Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-11-25 / nr. 259

Nr. 259 tări şi guvernulă actuali, de cumva va fi să mai rămână amintirea acestoră tim­puri sarbede. Nici o epocă civilisată, nici una guvernă constituţională nu s’a încercată să facă asemeni lucruri, cum suntă cele ce le face guvernulă actuală“. După acesta se provocă „Egyetér­tés“ la istoriă arătândă, că sentimentală de dreptate a fost­ mai multă respectată chiar şi în cele mai barbare timpuri, de­­cum este respectată astăcfi de guvernulă ac­tuală. Astfeliu d­­es. când ţara era mai greu ca totdeauna subjugată domniei tur­­cesci şi când pe teritoriulă cucerită nu esistau tribunale, cetăţenii oraşelor­ din partea de josă a ţării îşi făcură chiar şi atunci legile lor, şi nu se întâmpla, cum se întâmplă astăzji, ca ministrul­ statului să aducă sentinţă în procesele dintre stată şi singuratici cetăţeni etc. Celă din urmă ţărână economă, orice „E.Os“, care abia a vădută scóla, are mai multă sentimentă pentru dreptate, de cum este sentimentulă de dreptate ce se cuprinde în disposiţiunea de mai susă etc. etc. „Ellenzék“ dela 3 Decemvre, totu din incidentulü de mai sus­, vorbindu despre sentimentulü de dreptate alu ministrului-preşedinte Colomanu Tisza, crice între altele. Este ună adevără de multă cunos­cută, că natura lui Tisza nu supere drep­tatea. Principiulă fundamentală ală poli­ticei sale este oportunismulă, înaintea lui Tisza legea cea mai principală în stată şi în politică este, ca să-şi validi­­teze vederile sale proprii şi voinţa sa, căreia a subordonată totală şi pe toţi şi căreia împrejurări are a-şi datori succe­sele sale. Şi fiindcă administraţia pu­blică este puterea esecutivă în stată, cea mai principală tendinţă a lui a fostă ca să câştige pentru sine administraţia pu­blică şi apoi să lărgăscă sfera de putere a acesteia din ce în ce mai multă cu scopulă de a-i servi ca mijlocă pentru a mări puterea guvernului... Cestiunea de dreptă din ană în ană s’a ruinată şi s’a împuţită, şi postulatele vieţei de dreptă s’au negresă. Societatea pentru cultura şi literatura română în Bucovina. Raportă pe anul­ 1887. Comitetul­ „Societăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina“, ală căruia preşe­dinte este d-lă br. Victoră Styrcea, şi vice-preşedinte d-lă Mironă M. Calinescu, în ultima adunare generală a Societăţii şi­ a dată raportulă despre activitatea sa în anul­ 1887, salutândă adunarea prin o frumosă cuvântare, din care estragemă următorele părţi: Prea Onorată Adunare! Factorală celă mai puternică, dela carele atârnă înflorirea unui poporă, este fără îndoiela cultura spirituală. Lipsindă ace­sta, în­­deşertă ar fi şi totă încercarea, flă câtă de sforţată, de a salva pre ună poporă de peire. Căci istoria ne înveţă, şi în dilele nóstre putemă acesta cunosce, mai multă decâtă ori când, că numai acele popore au dreptă la esistinţă proprie, care n’au perdută din vederea ochi­­lor, calea progresului, şi au sclută a se împăca cu mişcările lumei spirituale spre îmbunătăţirea stări sale. Valorea acestui mare adevără o au recunoscută şi toţi acei fericiţi bărbaţi români din timpurile trecute, cari s’au ocupată cu promovarea culturii popo­rului română, oră în timpulă mai recentă o au recunoscută şi acei 185 de bărbaţi români bucovineni, în frunte cu neui­­tatulă Alexandru Hurmuzachi, cari pă­trunşi de durere pentru amorţirea spi­ritului naţională la noi în ţeră, şi pentru negrijirea dulcei nóstre limbi, s’au con­stituită la Adunarea generală ţinută în 19 Aprilie (1 Maiu) 1862 în „Reuniunea română de lectură“ cu acelă scopă, ca să aibă ună centru de întâlnire toţi com­patrioţii ce dorescă a urmări progresul­ culturei naţionale, toţi cei ce voescă să-şi lămurască ideile prin conversări şi desbateri, toţi cei ce voră să se consulte frăţesce despre obiectele, carele se ţină de ramură sciinţeloră, ală arteloră şi ală literaturii. Şi idea de a î­nfiinţa „Reuniunea“ a fostă în adevără ideiă fericită. Ea deştepta deodată, ca prin farmecă, sim­ţulă naţională între Românii bucovineni, şi ei cu toţii se grăbiră a-şi da concur­­sulă loră „Reuniunii de lectură.“ Şi nu trecu decâtă ună ană de la înfiinţarea acestui centru culturală şi eră, că cerculă de activitate ală „Reuniunii“ li se părea Româniloră pre restrînsă şi mărginită pentru urmărirea progresului culturii naţionale, şi ei cedândă glasului duiosă ală simţămintelor­ loră şi ală necesităţii practice, deciseră în Aduna­rea generală din 14 Maiu 1863 a des­­volta idea de mai înainte şi a înălţa în­truparea ei la a doua treptă de perfec­ţiune, străformândă „Reuniunea de lec­tură“ în „Societatea pentru cultura şi literatura, română, în Bucovina“ Spre marea bucurie a Românilor­, decisiunea acesta primi în Maiu 1864 pre înalta sancţiune a Maestăţii Sale, or în 11 (23) Ianuarie 1865 se ţinu prima adunare generală a acestei „Societăţi“ Şi în aceea d­i neuitatură şi mult­­meritatulă preşedinte ală „Societăţii“, fericitulă Baronă Georgiu Hurmuzachi, apelândă la toţi patrioţii români, la toţi naţionaliştii sinceri din ţară, ca să aibă milă de poporă şi se sprijinesc­ „Socie­tatea“ în folosul­ culturii naţionale, pro­nunţă şi următorele cuvinte memorabile: „Ca sg culegemă din sîmburele ce l’aţi sgmgnată înainte de trei ani, şi care adăpată cu simpatia şi grija D-vostre, astădi este plantă falnică ce se înalţă cătră ceră, — ca să culegemă, dică, în curendă rodurile de aură, sg nntrimă, sg îndulcimă şi sg înnoimă viaţă nostră de Români în limbă, — datinele şi legea părinţilor­ noştri, ca viitorulă „Socie­tăţii“ • ce’lă speraţi, desvoltarea ei cea în­tinsă sg nu rămâie ună visă măgulitoră, o fantasiă patriotică, ci o realitate ne­contestabilă spre onoarea şi fericirea Ro­­mânilor­ bucovineni, — acesta va de­pinde numai şi numai dela simpatia şi dragostea D-vostre, — dela zelulă, dela spiritulă de înaintare, dela ambiţiunea naţională a domnilor­ membri ai „Socie­tăţii“, — dela împreună durerea­­ dor­sale pentru nemula românescă. Căci ori câtă de înţelepte să fiă măsurile Comi­tetului administrativă, — toate suntă în­­zadară fără dovedi pipăitore de simpatia, fără sprijinul d D-lor-sale, fără ună cercă întinsă de mădulari.“ (Foia Societăţii an. 1865, p. 8.) Aceste cuvinte ale primului preşe­dinte esprimă ună adevără, care rămâne adevără în ori­ce împrejurări, tracă ori şi câtă timpă. Căci sciută este, că ce-i lumina soarelui, care alungă norii întu­­necoşi, — ce-i ploaia fină şi caldă ce re’nvie câmpulă uscată, aceea este uni­rea. Numai unirea va fi şi pentru noi zidulă celă puternică, în care se voră resfrînge toate pedicele, ce ni-ar veni în­­nainta întru urmărirea scopurilor­ na­­ţională-culturale ale „Societăţii.“ Se dice, şi cu dreptă cuvântă, că dela noi, dela inniţiativa nostră, dela mişcarea, dela dovedile şi manifestările vitalităţii noastre atîrnă în cea mai mare parte înbunătăţirea stării nóstre, progre­sulă culturii nóstre naţionale. Să dove­­dimă deci cu toţii, că nu ne­amă dată în­dărăptă dela împlinirea datorinţelor, sânte ce le avemă ca cetăţeni ai patriei şi ca fii ai naţiunii, din care facemă parte. Să lucrămă cu toţii în bună în­ţelegere şi în armoniă frăţescă pentru acestă scopă, să ne întrunimă toţi cei de o credinţă şi de o limbă, să rivali­­sămă în emulaţiune nobilă şi să împli­­nimă datorinţele nóstre cătră bunulă şi deşteptulă nostru poporă. Cumcă simţulă naţională ală Româ­­niloră bucovineni este viu şi deşteptă, dovadă ne este grandiosa serbare din 4 (16) Iuliu a. c., care ni-a adunată din toate părţile ţării noastre la monumentală ridicată intru memoria profesorului Aron Pumnulă, ca să damă mărturie publică de iubirea, de respectulă şi de recunos­­cinţa nostră pentru meritele ce şi le-a câştigată acestă erudită bărbată pentru progresul­ culturii noastre naţionale în ţară. Serbarea acesta comemorativă ne a umplută inima de mângăere sufletesca vădândă că ea devenise în adevără ser­bare naţională, în care se manifesta firea cea nobilă, pătrunsă de mulţămită a Românilor, bucovineni, dândă cu oca­­siunea aceasta dovada cea mai bună, că ei sciu a preţui pe bărbaţii cari îşi de­­voteaza viaţa la răspândirea şi realisarea idealurilor­ naţionale, şi înţelegă a ve­nera după cuviinţă memoria acelora, cari au arborată şi au susţinută flamura culturii naţionale, încântaţi de acesta serbare rară în ţara nostră, la care noi cu toţii am­ participată, credemă, că mişcarea şi emo­­ţionarea generală produsă printrînsa ne va fi de augură bună şi pentru viitorul­ societăţii nóastre, însufleţită de acestă credinţă pă­şesce comitetulă înaintea pre onoratei adunări cu raportulă său despre trebile şi lucrările sale în anulă administra­tivă 1887“. Din acestă raportă vomă da amă­nunte în numărulă următoră: GAZETA TRANSILVANIEI. Literatură. Amicalu Familiei, diară beletristică şi enciclopedică literară cu ilustraţiuni; apare în Gherla la 1 şi 15 a fiă­ cărei luni şi costă pe ‘/2 ană 2 fi., pentru România pe ană 10 lei. Anulă XII. T­ rnnTip*t.9.rt'r T?,prlii.r.t.rvrn qi TT’.rLf.rwtt 'KT ~i? Negruţu. — N-rulă 23 dela 1 Decemvre st. n. cuprinde: Cestiunea educaţiunei femeei, de Dr. Petru Spână ; Şi decă a­­minte-mi aducă (poesiă), de V. B. Mun­­tenescu; Judeţulă (romană ist.), de Th. Alexi; Dolce form­ente (ilustraţiune); Bu­nica şi nepoţelulă (urmare), de G. Simu; Nevăstuţa cu pără galbină (poesiă), de G. Simu; Cătră violină (poesiă), de Octaviană; Mătuşa bună (o iconă din viaţă) prelucrată de C. Z­nulă. Diverse (sub rubrica acesta se cuprindă mai multe soiri interesante); Scrisori din România, de V. Gr. Borgovanu. TELEGRAMELE „GAZ. TRANS.« (Serviciul­ biuroului de coresp. din Pesta) Aradii, 6 Decemvre. In proce­­sulu de pressă alu generalului Do­da a intervenitu o întorcere neaşteptată. Doda a adresată tri­bunalului o scrisoare, în care­­zice, că boala îlu împedecă şi acum de a apare ; mai departe citațiunea o consideră ca nejustificată, de­­oarece,pe timpul­ când o comisă delictulă de pressă incriminată era deputată, şi deci atunci sta sub scutură imunităţii. Tribuna­­lulă a hotărîtă se amâne pertrac­tarea, se cerceteze starea sănătă­ţii generalului Doda şi pertracta­rea se o ţină câtă se poate mai curendă. Obiecţiunea a doua a respins’o, deoarece ar fi trebuită se o facă la începutul­ pertractării înteia. Bruxela, 6 Decemvre. Poliţia a descoperită mai multe încercări noue de atentată cu dinamită. Sofia, 6 Decemvre. Sobrania a primită proiectul­ de lege privitoră la sporirea armatei permanente. DIVERSE. Nastratinu Hogea a fostă bufonă la curtea Sultanului Baiazet. Când se apro­pia odinioră Timur Tamerlan cu o mare oştire, spre a ataca Constantinopolul­, cetăţenii trimiseră pe Nastratină-Hogea afară în tabăra vrăjmaşului să negocieze cu Tamerlan. Când era să plece, se gândi ce dară ar fi mai potrivită spre a potoli mânia duşmanului şi hotărî să a- 10gă frunte. „Insă, îşi dise elu, sfatulă e bună la nevoiă, şi de aceea voiu cere şi sfatulă nevestei mele.“ Elă se duse la densa și dise: „Ce i-ar plăcea lui Ta­merlan mai multă: smochinele seu gu­fini P V ^ fr-nfmlo r^ormnoo 4-Lw, o o o - T­­JL. £/ IAU.UVJ XWUXOOUj pun­” tru­ că suntu mai mari și mai frumoase.a Mastratina-Hogeadise în sine: „Ori­ catu de bună e câte-odată sfatulă cui­va, cu toate astea sfatulă unei femei nu e bună nicî­odată, de aceea voiu lua cu mine smochine ei nu gutuiu.“ Elă lua o trai­stă cu smochine și se duse fuga la Ta­merlan. Acesta primi darură și vădândă că Nastratină era pleșuvă, ordonă să i­ se trântescă în chiliă smochinele una câte una. Servitorii executară ordinul­, or Nastratină striga seriosă la ori­ce lo­vitură: „Slavă Domnului!“ Tamerlan îlă întrebă ce însemneză aceea esclamare, or bufonulă răspunse: „Mulțumescă lui Dumnedeu, că n’am ascultată sfatură ne­vestei mele și în locă de smochine n’am adusă gutui, căci acestea mi-ară fi spartă capulă.“ Cadavru în cufara. Din Hamburgă se scrie, că la 24 Noemvre n. observă ună ham­ală, care transporta la cheu ună mare cufără de lemnă, că din cufără curge sânge. Incunosciinţa poliţia, care găsi în cufără cadavrulă înghesuită ală u­­nui bărbată cu capulă ciungărită în modă grozavă. Din hârtiile aflate, uci­­sulă este ună espeditoră, anume H. L. Hülseberg din strada portului Nr. 41. Toate obiectele de valoare lipsiau. Uciga­­șulă s’a descoperită în persona lui Dauth, care trimetea cufărulă la America. Emigranți slavi. La 25 Noemvre n. a plecată din portulă Triestă vaporulă „ Orion“ cu 580 de Slavi din Austro-Un­gana, can emigreza in m­asma. in cu­­rândă voră pleca încă două transpor­turi. Fapte umane. Consiliulă comunală ală Parisului a luată decisia ca d’aci încolo toţi bolnavii săraci să fie între­ţinuţi şi vindecaţi pe spesele comunei. Toci din publicul) Institutu de ortopedie în Budapesta, Stadt­wäldchen (mai nainte institutul­ de idioterapie ale Dr-ului Fischer) Victor­­Fischer, furnisorii alu curţii c. r. pentru instrumente chirurgicale şi bandage, directorui alu institutului de or­topedie din Budapesta, a sosit­ în Bra­­şov, la 4 Decemvrie şi locuesce în ho­­telul­ Europa. D-sa va rămâne aci pănă în 8 Decemvrie şi dă consultaţiuni în fiecare di dela orele 11 —12 înaintea prân­­dului şi dela 3—6 ore după prândă pen­tru pacienţi, cari suferat de diformităţi seu deviaţiunî ale estremităţilor, precum: pi­ctorii var, valg şi equin, genunchi diformaţi în forma unui x seu o, degete dela piciore şi mâni strâmbe sau deviate; mai departe deviaţiuni ale columnei vertrebrale pre­cum ghiabă şi torace eşitu inflamaţiunî în­vechite ale articulaţiunilor­ şi urmările lor­, precum contracturi şi anchylose, mobilitate mărginită, estremitâţî scurte. Toate aceste afecţiuni se trateză în institutul­ amin­­tit, fără operaţiune numai cu astfel­ de aparate, cari face posibilă fiecărui bol­navă să se mişce şi prin urmare suntă dis­pensaţi de a zăcea în pată. Atragemă cu deosebire atenţiunea acelora, cari suferă de hernii (surpăturî inguinale, crurale şi ombilicale) precum și de o grăsime excesivă a abdomenului (păn­­tecelui). Respectivii au ocasiunea cea mai bună să-și procure bandajele trebuincioase după măsură acurată și să se consulte în privința belelor­ de care suferă. *) Pentru cele cuprinse în aceasta rubrică redacțiunea nu ia răspunderea. 1888 Cursul îi pieţei Braşovu din 4 Decemvre st. n. 1888. Cursola la borsa de Viena Editură şi Redactorii responsabilă : Dr. Aurel Mureşianu. Bancnote românesci Comp. 9.15Vend. 9.18 Argintü romänescü .n 9.10 Jî 9.14 Napoleon-d’orI . . .n 9.65 »1 9.67 Lire turcesci . . . ti 10.92 ti 10.95 Imperiali.....................n 9.92 11 9.95 Galbini..................... 11 5.70n 5­ 72 Scris. fonc. „Albina“ 6u/Dro­iot.—n -­n n » 5»/0n 98.— ii 98.50 Ruble rusesci . . .n 122.— ii 123.— Discontulu .... 67,­-8% pe anu. din 5 Decemvre st. n. 1888. Renta de auri 4%...............................100.55 Renta de hârtiă5°/0...............................92._____ Imprumutul­ cailor­ ferate ungare . 144.25 Amortisarea datoriei cailorii ferate de osta ungare (1-ma emisiune) . . 98.20 Amortisarea datoriei cailorii ferate de osta ungare (2-a emisiune) . . ..— Amortisarea datoriei cai­ori. rurale de f­osti ungare (3-a emisiune) . . 117.60 Bonuri rurale ungare..............................104.25 Bonuri cu clasa de sortare .... 104.— Bonuri rurale Banatul-Timiș. . . . 104.­— Bonuri cu cl. de sortare.........................104.0 Bonuri rurale transilvane.........................104.50 Bonuri croato-slavone..............................104.50 Despăgubirea pentru dijma de vina ungurescu...............................................99.50 Imprumutul­ cu premiul­ ungurescu 132.80 Losurile pentru regularea Tisei și Se­ghedinului..............................................124.75 Renta de hârtie austriacă .... 81.95 Renta de arginti austriacă .... 82.55 Renta de aura austriacă.........................109.50 Losuri din 1860 139.70 Acțiunile băncei austro-ungare . . . 876.0 Acțiunile băncei de creditu ungar. . 301.50 Acțiunle băncei de creditu austr. . 303.40 Galbeni împărătesei ..................... 5.77 Napoleon­ d’ort .................................... 9.65 Mărci 100 împ. germane..................... 59.67'/, Londra 10 Livres Sterlinge .... 121.75

Next