Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1889 (Anul 52, nr. 1-24)

1889-01-14 / nr. 11

• Mac­imei, Atamnistiatiunea şi Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mars Mr 22. Scrisori nefrancafce nu se pri­mesca. Manuscripte nu se re­trimite ! Birourile de autocmn: Braşovu, piaţa mare Mr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolf Mosse, Hausendein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Berndl,­if,Dwfos, A.Opperc,J. Dan­­neberg ; în Budapesta: A. Y Gold­berger, Anton Mezei, Eckstein Berned; în Frankfurt: G. L. Daube; în Ham­burg : A. Steiner. Preţul inserţiunilor­: o serii garanonda pe o coloană 6 or.­ţi 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Peclame pe pagina IlI-a e­tertă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 11. Braşovt1, Sâmbătă 14 (26) Ianuarie „Gazeta11 iese în fie-care­­fl. Abonamente pentru Austro-Digiri* Pe unu anu 12 fl., pe şase lun* 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru Mânia şi străinătate Pe unü anü 40 franci, pe »és© luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se enumeră la toate ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl Unu esemplaru 5 cr. v. »■ sau 15 bani. Atâta abonamentele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Braşovii, 13 Ianuarie v. Mare bucuria a produsă în Ga­­liţia autografulu împerătescă, ce s’a publicată calele aceste în foia oficială din Viena şi prin care se conferă episcopiei de Cracovia ran­gulă princiară. In acestă autografă, care este adresată ministrului de culte, se cjice că diecesei de Cracovia i se conferă rangulă princiară, după ce s’a severşită reorganisarea ei şi „în aprepiarea posiţiunei bisericesc! a acestei episcopii“. Foile polone înse privescă lu­­crură cu alţi ochi. Ele susţină, că i s’a făcută naţiunei polone prin înălţarea la rangulă de prin­cip! a episcopilor, de Cracovia una „dară politică“ de cea mai mare însemnătate, „prin care s’a făcută m­ă pasă înainte spre a se crea, ceea ce se înfiinţase prin evenimente seculare şi se pierduse la finea secuiului ală optu-spre­ cre­­cerea în mijloculă celei mai mari anarchii.“ Piarură polonă „Przegland“, care a scrisă aceste renduri, face alusiune la restabilirea vechiului regată ală Poloniei, ce formeza idealură tuturoră Polonilor”. Preşedintele dietei galiţiane anun­­ţândă autografiilă împerătescă crice între altele: „faţă cu ignorarea şi cu suspiţionările, cărora sun­­tem n­espuşî (noi Polonii) din multe părţi, este o asemenea dovedă de prea înaltă stimă a tradiţiunilor­ nóastre o mare mân­gâiere. Titlulă în sine va apare multora numai ca podobă es­­terioră fără cuprinsă, dar resta­­bilarea titlului vechiu a episcopu­lui de Craiova, acésta considerare şi apreciare ce se face sentimen­­telor­ nóastre din partea celui mai vechiu şi mai vecruta tronă ală lumei este ună lucru esenţială, ce nimeni nu’lă pote nega şi pe care trebue se’lă preţuimă cum se cu­vine.“ Nu e de mirată, ca Polonii îşi esplică memoratul ă autografă împerătescă în favoarea aspiraţiu­­nilor, loră dându’i o importanţă deosebită politică, care cum­­ţine altă foia polonă — s’ar estinde chiar peste graniţa Galiţiei pănă la ţermurii Dniprului. Pressa germană oposiţională din Austria vine înse şi le impută acum Poloniloră, ca prin asemeni alusiun! la restabilirea vechiului loră regată compromită interesele monarchiei în întru şi în afară. A presupune că împeratură Aus­triei a voită se facă o concesiune instiinţeloru loră polone pentru restabilirea regatului loră fantas­tică, —­­fice „N. fr. Presse“ — nu se unesce nici cu fundamentele constituţiei imperiului austriacă, nici cu politica esterioră ce-o ur­­măresce monarchia, este prin ur­mare condamnabilă din amendouă punctele de vedere. Deca înălțarea episcopiei de Cracovia la rangulă princiară ară avea importanța politică ce i-o a­­tribue pressa polonă, atunci—epee foia vienesă — ea ar fi o provo­care a­ Prusiei și a Rusiei, cari mai posedă incă afară de Austria teritorii din vechiulu regată po­lonă ; or politica austriacă nu poate se voiască a se îndușmăni cu a­­ceste state. Cu deosebire Rusia s’ar putea semți ofensată deca gu­­vernulă austriacă ar sprijini sau numai ar încuraja instiințele po­lone pentru restabilirea regatului lor­. „Germanii din Austria“ — orice „N. fr. Presse“ — trebue se re­fuse ori­ce solidaritate cu politica separatistă polonă şi ori­ce răs­pundere pentru neautoitele conse­cinţe, ce şi-au luată voie a le trage din autografulă împărătescă. Ger­manii Austriei nu numai că ţină cu credinţă la alianţa cu Germa­nia, ci mai voiescă se trăiască în pace cu toţi vecinii şi de aceea ară trebui se regrete îndoită, deca din posiţiunea ce-o ocupă de pre­sent. Polonii în Austria, s’ar trage în afară conclusiunî false în ce privesce importanţa, ce trebue se se dea enunţiaţiunilor­ polone asupra înălţării rangului diecesei de Cracovia.“ Nu mai trebue se spunemu, că Polonii jocă astăci­­ună rolă forte însemnată în guvernulă Austriei şi prin urmare îi este binevenită oposiţiunei germane, că cu acestă prilegiu póte aţîţa în contra loră şi a inştinţelor­ loră politice. Căci nu se poate nega, că autonomia naţională a Poloniloră în Galiţia este privită cu ochi rei de pute­rile vecine şi, precum ama mai arătată, raporturile exteriore ale monarchiei esercită o influinţă mare asupra politicei sale interiore. Nemții austriac! n’ar avea ni­­mică în contră deca prin vr’o presiune a raporturilor­ din afară asupra politicei cabinetului Taaffe, ară putea reuși a’lă resturna. In ori­ce casă înse este caracteristică pentru politica actuală a Austro- Ungariei că dintre toate popoarele ei astăciî Ungurii și Polonii se bucură de cele mai multe favo­ruri. FOILETONULU „GAZ. TRANS." — Petreceri de pe Câmpia. —Traducere.— II. Lupta cu taurulii. In a doua (ji a Rusaliilor), nu mai puţină ca două din trei părţi de omeni se află în ţintirimă, nu pentru­ ca să în­­groape pe cineva, ci ca să se urce pe cruci şi pe acaţii de printre morminte; căci pentru a pute privi cu­­destulă cu­­ragiu jocul, groaznici ce are să se des­­făşure în şesulă de lângă morminte, acesta e loculă celă mai potrivită de şedută. Numai familiile fruntaşe, domnii şi domnele, îşi alegă drept o locă de adă­­postă ţidulăria din mijlocul­ şesului (căci aici se ţine şi tărgulă de vite.) După o lungă aşteptare de câteva ciasuri, colea după amiadi, când toţi se sîmtă asudaţi de pripela soarelui, începe în sfîrşită a se vedea norulă de prajă ce se ridică in lungulă drumului pe de­asupra movilelor­ de nisipi, or lătratură câ­­niforă din depărtare, precum şi ună lungă şi adânca durduitură mugetă, aducă vestea, că se apropie cu doră aşteptat­ulă oaspe, în câteva minute sălbaticulă animală adusă între biciuri de călăreţi de pe câmpie, e pe loculă de luptă cu roşia lui limbă slobodită peste dinţi şi cu cor­nele ţîntă înainte, câtă pare că nu vede nimică în jură de sine. „Ha, ha! aici e taurul­!“ răcnescă de­odată din toate părţile. El treejită de acestă strigătă, neîmblânditulă bou oprin­­du-se în locă îşi înţepenesce înainte pi­­cioarele, îşi ridică capulă cu îndărătni­cia şi mândreţă şi privindă în jură de sine îşi începe rolulă printr’ună îndelun­gată răcnetă plină de furiă, ce trezesce floră în inimi, — par’că cunoscendu-’şi mărimea sa ar rîde de micimea celoră din jură. „Daţi drumulă câniloră!“ se aude de odată o voce nu mai puțină blândă și subțire ca cea a taurului, i­ar în acea clipită deschidându-se ușa țidulăriei se se zăvociî puternici se vădă alergândă cu lacomiă spre sălbaticulă taură ce stă ca pironită în locă. Vădându-se atacată, groaznicula ani­mală se învârte odată, își încrete încor­­norata frunte și cu furiă începe a bate din picioare, și a isbi cu cornele în laturi ca și cum i-ar fi multă pănă să se apro­­piă de elă neîmpăcații lui vrășmași. Sése frumoși zăvodi erau cari au să­rită asupra lui, — dar cine n’a văzută încă cam­ sburândă, — acum i s’ar fi dată prilej­ă spre acesta. Pănă la îndrăcire turbatură animală i-a sverlită în aeră unii după alții ca pe nisce mâțe netrebnice, care cu o ureche ruptă, care cu nasulă sfârticată. Apoi mai vértesa înfuriată, elă în­cepe a alerga ocolulă înjură. Inzadară s’a încercată de nou sumuțarea câniloră asupra lui, loră le trecuse pofta dela încercarea cea dintâiu! In ambiţiosa s­a mâniă, taurula stă puţină pe gânduri, apoi se aruncă asupra locului de unde a fostă atacată , asupra ţidulăriei, şi încă de-a dreptulă spre pri­vitorii cei cu paraplee, cari credeau, că acesta fără de pe pustă va­sei totuşi atâta omeniă, ca să facă deosebire între omenii proşti şi întră cei nobili. Ună pică de frică, câtă de grosă, au gustată cinstiţii privitori! Fiecare grăbea să între în casă, sosit în podă ori josă în pivniţă, ba şi în palaşca golă s’ar fi vârâtă bucurosă cărui îi era strâmtă lumea! Fără multă gândire, taurul­ în fugă bună întră prin uşa găsită deschisă, şi spre norocirea celor­ din lăuntru, uşa a doua o găsi încuiată şi bine prop­tită cu proptele vii; acesteia însă îi dă o lovitură cu fruntea-i de oţelă, câtă în­dată sărindă tabla de­asupra, rămâne o largă ferestră în ea, prin care elă întro­­ducendu’şi capulă cu cornele crunte de sânge, lungă vreme le cântă în urechi celoră din lăuntru, ol cânteculă lui strîn­­ge inima ascultătoriloră şi o face mică câtă ună purece, — în sfârşită se trage cu încetulă înapoi pănă ese el dintre păreţi. Lângă ună părete ală casei lucra ceva ună fecioră de bărdaşă, care în vieţa s’a nu’i greşise taurului nici câtă e ne­gru sub unghie. Cum însă sălbatica feră îlă­dăresce, îşi îndreptă cruntele come înainte şi se aruncă asupra nenoroci­tului. Câtă ai bate în palme, fiecare plină de spaimă vede pe tinără pironită la părete, cum şcolarii pironescă cu bum­­buşce fluturii în cutii. Flăcăulă însă vădendă, că feta şi-a împlântată comele în părete, îşi ridică cu isteţime mânile deasupra comeloru­lui, şi desnădăjduită se încluştă de corne pe capul­ taurului Stândă puţină pe cugete, taurul­ începe a-şi suci grumazii şi a scutura Uniunea balcanică. „Telegrafulă română“ din Bu­­curescî scrie sub acestă titlu: „Corespondance de Pesth“ publică în ultimul­ seu numără una lungă arti­­culă privitoră la cunoscutulă proiectă de alianţă a tuturor­ statelor­ din pen­insula balcanică. Acestă proiectă, pre­cum îşi aducă aminte cetitorii noştri, a apărută înainte de toate în diavură ofi­­ciosii muntenegreani „Glas Tnagoria“ şi apoi a fostă viu discutată atâtă de pressa europeana, câtă şi în cercurile diplomatice. Organele oficiose din Austro-Ungaria, precum şi cele germane, declarată că proiectul­ ar fi căltată din causa refu­­sului de a consimţi la o atare alianţă România. A esistată seu nu ună proiectă de acestă natură, este greu de a duce în­­tr’ună modă categorică. Ună lucru însă rămâne netăgăduită, şi anume acela, că proiectulă în cestiune­a apărută înainte de toate la Cetinje şi apoi asemenea ră­mâne netăgăduită, că prinţulă Nikita nu părăsesce nici în momentulfi de faţă idea unei alianţe între toate statele creştine din peninsula balcanică. Se­­jice cum că voivoda Boso Petro­­vici, care chiar zilele acestea va conduce pe cele trei fiice ale lui Nikita la Pe­tersburg, este însărcinată din partea prin­ţului de a supune Ţarului un­ memoriu privitoră la alcătuirea alianţei statelor­ creştine din peninsula balcanică. Sta­tele despre care este vorba în memoriu suntă: România, Serbia, Bulgaria, Gre­cia şi Muntenegru. După spiritul­ ini­ţiatorului acestei idei politice, aceste state suntă datore a se uni într’o alianţă de pace, obligându-se de a nu face res­­belă unulă altuia, ci din contră în ca­şuri chiar de vr’o diferenţă seu certă se vor­ resolva acestea în faţa unui areopagă constituită din cinci delegaţi ai statelor­ aliate şi preşedută de cătră delegatură Greciei. Hotărîrile acestui areopagă să fie fără apelă şi obligătore pentru am­bele părţi. Aliaţii, după memorială în cestiune, se obligă de a nu face resbelă vre-unui stată creştină, dar odată ata­caţi de vre-o putere fiecare din statele aliate poate compta asupra ajutorului tu­turoră membrilor­ alianţei... Dar­este oare acestă­ alianţă compa­tibilă cu interesele statelor­ din penin­sula balcanică? Garanta-va ea neatâr­narea loră din afară, precum şi neatâr­narea loră din lăuntru? Părerea nostră

Next