Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)

1887-10-24 / nr. 234.

SSKACTK­SKA ȘI ÎDXmHTIMTnim ! BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22, »GAZETA" IESE ÎN FIECARE Dl. Pe ună anii 12 fior., pe ş6se luni 8 fior., pe trei luni 3 fior. BnsntaSa şi gtr&inătates Pe ane 40 fr., pe ș6se luni 20 fr., pe tre­i lar­i 10 frnr.cî. ANULU L. SE PHENUMERÂ: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ASCmiUBUSi O seri.', garmond 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare CorlsorT nsfrEimt» mi *« r 'inssoB. — snaovsaHsta nu «» retrimită. St.234 Sâmbătă, 24 Octomvre (5 Noemvre). 1887. Braşovu, 23 Octomvre 1887. Românii din părţile ungurene sunt­ forte îngrijaţi de crescerea periculósa limbei şi ritului bisericei române unite a acelor­ clerici români, cari suntă trimişi la studiu în seminariele străine. Primimă în acésta materia unu articulu dela uină binevoitorii şi zelosu fiiu ală acestei biserice, pe care îlă recomandămu cu tóata căldura atenţiunei archiereilora bisericei române unite, cari suntă chiămaţi în prima liniă a îngriji ca clericii de sub păstorirea lor, sĕ capete o educaţiune şi o direcţiune bisericescă şi românâscă adevărată, ca se potă deveni păstori demni şi credincioşi ai po­porului română. Eată memoratură articula: „Lipsa uimui seminară românescă pentru cle­ricii români gr. cat. din diecesa Oradiei mari este câtă se poate mai sâmţită. In aceasta diecesa se află pentru anulă scolastică curentă 31 de tineri teologi, dintre cari — în lipsa unui seminară românescu — 29 de înşi suntă trimişi prin se­minariele latine din Budapesta, Oradea-mare, Stri­­goniu Sătmară, Ungvaru, unde nu numai că li se propune în limba latină, şi nu română, dar suntă condamnaţi sărmanii tineri a petrece câte patru ani de di­n juneţea loră între cei mai neîmpăcaţi dușmani ai Românilor­. De multe ori aceste seminare suntă nisce periculoase curse de maghiarisare. Limba româ­­neasca nu se aude în veci prin șatele și coridă­­rele loră. Română cu Română din acelașă in­­stitută adese­ori nu cuteza să vorbeasca unulă cu altulă în limba loră maternă, de frica dreiei co­­legiloră loră maghiari sau maghiaroni, cum suntă Ruteni şi Sloveni maghiarisaţi şi mai scie Dum­nezeu câte alte fiinţe, care s’au lăpădată de legea şi naţiunea loră. Totă atâtea esemple triste, câtă se pote de triste, suntă acestea pentru tinerii români, cari din nefericire suntă condamnaţi să-şi primescă educaţiunea loră teologică în aceste institute I străine, unde limba, obiceiurile, ba chiar şi ritulă bisericescă ală poporului română suntă totă a­­tâtea obiecte de dispreţă. Inrgurinţei acestoră triste împrejurări trebue să atribuimă faptulă, că diecesa gr. cat. a Oradiei mari, ori câtă de­­ vechiă este ea, pană acum nu mi-a putută da decâtă m­ă numără relativă destulă de neînsem­nată de preoţi adevărată consoli de misiunea loră bisericesca, nu numai, ci şi naţională. Nu voimă să vorbimă aici de identitatea credinţei dogmatice, dar punemă mare greutate pe diversitatea ritului şi a limbei, prin care în­­ adevără se distinge biserica românâscă de cea romano-catolică, şi care este prin urmare sem­­nală caracteristică, ce face ca poporul­ nostru să’şî cunoscâ biserica lui naţională. Ceea ce a­­flămă de regretată şi de condamnată în casulă de faţă este, că acei tineri teologi, crescuţi în­­ seminarele catolice unguresci, îşi însuşescă prea multă obiceiurile şi formele ritului catolică, pe care poporul­ dela ţară nu scie să-l­ distingă ca ună caracteră ală bisericei catolice, ci-lă pri­vesce ca ună caracteră esclusivă ală bisericei unguresci; şi acestă caracteră ală bisericei un­guresc! se insuescă adese­ori clericii români cres­cuţi în seminariele străine a-lă imprime mai mult sau mai puţină bisericei loră românesci. O facă acesta parte din nepricepere, parte din causa al­­terațiunei sentimentului loră curată românescă, a I acelui sentimente, ce l’au primită din frageda copilăria în casa parintesca și în biserica în care I s’au născută și s’au botezată Ună Română din Ardelu, intrândă în o bi­serică gr. cat. românască din părțile acelea, va observa numai decâtă, mai vertosă în cântări etc, ună feliu de imitațiune mai mare sau mai mică a deprinderilor­ bisericei catolice unguresc!. Aceasta imitațiune a formelor­ esterioare din biserică constă d­­es. în modulă facerei semnului crucei, plecarea genunchiului, întrebuinţarea de „Amen“, în locă de „Amină“ ş. a. De sine urméz, aşadară, că pentru Românii din Ungaria mai vârtosu, cari suntă atâtă de es­puşi maghiarisărei, imitaţiunea acésta, fiă ea ori câtă de mică abatere dela formele rituale orien­tale, este câtă se poate de periculoasă. De aceea este neapărată necesară, credemă, ca să se in­terzică ori­ce diformare a ritului bisericescă din partea acestor­ tineri. Românii gr. cat. din diecesa Oradiei mari dorescă multă — după cum scrie „Fata bis. şi şcol“ din Blasiu — ca să-şi înfiinţeze ună se­minară propriu românescă în Oradea mare. Aceasta şi noi o dorimă, mai vârtos, pentru că avem o grmă speranţă, că în acelă seminară se vor­ propune studiile în limba româneasca, er nu la­tină, ca în seminarulă română din Gherla. Mai multă garanţiă însă dă în privinţa bi­sericeasca şi naţională ună seminară teologică din ună centru românescă, unde sentimentală bise­ricescă şi românescă nu este espusă alternaţi­­unei, nici prin educaţiunea internă din institută, nici prin societatea din afară. Din acésta con­­sideraţiune nu putemă decâtă să salutămă cu bu­­curie fericita ideiă a Ilustrităţii Sale, actualului episcopă ală Oradiei mari, Michailă Pavelă, care de doi ani încoace a începutu a trimite câte doi tineri teologi în seminariulă din Blasiu. Ar fi, credemă, la totă casulă forte de dorită, ba chiar o necesitate supremă în împrejurările actuale, şi în interesulă adevărată ală bisericei unite ro­mâne, ca câtă mai curend, să se ia disposiţiunile de lipsă pentru a se pute aduce în acestă semi­­nară, pe câtă numai se poate, şi ceilalţi tineri ai dieceselor­ sufragane, cari petrecu în seminarie străine, până când îşi voră face şi ele semina­riele loră necesare, căci mai bine va fi la totă casulă să se dea stipendiele menite pentru între­ţinerea acelora unui seminară românescă, decâtă unui seminară străină, or spesele întreţinerei de sigură nu voră fi în Blasiu mai mari, decâtă în Budapesta, Strigoniu, Ungvară şi într’alte locuri. Făcendu-se acesta, celu puţină ună singură profită este garantată înainte prin împrejurarea, că s’ar delătura acea apariţiune, pe câtă de tristă pe atâtă şi de absurdă totodată, de a avea preoţi români, cari nu sciu românesce şi nu-şi cunoscă ritulă loră.“ A doua scrisoare a generalului T r a i a n ft I­ o d a. D. preşedinte ală camerii deputaţilor­ din Pesta, ignorândă declaraţiunea d-lui deputată Tra­­iană Doda, cu cita 15 Octomvre a. c. Nr. tr”,­îlă provoca ca în răstimpă de 15 chile să-şi pre­­senteze credenţionalele. La acesta provocare d. deputată a adresată d-lui preşedinte ală dietei următorulă răspunsă : Stimate Domnule Preşedinte! In declaraţiunea ce aţi făcut’o în camera deputa­ţilor, în şedinţa publică din 12 a lunei curente, aţi re­cunoscută, d-le preşedinte, că v’a venită la mână scri sorea mea în care v’am împărtășită atâtă hotărîrea mea, că nu-mî voiu presenta credenționalele de deputată, nici nu voiu abtjice de mandatulă meu de deputată, — câtă și motivele, care m’au condusă la aceasta hotărîre. Cu toate acestea, prin scrisoarea de sub N. mă provocați oficiosă, ca să-mi presenteză credenţiona­lele, ignorândă simplu scrisorea mea din motivulă, re l’aţî spusă în acea şedinţă, cumcă ună deputată, carele nu-şî presenteză camerei credenţionalele, nu este depu­tată şi nu poate veni în atingere cu camera deputa­ţi­loră. Vă rogă, d­le preşedinte, să binevoiţi a’mî ascrie numai sincerităţii, ce-mi datorescă, dăcâ eu înainte de ce-mi iau libertate a vă răspunde la preţuita provocare, mă vădă silită a-mi esprima convingerea, cumcă nici punctulă de mânecare, din care aţi purcesă, nici pro­cedura ce aţi urmat’o în aceasta causă, — nu se potă aduce în consonanță cu disposabile legii. In §. 86 art. d. 1. 33 din 1874 se­­fice apicată: «Președintele electorală .... proclamă de deputată dietală ală cercului pe acelă candidată, care a întrunită majo­­ritatea absolută a voturilor­ valide însemnate.* __ Ca­litatea de deputata aşadară este independentă de oii şi ce condiţiuni ulterioare, prin urmare este pe deplină in­dependentă dela presentarea ori nepresentarea credenţio­­nalelor­, şi ea este validă din momentulă precisă deter­minată prin lege. Pe acesta lasă fiecare deputată se bucură de drep­­tul­ de inmunitate din momentul­ alegerii, fără privire la verificarea ori nimicirea alegerii. Şi, încâtă sciu eu, nu există lege, care ar îndrep­tăţi pe preşedintele dietei, ca prin o simplă enuncia­­ţiune presidială să-i potă detrage acesta calitate vreunui deputat, proclamată după prescrisele legii într’ună cercă electorală. Dealtcum, acestă punctă de mânecare stă în con­­trarietate atâta de mare, nu numai cu cuvântul, chiar ală legii, ci și cu natura causei, încâtă D-voastru, d-le pre­şedinte, aţi fostă însuși necesitată de a vă abate în faptă dela acestă punctă de mânecare absolută greşita, provo­­cându-mă pe mine deadreptulă, ca pe deputatulă alesă in cerculă Caransebeşă ală comitatului Caraşă Severină, ca să-mi presenteză credenționalele, prin ce aţi dovedită în celu­lan­eclatantă modă, şi în contrazicere cu de­claraţiunea D-vóastre făcută publice, — că în faptă me recunioseeţi de deputată alesă în cerculă electorală ală Caransebeşului. Obiectivitatea şi stricta stimă faţă de lege, care aţi dovedit-o fără privinţă la partide, şi care e’a distinsă atâtă de multă în posiţia înaltă de preşedinte, — me îndreptâţescă a presupune, că veţi recunosce, cumcă n’aţi fostă îndreptăţită a ignora amintita mea scrisoare, ba din contră aţi fostă îndatorată a o presenta în toata forma camerei deputaţilor, spre deliberarea normală, ca ori care altă scrisoare a vre­unui deputată adresată pre­ședintelui, dar apar pnetoare de competința dietei. Și cu atâtă mai vertosă me­seria îndreptățită a aștepta a­­ceasta, deoarece în înțelesul­ legii comisiunea consuratoare, era în acestă casă escepțională comisiunea de incompa­tibilitate este singură îndreptăţită de a subtrage man­datură vre­unui deputată, în caşurile prescrise de lege şi în înţelesul­ norm­elor­ sustatatoare. Procederea, care are să se urmeze în causa mea, este de altcum normată în art. de lege 39 din 1876 provocată şi în preţuita D-vóstra scrisoare. Atunci, când eu n’am­ denegată simplu presentarea credenționalelor­ mele, nici n’am întrelăsată presentarea loră prin simplă tăcere, ci am motivată acesta întrelă­­sare! din parte-mî am satisfăcută pe deplină formalită­­ților­ cerute de lege, prin urmare am­ trebuită să fiu de aceea convingere, că și D voastra, d-le președinte, veți a­­vea înaintea ochilor­ formele prescrise de lege. In intesul­ acestei legi, scrisoarea mea trebuia trans­pusă comisiunii de incompatibilitate spre competentă de­liberare, era chiemarea acestei comisiuni, în înțelesul a §­lui 7 ală citatei legi, este de a decide: „că aare esistă condiţiunile, de cari suntă legate consecinţele proveijute in § 5 ală acestei legi?« Adecă: conformă §-lui 5 co­misiunea are să cerceteze: că are justificat’am eu de ajunsă nepresentarea credenționaleloră mele ? Nu potă presupune, cum că onorații membri ai co­misiunii, din punctulă loră de vedere politică vor­ afla de motivată între lăsarea presentării credinționalelor­ mele, dar și în acestă casă comisiunea trebue să enunțe aceasta, înainte de ce-mi va putea detrage mandatulă în formă legală. Atâta din punctă de vedere formală, încâtă privesce meritulă causei, de sine se înțelege, că nu potă face altceva, decâtă se susțină învntregăcu­­prinsulă ei dechiarațiunea mea din 10 a lunei curgetoare, și alăturândă ună duplicată ală acesteia Ve rogă : Se binevoiți acestă răspunsă ală meu, dimpreună cu alăturata scrisoare, a-lă transpune prin camera depu­taților­ comisiunii de incompatibilitate, care singură este competentă în aceasta cauză.

Next