Gazeta Transilvaniei, aprilie 1889 (Anul 52, nr. 74-96)
1889-04-01 / nr. 74
Redactiunea, Administratiimea si BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori netranzite nu se primnesca. Manuscripte nu se retrimit ! Birourile nemumii. Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolf Mosse, Hausenstein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M.Dukes, A.Oppeck,J. Hanneberg ; în Budapesta: A. V Goldberger, Anton Mezei, EcksteinBernat; în Frankfurt: G. L. Daube; în Hamburg: A. Steiner. Preţul insarţiunilora: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina IlI-a o ■eriă 10 cr. v. a. sau 30 bani. „Gazeta“ iese în fiecare cui Abonamente pentru Austro-Dugana Pe unu anü 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate Pe unu anü 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franfei. Se prenumeră fia toate oficiele poştale din tiftru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşov: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I.: pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu du sula în casă. Pe unu anu 12 fl. pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. **. s£u 15 bani. Atâta abonamentele câtă şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 74. Braşovt, Sâmbătă (1) 13 Aprilie 1889. IITon abonamentu „GAZETA TRANSILVANIEI.“ Cu 1 Aprilie 1889 st. v. se deschide nou abonamentu la care învitămii pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţul abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl., pe şase luni 6 fl., pe unu anü 12 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe unu anü 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anu 2 fl. pe şase luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anui 8 franci, pe şese luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor abona din nou, să binevoescă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi poşta ultimă. Miinistraţiunea „Gazetei Transilvaniei“, Braşovă, 31 Martie v. De când s’a încheiat tripla alianţă şi s’a accentuată astfelă mai mulţii încordarea, dintre puterile aliate şi dintre Rusia şi Francia, nu se petrece nici una faptă mai însemnată politică, care se nu fia interpretată când în favoarea Germaniei, când în favoarea Rusiei. Acesta se observă mai alesă faţă cu micele state din Orientul Europei, unde se luptă mai tare influinţa ligei de pace cu influinţa Rusiei. Aşa s’a întâmplată faţă cu evenimentele politice din Bulgaria şi din Serbia, şi totă aşa se întâmplă aci faţă cu crisa ministerială din România. Când a căftutu ministerială I. Brătianu, foile străine fliceu că a învinsă influinţa ruseasca, ci despre ministerulă Rosetti-Carp, mai alesă de când acesta a regulată cestiunea succesiunei la tronu, foile rusesc fliceau că a învinsă influinţa germană. Acum, când se vorbesce despre formarea unui ministeriu L. Catargiu,fiarele străine, între care şi „N. freie Presse“, arăşi strigă, că „ Austro-Ungaria a perdutu unu preţiosu sprijină la Dunărea de josă şi că acesta este a se mulţămi numai lucrării de sobolă a politicei rusesc!“. Cum că şi România are o politică de sine stătătore naţională, care în toate timpurile grele a unită partidele române fără deosebire şi alu căreia ideală nu este nici decum de a pune ţara în serviciulă politicei unei sau altei mari puteri, — de toate acestea foile străine nici că vreau se țină seama, ci consideră pe oamenii politic! români numai ca nisce păpuși în manile celoru puternici din afară. Poate se fi fostă vr’odată și așa, dar acele vremuri s’au schimbată și, cu tote ne’nțelegerile ce esistă între partide, astăfli consciinţa naţională a Românilor, este atât de puternică, încâtă ar spulbera la momentă pe orice guvernă, care ar cuteza a se face unelta orbă a vreunei puteri străine. Infilele acestea de crisă ministerială,fiarele române de tote nuanţele au respinsă insinuarea foiloru din Viena, că la compunerea noului cabinetu ar juca rolă mai multă influinţa ambasadorului rusescu din Bucuresc! Hitrovo, decâtă voinţa Regelui şi a parlamentului. Biuroulu de corespondenţă ungurescu, încunosciinţându-ne afli despre formarea definitivă a cabinetului română sub presidenţa d-lui L. Catargiu, adauge că „deocamdată“ nu e vorbă de-o schimbare a politicei din afară a României. Prin aceasta indică totodată, că ar putea fi vorba şi de-o asemenea schimbare mai târfliu, esprimândă astfelă temerile amintite faţă cu acestă cabinetă. Ei bine, noi scimă că în ceea ce privesce politica esterioră, atâtă cabinetulă Brătianu, câtă şi cabinetulu Rosetti-Carp au urmărită, precum se frice în România, politica ţerii, care este şi trebue se fiu înainte de tóate acomodată intereseloru ţerii şi naţională românescă. Decă der noulă ministeră Catargiu ar cârmi politica ţerii în apele rusesci, cumplice „N. fr. Presse“ că ar avè intenţiunea, atuncî elu ar părăsi politica ţerii, politica intereselor naţionale românesc!, ceea ce vise în nici ună casă nu se poate admite afli dela una guvernu română, facă el o parte din orice partidă. Ministerul Catargiu va trebui se continue politica aceea, care convine mai bine intereselor țerii, căci la din contră n’ar avea rațiune se esiste nici măcar 24 de ore. Ori câtă ar sta la putere noulă ministeră Catargiu, credința noastra e, că în privinţa aceasta va da probe de ajunsă, că n’au dreptate foile vienese, când acasă pe ună partidă atâtă de însemnată din ţară, că ar fi capabilă de a servi intereselor străine, desconsiderândă interesele de viaţă ale României. FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Oripealmei le 1 Aprilie. Multe s’au spusă şi s’au scrisă despre originea glumei (păcălelei) de 1 Aprilie, aşa că ne-a cuprinsă dorinţa de a afla, decă e cu putinţă, cele dintâiu începuturi ale acestui straniu obiceiu poporală. De aceea amă rugată pe ună însemnată scrutătoră de isvore şi probat cunoscătoră a numerose archive, ca să urmaresca originea acestei datine. Der durere, că nici acestă învățată n’a putut afla isvorulă, „ca despăgubire“ însă ni-a trimisă două vestite păcăleli istorice de 1 Aprilie, peste care a dată cu prilejulă cercetăriloră sale. Aceste păcăleli suntă următorele: I. „Despre o beţia şi bătaia mare — acestă titlu atrăgătoră portă în cronica oraşului Constanţa, ună capitală, în care bravură scriitoră ală primăriei, Paumgart, raporteaza despre o glumă de 1 Aprilie, ce în timpul conciliului pârcălabulă (burggrafă) Friderică de Nürnberg A. D. 1417 „pentru petrecere și trecere de vreme“ i-a făcut’o „omului de rândă“. Cronistulă istorisesce acolo în ciudatulă modă ală timpului seu, că amintitură pârcălabă în anulă numită — acelașă în care elă a fostă dăruită de împăratulă Sigismundă cu marca Brandenburg ca feudă —a făcută să isvorască ţîşnindă din fântâna din pieţa de susă în rocă de apă mnă vină roşu bună. Cronistulă istorisesce îmbuldeala cea mare ce s’a făcută la fântână; beţia, la care au luată parte nu numai bărbaţii, ci şi femeile, mai alesă cele călătăre, care din pricina conciliului veniseră în numără atâtă de mare în oraşulă împărătescă , bătăile cele sângerose ce s’au născută mai întâiu pentru preţiosulă fluidă şi mai târdiu în beţiă, şi anunţă în fine — ca adevăratul sîmbure ală glumei — că, după ce multe fudere (măsură de 24—128 vedre) de mustală celă nobilă de struguri au curs prin ţevi şi prin gârlegiuri, ar fi mai ţîşnită din fântână numai apă colorată roşu. „In părerea loră rătăcită — aşa îşi încheiă scriitorulă primăriei istorisirea — că şi mai departe totă vină ţîşnesce, băură înainte fără să bage de semn, pănă ce mulţi s’au îmbătată rău, şi nu puţini pănă a li se face rău.“ Aşa spune cronistulă, care pote că nu s’a gândită la aceea, că beţia cea mare a trebuită să provină din întâia şi adevărata ediţiă, pe când reală trebue să li se fi căşunată de apa cea multă ce au băut’o în urmă. Acesta istorisire se afla într’o cronică a oraşului Constanța, scrisă cu mâna, care ajungea pănă la anulă 1623. Cronica a fostă încorporată bibliotecii universității din Strassburg, dar în anulă 1870, în timpul confusiunei și neorenduelilor, pricinuite de asediu, s’a perdută. Cu toate acestea s’a păstrată într’ună estrasă ori copiă odată în 1833 în editura propriă de Iakob Metzler — probabilă ună fiiu ală orașului Constanța; cărticica acesta însă, care a devenită rară, prin perderea manuscrisului a câștigată foarte multă în valoare. II. In anul 1748, în timpulă când severitatea Măriei Teresiei din Austria în privinţa moralităţii aduse cu sine instituirea unei comisiuni a castităţii, contele Ullo de Thun, unul din cei mai avuţi domni feudali ai Boemiei, fă exilată din Viena la moşiile sale de cătră împerătesa, din pricina vieţii şi traiului său destrăbălată. Acolo uşuraticulă conte cu ună mare numără de cavaleri trăia lume albă şi făcea totă felulă de posne nebunesc. Cea mai nebună dintre tote a fostă gluma de 1 Aprilie, ce a înscenat’o în anul 1746. Pe păreţii din Tissa, una din cele mai admirabile formaţiuni stâncoase ale Elveţiei saxono-boeme, contele Ullo puse de se ridică, în faţa localităţii Tissa, ce-i aparţinea lui, ună rugă grozavă din 100 de stânjini de lemne uscate şi în 31 Martie a mai fostă şi preparată cu totulă deosebită cu păcură şi cu răşină. După miedulă nopţii spre 1 Aprilie, contele puse de sedete focă rugului din ciece părţi diferite, şi în curândă flăcările se înălţară în susă spre a se întruni într’o puternică brazdă de focă, care împrăştiindă Inveţămentulii poporalii în Ungaria şi Ardély. Comisiunea dietei ungare pentru învăţămentulă publica a luată în pertractare în zilele din urmă ale lunei lui Martie a. c. raportulă ministerială despre starea învăţământului în Ungaria şi Ardély cu finea anului scolastică 1886/7. Deputatulă G. Szathnary, reposatulă comisiunei espune, că numărulă copiiloră, cari umblă la şcolă, dela anulă 1869 încoace s’a înmulţită cu 777.000. Totuşi nu se pote trece cu vederea, că numărulă copiiloră, cari nu umblă la nici o şcola, se urcă încă la o jumătate de milionă. De aceea ar fi de lipsă, ca legea despre cercetarea şcolei să fie aplicată mai cu asprime. Apoi unele confesiuni nici astăzi nu dau date exacte despre numărul copiilor, cari umblă la şcolă, de aceea guvernul, cu provocare la esperinţele sale de 18 ani, se facă atente pe autorităţile superioare bisericesc la acestă inconvenienţă. Cu privire la cercetarea şcolei este de regretată, că Ungurii în acestă privinţă ocupă abia locuia al treilea. Din 1000 de copii unguri, îndatoraţi de a umbla la şcolă, o cerceteză abia 842. Acesta împrejurare este păgubitore atâtă din punctă de vedere culturală, câtă şi din punctă de vedere naţională, cu deosebire de căi Ungurii în ţinuturi cu poporaţiune mixtă nu cercetiză şeola, pentru că în acestă casă seminţia lor este expusă degenerărei. In comitatulă Bihariei, în care 9000 de copii unguri, în comitatulă Satmarelui, în care 15.000, în comitatulă Nogradului, în care 3000, în comitatulă Maramureşului, în care 6000 de copii unguri nu umblă de loc la şcolă, acestă inconvenienţă este împreunată cu mari scăderi naţionale. Guvernulă are deci să controleze mai aspru cercetarea şcolelor. Raportorulă îşi ţine mai departe de a sa datorinţă, a accentua, că anulă şcolarii statorită prin lege cu 8 respective 9 luni în vieţa practică se reduce la jumătate adecă la 4, multă 5 luni. Decă chiar ministrulă recunosce în raportul său, că inspectorii şcolari dispună în acastă privinţă de ună cercă de activitate forte restrînsă, aşa acestă cercă de activitate ar avea se lărgi. Mai departe absenţiile de la şcolă, dacă se şi pedepsescă ici colea, acesta se face, după cum apare, numai pentru susţinerea principiului, ceea ce are urmări forte stricăciose peste totă asupra resultatului învăţământului. Din toate aceste considerante, raportorulă pune întrebarea, că ore guvernulă nu află, că ar fi sosită timpulă, ca să se ia la revisiune legea despre învăţămentulă poporală ? Spre întregirea acestui raport, alţi membri ai comisiunei mai aducă înainte, că din 1.920.000 copii îndatoraţi de a cerceta şcola, după raportulă ministerială numai 291.000 ar fi neglesă în parte aceasta datorință. Dar aceasta e numai o binecuvântare scrisă pe hârtiă, pentrucă ori și cine se poate ușoră convinge, câtă