Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)
1888-01-24 / nr. 17
Redactiunea, Administrativinea si . Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scrisori nefrancate nu se primesca, Manuscripte nu se retrimite! Birourile de anunciuri: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü în Viena: Rudolf Mosse, Haasenstein & Vogler (Otto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M.Dukes, A. Oppelik, J. Danneberg; în Budapesta : A. V. Goldberger, Anton Mezei, Eckstein Bernat; Sn Frankfurt: G.L. Daube; ín Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă si invoiela. Reclame pe pagina IlI-a o seria 10 cf. v. a. sau 80 bani. AIJULIJ LI. „Gazeta“ iese în fiecare cui-ADonamente pentru Austro-Ungaria Pe unii anui 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România și străinătate: Pe unii anti 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Avonamentula pentru Brașovl: la administrațiune, piața mare Nr. 22, etagium I. pe unii ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu du sulă în casă. Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atata abonamentele cât şi inserțiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 17. Braşovu, Duminecă, 24 Ianuarie (5 Februarie) 1888. alai „GAZETEI TRANSILVANIEI“. Uifalău, 20 Ianuariu 1888. Ca Românii adevărată, vina a’mî exprima şi eu barem! în scris, deca personală nu potă, bucuria ce o am din incidentul serbării jubileului de 50 de an! a mamei nostre „Gazeta Transilvaniei“, şi ca la multi, ce sunteţi asemenea unui luceaferu pentru Romani, Ve urezu se trăiţi mulţi ani în perfectă îndestulire, ca se vedeţi împreună cu noi dorula Românilor, împlinită. loana Moldovanu, parochu gr. cat. în Uifalăulă de lângă Teaca. Braşovă, 23 Ianuarie 1888. O scrie foarte gravă ne sosesce astăzi. Principele Bismark n’a ţinută marele discursă politică, ce se aştepta cu atâta nerăbdare, dar a surprinsă lumea făcândă se se publice deodată în foile oficiale din Berlină, Viena şi Pesta tractatură de alianţă încheiată între Germania şi Austro-Ungaria la 7 Octomvre 1879. Articulură 3 ală acestui instrumentă prescrie, ca tractatură se fiă ţinută secretă, cu scopă de a se evita orîce rea tălmăcire a lui, avendă ună caracteră pacînică. Unei a treia puteri se i se comunice tractatură numai în puterea şi conformă înţelegerii dintre ambele părţi contractate. Se nasce întrebarea, că de ce se publică tocmai acum întregă tractatură de alianţă cu totă disposiţiunea cuprinsă în art. 3 de a’lă ţină secretă? Deca cei din Berlină şi Viena au avută de scopă a preveni pe Rusia, atunci de ce nu i-au comunicată tractatură pe cale diplomatică şi de ce îlu publică acum în foile loră oficiale ? Nu le mai pasă aciî cancelarului germană şi contelui Kalnoky, deca s’ar tălmăci reu acestă tractată din partea Rusiei seu a altoră puteri? Or! dâră tractatulă şi-a perdută caracterulă seu pacînică în împrejurările de faţă? In tractatură de alianţă, care obligă pe Germania şi pe Austro- Ungaria deopotrivă de a-şî pune la disposiţiune una alteia întrega putere armată, decâ vr’una din ele ar fi atacată de cătră Rusia, s’a mai prevecută la încheiarea alianţei şi casulă, când înarmările Rusiei ar deveni în adeveră ameninţătore, şi s’a stabilită ca o datoriă de lealitate de a face cunoscută celă puţină confidenţială Ţarului Alexandru, că orîce atacă îndreptată contra uneia din cele două puteri contractante va fi considerată ca îndreptată contra amendurora. Nu putemă sei decâ i s’au făcută sau nu mai înainte Ţarului împărtăşiri confidenţiale despre stipulaţiunile alianţei germano-austriace, dar atâtă putemă constata că casulă ameninţătoră ală înarmării or a Rusiei s’a ivită în aşa măsură, încâtă puterile contractante au găsită cu cale se publice chiar în foile oficiale ale ambelor imperii întregă tractatură de alianţă. Acesta nu însemneaza nici mai multă nicî mai puțină decâtă o somațiune indirectă la adresa Rusiei că, deci nu va înceta cu înarmările, puterile aliate se vor vedea nevoite a lua poate chiar ofensiva, spre a preveni ună eventuală atacă din partea Rusiei în contra uneia din ele. Situațiunea este acum, după publicarea tractului din vorbă, multă mai posomorită. Afară de aceea — ca se vorbim cu „Times“ din Londra—noua lege militară germană şi sumele votate pentru ea, probabilitatea că se vor continua şi mai departe mişcările trupelor rusescî, convorbirile ministrului română Sturza cu prințul Bismarck și cu contele Kalnoky, apropiata călătoriă a principelui Nelidov la Atena spre a îndemna pe Grecia la o cooperare activă cu Rusia, toate aceste nu suntă frumoase prospecte pentr’ună ană de pace. Dintre toate faptele memorate, pe noi trebue se ne intereseze mai multă atitudinea ce-o va lua România faţă cu viitoarele evenimente. S’au scrisă multe despre scopul călătoriei ministrului Sturza la Friedrichsruhe. Cum că acesta visită stă în legătură cu situațiunea încordată de astăzi, nu mai încape îndoială, dar ce anume a voită se dobândéscu dela puterile aliate însărcinatulă guvernului română, încă nu se scie. Unii pretindă, că guvernulă română doresce ca România se fiă admisă în tripla alianță, garantându-i-se neutralitatea din partea puterilor aliate în schimbulă concursului ce li l’ar da acoperindă flanculă Austro-Ungariei. Alţii eră şî etică, că i s’au oferită României de a fi primită în alianţă, ca Italia, deca va face anumite concesiuni în privinţa convenţiunei consulare cu Germania şi a tractatului comercială cu Austro-Ungaria. Este greu a da creştementă acestoră versiuni. Mai aproape de adeveră ni se pare acea afirmare, că d-lă Sturza a întreprinsă călătoria sa diplomatică cu scopă de a se orienta şi de a afla ce gândă au puterile aliate faţă cu neutralitatea României în casul unui resboiu. „Corespondance de Viene“ etice, că d-lă Sturza s’a dusă la Berlină în scapă de a conferi cu Bismark spre a pune basele unei înţelegeri, în puterea căreia România în casă de conflagraţiune se nu fiă expusă neajunsurilor, ce le-a suferită în 1876, când, părăsită de tote puterile, a trebuită se încheie cu Rusia o convenţiune, care a deschisă trupelor, rusesc drumulă prin România. Guvernulă română nu mai voiesce se se repeteze acesta. Faia memorată crede, că resultatulă conferinţei d-lui Sturza cu Bismark este, că România va fi pusă la adăpostură oricărei încercări de a i se viola neutralitatea. Unii mai susţină, că d-lă Sturza s’ar fi dusă la Friedrichsrue în urma dorinţii anume esprimate a cancelarului germană, care caută se-şî asigure, pentru casulă de resboiu, sprijinulă României şi pe lângă ală acesteia şi ală Scandinaviei. Alţii erăşî adaugă, că zadarnice au fostă toate încercările d-lui Sturza de a dobândi garantarea neutralităţii României. Casulă din urmă fuindă celă mai probabilă, dorimă ca provedinţa divină se proteja paşii ce-i vor întreprinde bărbaţii de statu ai României pentru binele şi paza ţării. Braşovu, 23 Ianuarie (4 Febr. 1888. La finea anului trecută am invitată prin „Gazeta Transilvaniei“ pe toţi domnii cari au contribuiţii la subsidiile pentru „Gazetă“ în anii 1860—1863 la o întrunire în Alba-Iulia pe chira de 30 Ianuarie (11 Februarie) 1888. Esprimându-se însă înfilele aceste mai mulţi domni contribuenţi dorinţa de a se amâna întrunirea pe ună timpă mai favorabilă pentru călătorie, mă grăbescă a satisface acestei dorinţe in speranţă, că prin acesta se va da posibilitatea să ia parte câtă mai mulţi la întrunire. Astfel, îmi iau voie a firsa cţiva întrunirei pentru darea de semă în afacerea subsidiilor „Gazetei“, pe 26 Martie (7 Aprilie) 1888. Loculă de întrunire rămâne Alba-Iulia. Localulă şi ora întrunirei le voiu face cunoscute cu 14 file înainte. Dr. Aurel Mureşianu Editorii şi Redactorii. Cogălniceanu şi Românii ardeleni. Sub acestă titlu cetimă în chtatură vieneză „Die Presse“ de la 31 Ianuarie 1888. Cu ocasiunea jubileului de 50 de ani al „Gazetei Transilvaniei“ , mai multe notabilităţi distinse literare şi politice ale României au trimisă foie jubilare şi editorului ei scrieri în care — oricâtă de diferite suntă în formă şi în cuprinsă— se dă espresiune simpatielor pentru inştiinţele culturale ale Românilor, ardeleni representate prin numita fotă. O manifestaţiune de felulă acesta, în totă casulă vrednică de atenţiune, e eşită din pena lui M. Cogălniceanu şi e adrestă editorului „Gazetei Transilvaniei“ Dr. Aurelă Mureşianu. Incepend, cu arătarea simpatiilor, ce-lă legă pe Cogălniceanu cu foia jubilară, bărbatulă de stată română acentueză, că aceste simpatii îşi află esplicarea loră naturală în uniformitatea ţelurilor insuite „ridicarea şi întărirea naţiunei române“. Silinţele în acestă privinţă ale Româniloră din regată au fostă, negreşitii, însoţite de ună succesă mai mare, decâtă ale fraţiloră loră de dincóce de Alpi. Dér décâ România în cursulă deceniului din urmă s’a aventată la importanţa unui stat, stimată şi independentă, totuşi şi naţiunea română a Ardealului a făcută mari progrese, pe care Românii din sudul Alpilor transilvaniei ară trebui se le întâmpine cu atâtă mai intimă participare, cu câtă nu se potă sustrage convingerei, că stingerea, negreşită imposibilă, a poporului română în Ardeal, poate fi periculosă şi fiinţei naţionale a Regatului României. Făcendă alusiune la ideile Românilor ardeleni cu privire la idea de stată maghiară, Cogălniceanu declară, că dânsula a simpatisată cu poporală ungurescu, că aceste simpatii le-a dovedită şi prin faptă luândă partea patrioţilor maghiari fugiţi după anulă 1849, şi că elă, cu ocasiunea unei visite ce a făcut’o în anulă 1868 capitalei ungare, a recunoscută în parlamentulă din Budapesta mulţi bărbaţi, cari găsiseră atunci ca fugari asilă în România. Elă însuşi a considerată ca o datoriă a da ospitalitate Maghiarilor, fugari şi speră şi acum firmă, că în Ungaria va veni timpulă, în care se vor convinge oameniii, că o cruţare a pretenţiunilor naţionale îndreptăţite ale cetăţeniloru ungari nemaghiari ai coronei Ungariei va fi în avantagiulă Ungurilor. In fine Cogălniceanu îşi esprimă dorinţa, că energiei Românilor, Ungariei îi va succede să ajungă în deplina posesiune a drepturilor f lor naţionale şi că atunci, când pactura dintre ei şi Unguri se va face, va fi sosită şi timpulă pentru o alianţă naturală a României cu Ungaria. SOIRILE BILEI. Pentru cerculă de asentare ală Braşovului va fi tragerea la sorţi Marţi în 7 Februarie. înainte de amiad la 9 ore în sala de şedinţe a sfatului. Pentru cei obligaţi la serviciulă militară, cari nu vor fi de faţă, poate trage sorți tatălă seu vre-o altă rudă. * * * Pentru conferirea unui stipendiu anualu de 500 fl. din ajutorulu de statu alu archidiecesei gr. cat. transilvane, destinată pentru caulificațiunea mai înaltă a unui clerică din aceasta archidiecesă la vre-o universitate, s’a publicată concursă cu termină de 30 de cike de la prima lui publicare (16 (28) Ianuarie) în „Telegrafulă Română“. La acestă stipendiu potă concurge numai clerici absoluţi din archidiecesă, cari simtă totdeodată absoluţi de gimnasiu cu esamină de maturitate, şi voiescă a-şi completa studiile la vre-o facultate teologică sau filosofică. Concurenţii au o substemne la consistorială archidiecesană pănă la terminală arătată suplicele lor instruite cu documentele necesare, adecăi: cu testimoniu de maturitate şi cu absolutoriu clericală dela institutulă seminarială archidiecesană din Sibiiu, apoi cu atestată medicală, că sunt deplină sănătoşi şi cu o declaraţiune separată, că după absolvire voră întră în serviciulă bisericescă, ce li se va conferi ; în fine au să anumescă în suplică universitatea şi facultatea, la care voiesc a’şi face studiile, indicândă pentru facultatea filosofică şi specialitatea studiilor principale, ce şi-au alesă, d. e. pedagogia, istoria, filologia ş. a. *❖ ❖ Suntă numiţi capelani militari cl. II. în reservă Ilie Inga şi Alecsandru Popă preoţi ai diecesei gr. cat. a Gherlei; Grigorie Ladoră, preotă ală archidiecesei gr. or. a Transilvaniei; Aurelă Popă, preotă ală archidiecesei gr. catolice a Albei- Iulia şi Făgăraşă.