Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)
1888-07-01 / nr. 143
MactiMea, AdMistratim Tippei afla: eSASQVU, piaţa mare Kr 22. Scrisori nebandite nu se primuescu. Manusiipe nu se retrimi ii! Birourile de aicim: Braşovîi, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescüîn Viena: huâolf jfosse, Haasemiein <fe Vogler (Otto Moan), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M. Dukes, A.Oppelik, J.Danneberg; în Budapesta: Â. V. Goldberger. Anton Mezei, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G.L.Dmhe; ín Hamburp: A. Steiner. Pretul inserţiuniloru: o seria, parmonda pe o colonii 6 er. îţi 80. er. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă si invoiela. Reclame pe pagina m-a o seria 10 cf. v. a. sau 80 bani. Nr. 143. „Gazeta” iese în fiecare di Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe unu anu 12 fl., pe șése luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România și străinătate. Pe unu anu 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumera la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentuli pentru Brașov: la administrațiune, piața mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul u în casă. Pe unu anu 12 fl., pe sése luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele câtă şi inserţiunile sunt a se plătiînainte. Braşovtt, Vineri ( 13 Iulie) 1888. Zbicu, abonamentu „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Iulie 1888 st. v. se deschide nou abonamentu la care învităm pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. pe şese luni 11 fl. pe unu anü 12 fl. Pentru România şi străinătate : pe trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci f pe unu anü 40 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor abona din nou, se binevoesca a scrie adresa lămurită şi a areta şi posta ultimă. Administraţîunea „Gazetei Transilvaniei“, BraşovÎI, 30 Iunie st. v. 1888. Mare sensaţiă a produsă pretutindeni afacerea de divorţu dintre Regele Milană și Regina Natalia al Serbiei. Și cu atâtă mai mare e svonulă ce’lă face, cu câtă se asigură, că certa regretabilă dintre părechia regală serbeasca are ună caracteră politică. E în adeveră o aparițiune cu totulă surprincjetoare d’a vedéa p’ună rege temendu-șî dinastia de propria sa soţiă. Regele Milană se află în acesta tristă situaţiune, deci este se dăună credementă raporturilor oficiale din Belgradă. Regina Natalia, se 4i°e are o înclinare pronunţată pentru intrige politice şi nu împărtăşesce vederile politice ale soţului seu. De aceea regele Milană n’a mai putută remâne indiferentă faţă cu intenţiunea ei de a se întoarce în ţară şi de a juca acolo „ună rolă activă politică“, care nu se poate uni cu „politica Regelui“. Astfel, s’a vectură silită Regele de a face paşi ca Regina se remână mai multă timpă în străinătate şi totodată ca se se aducă la Belgradă fiinlă său, prinţulă de coronă, care se află de presentă la mamă-sa în Wiesbaden. Spre scopulă acesta Regele a propusă se i se presenteze Reginei ună actă de stată subscrisă de elă, de metropolitulă, de episcop şi de întregă ministerială, în care i se reservă Reginei toate drepturile şi demnităţile sub condiţiunea, ca se păşdscă pe pămentă serbescă numai când îi va da voiă Regele. In acestă actă s’a mai stabilită ca prinţulă de corona se remână încă 47* ani sub supraveghierea Reginei, urmândă studiile sale în Grermania şi numai în lunile de vacanță se merge la Belgradă la tatălă său. Regina Natalia a refusată de a subscrie acestă actă și n’a voită se dea audiență episcopului de Nișă Dimitrie, care a fostă însărcinată de Regele a-i face propunerile de mai susă. In urma aceasta — șicu oficioșii șerbi — Regele Milană s’a recruta constrînsă se cera divorțulă. Totodată a trimisă pe ministrulă seu de resboiu generală Proticî la Wiesbaden cu însărcinarea se ducă la Belgradă pe prințulă de coronă Alexandru. Regina a refusată de a preda pe fiiulă seu generalului și se asigură, că în urma aceasta d-lă Proticî a cerută intervenirea autorităților germane. Regina Natalia a adresată mitropolitului serbescă Theodosiu următorea telegramă, din care se vede că este decisă a nu ceda în aceasta afacere: „Regele ’mi scrie, că a făcută pași, spre a dobândi divorțulă. Nici legea canonică, nici legea civilă nu admită divorțulă fără cause reale. Deorece eu în casulă nostru nu cunoscă asemeni cause, nu mă voiu învoi niciodată. Mă încredă în dreptatea dumnedeeseu.“ In altă telegramă Regina arată de ce nu a primită pe episcopulă de Nisă cihcendă: „n’am să ’mi impută absolută nimică, de aceea nu me temă de lumina cjilei și nu voiu primi niciodată ună arangiamentă secretă.“ Nici cei din Belgradă, precum se vede, n’au ce imputa nimică Reginei în ceea ce privesce moralitatea ei, dar cu atâtă mai multă îi impută, că în contrazicere cu politica Regelui, care s’a alăturată la Austria, ea s’a încungiurată cu capii oposiţiunei serbesci şi a infiuinţată pe faţă în favoarea politicei rusescî. Suntă ori nu simpatiile rusescî ale Reginei Natalia o causă de divorţă ? Asupra acestei cestiuni va ave se decidă consistorială din Belgradă. Ajunge deocamdată, că Regele e decisă a se divorţa şi că paşii săi ulteriori suntă de natură a nasce complicaţiunî în Serbia, unde de sigură că unii vor fi pentru Rege, alţii pentru Regina. Dar şi afacerea aducerei prinţului de coronă la Belgradă, poate da nascere unor mari neplăceri, căci autorităţile germane voră trebui să ’lă smulgă cu forţa din braţele mamei sale, care nu vrea să’la lase de lângă sine. Mătuşa Reginei, principesa russă Marussi, a cerută, se zice, intervenirea guvernului germană în favoarea Reginei Natalia, dar fără succesă. Europei i se va oferi der ravulă spectaculă ală unui divorță într’o familiă regală, pusă la cale în nisce împrejurări forte curioase. Acestă procesă de despărțire poate fi curendă resolvată în sensulă regelui Milană, dar nu totă așa de curendă se voră pute nimici efectele stricăciose, ce le va avea elă pentru véra dinastiei Obrenovici în Serbia. şedători sătenii începu a spune dela vatra focului poveşti: „de când era lupu căţelă şi barna viţelă“ în aceleaşi seri nisce orăşeni gură-cască se adună în Bucuresci într’o serbătoare în care unii povestitori, sub titlul de profesori, spună poveşti din economia politică, ştiinţele financiare, statistică etc. şi după o sută şi una de seri ascultătorii primescă diplome de licenţe de a defăima legile şi pe mai marii ţării, de a scrie câte verde şi uscate prin gazete şi de a îndruga la vorbe gole prin foruri şi întruniri publice. Nu-i vorbă, am audită că şi D-vostră aveţi o asemenea specie de jurişti eşiţi din fabricile dela Aiudă, Kecskemet sau Dobriţină şi mulţi dela noi se mângăiă cu acesta împrejurare. Pe mine însă nu mă poate mângâia, pentru motivulă, că pe când la D-vostră lucrură e esplicabilă, pentru cuventură, că Ungurii la înfiinţarea dualismului spre a’şi recruta aderenţi aveau nevoia de a crea o armată de funcţionari, pentru a măroră cualificaţiune, ei ştersese, sau înlesnise condiţiunile legiferate de absolutismul austriacă, în acelaşă timp, noi, fiindă ună stată omogenă, n’aveamă trebuinţă de cuceriri interne prin funcţionari ală căroră numără ar trebui redusă câtă s’ar pute mai multă prin asprirea condiţiunilor de admisibilitate în funcţiunile publice. Decă enciclopediştii noştri autodidacţi prin indigenarea legiunilor străine, au complicata înfricoşată sistemulă nostru administrativă, apoi semidocţii demagogi ieşiţi din cele trei fabrice menţionate mai susă, storcendă în favoarea loră acésta complicaţiune, pescuescă astădi cu înlesnire în turbure, astfel că nu numai trăescă bine, fără muncă, dar împiedecă orice încercare bună şi seriosă privitoare la o reorganisare radicală a serviciilor publice. Cei mai apropiaţi de categoria color ieşiţi din fabricele în cestiune sunt studenţii funcţionari sau studenţii gazetari, dintre cari unii au ajunsă să ocupe însemnate posiţiuni în societate, fără ca să-şi fi terminată studiile liceale, sau universitare. Categoria acestora e totă aşa de anevoiosă de a o pute aduce la respectul ordinar, ca şi acelora cu titluriacademice liberale de fabricele indigene sau străine. Omenii serioşi suntă luaţi de cătră aceste două categorii în bătae de jocă, intenţiunile loră bune suntă defăimate şi mai avendă şi dreptulă de votă, pentru cea mai mică observare ce li se face, ei ameninţă pe profesorii loră şi chiar ni ■»-»/-» aimon Arm lnrft -fnn nKirmorî ou. woQ— CU po «* VI.« . V« bunarea la urnă, aşa că «hiar şi celă mai desinteresată patriotă trebue-"Să se ice cu binişorulă pe lângă eh A treia categoriă a funcţionarilor publici e aceea recrutată din comercianţi scăpătaţi şi din meseriaşi leneşi, cari n’au nici carte, nici naţionalitate, şi cari în mare parte facă pe agenţii electorali ai partidelor militante. Incâtă pentru cualificaţiunea oamenilor, din acesta categoriă ajunge să vă spui, că într’o cai avendă o afacere la o autoritate, găsisem ună funcţionară, care dela unirea principatelor, şi pănă astădi era totă în acelaşă poştă pe care îlă ocupase la începută. La întrebarea mea: cum de a rămasă staţionară? îmi răspunse categorică dlicendă: „Apoi de, cocone! Carte nu sciu, meşteşugă n’am învăţată, ce eram se mă facă decâtă slujbaşă ?“. Deca aceste trei categorii potă să esiste, causa se poate atribui numai aşa numitului cumuli"., care face cu putinţă ca o personă cu carte să ocupe de-odată câtă mai multe funcţiuni de deosebită natură, aşa că pentru îndeplinirea acestoră sarcini n’are nici pregătirile cerute, nici timpulă necesară, ci numai sarcina de a subscrie fără nici ună scrupulă hârtiile ce li se pună înainte. Cumululu e identică cu lipsa de controla. Căci déca ună ingineră e chemată să supravegheze lucrările unui agricultorii și acesta pe ale unui juristă care la rândulă său se crede mai tare în filosofiă decâtă celă cu licenţă în litere, neapărată urméaza să suferimă de lipsa de controla care oferă posibilitate coloră mici să se porte cu trufiă faţă cu cei mari şi care face pe totă natură să creadă, că are sciinţă universală. De aceasta a nostră slăbiciune se ia mai bine să profite străinii, cari dau năvală în țară și cari de acasă placă cu ideea premeditată, că potă se primeascu orîce funcțiuni, seu să întreprindă orice lucrare la noi neputen să fi controlați, de cei însărcinați, cari în toate se amestecă fără se pricepu ceva. In capulă acestoră clase orășenesci ce se hrănescă de pe spinarea satenului, sub numirea englezescft de budget, e omnipotenţa personală, ca şi în vilaeturile turcesci, unde totulă aternă de bunală placă ală unei persoane. La noi orice hârtiă trebue dată în mâna capului autorităţii, care după ce pune resoluţiunea pe ea, o trece la registratură şi pe urmă se împarte prin şefii de divisiuni unor concipişti-copişti, căci atribuţiunea acestora nu e decâtă a da oarecare formă stilistică resoluţiunei puse pe petiţiune. Pentru stilisarea acesta nu se cere nici studiu, nici capacitate şi de aceea la noi oricare poate fi funcționară publică. Deci ar fi ca la D-voastre, ca toate hârtiile să se reserve de colegială referențiloru prin majoritate de voturi, credă că ar începe și pentru noi o altă eră mai bună decâtă cea de pănă acum și cerându-se în acestă scopă referențiloră seriose titluri academice, ar fi posibilă înlăturarea plagei funcţionarismului şi advocatismului semidocta şi demagogă , plagă, care apasă ca ună stan de pietre asupra plugarului română. _________ Noutaţii. Noutăţi din Bucuresci. Alăturea cu fosta fabrică de bacalaureată şi cu cea de advocaţi mai funcţioneză chiar şi astăcfl în capitala ţării o fabrică de licenţe în sciinţele politice şi juridice. Primirea în acestă fabrică nu e împreunată cu îndeplinirea unor anumite condiţiuni morale sau şcolare şi de aceea ieşe dintr’ensa nisce demagogi de cea mai rea specie. Când în serile lungi de iernă, în Desvoltarea industriei în România. Luni în 9 iulie n.c. s’a serbată în grădina „Opler“ în Bucuresci aniversarea Societăţii cooperatorilor români şi s’a făcută distribuirea premiilor date acelora, cari s’au distinsă prin obiectele ce le-au espusă anulă trecută la Craiova. Mai înainte de a procede la distribuirea premiiloră, activulă şi zelosulă preşedinte ală Societăţii, d-lă D. Butonescu, făcendă o dare de seama despre esposiţiunea din Craiova, a constatat cu bucuriă, că s’au realisată însemnate progrese în diversele direcţiuni ale activităţii industriale. Din constatările dlui Butculescu, reproducemă după „Românulă“ următorele: „Nu este tocmai de multă când în