Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)
1887-07-22 / nr. 159
GAZETA TRANSILVANIEI. 159. Marţi, Mercuri 22 Iulie (3 Augusta). 1887, REDACTTISTINA ŞI ADMINSTRATIVEÎEA BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe ună ani 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Romania şi străinătate: Pe ane 40 fr., pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 franc. ANULUL. SE PRENUMERA: la poste, la librăiii și pe la doi. corespondenți. ASUNDIIIXlLB: O serii garmondd 6 cr. și timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorhari nefrancat» nu au primeaoa. — Hannacripta nu retrimită. Brașovu, 21 Iulie 1887. E totula vacanțelor parlamentare, pe când pressa, ne mai fiindu îmbulzită de lungi rapoarte despre activitatea corpurilor representative, are ragazii de a esamina şi critica stările dinăuntru mai cu deamoruntula, aratându ce e de făcută şi de îndreptată în administraţia, în justiţiă, în şcoala ş. a. pentru ca să se înlăture celă puţină relele şi neajunsurile cele mai mari. Aşa lucrăm jiariştii din alte ţări civilisate, unde se ţine seama cu toata seriositatea de binele şi înflorirea poporaţiunei, dela care depinde şi progresul statelor. Când cetea ce omulă în „Peşti Naple“, că „Budapesta e Parisulă Orientului şi Constantinopolulă Occidentului,“ i-ar veni să créde, că totă aşa facă şi ziarele unguresc!, baremi cele ce se laudă a fi independente, că combată reaua administraţia a cutărui solgabireu ori fispană; că uiciuescă înceata, scumpa şi parţiala justiţiă din părţile locuite de naţionalităţi; că lovescă aspru în spiritulă de intoleranţă, de persecuţiune şi de împilare ală guvernului, ală organelor lui şi chiar ală unei părţi a societăţii maghiare, numite kulturegyletiste; că denunţă abusurîle de oficiu ale diferiţilor funcţionari; că strigă în gura mare să mai slăbescă guvernul ă surupulă dări lora, or esecutorii de dare să mai rărască secvestrele şi licitările; că în fine infiereaza cum se cuvine amesteculă organelor administrative în afacerile şcolare şi bisericesc!, precum şi nenorocita şi imorala pornire de desnaţionalisare a şcóalelor nemaghiare, şi alte multe şi nenumărate schingiuiri, ce au să le ’ndure Nemaghiarii, mai alesă, după ce ei suntă toporul, de oseală celoră dela putere. Nici pomenire de toate acestea. Strigă, nu-i vorbă, foile oposiţionale contra celoră guvernamentale, pentru că ală acestora e saculă cu grăunțele, or cele guvernamentale strigă în contra celoră oposiţionale, pentru că acestea vreau să li lă ia dela gură; mai strigă, nu’i vorbă, foile oposiţionale contra vreunui slujbaşă ungurescă, pentru că e guvernamentală şi nu oposiţională, şi arăşi mai strigă foile oposiţionale unguresc! contra guvernului şi organelor lui, când în vre-ună colţă ală ţării se face administraţiune ori justiţiă în paguba rassei dela putere, ferita Dumnezeu fnsé ca să ’şi ridice vre-una glasulă când păgubaşulă e vre-una din naţionalităţi ori parte din acestea. Astfel, dela închiderea dietei unguresci încoace, dar mai alesă după sferşitulă alegeriloră, ori-cine a avută răbdarea să urmărescă cu atenţiune cele ce se scriu în pressa unguresca, şi cu deosebire în cea scrisă în limba ungurească, a putută observa, că toate fără deosebire tracteaza, aproape 41 de 4b aceeași temă sub diferite titluri ca: spirită maghiară, limbă maghiară, cultură maghiară, națiune unitară maghiară, maghiarisare, remaghiarisare etc. etc. Și astfel, pe când foile unguresci dau mereu o oră înainte cu „cultura maghiară“, lucrurile mergă precum au pornită înainte, așa că într’ună accesă de mâniă foia ungurescu „Budapesti Hirlap“ a numită starea lucruriloru de aci: devastare tătărescă. Trebue să-i facemă numitei foi complimentară, că a nimerită cuiu’n capă caracterisândă situațiunea din Ardeala, Bănată și Țara ungureascu cum mai corectă, mai adevărată și mai scurtă nici că se poate, deși n’a făcută, de sigură, aceasta caracterisare, pentru ca noi să ne folosimă de ea. Devastare e ceea ce se petrece mai alesă în Ardeala de douăzeci de ani încoace, devastare pe terenură materială, morală şi culturală. Dar nu prin asemeni devastări a ajunsă Parisul, la importanţa ce o are pentru civilisaţiune, nu prin devastări, ci prin creaţiuni ingenioase, liberale şi folositoare întregei omeniri. A devasta e lucru uşoră, pentru aceasta nu e lipsă decâtă de Tătari; a clădi Insé, a cultiva și a ferici popoarele este o misiune nobilă și mare, care nicidecum nu se potrivesce cu firea tatáreasca, Italia și Papa. Se vorbea multă în timpul din urmă despre o apropiată împăcare a Italiei cu Papa. Se credea că acesta din urmă ,e hotărită a renunța la puterea lumeasca, pe care nici nu o mai are de altmintrelea, și se va mărgini numai la puterea bisericăscă. Lucrul fnse s’a fărauriă. Nici vorbă nu poate fi de împăcare. Papa stăruesce a-șî recâștiga puterea sa lumeasca de mai nainte, căci ătă ce reese din o cerculară a cardinalului Rampolla, secretarulu de statu aliî Papei, adresată cătră nunții: »In 23 Maiu a rostită Papa o alocuțiune în consistoriu, în care ’șî-a esprimată dorința d’a se pune capeta stărei de nesuferită printr’o împăcare a Italiei cu Papismulă, dar în acelaşi timp, a supusă unei critice aspre pe guvernă şi pe toţi aceia cari nu voiescă o împăcare cu Papismulă în condiţiunile din trecută, când Papa avea teritoriu şi armată ca orice suverană. Papismulă se declară chiar contra Italiei ca stată naţională căci se face înticerculară: »Duşmani ai păcii suntă aceia, cari negândă istoria şi tradiţiunea socotescă că potă înfiinţa pe ruinele Papismului ună edificiu naţională... care mai curândă ori mai târtfiu trebue se cacia. »In parlamentulă italiană miniştri au asigurată, că Italia nu simte nici o trebuință d’a se împăca cu Papismul, sacrificândă drepturile națiunei și permițândă intervențiune străină. Dér nici să nu creciá cineva, că Papa va renunța vreodată la puterea sa luméascá... Fără aceasta putere nu’și poate dovedi Papa suveranitatea sa luméascá, nu póate fi scaunulă apostolică independenta, nu’şi póate lăţi învăţăturile sale, nu’şi póate esercita deplină ofieială său de păstoră. Drepturile Papei nu se potă ataca, cu atâtă mai puţină se potă nimici prin obişnuitulă argumentă: drepţii naţională. Căci acestă aşa numită dreptu ală naţionalităţiloră nu numai e cu totulu necunoscută dreptului positivă, care reguleza raporturile reciproce ale naţiuniloră, ei dăcă s’ar aplica la statele esistente, ar deveni o causă de încurcături generale*... In faţa acestei note, din care se vede că Papismulă e duşmană declarată al unităţii naţionale, guvernulă italiană cu cercurile liberale italiane au declarată ca terminată cestiunea împăcării. Guvernulă şi parlamentulă italiană continuă cu măsurile şi cu legile contra Papismului pe care însuşi regele le aprobă în modă demonstrativă. Cea mai nouă lege e cea care ordonă desfiinţarea decimei bisericei. La rugarea Patriarhului din Veneţia adresată, în numele episcopului provinciei veneţiane, cătră regele, de a nu sancţiona amintita lege, regele Humbert a răspunsă la rugarea cardinalului printr’o telegramă în care face că:elă, regele, sancţionândă legea şi-a făcută datoria. Interesantă e o scrisoare a Papei, ce a adresat’o în dilele aceste cătră secretarulă său de stată cardinalulă Rampolla. Pentru însemnătatea ei politică vom publica şi noi ună resumată dintrînsa. Din afară, Scriea despre moartea ministrului-preşedinte italiană Depretis a făcută o adencă impresiune în Viena şi în Berlin, deoarece acesta bărbaţii de statii a fost f und amica declarată ala alianţei cu Germania şi Austria. Este în genere cunoscută, că mai alesă Depretis a fostă acela, care a stăruită ca Italia să se alăture la alianța austro-germană și că a susținută aceasta politică cu tenacitate reușindă a rămâne în fruntea cabinetului cu toate că a percursă nu mai puțină ca optă crise ministeriale. In cele din urmă l’a câștigată și pe Crispi, care numai amică ală Germaniloră şi Austriacilor, nu este, pentru politica sa esterioara. In întru Depretis a căutată mereu se împace partidele şi să se susţină astfelă la putere prin transacţiuni. Era ună bărbată înţeleptă şi dibaciu şi astfelă şi-a şi câştigată popularitate în Italia. Depretis este înlocuită deocamdată de colegulă său din ministeriu Csispi, care a luată interimară și conducerea ministeriului de esterne. Se nasce acum întrebarea deca Csispi va vrea să urmeze tocmai aceeași politică ca antecesorul său, ori că se va abate mai multă sau mai puțină dela linia trasă de Depretis? Aceasta este ce intereseaza mai multă cabinetele dela Viena și Berlină. SOIRILE PILEI. Din Deva se telegrafiază Biarului „Kolozsvár“ cu data 1 Augustă: „Pregătirile pentru primirea Maiestății Sale se facă cu mare grabă. Oficiile toate ce ocupau Magna Curia s’au mutată și acfi se începă lucrările pentru străformarea acestei clădiri. Maestrulă de cvarlire Branko a sosită acfi aici spre a inspecţiona mersulă lucrăriloră. Din fondulă adunată pentru podulă de peste Mureşă s’au dată 6000 florini vice-spanului cu scopă de a se face cu acesta sumă inovările de lipsă, din care sumă în rendulă întâiu se vor fi întrebuinţa 1000 florini pentru îmbunătăţirea stradeloră în Deva“. —x— Din incidentulă unirei poşteloră cu telegrafele au ostă pensionaţi temporară de cătră ministrulă de comunicaţiune lung, următorii funcţionari de poştă şi de telegrafă din Ardeală: Gustav Kirk, secretară de direcţiune în Sibiiu; Anton Wieder inspectoră de poşte; Franciscă Kovato concipientă; Iosifă Zaon, administratoră de poştă în Újfalu; Iosifă Vedry, consiliară de secţiune la direcţiunea poştelară şi Iosifă Schmid administratorulă poştei in Braşovă. Au mai fostă pensionaţî încă următorii oficialî: Franc. Winter, Iohan Kocvuba, Mihail Arzt, Ioan Trifu şi Ignatz Lasch. — Intre cei loviţi de verdictura ministerială se află, cum am arătată, şi magistrală poştei din Braşov, d. Iosifă Schmid, pe care îl vede mă cu viuă părere de rău depărtându-se dela acestă poştă, unde în cursă de mai bine de şase ani asolută să-şi câştige prin hărnicia sa şi prin purtarea sa amicabilă şi prevenitore stima şi simpatiile publicului braşovană fără deosebire de naționalitate. —x— Pentru instruirea cu succesă în limba ungureasca comisiunea administrativă a comitatului Solnocă-Dobrca o dată remunerația escrisă de ministrulă Trefort, și anume 100 fi. învățătorului gr. or. lână Hodoreană din Gherla, or 50 fi. învățătorului gr. or. Grigore Gavrişă din Negrilescu. — Dar oare Românii, cari dau aceloră învățători pânea de toatefilele suntă ei mulțămiți că li se maghiariséaza copii de cei doi învățători români ? Le atragemă atențiunea asupra acestora noi campioni ai maghiarisărei și încă cu bani românesci, căci din birurile grele ale Românilor li s’au dată acei florini. Din băcănia lui Franz Oberrecht din Pesta s’a furată Vineri în 29 Iulie , puşculiţa (cutia) plină cu creitarî de ai Kulturegyletului ardeleană.—Ei, n’au norocă Kulturegyletiştii şi pace. —x— Intrunindu-se poştele cu telegrafele, ministrulă ungurescă de lucrări publice a găsită cu cale se pensioneze fără vreme pe oficialulă poştală lonă Trifă, pe oficialii telegrafici lonă Jarcu, Pavelă Craşoveană şi Toma Belu, toţi patru români, încă în putere şi destoinici de lucru. —x— La târgură anuală de vite ţinută în Cohalmă la 25 şi 26 Iulie n. s’au adusă 10,000 capete, dintre care s’au vânduta 3534 vite cornute şi 648 cai, cu totulă 4192 capete. Preţuia pentru o păreche de boi crescuţi a fostă 140—254 fl. Ună bivolă a costată 45—50 fl., o vacă 40—45 fl., cai mai buni s’au vândută cu 80—90 fl. unulă. Târgulă de mărfuri a fostă de mijlocă. —x— Cu începutulă anului școlară 1887/8 suntă de a se conferi din fondurile archidiecesane sibiene următorele