Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)

1887-09-19 / nr. 205

■cA**.d.iJ'SASIM4.A îşi AlmiJSia’mA't'AIUliJKA 1 BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA“ IESE IN FIECARE pi. ”e unu and 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate. Pe and 40 fr., d? sese luni 20 fr., ne trei lin? 10 franci. ANULU L. •ri “ianiBvasfunT I9J S­E PRENUMERA: ' › I! ii­i la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. AIUIOIUBILE: O seriă garmond­ă cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publican '-----------iii-------''›V‡ ! ■› î f\ Sorlaniî nefrnnoata a« (a prima aoi. — ■aauaerlpta au ap retrimit». B.205 Vineri, 19 Septemvre (1) Octomvre. 1887. HHişiin» In memoria lui IACOBU MURESIANU. 9 Braşovdl, 18 Septemvre 1887. Consacrămu acil coloana din fruntea­­jiaru­­lui memoriei scumpe a lui Iacobi Mureşianu. Până ce să-i putem­ publica biografia com­plectă, vom da azil o probă de cele mai proas­­pete despre nobilele sentimente şi iubirea ne­mărginită câtră naţiunea română ce o nutrea în peptula său reposatură, încă în cursul­­verei acesteia, deşi mai slăbită ca ori şi când de ani, de lupte şi de greua muncă de atâtea decenii, spiritulă lui se ocupa mereu cu sartea naţiunei sale, pe care, deci ar fi putută, ar fi scos’o de pern deasupra năcazurilor­ și suferințelor­. In orele de seara, în care se simțea mai ușurată, și-a făcută nisce însemnări, care aveau de scopă a arăta ideile conducătoare, după care s’a îndreptată totdeauna activitatea sa publică națională. Aceste însemnări le-a încheiată regretatură editoră­ală foii noastre cu urmatoarele aprecieri caracteristice pentru modulă sau de simţire şi de cugetare: „In cai­sa culturei în limba română pentru regenerarea poporului română nu am lăsată nici o ocasiune nefolosită în „Gazetă“ şi în „Fortă“, spre a îndemna mai întâiu pe cei mai cu in­fluență asupra poporului, ca să ia, ca părinți su­fletesc!, în de aproape considerațiune toate scăde­rile observate în sânulă lui și să studieze, în ce modă i s’ar putea da o directivă mai sânâtoasâ, spre a-i putea fără dificultate infiltra în inima lui gustulă şi zelulă pentru totă ce se pretinde a­ fi dela ună poporă cultă, dela natură provăilută cu sămânţa tuturoră virtuţiloră de bună pa­triotă , or dela mărirea şi gloria numelui de „Romani“, ce­ lă parta, se mai ia şi cutezarea a se ţine mândru între alţii şi cu capulă pe susă se îmbrăţişeze orice virtute romană şi modernă, cu tóata căldura de patriotă adevărată, ca să i se poata aplica din partea lumii cu totă dreptulă esclamarea: Virtus romana rediviva (Virtutea ro­mană reînviată.)“ „Mai încolo părinţii sufletesc! şi învăţătorii tinerimei să’şi ia directiva, de a atrage inimile plăpânde la toate virtuţile unui bună patriotă, să’i îndemne la fapte fericitoare şi înălţătoire la stima ce i se cuvine Românului ca cive şi pa­triotă adevărată, dar să fie înzestrată Românulă şi cu toate forţele unui omă liberă şi coegală în toate drepturile, ţinendă cu mână tare şi cu braţă înaltă la nutrirea concordiei între confraţi, spre a’şi apăra cu puteri unite totă dreptulă ce i se cuvine ca patriotă, — îmbrăcată să fiă însă şi cu coroana triumfală şi civică a străbunilor. Ro­mani , pentru a’şl erupta egala îndreptăţire în faptă. „învăţătorii în şcóalele române, deci vreau să progreseze şcolarii pe’ntrecute între dânşii, mai insufle fără 'ncetare acestă spirită mândru de e­­mulaţiune la victoriă culturală în inima tinerilor­ de sânge romană; şi de-ara învăţa feel de limbi, totuşi se prefere cu deosebire a’şi vorbi şi preţui limba română în totă viiţa lor, ca ună dară Dum­­nedeescă, dinaintea căruia, déca vomă lucra cu toţii în comună, juraţii duşmani ai naţiunei nós­tre trebue odată să ’şi plece capetele cele pline de fumulă neumanităţii şi ală esclusivismului po­litică, cu care vreu să ne desbrace de curagială vieții politice“. Dar regretatură dascălă română stia bine, că spre a dobândi aceste resultate este de lipsă ca înainte de toate să se ridice și bunăstarea po­porului română. De aceea într’ună pasagiu ur­­mătoră, elă dă sfatură classei inteligente din co­munele române să stăruiască, ca pe calea asso­­ciaţiunilor, să ridice poporulă în tóte ramurile economiei, industriei, comerciului şi artelor­ de totă felulă, şi cum orice densulă: „să cultive totodată şi simţulâ şi spiritulă de înaintare ală poporului săteană prin probe de invenţiuni mai priincioase şi mai înaintatoare de foloasele aţintite la cutare ramură de îndeletnicire.... De aceea toate associaţiunile să-şi trimeată din sânulă foră tineri talentaţi şi probaţi la institute mai înalte în streinătate, pentru ca să înveţe ex professo şi aşa, ca se poata face celă mai mare progresă în toți ramii sciințelor­ practice, ună progresă atâtă de solidă, încâtă ei să poata fi conducători la cultura poporului, care i-a crescută spre sco­­pulă progresului lui, ei nu numai ca se le mérgd lară mai bine.­ Vrednice de toata luarea aminte suntă însă sfaturile de aură ce le dă veteranulă luptătoră, a cărui moar­te o deplângemă, mameloră române, cum să’și creascu copii , ca ei să’și iubéascâ limba și naționalitatea loră mai presusă de ori și ce. Aceasta parte a însemnăriloră sale o vomă publica în numărulă următoră, încheindă astăzi cu ună caracteristică răspunsă ce l’o dată ră­­posatură în filele din urmă ale vieţii sale, pe patulă său de suferinţă, când din întâmplare fă întrebată de ună visitatoră: câţi copii are ? Atunci cu lacrimi în ochi şi oftândă răs­punse regretatulă Iacobă Mureşianu. „Copii mei iubiţi suntă toţi fii naţiunei, pe cari i-am crescută şi i-am învăţată, şi pentru fe­ricirea cărora am muncită şi am luptată toata viaţa mea.“

Next