mulțumirea sa. — Atunci nu ceră altceva și mă simtă destulă de răsplătită pentru ostenelele mele! — răspunse podestatulă zimbindă. — Dereii că signora Veneția a aisă că doresce negreșită să plece chiar deseră spre Padova ca să se culce în schitură Fetelor nobile? — Pentru ce să plece? Nu-i destulă de bine aci? întrebă destula de naivă Felice Badoer. — Vorbele acestea ce le (Jisesî acum au mare preță pentru mine, fiindă că conțină complimentulă celă mai mâgulitorfi și celă mai desinteresată din câte mis’ar fi putută adresa / — zise podestatulă zimbindă. — C i toate acestea sâ-mî dai voiă să-ți spună că nici nu te poți încerca să faci vre-o obiecțiune.... — Pentru ce ? — Mai înteiu fiind că ai fi tare mâhnită d’a nu face voia logodnicei d-tale. .. — Negreșită! — Afară de aceasta signora adisă, că nu voesce să i se pregăteasca ună apartamentă la Isola Bella. — Aș!!... adevărată! — In sfirșită, dacă trebue să ți spună tată, trebue ca signora să plece numai decât; invitații noștri nu și-au perdută mințile cu desăvârșire, insă n’are să mai trecă multe tesuri și au să dea o privelisce de care trebue să o cruțămă pe logodnica d-tale. — Ai dreptate. — Dar d-ta, nu vrei s’o însoțești? — Trebue s’o însoţescă!... Să plecă tocmai când petrecerea este în puterea ei!........ cjise Felice tânguindu-se. — Oh, n’o să te duci pănă la Padova — zjise podestatulă — și peste câteva ceasuri o să te poţi intorce, fii sigură. Logodnica d-tale mai are, afară de servitorii săi, şi două surori dela schiță, cari o aştăptă la banală din Peschiera, unde trebue să dormă. Du-o dor pănă acolo și întoarce-te pe urmă să petreci nóaptea aci, unde suntemă, după cum vecji bine, gata să îngropămă voiasă viața d-tale de flăcău. — Așa mai merge. Adineaori mă speriaseși! z zise Felice a cărui fisionomiă copilărescă se lumina. — Ei bine, fiindă că totulă este astfelă regulată, poate c’ar trebui să te duci să veiji dăcă vreunulă din oamenii d tale este în stare să te însoțăscă la Peschiera. — Oh, nu iau cu mine decâtă numai pe gondolierulă meu Ricardo. — Vestesce’lă dor, mi se pare că este josfi... Eu mă ducă să însciințeză pe logodnica d-tale, că este gata totă pentru plecare! cjise podestatulă, care nici nu tresări măcară când autji numele nenorocitului pe care-l asasinase. Cum se despărți Felice Badoer, podestatulă se îndreptă în fundulă salonului cătră o ferestră deschisă în parcă. Acolo fugise Veneția, mâhnită de desordinea acestei mese, unde totulă fusese parcă jefuită și unde totulă era numai o amestecătură. Veneția privea cum răsărea luna dela spatele pădurii din Isola Bella, a cârei verduță închisă sămăna cu o dantelă negrut uriaşă pe mnaceră de ună azură necomparabilă şi presărată ca stele Concertă, în Tuşnadfl. Tuşnadă, (13) Augustă. In Tuşnadă a fostă ună concertă, în săra de 30 Iulie, dată de dna Iulia Cocorescu, artistă forte apreciată de concetăţenii săi bucuresceni. D-sora Olga Grigorowitz, violinistă, şi d-na Iulia Prager (din Bucureşti) au oferită concertistei graţiosulă d-loră concursă. Din programa atât rată se poate vede câtă a fostă de interesantă şi variată acestă concertă, la care a alergată totă lumea câtă s’afla în Tuşnadă, vre o 140 persoane. Sala era prea mică pentru cei cari doreau s’amtă pe artiste, pică artiste, fiindă că fiă care dintre dneie susmenţionate a dată probe că suntă înzestrate cu adevărate talente musicale. Etă programa care s’a esecutată: I. 1 a) Preludiu de Mendelssohn, b) Romanţă de Mendelssohn-Liszt. c) Dantă ungurescă de I. Brahms. — Cântate de d na J. Cocorescu. 2. Arie din „Trimbiţaşulă din Säckingen“ Nessler, cântată de d-na Iulia Prager. 3. a) Largo con gran expressione de Beethoven, b) Mare polonesă de Chopin, — cântate de d-na J. Cocorescu 11: 4 Mein Lied, de Gumbert, — cântată de d na J Prager. 5. a) Arie de Bach. b) Andante de Mendelssohn, cântate pe vioara de d-sora D. Grigorovitz. 6) a) Ană românăscă: In zadar în larga lume. b) Ariă ungurăscă: Piros, piros etc., cântate de d-na J. Prager. 7. a) La fileuse de Litoff. b) Etudio de Bériot, cântate de concertista. I) sora Grigorowitz a fostă admirată în cele două 1887, bucăți cea esecutată pe violină. D na I. Prager a fostă bisată de Unguri în cântecuță maghiară „Piros, piros*.. D-na J. Prager are o voce foarte clară, dulce, suavă, care încântă pe oricine o aude. D-na I. Cocorescu are o măestriă deosebită şi aplausele unanime ale streinilor şi ale Românilor, i-au dovedit’o. Toaletele dameloră au fostă simple, dar cu gustă. Am remarcată pe d na Stânescu cu fiica sa, încântatoare domnişoră, pe care toţi au admirat’o aci; d-na Stănescu M., asemenea o tânără cu două smaralde negre în uitătură; d-na dr. Cloare; d-na Florianfi cu fiica sa Elena, mărgăritarului Tușnadului, absolventă a conservatorului de musică din Pesta; d-na A. P. Petrescu, veselă și încântatoare ; d-na Wachmann cu gingașa sa fiică etc. etc. Numeroase buchete s’au oferita concertisteloră. La 9Va ore tota lumea s’a întorsă acasă încântată. Valea Buii, în 28/7 1887. Domnule Redactoră ! Deși târejiu, der veciénda că nimeni nu scrie despre alegerea din cerculă electorală Agnita, în șirele următore vină și eu a vă face o scurtă dare de sămă despre decursulă alegerei de deputată dietală in acesta cercă. Deputatulă, după cum vă este cunoscută, e totă celă vechiu, Baussnern, deputată naţională săsescă cu programa guvernamentală. Români din acestă cercă au participată puţini, şi anume numai nişce călbejiţî de pe Valea Buiei şi părţile Cincului. Dintre aceşti călbejiţî mai mulţi au fost angagiaţi pentru candidatură oposiţională Halász Gedeon, însă temându-se să nu pice la recare nu ştiau cum mai în grabă să-şi despeneze carnele ornate cu „éljen Halász Gedeon* în tricoloră maghiar şi să o ia care încătrău. Cum că şi oposiţia nu se sfiesce a folosi toate apucăturile pentru candidaţii săi, ne dovedesce modula cum s’a corteşită fiind folosită popularitatea distinsului patriotă maghiară Mocsáry, ificendu se poporului că şi acestă candidată va stărui ca şi Mocsáry pentru apărarea naţionalităţilor. Să vedemă acuma oile călbejite care s’au dusă şi s’au întorsă săturate şi bine adăpate in sunete de timbale bine răsunătore, cu pene ungureşti în carne, la alegere. Fără îndoială locuia primă îlă ocupă .Oratorul“ Nicolae Gismasiu preotă gr. or. în Văscudă, o personă mare în trupă însă forte mică in spirită, care aşa discursă programă a ţinută la Crâşma Calicului (e proprietatea Redacţ. Calicului) de lângă Covesiu alegătorilor, încâtă credeai că are călduri, să fi văzută la gesturi fine şi plăcute. Candidatură încă a fostă de faţă, dar nepricepând vorbirea oratorului i s’a tălmăcită de ună maghiară, îi mulţămea prin complimente ceea ce încuragea şi mai multă pe Părintele oratoră, care scie D-^ea de-a predicată vre-o dată credincioşilor săi în biserică! După acesta a urmată în cârciuma Galicului de lângă Covesiu tocana și rachiulă, apoi să fi vătfulă cheffi! Durere numai că părintele „oratoră* s’a trezită dimineața în staulă, unde a mai avută și nenorocirea de a i se înstreina pipa cu țevea cea lungă și fină de cireșă. Mai urmeaza :bravii* preoți gr. cat. Ioachimă Nistorfi din Steria, Publiu Vlad János din Şialdorfă, Verreană din Ghisiasa de susă, Oross din Vecerdă şi alţi călbejiţi cari fiindă din părţile Cincului nu mi-i aducă aminte, însă le voi evua şi publica numele. Urméza acuma ună pretinsă mare proprietară română din Răvăşielă, îlă chiamă loan Jurea, care nu s’a ruşinată şi în călătoria cătră Agnita a ospăta şi adăpa oile călbejite de pe Valea Buii în casa sa propriă cu pâne, slănină, vină şi vinarsă, de gândeai că cine