Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)
1887-12-04 / nr. 267
Nr. 267. GAZETA TRANSILVANIEI. 1887. Mişcarea militară a Rusiei. Era cum apreciază „le Temps“, — sub titlul „Scrisori asupra politicei streine“, — mişcarea militară a Rusiei. Cea mai mică gândire ajunge pentru a asigura câ mişcările trupelor Rusiei sunt de natură esenţială defensivă. Cum s’ar putea crede că aceasta putere plănuesce, fără aliați, și fără de a fi silită la aceasta de nisce interese imperioase, se se arunce asupra statelor puternice și legate intre ele prin mă padă recentă ? Pericolulă nu va începe și nu vomă avea se ne îngrijimă, de decâtă in cjiua când Austria şi Germania se voră crede dataare să răspundă la măsurile Rusiei de asemenea prin concentrări de trupe, sau mai rău încă, în 4*ua când ele ’şi voră permite să cără lămuriri la Petersburgă. ♦Supărarea pe care 4*arel e germane o arată faţă cu Rusia dovedesce mai alesă ună lucru, anume că ele Inţelegă gravitatea revoluţiei care s’a făcută de curândă în posiţiunea respectivă a puteriloră. Concursulă Italiei nu li se pare d’ajunsă pentru a compensa ruptura unei alianţe seculare cu marele imperiu vecină. Ele simtă că Intregulă sistemă europeană întemeiată său ţintită în 1871 a fostă atinsă de hotărîrea pe care a luat’o Rusia de a-şî recăpăta libertatea ei politică. Balanţa forţelor" a urmată din nou "atotputinţei unui stată. Schimbările ce s'au făcută in lume prin nascerea principiului naţionalitâţilor, au fostă orecum reparate, compensate prin redeşteptarea unei puteri militare care se credea anulată pentru cincizeci de ani, prin refusulă Rusiei d’a se preta la o hegemonia a căreia primă victimă a fostă ea, prin comunitatea de interese, în fine, care a creată între aceste două puteri comunitatea posiţiunei. „Aceasta e situaţia actuală a Europei, situaţiă, cu care ar trebui să se deprindă chiară aceia cari să îmbătaseră ună rainută de bucuriile stăpânirei universale. Dăcă,după cum sunt convinsă despre acesta — spune autorulă articolului — intenţiunile loră suntă pacifice, ele voră sfârşi prin a recunosce că puterile care voră să rămâe independente, n’au nici ele altă dorinţă de câtă de a împăca această independenţă cu pacea.“ Autorulă acestui articula din „Le Temps«, urmeaza a insista multă asupra faptului, că mişcarea trupelor Rusiei este o simplă măsură defensivă, cu nici ună caracteră ostilă. Elă se miră cu dreptă cuvântă, cum nisce puteri ca Austro- Ungaria şi Germania, înarmate pănă în dinţi, se alarmeză de nisce măsuri militare curata defensive, luate de ună imperiu vecină lăsată isolată(?) şi in afară de orice alianţă. Mai departe, articolul din ,Le Temps» arată, că starea actuală a raporturilor dintre Rusia şi cele două puteri centrale nu e aşa de încordată încâtă să poată provoca o ruptură gravă. Aceleaşi vederi le esprimă fotă pressa moderată din Francia. Dinpotriva, (fiarele intrasigente ceră Republicai să fiă gata căci „ora revanşei a sunat actuală creândă posturi nouă. Condusulă districtului bisericescă reformată, cum că principiile reuniunei vatămă autonomia bisericei reformate, se declară ca lasăndu-se pe o neînţelegere. O scrisoare adresată curatorului superior șială districtului bisericescă lor. Kemény va căuta să dovedască punctă de punctă eroarea, dar oferă din nou subvențiunea, însă numai menținându-se principiele reuniunei. La propunerea celor 16 inspectori școlari ai Ardealului se stabilesc o mă siră de biblioteci poporale şi pentru procurare de cărți pe anulă viitoră se votăză 1000 fl. Pentru Imulțirea şi înavuțirea bibliotecelor, se va pune în fiăcare ană în bugetă o sumă corespunctetoare. La 1 Ianuarie se fixeaza 9000 fl. ci subvențiuni. — Veciî așa, era și vremea să’șî pregătască kultureggletiştii marele — fiasco, negustorii de peşte şi de flanele au vândută mai bine. Industriaşii de acolo n’au vândută aproape nimică. Croitoriile militare din Germania lucrază în ruptură capului ca pănă la Aprilie 1888 să termine uniformele glotelorii. SOIRILE PILEI. Comitetulă kulturegyetului ardeană a ţinută la 12 Decemvre o adunare, în care s’au cetită răspunsurile sosite ale episcopilor unguri cu privire la cunoscuta ofertă a kulturegyletului de a da subvenţiuni. Episcopulă r. catolică Franz Lönhardt şi episcopu'ă unitară Josef Ferenz au primita subvenţiunea şi programuri de acţiune, Dela Anulă nou îşi va începe kultureggletală activitatea sa şi pe tărâmură bisericescă, îmbunătăţin lă lefurile preoţilor şi invăţătorilor poporali confesionali unguri şi eveni.— Ca în toţi anii dela răposarea archiereului Andreiu br. de Şaguna, aşa şi în acestă ană în presera cţilei* Sf. Andreiu societatea de lectură „Andreiu Şaguna« a elevilor seminarian din Sibiiu a ţinută o şedinţă publică, la care a participată mă numără frumosă din publică. Esecutarea programei a fostă bine succesă. Luni în ciua Sf. Andreiu s’a ţinută în biserica din cetate serviţiu D- treescă şi parastasă pentru odichna sufletului Marelui archiereu, la care au luată parte aproape toţi asesorii consistoriali şi elevii seminariali dimpreună cu directorul şi câţiva profesori, scrie „Telegrafulă Română« —x— Sâmbătă sera la întrunirea literară a «Revistei Nouă“ din Bucurescî directorulă acestei reviste d. B. P. Hasdeu a cetită ună studiu filologică-istorică asupra Căpățânei, partea centrală a ratei. Studiulă este scrisă atâta de limpede și de populară, încâtă orice cetitură va surprinde cu înlesnire firală sciinţifică ală savantului filologă, o fice .Naţiunea". Incheerea acestui articula este cea urmatoare: Sârbii, Bulgarii şi Ungurii răvărsându-se în ţinuturile dintre Dunăre şi nordul Transilvaniei, ei ne-au găsită pe noi Românii aşezaţi şi rânduiţi în aceste ţinuturi. Studiulă răspunde cu succesă teoriei rösleriane susţinută în urmă de călrat istoriculă ungură Hunfalvy. —x— Intr'o grădină din Zernesci, precum aflamă, au înflorită merii a doua ără şi au acum mere de mărimea unei nuci. Aceste din urmă mere nu s’au putută coce din causa frigului cea sosită. Cei cari se interesăză, potă să vadă mere de acestea culese în din urmă la d nulă M. Copony de_raci, proprietarulă fabricei de hârtiă din Zârnesci. Din Bucovina se anunţă martea meritosului şi veteranului profesoru Drogle, răposată filele aceste în Cernăuţi, după o viaţă plină de sacrificii şi muncă pe tărâmulă românismului, înmormântarea răposatului, — cumnată cu poetulă Eminescu, — a fostă din cele mai impunetoare ce s’au făcuta vr’odată în capitala Bucovinei unui patriotă română ! Celimă în »Telegrafulă* din Bucurescî: »Sâmbătă a fostă ună prâmtă la paiață în onoarea aniversărei căderei Plevnei. M. S. Regele, ridicândă ună toasta, a încheiată astfelă : „ Vomă munci, voma lupta, vomă învinge!' Generalulă Cercată a răspunsă in numele armatei române.“ Tergula anuală ce s’a ținută la 6 Decemvre n. în Orestia a fostă o nouă dovadă despre lipsa cea mare de bani. Din numărulă celă mare de vite duse la tergă, abia s’au vândută 800 cu prețuri de batjocură. Numai FOI LETON II. La dina onomastică a marelui binefăcetoră Mihail Stroesco. (declamată în sera (j'lei s-țilortt Archanghelî Michaile și Gavrilil, la petrecerea sodalilor românî din Brașovă.) Cine-ar}'se) că néamule nostru apuca!-a spre peire? Cine a 4'sei că totă ce-i mare dintre noi s’a depărtată, Că Românulă nu mai are simțulă nobilii de jertfire Și cu recea nepăsare pieptul lui a subjugat ?... Amuțéscu aste vorbe, perá astă calumniă, Nămulă nostru nu vrea moarte, ci în veci elă va trai; împrejurul său el poate să privească cu mfindină : Inimi nobile bată încă, elă mai are vrednici fii! Când o cătă numeroasa pe a propășitei cale Vrea cu dragă ea să străbată şi mii pedeci o opresefl . Când pe frunţile ’ncălijie curge-a oboselei vale, lată, că din depărtare se aude-ună glasă frăţescă : „Fraţi Românî, nu vă abateţi de pe calea apucată. »Mergeţi, mergeţi inainte de isbendă ’ncredinţaţi! „Domnulă sfântă din ceră vă vede. Prin o muncă necurmată „Da ai biruinţei lauri vrednici voi vă arătaţi. „Romănaşi de-acelaşi sânge!.. Eu cu trupulă sunt departe. »Dar cu inima-mi de frate ori şi când sunt între voi, ,Iată, din acele bănuri eu vă facă şi vouă parte: „Mergeţi numai înainte, strănepoţi de mari eroi !« Și cum eră cu fapta vorba sa îşi sigilăză... Multe lacrămî de pe fețe dintr’odată s’au uscată, Şi în piepturi ei speranța cu putere scânteiază ; Multe brațe obosite, harnice, s’au încordată. De ună sufletă așa nobilă neamula nostru mândru fiă, Cu încredere elă poate se privescu ’n viitoră. Er’ noi, ceta ’ncurageată, să strigămă cu bucuriă: Mulți ani, mulți ani se tráiescu bunulă nostru protectoră! Brașovă, 8 Noemvre 1887. N. Cismărescu.*) Prunca și Voinicula. (Culesa din poporu de luliu Moldovanu.) Pe celă drumu, pe celă colnică Mere**)-o pruncă șî-ună voiniță. Voiniculă mergea călare Eră prunca pe piciore Culegându și câte-o flore, Netectându-și păruțu, Blăstămându-și norocu. Voiniculă din graiu grăia: — Autji mândră, draga mea, Nu-lă blăstâma așa rău Der de’să eu noroculă tău! Der prunca din graiu grâia: — Bade, bădișorulă meu. Déca eşti noroculă meu, Lasă-mă pe calulă tău, Că drumu-i prea grunzurosă Şi nu pociu merge pe josă. *) Pseudonimă. — Red. **) Merge. Voiniculă din graiu grăia: — Aucil mândră, draga mea, Eu pe murgă nu te-oiu lăsa, Că murgulă mi-e ornată rău, De-abié duce trupulă meu, Şi murgu-i fătată de Marţi, Nu poate duce doi fraţi. Dar prunca din graiu grăia: — Bade, bădişorulă meu, Eu încă aşa am visată, Că năframa ta cea nouă Era bade ruptă ’n două, Şi năframa ta cea vechie Era bade ruptă ’n şăpte. Voiniculă din graiu grăia: — Frunză verde trei smochine, Minţescu, şerpică de tine, Că nu mi-i ruptă năframa, Că ţi-i ruptă inima, Că te temi că te-oiu lăsa Dar prunca din graiu grăia: — Bade bădişorulă meu, Nu mă temă că mi-i lăsa Că eu frumosă m’oiu găta Şi la uliţă-oiu eşi Şi-oiu păşi din paşi răruţă Şi-oiu grăi din graiu blânduţă Şi mi-oiu cuprinde drăguţă. Bate bată, bade, bată, Bate bată Dumnezeu, —x——x— Se scrie din Muntele Athosului că P. S. Sa Părintele Metropolită Nil. Pentapoleos, in urma unei grave răceli, a murită, după şase t^ile de suferinţe, în ziua de 12 Noemvre, la mănăstirea Dochiariu, unde fusese chemată pentru a celebra oficială divină la hramulă Sţiloră Archanghelî. Era în etate de peste şeptetreci şi cinci de ani în momentulă morţei. Defunctulă era destulă de cunoscută în România, dânsulă a fostă egumeni), în timpulă mânăstireloră închinate, la Floreşti; scia bine limba română și simpatisa pentru România. Adăogămă că P. S. S. a ocupată câtva timpă scaunulă patriarhală din Alexandria din Egiptă, și mai acum doi anî a fostă decorată de guvernulă României cu ordinulă „Coroana României“ in gradulă de mare ofițeră. —x— Societatea literară „Petru Maiorița a junimei române din Budapesta la 17 Decemvre a. c. n. serbază a 25 aniversare dela fondarea sa, prin o şedinţă festivalliterară, ce se va ţine cu acelă prilegiu în restauraţiunea .Szikszay“ et. I. Programare: 1. »Cuvântă ocasională«, rostita de presidentulă societăţii drd. Vasile Fodoră. 2. „Fericirea din mormântă, poesie de C. Scrob. Declamatoră: drd. Demetriu Florescu. 3. »Filosofulă Kant« disertaţie de Vasile Bologa, stud. phil. 4. „Grui Sângeră« legendă de V. Alesandri, declamatoră: drd. George Dobrină. 5. închiderea solemnă prin presidentală societății. Inceputulă la 7 ore seara. Legatele reposatului consiliaru Anghelu. Ne grăbim a da locu urmatoarei corespondențe, prin care ni se împărtășescă ultimele disposițiuni ale reposatului consiliarü Anghelu. Legatele sale caracteriseaza indestula nobleță inimei sale şi, sentimentele sale românesc!: Sebeşu. 14 Decemvre n. 1887. Stimate de Redactoră! Cetindă în prea stimabilă xiiară ală Domniei Tale „Gazeta Transilvaniei“ şi anume în Nr. 262 din 10 Decemvre 1887 st. n. între „Schite (jilei“ frumosulă anunciu despre repausarea d lui consiliară aulică în pens. George Anghelă, tare neamă bucurată noi, neamurile lui, şi vădândă stima şi simpatia, ce binevoiescl a i-o păstra, amă cugetată că nu vomă greşi a vă ruga, ca să binevoiţi In onóarea repausatului a publica şi urmatorele legate, cari le-a lăsată după moartea sa prin literile sale testamentare . Atestată între altele urmatorele sume, anume: 1. „Associaţiunei Transilvane" pentru literatura şi cultura poporului română 300 fl. 2. Pentru Biserica din locuia său natală »Zlagna* 100 fl. 3 Pentru Biserica gr. cat. din Sebeşiu 100 fl. 4. Pentru scoala gr. or. din Sebeşiu, la care a fostă contribuită şi la edificarea ei 100 fl., acuma altă 100 fl. 5 Pentru săracii din Sebeşiu cu scopă, ca interesele anuale In totă anulă la taiua sa onomastică să se împartă între 4 săraci, fiecare din câte una din celea 4 confesiuni din Sebeşiu 200 fl. Suma totală 800 fl. Rugfindu-vă pentru publicarea acestora legate şi mulţămindu-vă încă odată pentru frumoasa publicare rămânemă cu totă respectulă ş. c.