Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)
1888-05-04 / nr. 98
Aneea. Au ininistrat mnsa îipe grafia: BRASOVII, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefrancîU'o nu s e primestiu, ManiistiaV e nu se retrimt îi! Birourile de micimi. Braşovii, piaţa mare Mr. 22. In s er at e m ai p rim e s cíi în V i e n a: Sudolf Mosse, Haasenstein & Vogler (Otto Maas), Heinrich Schale!;, Alois Hcrndl, M.Dukes, A.Oppelik, J. Danneberg; în Budapesta: .4. V. Goldberger, Anton Mezei, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G-.L. Daube; în Hamburg : A. Steiner. Preţuiri inserţiunilor: o seria garmonda pe o coloană 6 cr. şi SO cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă si invoiela. Reclame pe pagina III-a o seria 10 cf. v. a. sau 80 bani. AlTULIJ LI. ..Gazetau iese în fiecare di. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe unu anu 12 îl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 îl. Pentru România si străinătate: Pe unu anu 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşov: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 îl., pe şese luni 5 îl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu ciu sulă în casă. Pe unu anu 12 îl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 îl. Uni esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atfttu abonamentele câtu si insertiunile sunt a se plăti înainte. 98. Braşovtt, Merrarî, 4 (16) Maiu 1888. Braşovu, 3 Maiu st. v. 1888. Astăcji serbămă amintirea memorabilei adunări naţionale dela 3 (15) Maiu 1848. Amu iţisă întotdeuna, că putemu fi mândri de marea victoria morală, ce a dobândit’o atunci spiritulu nostru naţionalii. Acesta a fostă spiritulu timpului. Şi pentru ca se’lă scimă apreţia în deplina sa valdre vomă recapitula ceea ce amu scrisă înainte cu câţiva ani despre puternicul spirită, care a mutată bifurca, ceasornicului desvoltării noastre naţionale românesc cu o sută de ani înainte. Spiritula timpului a grăită în marea adunare naţională de pe Câmpul Libertăţii la 3 (15) Maiu 1948. Acesta spiritu a deşteptată cu puternica-i voce şi pe Română din somnulă celă de morte, elă a aprinsă făclia libertăţii şi a renascerei naţionale în calea lui. Eroii libertăţii române au ţinută susit făclia, cea luminaţii în acea mare cji pentru poporală română, dar nu ei au aprins’o, ci acea mare putere despre care trice Kossuth, că este productulă necesităţiloră şi ală fapteloră ce se grămădescă una peste alta în cursul veacurilor. Câte pecate, câte nedreptăţi, câte prigoniri, câte batjocuri şi umiliri, câtă urgiă nu s’au fostă grămădită la 1848! Şi totuşi ce măreţă privelisce a oferită adunarea românésca dela 3 (15) Maiu. Ce însufleţire, curată, nobilă şi mărinimosă a domnită într’ensa! In locă de a se gândi la resbunare pentru impilările seculare poporală română adunată pe Câmpulă libertăţii a mtîmpinată pe asupritorii sei cu iertare şi le-a întinsă mâna spre împăcare, elă a declarată înaintea ţerii şi a Înmoi, că, voiesce se trăiescă în pace şi în bună înţelegere cu popoarele conlocifitare, că recunosce şi că va respecta în veci drepturile lor şi ceea ce pretinde pentru sine, urfcândă negrulă trecută, este se i se recunoscă şi se i se respecteze drepturile, ce i se cuvină, în aceeaşi măsură ca şi celorlalţi. Intr’adeveră la 3 (15) Maiua grăită pe câmpulă Blaşului spiritulă timpului neturburată de patimă, acelă grandiosă spirită, care prepară cu magică putere înfrăţirea poporelor, prin cultură şi libertate, spiritulă dreptăţii şi ală progresului omenirei. La 3 (15) Maiu 1848 Românii n’au reclamată libertatea numai pentru ei, ci au reclamat’o pentru ţară, pentru toate popoarele ei, au pretinsă pentru toţi dreptate şi numai dreptate, ţară de care nu poate fi progresă adevărată şi nu poate înflori nici o ţara din lume. Se fimă doar mândri de (ziua de 3 1151 Maiu, căci stegula ce s’a desfăşurată la 1848 pe Câmpulă Libertăţii e stegula progresului şi ală civilisaţiunei, este drapelulă sfântă ală drepturiloră omenirei, ală aspiraţiuniloră ei măreţe spr’e cultură şi libertate, este flamura binecuvântată a iubirei şi a bunei înţelegeri între popore! Putem a se fimă mândri de adunarea naţională dela 3 (15) Maiu 1848 în deosebi pentru spiritul de adevărată înfrăţire şi concordia, ce l’a propagată ca între fii naţiunei române. Amă trebuită se facemă în cilele nóstre trista esperienţă, că mulţi dintre noi păcătuescă greu în contra acestui spirită de unire frăţescă, căruia avemă se-i datorimă tóate succesele nóstre de pănă acuma pe terâmură progresului naţională şi fără de care amă fi o massă brută, bună numai de a servi ca materială pentru scopurile adversarilor. Idea solidarităţii strînse dintre fii poporului nostru, este serele, la raclele căruia trebuie se se încăleţască acţi inima fiecărui Română. Nu certele, nu vrajba dintre fraţi ne vor duce vreodată la ţintă, ci numai legătura iubirei împrumutate dintre noi poate se aducă fructele dorite. A combate pe cei ce prin purtarea şi faptele lor neromânesc conturbă acesta sfântă armonie dintre fraţi, este o datoria naţională, a căuta însă certa cu luminarea şi a produce astfelă neînţelegere şi tulburare în sînuriî poporului, este ună pecată naţională ce nu se pote ierta. Cu ocasiunea serbătorei de acî nu putem ă se dămă ună sfată mai bună fraţilor noştri, decâtă că orice pasă ar întreprinde ei se nu uite nici ună momentă ca prima şi cea mai principală condiţiune a progresului nostru pe orice fărâmă, este păzirea cu sântenia a drapelului solidarităţii noastre, este unirea şi buna înţelegere între fraţi florii austro-ungare pănă a plesni şi nu va concede, ca Austro-Ungaria să absorbe pe rendu toate poporaţiunile Peninsulei balcanice, ca apoi să moră de-o indigestiune. De altmintrelea atâtă Germanii austriaci câtă şi Ungurii se voră ridica în două piciore, ca se-şi mântuiască individualităţile loră naţionale de naufragiu; celoră dintâiu tată le rămâne a se alătura la marea Germania. Ungurii rnse, ca heloţi etnografici, suntă în periculă d’a se îneca în valurile române ori slave. E de ajunsă, opinesă în fine „Nord“, ca se fiă adusă la lumină acestă bizară proiectă, pentru ca se fiă spulberată ca o beşică de săpună. Rusia şi România. Organulă diplomaţiei rusesc! „Nord“ din Bruxela scrie în revista politică dela 12 Maiu, că opiniunea publică în Bucurescî e neliniştită prin sgomotură, că linele personalităţi ce se află la putere ar fi aderenţi ai unei anexări a României la Austro-Ungaria, pentru ca astfelă să formeze cu fraţii loră de sânge din Bucovina şi din Ardeală ună întregit în monarchia habsburgică, cam ca Ungaria. „Nord“ e de părere, că, tocmai fiindcă a cunoscuții realitatea acelui sgomotit, în numerul seu din urmă a arătată, cum că Rusia n’ar avea nici una interesă a sdruncina tronulu Regelui Carol I, deoarece acesta ar înlesni esecutarea planului României. Foia oficială ruseasca recunoasce espresa, că nu e vorba de una completa ce se pregătesce din pe cale d’a se esecuta, ci de o doctrină şi de o tendinţă, care deocamdată aparţine numai tărâmului academică. Intregă concepţiunea e copilărescă şi naivă; dar decă ar fi să se esecute în contra oricărei probabilităţi, atunci ea ar avea în contra ei nu numai marea majoritate în România, ci şi pe mai multe mari puteri, în primul locu pe Rusia, care nu vrea se scie de o întindere a graniţe SOIRILE BILEI. Aflămă că lucrarea etnografică a d-lor Teofilă Frâncu şi George Candrea, „Moţii“, pe care am anunţat’o cetitorilor noştri, a fostă oprită a întră în Ardeală. Nu cumva fiindă că conţine ună tablou, care represintă pe Iancu călare înaintea oştiriloră sale. Căci astfel nu e o lucrare curată etnografică literară! Adeverit a grăită ministrulă Trefort. Nu esistă libertate spirituală la noi, (adecă în Ungaria]. £ ÎÎC * E transferată la cererea propria sublocotenentul Ilie Ciugudimă dela regimentulu tiroleză de vânători la reg. 64 de inf. & •* * Pe teritoriulă comitatului Clusiu s’au începută deja înscrierile alegăorihru pentru viitorele alegeri de deputaţi dictați. In scopulă acesta s’a alesă pentru fiăcare cercă electorală câte-o comisiune constătătore din ună preşedinte şi doi membri, însărcinaţi fiindă cu înscrierea alegătorilor. Observămă, că în cele 9 comisiuni constătătore din 27 membri, abia se află 2 Români. Totodată comitetul centrală a atrasă atenţiunea diferitelor comisiuni asupra împrejurărei, că după fumuri numai acela poate fi ales, care este şi alegătoru. Reamintim, cetitorilor noştri, că acestă comitată are 240.000 de locuitori dintre cari 9 părți, va se rjică vr’o 200,000, suntă Români, or restulă Maghiari, Evrei, Armeni etc. Alegători se află cu totulă numai vre-o 3652, dintre cari 1282 suntă nemeși, va să rjică Maghiari și Maghiaronî, 887 aristocrațî, adecă erasi Maghiari, 326 arendatori, va să dică Evrei și Armeni, cari ărăşi suntă „Maghiari“. Peste totă rămâne numerala de 183 alegători, cari suntă după censulă de pămentă şi casă şi între cari majoritatea este a Românilor. Voră fi avendă adecă 200.000 de Români vre-o 200 de alegători, în timp ce pentru restulă locuitorilor neromâni, de vre-o 40,000, rămână cam peste 3000 de alegători. Straşnică constituţionalismă. * * * Cetimă în „Foia Diecesană“ din Caransebeşul In congregaţiunea Comitatului Timişă ţinută în 8 Mai căi. n. Ilustritatea Sa d-lă comite supremă Sig. Ormos a comunicată cu graiu viu măsurile, ce le-a luată şi eventuală le va mai lua Consistoriul diecesei Caransebeşului în calea religiosă şi morală pentru introducerea de stări normale în nefericita comună Coşteiulă de lângă Vârşeţti. Descoperirile Ilustrităţii Sale au fost întâmpinate cu vii aclamări din partea membrilor congregaţiunei. O floie germană din Timişora enumeră între măsurile morale luânde spre liniscirea definitivă a comunei şi „afurisania“, interdicţiunea bisericescă. De o asemenea măsură medievală n’a fostă şi nu va fi nici când vorba la Consistoriul nostru.“ îiî Pentru înlesnirea procurărei de maşini pentru economia se împartă din partea comitatului Sibiiu subvenţiuni în sumă totală de 300 fi. v. a. tuturoră asociaţiuniloră şi reuniuniloră economice de pe teritoriulă acelui comitată. Suplicile, în cari are a se indica feliulă de maşină seu maşini, pentru cari reuniuunea cere ajutoră, suma ajutorului, numerul membrilor reuniunii, averea în bani, precum şi scopurile şi întreprinderile în parte ajunse seu ce le are în vedere reuniunea, şi ordinaţiunea ministerială, prin care s’au aprobată statutele reuniunii să se adreseze comisiunei economice a acelui comitată pănă la 20 Iuliu n. 1888. Reuniunile agricole, cari ceru ajutoră, au a aclude şi statutele lor în ună esemplară. In adunarea comitetului administrativă a comitatului Mureşii- Turda, ţinută la 8 Maiu n. c., s’a respinsă recursulă de nulitate ală locuitorilor din comuna Săbadulă de Câmpiă contra alegerei de primară a evreului Izsák Samuel. Ca motivă ală cererei de nulitate se dice că s’a adusă împrejurarea, că fiindă comuna Săbadă curată românescă, nu pote suferi ca primarulă ei se fiă ună Evreu. Se putea altfelă în acestă timpă de constituţionalismă jidano-ungurescă ? :jî „Pester Lloyd“ scrie: „Multora dintre Ceangăii repatriaţi nu le place Canaanulu ungurescă. Ei emigrézâ în cete din ţera făgăduinţei, în care i-au adusă, erăşi îndărătă la olele de carne — nu, la masa de poştă a Bucovinei, căci ei îşi închipuescă celă puţină, că acolo li-a mersă mai bine. Aşaa fostă vădută în Seahedină o astfelă de grupă de Ceangăi, cari reemigréza. Ună bărbaţi! înaltă şi voinică, anume Neculae Czorbană, conducea pe bieţii omeni, cari cerşiau pe unde ajungeau. Conducătorulă lori istorisea fiecăruia, că colonia loră de pănă acum Szekelykeve, a fostă distrasă de potopi şi acum suntă nevoiţi să se’ntorcă în patria loră de mai nainte.“ Deea sărmanii Ceangăi preferă „masa de poştă“ a Bucovinei, în loculă„Canaanului ungurescă“ , cum elice foia jidov îşi pote nebipm omuiu ce miseriă au adusă aceşti nenorociţi în Ungaria. * Unu réspunsu diarului „Kolozsvár“. De pe malulu Visel, 12 Maiu 1888. Cei, cari şi acii simtă fericirea şi mângâierea loră sufietéscu în a’şi căuta hrană pentru inimă şi sufletă în legile „compilata“ şi aprob atac despre carelice Românulă, „compilata a spendurată pe tata“, nu vor scrie niciodată despre preoţii români, despre derula română, despre biserica română şi instituţiunile ei altfel ca „Kolozsvár“. Celă ce a avută pacientă dintre preoţii români a parcurge articulii din „Kolozsvár“, referitori la preoţii români, ori câtă de puţină ar cunosce trecutură tristă ală legilor verboeziane, acela îndată a