Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1888 (Anul 51, nr. 1-142)

1888-01-14 / nr. 8

Redacţiunea si Atministraţinaea: BRASOVU, piaţa mare ’ n­r. 22. „Gazeta“ iese in fiecare di. Pe una ană 12 fior­, pe şese luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România si străinătate: se ană 40 fr., pe şese uni 20 fr., pe trei luni 10 fr. AVULU LI. N?- 8. JOI, 14 (26) Ianuarie. 1888. Se prenumeră: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. Anunciurile: O seriă garmond­ă cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare. Scrisori nefrancate nu se primesc­. Manuscripte nu se retrimită. JdUH k 50 k am ala „GAZETEI TRANSILVANIEI“. A­radu, 1 Ianuarie 1888. Dumneczeu ve­d­e puteri pen­tru continuarea luptei demniloru antecesori. Sub stindardul D-vóstre cu insemnulu: demnitate naţională, suntă angajată totdeauna. Regretă că nu potă fi între D-vóstre. Petru Truţa. Hlasiu, 1 Ianuarie 1888. Victoria! Triumfă! Baia-mare, 1 Ianuarie 1888. Se fii binecuvântată, aprigă luptătore, ce o jum­­etate de seculă cu gloriă ai purtată stindardulă, luptând pentru înfrăţire şi scumpa libertate, pentru lumină şi cultură cu zelă neîncetată. Şi celă ce mai ânteiu l’a ţinută, ostaşulfi vete­rană, de noi stimată, la mulţi anî se traiescu !*) Românii Băimăreni. Blasiu, 1 Ianuarie 1888. Regretămă, ca nu putemă par­ticipa decâtă numai cu spiritulă la marea serbătore naţională. Dee ceriulă ca scopulă urmă­rită de „Gazeta Transilvaniei,“ care este ală tuturoră Româniloră, se se realiseze câtă mai curendă. Teologii din Blaşiu. C Chişineu, Ungaria, 1 Ianuarie 1888. Cu ocasiunea serbărei jubileu­lui de 50 de anî ală „Gazetei Transilvaniei“, ve rogă se primiţi gratulaţiunea şi felicitările mele sincere. Mihaiu Veliciu. Cialaţî, România, 1 Ianuarie 1888. Cincîcieci de anî de luptă se ve întărască a purta pe viitor, cu aceeaşi energiă stindardulă a­­devăratei politici românesc­­ce re­­presentaţi. Cetăţeanu, Barbescu, Haliţa, Dobreanu, Munteanu, Radu, Constantinii, Popa, Cer­chezii, Coltofeanu, Crăiniceană, Frigă­­tord, Chiriacu, Marinescu, Paulă, Cons­­tantinescu, Pitişi, Mizilii, 1 Ianuarie 1888. Anî mulţi „Gazetei Transil­vaniei“ ! Traiescu luptătorii! Maria Mureşianu, Bârlada, 1 Ianuarie 1888. Şcola politică propagată de „Gazeta Transilvaniei“ în decur­­sul a celor­ 50 de anî se fiă de bună auguiră şi în viitoră naţiu­­nei române. Recunoscinţă fondatorilor, suc­­cesă gloriosă succesoriloră! Profesorii: Iond Popescu, Beloescu, Ghimbăşanu, Neagoe, Onişord, Paliţa, Catulu, Pană, Bistriţianu farmacistă, Pamfilie architectă. Fiume, 1 Ianuarie 1888. Jubileulă de astăzi este o victoria literară pentru scriitorii şi cetitorii „Gazetei“ deopotrivă. In semnă de bucuriă ve urămă vieţă îndelungată. Mănescu, Cisar, Boilescu, Vincenţiu Nicoră, devenită în adeveratulă sensă ală cuvântului o muncă de Sisyphă. Mai întâiu şî-a încercată noro­­culă guvernulă, asigurândă şi lim­­bei celtice ună terâmă mai largă de desvoltare prin cunoscuta or­donanţă a ministrului de justiţiă în privinţa folosirei limbilor­ ţe­­rii, ceh­ă şi germană, în oficii. Der n’a dobândită prin acesta decâtă puţină recunoscinţă din partea Ce­­hiloră şi o hotarîtă nemulţumire din partea Germanilor­ boemi. Germanii în cele din urmă au dată espresiune nemulţum­irei lor, prin aceea, că au părăsită dieta boemă, adoptândă politica de re­­sistenţă passivă. Trebue se recunoscă ori şi cine, că conducetorii Cehiloră s’au purtată cu multă moderaţiune şi cruţare faţă cu oposiţiunea ger­mană din ţara loră. Ei dela în­cepută au adoptată principiul­ de a asigura, câtă numai cu putinţă este, asistenţa naţională şi drep­­tul­ de limbă ală minorităţii ger­mane din Boemia. Cu alte cu­vinte, cele două milioane de Ger­mani se nu fiă nicidecum mai pu­ţină îndreptăţiţi înaintea legii, ca cele trei milioane de Cehi din Boemia. In înţelesulă acesta conduce­torii Cehilor, Dr. Rieger şi prin­­ţulă Lobkowitz au propusă astă tomna Germanilor, stabilirea unei înţelegeri comune extra-parlamen­­tare cu scopă de a se împăca Cehii cu Germanii, aşa ca cei din urmă se potă lua arăşî parte la lucră­rile dietei. In scopulă acesta — după ce preşedintele comitetului esecutivă ală deputaţilor, dietali germani Dr. Schmeykal a declarată că e gata a întră în negociărî, sub anu­mite reserve — prinţulă Lobkovitz i-a adresată acestuia o scrisoare, în care-i propune ţinerea unei con­­ferenţe pe bazele următore: 1. Se se asigure o curtă în dietă pentru minoritatea naţională, (adecă pentru Germani). 2. Se se reguleze cestiunea de limbă în comune şi în districte. 3. Se se modifice disposiţiu­­nile legale esistente în privinţa întrebuinţării celor­ doue limbi ale ţerii la judecătorii, spre mul­­ţămirea ambelor­ părţi. 4. Se se uşureze sarcinele ce li se impună minorităţilor­ naţio­nale în multe comune prin înfiin­ţarea de şcoli. Germanii boemi au propusă prin Dr. Schmeykal la punctele de mai susă diferite modificări, cerândă ca se fiă luate de basă a discusiunei „cu consâmțemen­­tul” guvernului atunci ei, Ger­manii, vară întră în negociărî. La acesta răspunse prințulă Lobkowitz că nu poate promite ună consâmțementă principi­ală în numele guvernului, dar va stă­rui ca guvernulă se aprobe punc­tele ce voră fi stabilite în înţe­legere. In urma acesta Dr. Schwveykal a declarat, în numele clubului de­putaţilor­ germani la 22 Ianuarie 1888, că nu potă lua parte la con­­ferenţa propusă de prinţulă Lob­kowitz, deoarece n’au nici o garan­­ţie că guvernulă va consâmţi la cele ce se vor­ stabili şi după ce ved­ă, că dificultăţile cari se opună primirei propunerilor a loră îşi au isvorulă în deosebitele vederi de dreptă publică. Astfel, s’au curmată încercă­rile de împăciuire estra-parlamen­­tare şi e puţină speranţă că gu­vernulă, de va lua chiar elă ini­ţiativa, va dobândi în împrejură­rile de faţă mai multă. Iată unde au adusă lucrurile in Austria pecatele guvernelor­ şi pofta de supremaţiă ! G. Bărbaţii, B. Turcu, Braşovă, 12 (24) Ianuarie 1888. Opera de împăciuire a naţiu­­nei cehe şi germane în "Boemia a *) Telegrama acesta nî-a venită forte schi­lodită și schimonosită, din care causă mai multă a trebuită să gâcimă ce vrea se dică. — Red. Daruri flornei Constantia Irimie Popa. încă în Nr. 1 ală fetei noastre din anulă acesta amă publicată amicabila și românesca felicitare, ce nî-a adresat’o din München sti­­matulă d-nă Irimie Er. Popa, unulă din vrednicii fii ai reposatului frun­taşă din Săcele, Eremie Popa. Scri­­soarea de felicitare s’a terminată cu următorele cuvinte, de cuprinsă multă însemnătură : „Binevoiţi a primi şi din partea ne­vestei mele o mică, modestă coronă în semnă de amintire, căci aducerea aminte este unicula raiu, din care nu putem­ fi alungați“. Aceasta coronă, dovada nobile­­lor, sentimente românesc! ale Doam­­nei Popa, a sosită aici deodată cu scrisoarea de felicitare, dar din cause independente de noi *) am­ pri­­mit’o numai acuma. Ea representă o cunună de lauri, lucrată cu deosebită gustă şi artă din argintă curată, aven­dă ună diametru de 17 cm. Bobiţele de laură suntă de aură. Cununa constă din done ramuri, cari josă suntă legate printr’o pantlică de aură cu inscripţiunea: „TJ-lui Aur. Mureşianu—în memor­ia jubile­ului „ Ga­zetei, 1888.“ Corona e aseciată pe o perină de mătase roşia, jură îm­prejură cu sinoră tricoloră. Românii din Macedonia. Oficiosului rusă „Prawitelst­­wennyi Wjestni“ i se scrie din Salonică. Mulţămită desterităţii, deja cunoscu­tului Mărgărită şi a altor­ agenţi ro­mâni, propagana­ română face conside­rabili paşi între Cuţo-Vlachii ori aşa numiţii Ţînţarii locuitori în Macedonia. Agenţii ajutoraţi de dorinţa Ţînţarilor­, de a învăţa limba română, au înteme­iată în mai multe locuri şcole de copii şi de fete, cari se susţină parte din banii ce i-a donată guvernulă română, parte din fondurile testamentare create de unii Ţînţari, cari şî-au adunată o considerabilă avere în România. Se în­ţelege de sine, că din şcolele cele nouă s’a scosă de totă afară limba grecescă. Nu mai încape nici o îndoială, că în scurtă timpă ea se va elimina şi din acele şcole ţînţăresci, în care s’a susţi­nută pănă acum. Ce se atinge de în­cordările agenţilor­ români, de a câştiga *) Corona după ce a sosită la poşta din Braşov, a fostă trimesă la Budapesta, ca se fiă acolo preţuită mai întâiu pentru stabilirea tac­­sei de vamă. De aici întârzierea. Aceasta pro­cedură se urmeză cu tote obiectele, chiar şi cu cele de valoare minimă, precum inele ş. a. Nu înţe­­legemă atâta centralizare în defavoarea publicu­lui. Să nu se afle ore în Braşovă omeni de în­credere, cari se scie preţui atâta lucru? Red, pe Ţînţari pentru unire, acestea au ră­masă pănă acum fără succesă. Partea cea mai mare a Ţînţarilor o ţine încă strînsă la credinţa ortodoxă, şi respinge ori­ce apropiere de unire. Asemenea că Ţînţarii şi Albanezii ortodoxi din Ma­cedonia, cari sunt­ forte numeroşi, au începută a accentua dreptulă loră de esistenţă naţională. Mai nainte şi ei, ca şi Ţînţarii, au învăţată la şcolele gre­cesc­ şi limba loră maternă o au culti­vată numai în sînulă familiei. In acestă ană au începută a introduce în şcole limba albaneză. Din banii ce i-a testată ortodoxulă albaneză Kerci, care s’a îm­bogăţită în România, s’a înfiinţată aci nu de multă o şcolă albaneză, pentru care se trămită din România cărţi în limba albaneză şi cu fitere latine ti­părite. Delegatulă Papei, Monsignore Ro­­netti, care nu de multă a plecată de aci, a visitată şcola catolică de aci dim­preună cu seminaruilă misionariloră, care se află afară din oraşă, şi a introdusă în aceste institute învăţămental­ limbei italiane. La şcolă se educă copii unoră Bul­gari, cari au trecută la catolicismă şi la seminară, unde se propună toate obiectele teologice în limba bulgară, se crescă mi­sionarii catolici. In timpul­ din urmă şi propaganda protestantă se nisuesce a pune piciorulă în Macedonia. Misionarulă protestantă Samsonă a înfiinţată aci, cu ajutorul­ unui Grecă trecută la protestantismă, Michalides, o casă de rugăciune, în care în tote Du­minecile se celebreză serviţiulă divină. Credincioşii, c’am 30 la numără, suntă fără escepţiune Greci. SCIRILE MLE1. * Din Alba-Iulia primimă cu cita 21 Ia­nuarie n. c. o corespodenţă, prin care ni­ se spune, că unii „patrioţi“ maghiari nu numai că nu respectă sărbătorile ro­­mânesci, ci îşi bată chiar jocă de ele. Aşa de es, ni­ se spune, că fiscalatulă reg, de acolo tocmai a doua cli de Pascu din anulă trecută a pusă pe arestanţii ro­mâni să care cu căruţa năsipă în cetate. Totă acelă fiscalată a doua cfi de Cră­­ciună, la Anulă nou şi la Boboteză din anulă curentă a trimisă pe arestanții români la Evrei de au tăiată totă diua lemne pe seama acestora. Mai multă : în diua de Boboteză i s’a întercjisă pre­otului română gr. cat. ca să boteze pe arestanții români, dicéndu-i-se, că ares­tanții n’au lipsă de astfelă de posconiturî („A raboknak nincs szükségük olyan ho­­kusz pokuszokra.“) In sărbători mari, în sensul­ contractului încheiată cu aren­­datorele, este prescrisă a se da ares­­tanţilor o carne; arestanţilor­ români însă chiar şi în criua de Crăciună lî­s’o dată păsată şi nu care. De asemenea ni­ se scrie că nu se respectă sărbă­torile româ­­nesci nici din partea judecătoriei r. de cercă de acolo, tocmai în căile de săr­­bătore sunt­ mai mulţi omeni chiămaţi la pertractare. De comentară nu mai e nevoie. Ră­mâne ca Românii din capulă trebiloră românesc! în Alba-Iulia să’şi facă da­toria. * * * Episcopul­ Lorenz Sclauch din O­­radea-mare adresa ministrului ungurescă de culte o scrisoare în care se îmbie de a preface baia episcopală de pe dome­niile episcopesci, cunoscută din causa termelor­ sale escelente, într’o bae de cură. Ministrulă a trimisă în urma a­

Next