Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)

1888-05-04 / nr. 98

An­eea. Au ininistrat mnsa îipe grafia: BRASOVII, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefrancîU'o nu s e pri­­mestiu, ManiistiaV e nu se re­­trimt îi! Birourile de micimi. Braşovii, piaţa mare Mr. 22. In s er at e m ai p rim e s cíi în V i e n a: Sudolf Mosse, Haasenstein & Vogler (Otto Maas), Heinrich Schale!;, Alois Hcrndl, M.Dukes, A.Oppelik, J. Dan­­neberg; în Budapesta: .4. V. Gold­berger, Anton Mezei, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G-.L. Daube; în Ham­burg : A. Steiner. Preţuiri inserţiunilor­: o seria garmonda pe o coloană 6 cr. şi SO cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă si invoiela. Reclame pe pagina III-a o se­ria 10 cf. v. a. sau 80 bani. AlTULIJ LI. ..Gazetau iese în fie­care di. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe unu­ anu 12 îl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 îl. Pentru România si străinătate: Pe unu anu 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se p­ren­um­eră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Braşov­: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 îl., pe şese luni 5 îl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu ciu sulă în casă. Pe unu anu 12 îl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 îl. Uni esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atfttu abonamentele câtu si insertiunile sunt a se plăti înainte. 98. Braşovtt, Merrarî, 4 (16) Maiu 1888. Braşovu, 3 Maiu st. v. 1888. Astăcji serbămă amintirea me­morabilei adunări naţionale dela 3 (15) Maiu 1848. Amu iţisă întotdeuna, că pu­­temu fi mândri de marea victoria morală, ce a dobândit’o atunci spiritulu nostru naţionalii. Acesta a fostă spiritulu tim­pului. Şi pentru ca se’lă scimă apre­­ţia în deplina sa valdre vomă re­capitula ceea ce amu scrisă înainte cu câţiva ani despre puternicul spi­­rită, care a mutată bifurca, cea­sornicului desvoltării noastre naţio­nale românesc­ cu­ o sută de ani înainte. Spiritula timpului a grăită în marea adunare naţională de pe Câmpul­ Libertăţii la 3 (15) Maiu 1948. Acesta spiritu a deşteptată cu puternica-i voce şi pe Română din somnulă celă de morte, elă a aprinsă făclia libertăţii şi a renas­­cerei naţionale în calea lui. Eroii libertăţii române au ţi­nută susit făclia, ce­a luminaţii în acea mare cji pentru poporală ro­mână, dar nu ei au aprins’o, ci acea mare putere despre care trice Kossuth, că este productulă nece­sităţil­oră şi ală fapteloră ce se grămădescă una peste alta în cur­sul­­ veacurilor­. Câte pecate, câte nedreptăţi, câte prigoniri, câte batjocuri şi umiliri, câtă urgiă nu s’au fostă grămădită la 1848! Şi totuşi ce măreţ­ă privelisce a oferită adunarea românésca dela 3 (15) Maiu. Ce însufleţire, curată, nobilă şi mărinimosă a domnită într’ensa! In locă de a se gândi la res­­bunare pentru impilările seculare poporală română adunată pe Câm­­pulă libertăţii a mtîmpinată pe asupritorii sei cu iertare şi le-a întinsă mâna spre împăcare, elă a declarată înaintea ţerii şi a În­moi, că, voiesce se trăiescă în pace şi în bună înţelegere cu popoarele conlocifitare, că recunosce şi că va respecta în veci drepturile lor şi ceea ce pretinde pentru sine, ur­­fcând­ă negrulă trecută, este se i se recunoscă şi se i se respecteze drepturile, ce i se cuvină, în ace­eaşi măsură ca şi celorlalţi. Intr’adeveră la 3 (15) Maiu­a grăită pe câmpulă Blaşului spiri­tu­lă timpului neturburată de pa­timă, acelă grandiosă spirită, care prepară cu magică putere înfră­ţirea poporelor, prin cultură şi libertate, spiritulă dreptăţii şi ală progresului omenirei. La 3 (15) Maiu 1848 Românii n’au reclamată libertatea numai pentru ei, ci au reclamat’o pentru ţară, pentru toate popoarele ei, au pretinsă pentru toţi dreptate şi numai dreptate, ţară de care nu poate fi progresă adevărată şi nu poate înflori nici o ţara din lume. Se fimă doar mândri de (ziua de 3 1151 Maiu, căci stegula ce s’a desfăşurată la 1848 pe Câmpulă Libertăţii e stegula progresului şi ală civi­lisaţi­unei, este drapelulă sfântă ală drepturiloră omenirei, ală aspiraţiuniloră ei măreţe spr’e cultură şi libertate, este flamura binecuvântată a iubirei şi a bunei înţelegeri între popore! Putem a se fimă mândri de a­­dunarea naţională dela 3 (15) Maiu 1848 în deosebi pentru spiritul­ de adevărată înfrăţire şi concordia, ce l’a propagată ca între fii na­­ţiunei române. Amă trebuită se facemă în c­i­­lele nóstre trista esperienţă, că mulţi dintre noi păcătuescă greu în contra acestui spirită de unire frăţescă, căruia avemă se-i dato­­rimă tóate succesele nóstre de pănă acuma pe terâmură progresului na­ţională şi fără de care amă fi o massă brută, bună numai de a servi ca materială pentru scopurile adversarilor­. Idea solidarităţii strînse dintre fii poporului nostru, este serele, la raclele căruia trebuie se se încăl­­eţască acţi inima fie­cărui Română. Nu certele, nu vrajba dintre fraţi ne vor­ duce vreodată la ţintă, ci numai legătura iubirei împrumu­tate dintre noi poate se aducă fruc­tele dorite. A combate pe cei ce prin purtarea şi faptele lor­ ne­românesc­ conturbă acesta sfântă armonie dintre fraţi, este o datoria naţională, a căuta însă certa cu luminarea şi a produce astfelă ne­înţelegere şi tulburare în sînuriî poporului, este ună pecată naţio­nală ce nu se pote ierta. Cu ocasiunea serbătorei de ac­î nu putem ă se dămă ună sfată mai bună fraţilor­ noştri, decâtă că orice pasă ar întreprinde ei se nu uite nici ună momentă ca prima şi cea mai principală con­­diţiune a progresului nostru pe ori­ce fărâmă, este păzirea cu sânte­­nia a drapelului solidarităţii noastre, este unirea şi buna înţelegere în­tre fraţi f­lorii austro-ungare pănă a plesni şi nu va concede, ca Austro-Ungaria să ab­sorbe pe rendu toate poporaţiunile Pe­ninsulei balcanice, ca apoi să moră de-o indigestiune. De altmintrelea atâtă Germanii aus­­triaci câtă şi Ungurii se voră ridica în două piciore, ca se-şi mântuiască indivi­dualităţile loră naţionale de naufragiu; celoră dintâiu tată le rămâne a se ală­tura la marea Germania. Ungurii rnse, ca heloţi etnografici, suntă în periculă d’a se îneca în valurile române ori slave. E de ajunsă, opinesă în fine „Nord“, ca se fiă adusă la lumină acestă bizară proiectă, pentru ca se fiă spulberată ca o beşică de săpună. Rusia şi România.­­ Organulă diplomaţiei rusesc! „Nord“ din Bruxela scrie în re­vista politică dela 12 Maiu, că o­­piniunea publică în Bucurescî e neliniştită prin sgomotură, că li­nele personalităţi ce se află la pu­tere ar fi aderenţi ai unei anexări a României la Austro-Ungaria, pentru ca astfelă să formeze cu fraţii loră de sânge din Bucovina şi din Ardeală ună întregit în monarchia habsburgică, cam ca Ungaria. „Nord“ e de părere, că, tocmai fi­indcă a cunoscuții realitatea acelui sgo­­motit, în numerul­ seu din urmă a ară­tată, cum că Rusia n’ar avea nici una interesă a sdruncina tronulu Regelui Carol I, deoarece acesta ar înlesni esecu­­tarea planului României. Foia oficială ruseasca recunoasce espresa, că nu e vorba de una completa ce se pregătesce d­i­n pe cale d’a se esecuta, ci de o doctrină şi de o tendinţă, care deocamdată apar­ţine numai tărâmului academică. Intregă concepţiunea e copilărescă şi naivă; dar decă ar fi să se esecute în contra ori­cărei probabilităţi, atunci ea ar avea în contra ei nu numai marea majoritate în România, ci şi pe mai multe mari pu­teri, în primul­ locu pe Rusia, care nu vrea se scie de o întindere a graniţe­ SOIRILE BILEI. Aflămă că lucrarea etnografică a d-lor­ Teofilă Frâncu şi George Can­­drea, „Moţii“, pe care am anunţat’o ce­­titorilor­ noştri, a fostă oprită a întră în Ardeală. Nu cumva fiindă că conţine ună tablou, care represintă pe Iancu călare înaintea oştiriloră sale. Căci astfel nu e o lucrare curată etnografică literară! A­­deverit a grăită ministrulă Trefort. Nu esistă libertate spirituală la noi, (adecă în Ungaria]. £ ÎÎC * E transferată la cererea propria sub­locotenentul­ Ilie Ciugudimă dela regi­­mentulu tiroleză de vânători la reg. 64 de inf. & •* * Pe teritoriulă comitatului Clusiu s’au începută deja înscrierile alegăorihru pentru viitorele alegeri de deputaţi dic­tați. In scopulă acesta s’a alesă pentru fiă­care cercă electorală câte-o comisi­­une constătătore din ună preşedinte şi doi membri, însărcinaţi fiindă cu înscri­erea alegătorilor­. Observămă, că în cele 9 comisiuni constătătore din 27 membri, abia se află 2 Români. Totodată comi­­tetul­ centrală a atrasă atenţiunea dife­­ritelor­ comisiuni asupra împrej­urărei, că după fumuri numai acela poate fi ales, care este şi alegătoru. Reamintim, ce­titorilor­­ noştri, că acestă comitată are 240.000 de locuitori dintre cari 9 părți, va se rjică vr’o 200,000, suntă Români, or restulă Maghiari, Evrei, Armeni etc. Alegători se află cu totulă numai vre-o 3652, dintre cari 1282 suntă nemeși, va să rjică Maghiari și Maghiaronî, 887 a­­ristocrațî, adecă erasi Maghiari, 326 a­­rendatori, va să d­ică Evrei și Armeni, cari ărăşi suntă „Maghiari“. Peste totă rămâne numerala de 183 alegători, cari suntă după censulă de pămentă şi casă şi între cari majoritatea este a Româ­­nilor­. Voră fi avendă adecă 200.000 de Români vre-o 200 de alegători, în timp ce pentru restulă locuitorilor­ neromâni, de vre-o 40,000, rămână cam peste 3000 de alegători. Straşnică constituţionalismă. * * * Cetimă în „Foia Diecesană“ din Caransebeşul In congregaţiunea Comi­tatului Timişă ţinută în 8 Mai căi. n. Ilustritatea Sa d-lă comite supremă Sig. Ormos a comunicată cu graiu viu mă­surile, ce le-a luată şi eventuală le va mai lua Consistoriul­ diecesei Caranse­beşului în calea religiosă şi morală pen­tru introducerea de stări normale în nefericita comună Coşteiulă de lângă Vârşeţti. Descoperirile Ilustrităţii Sale au fost­ întâmpinate cu vii aclamări din partea membrilor­ congregaţiunei. O floie germană din Timişora enumeră în­tre măsurile morale luânde spre linisci­­rea definitivă a comunei şi „afurisania“, interdicţiunea bisericescă. De o aseme­nea măsură medievală n’a fostă şi nu va fi nici când vorba la Consistoriul­ nostru.“ îiî Pentru înlesnirea procurărei de ma­şini pentru economia se împartă din par­tea comitatului Sibiiu subvenţiuni în sumă totală de 300 fi. v. a. tuturoră a­­sociaţiuniloră şi reuniuniloră economice de pe teritoriulă acelui comitată. Su­plicile, în cari are a se indica feliulă de maşină seu maşini, pentru cari reuniu­­unea cere ajutoră, suma ajutorului, nu­merul­ membrilor­ reuniunii, averea în bani, precum şi scopurile şi întreprinde­rile în parte ajunse seu ce le are în ve­dere reuniunea, şi ordinaţiunea ministe­rială, prin care s’au aprobată statutele reuniunii să se adreseze comisiunei eco­nomice a acelui comitată pănă la 20 Iuliu n. 1888. Reuniunile agricole, cari ceru ajutoră, au a aclude şi statutele lor în ună esemplară. In adunarea comitetului administra­tivă a comitatului Mureşii- Turda, ţinută la 8 Maiu n. c., s’a respinsă recursulă de nulitate ală locuitorilor­ din comuna Să­­badulă de Câmpiă contra alegerei de primară a evreului Izsák Samuel. Ca motivă ală cererei de nulitate se dice că s’a adusă împrejurarea, că fiindă co­muna Săbadă curată românescă, nu pote suferi ca primarulă ei se fiă ună Evreu. Se putea altfelă în acestă timpă de constituţionalismă jidano-ungurescă ? :jî „Pester Lloyd“ scrie: „Multora din­tre Ceangăii repatriaţi nu le place Cana­­anulu ungurescă. Ei emigrézâ în cete din ţera făgăduinţei, în care i-au adusă, erăşi îndărătă la olele de carne — nu, la masa de poştă a Bucovinei, căci ei îşi închi­­puescă celă puţină, că acolo li-a mersă mai bine. Aşa­­a fostă vădută în Seahe­­dină o astfelă de grupă de Ceangăi, cari reemigréza. Ună bărbaţi! înaltă şi voi­nică, anume Neculae Czorbană, conducea pe bieţii omeni, cari cerşiau pe unde a­­j­ungeau. Conducătorulă lori­ istorisea fie­căruia, că colonia loră de pănă acum Szekelykeve, a fostă distrasă de potopi­ şi acum suntă nevoiţi să se’ntorcă în patria loră de mai nainte.“ Deea sărmanii Ceangăi preferă „masa de poştă“ a Bucovinei, în loculă­­„Cana­­anului ungurescă“ , cum elice foia jido­­v îşi pote nebipm omuiu ce mise­­riă au adusă aceşti nenorociţi în Ungaria. * Unu réspunsu diarului „Kolozsvár“. De pe mal­ulu Visel, 12 Maiu 1888. Cei, cari şi acii simtă fericirea şi mângâierea loră sufietéscu în a’şi căuta hrană pentru inimă şi sufletă în legile „compilata“ şi ap­­rob atac despre car­­elice Românulă, „compilata a spendu­­rată pe tata“, nu vor­ scrie nici­odată despre preoţii români, despre derula ro­mână, despre biserica română şi institu­­ţiunile ei altfel­ ca „Kolozsvár“. Celă ce a avută pacientă dintre preoţii ro­mâni a parcurge articulii din „Kolozsvár“, referitori la preoţii români, ori câtă de puţină ar cunosce trecutură tristă ală legilor­ verboeziane, acela îndată a

Next