Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)

1888-01-03 / nr. 1

L 18,is—msn. Braşo­v îi , 1 Ianuarie v. 1888. „ Gazeta Transilvaniei“ împlinesce aceî cincizeci ele ani, de când a eşitîi pentru prima oră ca o stea lucitoare pe orizonula întunecaţii ală poporului romanu din Ardély. Ce suntu cincîzeci de ani în vieţa unui poporă? O veriguţă într’uni nesfîrşitu lanţă de suferinţe şi de muncă obo­­sitoare de necazuri şi bucurii, de inştinţe, stăruinţe şi lupte! Pentru cei ce suferă şi mun­­cescă, pentru cei ce stăruiescă şi se luptă suntă însă cincîzecî de ani ună spaţiu de timpă destulă de înseninată, ca se se oprescă ună momentă pe pragulă lui şi se se gândăscă îndărăt, la dru­­mulă ce l’au străbătută şi înainte la drumulă ce mai au se­lă per­­curgă. De unde venimă şi unde a­­vemă se mergemu? Amă pornită din nóaptea întu­­nerecului după steaua lucitóare a naţiei nóstre ca se ajungemă la lumină. Cu fiecare pasă, ce Taină fă­cută înainte, firmamentul­ cul­­turei noastre ni se însenina din ce în ce mai multă şi astăc­i, după o călătorie lungă şi grea de cinci- zec­ ele ani, pare că părind din depărtare reflexulă puternicilor g­rafie ale adevăratei libertăţi şi ale egalei îndreptăţiri naţionale, la cari, sperăm­, vomă ajunge o­­dată să ne încăllimă inimele sdrobite de suferinţe. Amă fii să, că le fiărimă nu­mai din depărtare, căci din nou s’a întunecată cu nori grei nu nu­mai firmamentală nostru politică ci acum şi acela ală culturei nóstre. La începulă anului 1838, când a apărută pentru prima oră „Ga­zeta Transilvaniei redactorulă Ge­orge Bariţă, vorbind­ de conce­siunea, ce a dat’o fericitulă împă­­rată Ferdinand I Românilor, de a scoate ună fiiară literară şi po­litică, fiicea. ..Şi acuma cine va mai în­­„drăsni a fiice, cumcă noi sub pă­­­rintesca ocrotire a măritei case „auetriace avetm­ vreo pedecă, din a­­„fără în cultivarea năstră? Nu sunt * „altele decâtă de acele, care noi „singuri iară de ajutorulă altora „le putemă şi suntemă datori a „le ridica şi ale da într’o parte. „Monarchiilă şi compatrioţii noş­­„tri nu sciu ce bine mai mare ne­­n ară pute face în fiiua de astăzî , decâtă că ni se dă voiă slobodă „a ne lupta şi a păşi cătră luminarea „m's'ră pe tote căile, cari suntă „deschise şi înaintea altoră nea­­„muri.“ „Cu toţii sciu şi pricepă, cumcă „renascerea unei naţii pe-o cale ,,m­ai uşără şi mai scurtă nu este „altfel, cu putin­ţă decâtă prin „însuşi lucrarea şi imbogăţirea lim­­­bei şi a literaturei sale. La a­­,,ceste să se dea sboră neînpede- 5îcată şi noi suntemă scăpaţi de „întunerecime. Tote alte mijloace „suntă nesigure şi înşelătore, Ne­­„tjreşiţa, că o limbă străină, o niaş- Tjtchă orî-care reu ne va hrăni...“ Pornisemă bine pe calea „de a ne lupta şi a păşi cătră lumi­im narea bună şi sănătosă amă a­­junsă departe. Acum 50 de ani aveam ă nu­mai câteva scele oi astăzî numă­­rulă fbră este însutită şi înmiită. Pressa română, chiămată a răs­pândi lumina în poporă, nu s­e mai mărginesce afii la ună sin­gură fiiară, or numărulă celoră ce sciu carte este a4i legionă. Asemănând­ însă epoca dina­inte cu cincizeci de ani cu epoca de astă4î, cine nu va afia deose­birea cea mare în privinţa „pede­­ciloră din afară, ce ni se pună în cultivarea nostră?“ Cine nu va vede reacţiunea ce s’a produsă în contra „voiei slobode de a ne lupta şi de a păşi cătră luminarea nostră ?“ Avemă, mulţămită jertfelor# ’celoră mari aduse de poporul# nostru pe altarul# culturei naţio­nale, m­ă numără însemnată de institute de învăţământ# românesc, deşi încă forte mică în proporţia cu trebuinţele noastre, dar­amă a­­junsă ca să tremurăm# afii­ţi pentru esistenţa acestor# puţine scole românesc!. O limbă şi o cultură străini este, care ni se impune astăzî ci toate mijloacele meşteşugite, de caii dispună cei ce conducă statul# acesta poliglotă. Mai trebue să spunem# câţi’, de rău ne h­rănesce acesta mai­­era limbă şi cultură, care e străină de firea limbei şi a culturei ro­mâne ? Mai trebue să spunem#, că omenii dela putere conduşi de spi­ritul# şovinismului, voră să stingă acum sub diferite pretexte şi lu­­minele, ce le­amă aprinsă în di­verse puncte ale patriei noastre, ca să lumineze cărările desvoltării po­porului română? Mai este de lipsă să spunem­, că astăz! Românului i se închidă pe zi ce merge căile de progresă naţională, cari sunt deschise îna­intea neamului stăpânitoră? Ajuns’amă dor după cincizeci de ani de suferinţe, stăruinţe şi lupte într’o stare cu multă mai grea şi mai ameninţătore,­ pentru că acum 50 de ani nu aveam­ de a perde, decâtă numai de a câş­tiga şi ni se dase voiă slobodă de a păşi cătră luminarea nostra, iar adversarii neamului nostru erau prea ocupaţi de propria loră e­­mancipare de sub dominaţiunea limbei latine, care era limba ofi­­cicială a statului, şi nu erau în stare a împedeca cultivarea nos­tră în acea măsură ca astăzî. La 1838 ne luptam­ alături cu contrarii noştri pentru libertate şi pentru renascerea nostra naţio­nală. Aiii situaţiunea s’a schimbată cumplită. Ce-i drept­, nu mai suntemă iobagi, ca înainte de 1848, dar li­bertatea şi toate drepturile politice, de cari trebuia să ne bucurăm­ cu toții în egală măsură, le au monopolisată contrarii noştri dela putere numai în favoarea rassei loră şi acum, sub cuvântă că aşa cere interesul­ statului, ei ne a­­tacă făţişă esistenţa naţională, fă­­cându-ne din ce în ce mai impo­sibilă chiar şi lucrarea pentrui îna­intarea limbei şi a culturei noastre românesce şi împunându-ne cu toate mijloacele limba şi cultura loră. La încheierea acestui jumătate de veac# de muncă stăruitore, pentru renascerea limbei şi a na­ţionalităţii române „Gazeta Tran­silvaniei“ ca credincios# sentinelă a naţiunei, ce a fostă, este şi va fi, prevestind# pe Români despre ma­rele periculă ce-i ameninţă le­gice : Mare este crisa prin care tre­cem#, mari suntă pedecile ce ni se pună aci în calea cultivării şi a emancipărei nóastre politice­ na­­ţionale. Dér deca contrarii noş­tri sunt afii mai tari ca odinioră, şi noi suntemă mai tari şi vomă redica şi da într’o parte toate pe­decile, fiă ori câtă de mari, numai să fimă tari în credinţa nostră, tari în caragială nostru şi stator­nici în legăturile de frăţie din­tre noi! Reducţiunea si Administraţiunea: BRASOVU, piaţa mare ’ Nr. 22. „Gazeta“ iese in fiecare di. Pe anu anu 12 fior­, pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România si străinătate: pe anui 40 fr., pe sese luni 20hr­., pe trei luni 10 fr.A1TULTI LI.­NI I. DUMINECĂ,3 Ianuarie. 1888. Se prenumeră: la poşte, la librării şi pe la­­ld. corespondenţi Anunciurile: O seria garmond 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare. Scrisori nefrancate nu se primesc­. Manuscripte nu se retră­it^ Mileniu de 50 de ani alț „GAZETEI TRANSILVANIEI“. Joi în 31 Decemvre 1887 și » Vineri în 1 Ianuarie 1888 s’a ser­bată a cinci-fiecea aniversare a „Gazetei Transilvaniei“, conformă programului publicată cu câteva fii­le mai ’nainte de comitetul#­in­­j.stiintă spre scopul­ acesta de Ro­­îgiamii braşoveni sub preşedinţa pă­rintelui Vasilie Voina, parochă la biserica cea mare a sf. Nicolae din Prundă, suburbială Scheiu ală Braşovului. Serbarea a reuşită splendidă în tóate privinţele. Amărunte vomă da în numărul­ viitor”. Sibiiu, 2 ianuarie 1888. „Gazeta Transilvaniei“, cea mai bogată în esperiinţe, fie pururea matură în judecăţile sale, juvenilă în aspiraţiunî, virilă în lupta pentru dreptate, pregătindu posterităţii ună altă jubileu mai veselă ca celă de astăzi. Metropolitul­ Miron Romanul. Bucurescî, 31 Decemvre 1887. Credem# în binele ce ai fă­­cută românismului, tu bătrână „Ga­zetă“ a fraţilor# noştri de dincolo. Te-am urmată cu doră în luptele tale şi te admirăm#, pe tine or­gan# care ai spusă Românilor, cu voce neobosită bucuriile şi mul­tele loră dureri, înainte pe calea dreptăţii po­­porelor­! In cincî-fieci de ani de frămân­tare n’ai slăbită ună minută, căci tocmai prin poporă şi din poporă ţî-ai suptă puterea. Cu poporul# în veci înainte! Redacţiunea „Românului.“ Abrudu, 31 Decemvre 1887. Salutăm# cu bucuriă aniver­sarea a cincî decea a întemeiărei bătrânei „Gazete“, care strecurân­­du-se prin atâtea fatigii şi vexa­ţiuni a ţinută totdeauna susă dra­pelul# naţională, luptând# adesea între împrejurări fatale cu o ad­mirabilă abnegaţiune contra asu­pritorilor# şi inimicilor# noştri se­culari. Fie ca acest# glorios# trecută de o jumătate seculă să serve de modelă întru continuarea apărării drepturilor­ noastre naţionale. Cea cerută, ca „Gazeta“, es­­presiunea Românilor­, în infinita ei esistenţă, pe care noi o dorimă, să fie pururea o­­etunată de ba­­saltă, în care să se răsfrângă toate uneltirile perfide pornite din ori­ce parte asupra patriei şi naţiunei noastre. Suntem­ de multă uniţi, când în acest# moment# solemnă ne împreunăm# vocea cu ceilalţi fraţi ai noştri şi implorăm# Prevedinţa să îndelungăscă viaţa demnului succesor# ală multă regretatului redactor# Iacobă, actualului redac­­toră-editoră Dr. Aurel Mureșianu, ca fiind# încă în vigoare să primeascâ în person# și felicitările pentru aniversarea seculară dela națiunea sa iubită. — Originalul# cu sub­scrierile urmeazâ. Buciumianu. Setea-mare, 28 Decemvre 1887. Cu ajutorulă Atot-putintelui Dumnezeu şi ală Iluştrilor# băr­baţi devotaţi scumpei noastre na­ţiuni, preţuitul­ nostru fiiară na­ţională „Gazeta Transilvaniei“ cu fiiua de 1 Ianuarie 1888 împli­nesce o jumătate de seculă de muncă grea, dar încoronată de succese şi merite, care suntă şi vară rămâne eternisate în inima fie­cărui Română. Eu ca m­ă fiu din poporă, pentru care „Gazeta“ a­­micită atâta timpă, îi ureză, ca Provedinţa divină şi pe viitor, să o doteze cu astfel­ de conducă­tori plini de iubire cătră scumpa nostră patriă şi naţiune, cari con­­soli­de sfânta loră chiămare să-i păstreze firmulă şi nobilul# ca­racteră naţională. Dumnezeu să-i ajute şi la îm­plinirea Centenari­ului. Nicolau Racoţă, medicii cercualți. Bucurescu, 30 Decemvre 1887. Direcţiunea şi Redacţiunea ve­chiului filară „Reforma“, cu oca­­siunea jubuleului de 50 de ani al­ bătrânei „Gazete de Transilvania“, mama filaristicei române, salută cu căldură frăţescă pe demnii suc­cesori şi colaboratori ai „Gazetei“ şi pe ilustra familie Mureşianu, focare ală patriotismului şi demo­craţiei române. * Directorele-proprietar ală z­ia­­rului „Reforma“, I. G. Valentineanu. Petre N. Moţoc (Făgărăşanu), Administratorii şi secretarii generali alu­­ziarului „Reforma,“ Preşedinte al­ societăţii „Eminescu.“ Lugoşu, 1 Ianuarie 1888. Serbări# cu Braşovul# şi cu toţi Românii meritul# semiseculară ală „Gazetei“ pentru progresul# literaturei, pentru deşteptarea po­porului şi pentru păstrarea carac­terului naţională. Românii din Lugoşîi. Bucurescî, 27 Decemvre 1887. Domnule Mureşiană! Felicitân­­du-vă cu ocazia serbărei naţionale", prin care se onorează celă mai vechi# fiiară românescă „ Gazeta Transilvaniei,“ vă alătură aceste rân­duri dictate de sudorile şi lacrimile luptei. Cu stimă şi frăţie. Gr. H. Grandea. Suceava, 1. Ianuarie 1888. Vechii cunoscuţi din Viena te feli­citează de jubileul­ de cinci- zeci de ani al­ „Gazetei“, în­

Next