Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-08-05 / nr. 172

Nr. 172 sprijinit în opiniunea publică a Româ­niei chiar și atunci când guvernul­ din Bucuresci ar fi de altă părere ?“ Corespond­entul­ fetei vienese arată apoi, că aceste presupuneri sunt­ neînte­meiate, deoarece guvernul­ română de azi urmeza tota aceeaşi liniă de conduită în politica esterioră, ca guvernul­ trecută. Oposiţia de odinioră, ca şi partidul­ lui Brătianu, sunt­ deopotrivă în contra ori­cărei alipiri principiare de politica ru­­sescă. In fine cfic© nr. Fr. Presse:“ Alusiunea d-lui Hitrovo la comu­niunea religiunii ortodoxe şi-a pierdută valoarea prin neparticiparea României la festivităţile din Kiev.... Ce privesce însă pretinsa rudire de rassă ruso-română, d. Hitrovo ar trebui se scie, că nici o a­­firmare nu va întimpina dela Porţile de f­erit pănă la Pruto una protestă mai unanimă decâtă aceea, că naţiunea ro­mână ar fi rudită prin rassă seu ar a­­parţine chiar slavismului!“ JDIn afară.. Ambasadorii puterilor­ străine la cur­tea din Sofia au adresată, se dice, o notă colectivă guvernului bulgară, prin care’i facă cunoscută, că nici persona, nici a­­verea în ţeră-i nu e asigurată în Bulgaria, şi mai alesă nota atrage atențiunea gu­vernului asupra faptului, că el nu pune nici cea mai mică severitate pentru a reprima căușele cari facă acesta stare de lucruri. — Guvernul­ a protestată energică în contra acestei acusări. * Schimbarea ce s’a făcută în politica rusescă !Kreuzzeitunga o vede în împre­jurarea, că cestiunea bulgară erăsi a în­cetată de a mai fi la ordinea zilei. Si­­tuaţiunea prinţului de Coburgă a deve­nită ne mai suportabilă şi se poate dice, că scopulă concentrăriloră de trupe au­­stro-ungare şi rusesci este, ca la casă când prinţulă ar cade, să se împedece in­gerința uneia ori alteia din aceste două puteri în afacerile bulgare. * Se asigură, că ‘miniştri sârb eset de a­­ceea nu au luată parte la deschiderea călei ferate orientale, pentru că era posi­bilă ca se se întâlnescă cu prinţul­ Bul­gariei şi astfel, se fiă siliți a-i face aces­tuia o visită de curtuosia care ar fi pu­tută să fie ușoră interpretată ca ună actă de recunoscere oficială din partea guvernului serbescă, și tocmai acesta trebuia să se evite cu ori­ce preță din partea Serbiloră. Gestiunea Massalahului. Din nou aceasta cestiune vine la or­dinea zilei, după Egiptă Massalah. De astă dată însă Italia este în jocă, căci ea își crează prima coloniă. FOILETONUL. „GAZ. TRANS.“ Catulle Mendés. H­ab­ile Legende CLEMENȚA POETULUI. 1. Intr’o dimitmță de véra copilulă­­poetă pleca. Avea elă merinde pentru călătoriă? Nu! Avea elă în buzunară monedele su­­nătore, cari facă ca hangii după drumuri să primescă bine pe călători? Nu! Copilulă-poetă însă nu avea nici o grije — fiind­că va cerşi. Cătunele şi oraşele sunt­ pline de omeni milostivi, care’ţi dau totă ce poţi dori, în schimbul­ unui cântecă pe care li-lă cânţi. Şi copilulă-poetă pleca cu inima voiosă, ca ună curbă de păserele. Când îi fuse foame vru să mănânce răsurile de pe câmpă. — Fugi d’aci, trecătorule, pe noi nu ne mănâncă nimeni, pe noi ne res­piră! diseră trandafirii sălbatici. Elă le mirosi, flămândă, dar mul­ţumită. Nici marele nu se lăsară bucurosă să fiă mâncate — se supărară; nu le plăcea să fiă luate dreptă fructe, ele ară fi vrută să treacă dreptă flori; zădărnicia este o gloriă! După ce trase ună somnă pe muș­­chiulă din marginea pădurei copilulă porni mai departe, nemâncată, pe poteci și prin câmpii. Unde se ducea elă? Spre insulă pe care î lă avea în sine. Este ună lucru absurdă, şi adevă­rată, pe care poeţii îlă caută tota­deuna prea departe, insulă că ei suntu ei; ce li-ar lipsi ? o oglindă; şi, cum sunt plini de himere, o nebuniă îi înpinge spre sin­gurătatea mulţimilor­. Insă călătorulă nostru nu se plânse fiindcă veda­ în fereastra pe fata cea mai frumosă de pe pământă. — Fată tânără, clise elă — soțulă teu te salută; eu sunt vrednică de tine, fiindcă te iubescă, și fiindcă sciu să spun poeme, cele mai frumoase din câte a pu­tută o ureche omenească se audă ! și este multă vreme de când eu am făcută epi­­talemulă*) nostru. Copilulă poetă cânta imnulă acesta nupţială, frumósa fată nu’şi pierdu vre­mea să’l asculte, fiindcă cârpea rufele familiei, fiindcă a doua cji era diua spă­latului rufeloră. Poetulă îşi vădii de drumă, cam mâhnită, mândria floriloră de trandafirii și a mureloră, nebăgarea de seama a fe­tei, îlă făceau să se gândească că, poate, lucrurile și ființele de pe pământă nu suntu așa de milostive după cum îi vine cuiva se créde. As­­elă nu era așa de slabă de i­­nimă ca se se descurajeze așa de iute. Copilulă poetă făcu­, în nóaptea a­­ceea, sub stele, ună cântecă de amoră aşa de dulce, încât privigetorile fură gelose de elă, fiindcă privighetorile sunt artiste. n. Se scula în dori de di şi plecă. La o respântiă întâlni ună negustoră urmată de catâri şi de omeni, cari mânau *) Poemă de nuntă spre lauda tinerilor­, catârii; în coșurile purtate de catâri erau saci plini cu aură și cu argintă. Negus­­torulă se întorcea dela ună bâlciu unde făcuse treburi forte bune. „Trebue să ’i cântă poema pe care am inventat’o asâră, fiindcă mi-ar fi dragă ca elă să ’mi dea o parte din comorile lui. Mă temă însă că elă o să s’aprindă aşa de tare de versurile mele, încâtă o să ’mi arunce aşa de multe parale, că n’o să am unde să le pună“. Copilulă-poetă cânta. Insă nu i s’a­­runca bani, ci pietre adunate de pe mar­ginea şanţului; şi toţi rîdeau de densulă fiindcă ’i făceau rău. Elă plânse, nepricepândă pentru ce îlă goneau cu pietre, pe elă, care cânta așa de bine. Mai departe.... mai departe elă o să găsască inimi mai milostive ! Acum nu avusese norocă, la începutul­ drumului! Lucrurile or să se schimbe; astfel­ de lucruri se întempă! După o di senină de câte ori nu urmeza o dimineță posomo­rită ! Pe drumă! Era flămândă. GAZETA TRANSILVANIEI. Teritoriilă Massalah face parte din domeniile puse sub suzeranitatea Turciei, încă din anul­ 1867 sub negustila Theo­­doros acestă teritoriu a fostă ocupată de trupele englese odată cu ocuparea Egiptului. In 1884 amiralul­ Hewett în­cheia cu negustila Ioană o convenţiune, prin care se stipula libera trecere prin Massauah a ori­ce felă de mărfuri, ba chiar transporturile de arme şi muni­­ţiuni. De atunci ună faptă nou s’a produsă, Italia a luată în posesiune Massauahul, decă nu tocmai cu consimţămentulă An­gliei, dar celă puţină cu cunoşcinţa ei. Ast­fel, Italia s’a substituită angajamen­­telor­ luate de Anglia. Operaţiile mili­tare ale Italiei începură la 5 Februarie 1885. D-nulă Mancini, ministru de es­­terne italiană, declara atunci, că guver­nul­ său nu urmărea altă scopă decâtă protecţia proprietăţiloră naţionalilor­ săi asupra acestui punctă de pe malul­ Mă­­rei roşii, şi că cestiunea suveranităţiloră nu era câtuşi de puţină prejudecată prin măsurile ce aveau a fi luate. La 26 Fe­bruarie interveni actulă de la Berlină. Italia nu făcu notificaţia luărei în pose­siune definitivă, pe care acestă actă o prescriă. La finele anului 1885 trupele egiptene se retraseră. In 1887, când Italia bloca Massauahulă, declară încă odată, că acesta nu prejudecă întru ni­­mică cestiunea suveranităţei, care rămâ­­nea în suspensiune. Colonia Masalah cuprinde între alţi străini vr’o 30 de Greci şi 2 Frances­. Este cât­va timpă când generalulă coman­dat ală corpului de ocupaţiă italiană voi se impună nouă tacse locuitorilor­. Neguţă­torii greci se opuseră, invocând capitu­­laţiile, cari asigură în totă Levantulă străiniloră scutirea de imposite şi fiind­că generalulă insistă, neguţătorii se adre­sară consulului francesă, singurulă con­­sulă străină în localitate şi sub a cărui protecţiă suntu puşi mai cu samă Grecii. Guvernul­ frances informă guvernul­ Ita­liană, care făgădui, că va esamina ces­tiunea. D-lă Crispi adresă însă puteri­­lor­ o notă, a căroră termini nu sunt, tocmai în acordă cu­rsurile parlamentare. Mai multă, d-lă Crispi decretă o­­cuparea sătişorului Zulah, asupra căruia Franţa are drepturi în virtutea tratate­­lor­ trecute cu regii Tigreei, suveranii acestei regiuni. Dar Franţa a dată şi cu acesta acastă probă de o înaltă înţe­lepciune, dândă incidentului o însemnă­tate mediocră. D-lă Goblet, ministrulă afaceriloră străine ală Franciei, trimise puteriloră o circulară, ca respunsă notei d-lui Crispi asupra afacerei Massauahului. Francia, dice în substanţă circulara, a făcută de când Italia a blocată Massauahulă, totă aceea ce depindea de ea pentru a’i uşura treaba şi a depărta dificultăţile, când veni cestiunea capitulaţiunilor­ şi ilegalitatea disposiţiuniloră, în virtutea cărora con­­tribuţiuni au fosta împuse străiniloră. Cordialitatea care domnea pănă aici în discuţia acestei cestiunî făcea să se spere, că se va ajunge la ună compro­misă, care nu ar fi putută decâtă întări posiţiunea Italiei în Masallah. Der etă că Italia, în timp­ ce cestiunea de dreptă era încă în suspensiune, recurge de­o­­dată la amendă, la ameninţări, de espul­­siune, la arestări, la închidere de maga­­zinuri, şi la espropriere, refuzândă de a recunosce pe consululă francesă, a că­rui telegrame sunt­ suprimate, şi în sfârşită se desfăşură drapelulă italiană la Zulah, fără a se ţine socotelă de drep­turile anteriore ale Franciei asupra a­­cestui teritori. Chiar în faţa acestor­ măsuri categorice din partea Italiei, Francia a opusă cea mai extremă mo­­deraţiune... In casulă când conclusia acestei stări de lucruri ar fi suprimarea pură şi simplă a capitulaţiunilor­, Francia va lua actă de aceea că capitulaţiunile sfârşescă astfel, prin faptulă numai a întroducerei într’o parte oare­care a unei administraţiuni europene, fără să mai fiă nevoe de negocieri prealabile, şi ea va atrage de acolo consecințele ce ar co­­răspunde intereseloră sale. Negociările în aceasta privință se ur­­meaza, vomă vedea la ce resultată voră ajunge. I.Dem.a SOIRILE DILEI. 9 Colonia austro-ungară din Bucuresci va serba Sâmbătă 6/18 Augustă aniver­sarea dilei nascerei M. S. monarchului nostru Francisca Iosifu. Se va da ună banchetă la orele 7 sera în grădina ca­­sinului austro-ungară din strada Acade­miei, sub presidenţa ministrului Golu­­chowski. După banchetă va fi o petre­cere pentru familii. * * In ministerială comună de răsboiu se proiecteză înmulţirea oficerilor d­in ac­tivitate, după cum s’a hotărîtă în ultimele delegaţiuni. înmulţirea se va estinde asupra infanteriei, vânătoriloră, cavale­riei, asupra artileriei de câmpă şi cetăţi, asupra geniului şi a pioneriloră, săpăto­­riioră, asupra împiegaţiloră căiloră fe­rate, telegrafelor­ şi asupra trenului ar­matei. Căpităniile acelor­ despărţăminte la cari se vor­ face aceste sporiri, au es­­misă o circulară cătră subalternii lor, în care li se spune, că decă dorescă se între în activitate pe lângă condiţiunile stabile, să înainteze rugare la locurile competente. Dintre oficerii actualmente în reservă, aceia, cari au fostă voluntari pe ună ană și cari nu să voră putea sus­ține pe spesele loră în anulă de probă, ce trebue se-la servescu, se voră ține pe spesele statului; or celoră ce voră răuși în anulă de probă li se concede a face esamenulă recerută la timpulă hotărîtă şi numai decâtă se voră trece în serviţia activă, decă nu voră pretinde a primi imediată şi rangulă. Rugările celoră căsătoriţi însă numai atunci voră fi considerate şi apreciate, deca voră puté depune cauțiunea prescrisă. ** * In comitatulu Cluşiului au rămasă restanţă cu finea lunei trecute 542,809 fi. dare directă şi 43,026 fi. dare militară. Incassările s’au făcută în luna Iulie mai cu succesă ca în aceeaşi lună a anului trecută. * * * La îmormântarea de eri a reposa­­tei Hareti Stănescu a fostă multă lume. Peste 40 de cununi de la numeroasele rudenii, amici și cunoscuți împodobeau conductură imposantă. Neîncăpândă toate pe carulă funebrală, o parte din cununi au fost­ aședate pe ună altă cară ală societății de pompe funebre. * * * Episcopală Strossmayer a plecată în 14­­. c. la amecil — după cum ne spune „Egyetértés,“ — din Rohu­s la Zagra­­bia (Agramă). Episcopală şi-a propusă se rămână vreme de o zi în Zagrabia unde credincioşii săi demonstreaza pentru elă. Demonstraţia însă nici într’ună felă n’a reuşită, fiindcă la gară n’a fostă in­tim­pinată decâtă numai de câţi­va în­focaţi credincioşi ai lui, între cari rec­­torul­ universităţii Smiciklas. Popora­­ţiunea din Zagrabia n’a dată nici o a­­tenţiune lui Strossmayer pe întregă dru­­mură ce ducea la locuinţele canonicului Racki unde a fostă poftită episcopală. „Obzor“ organulă lui Strossmayer scrie în ultimulă său numără: „că paşii fă­cuţi la nunciulă papală Galimberti cu scopulă de a’lă câştiga pentru o inter­­venire în afacerea lui Strossmayer n’au succesă. Nunciulă cu privire la acesta a declarată, că sentimentele lui Strossmayer sunt­ prea bine cunoscute înaintea lumei ca­tolice şi deci nunciatura nu află cu cale ca să facă relaţiune în causa aceasta.“ % ^ * După cum se telegrafiază din Cer­năuţi, cu data de 11 Augustă, inundaţiile în Bucovina au causată pagube enorme. Şoseaua Gura-Humora este cu desăvâr­şire distrusă pe o întindere de 440 de chilometri. In părţile mai inundate şo­selele au suferită şi mai multă. Mare pagubă au suferită şi căile ferate locale din Bucovina, deoarece terenul­, podurile şi stăvilarele mai pretutindenea au fost­ distruse. Linia Hatna-Câmpulungă, pen­tru ca să fie restabilită, are nevoie de o muncă întinsă de celă puțină șese săptămâni. Pagubele peste totă se urcă la mai multe milioane. In timpul­ din * 1888.

Next