Gazeta Transilvaniei, aprilie 1889 (Anul 52, nr. 74-96)

1889-04-01 / nr. 74

Redactiunea, Administratiimea si BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori netranzit­e nu se pri­mnesca. Manuscript­e nu se re­trimi­t ! Birourile ne­mumii. Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolf Mosse, Haus­enstein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M.­Dukes, A.Oppeck,J. Han­neberg ; în Budapesta: A. V Gold­berger, Anton Mezei, EcksteinBernat; în Frankfurt: G. L. Daube; în Ham­burg: A. Steiner. Preţul insarţiunilora: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina IlI-a o ■eriă 10 cr. v. a. sau 30 bani. „Gazeta“ iese în fie­care cui Abonamente pentru Austr­o-Dugan­a Pe unu anü 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate Pe unu anü 40 franci, pe şase luni 20 franci,­ pe trei luni 10 franfei. Se prenumeră fia toate ofi­­ciele poştale din tiftru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşov­: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I.: pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu du sula în casă. Pe unu anu 12 fl. pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. **. s£u 15 bani. Atâta abonamentele câtă şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 74. Braşovt, Sâmbătă (1) 13 Aprilie 1889. IITon ab­onamentu „GAZETA TRANSILVANIEI.“ Cu 1 Aprilie 1889 st. v. se deschide nou abonamentu la care învitămii pe toţi amicii şi spri­jinitorii fetei noastre. Preţul­ abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl., pe şase luni 6 fl., pe unu anü 12 fl.­­ Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe unu anü 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anu 2 fl. pe şase luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anui 8 franci­, pe şese luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor­ abona din nou, să binevoescă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi poşta ultimă. Miinistraţiunea „Gazetei Transilvaniei“, Braşovă, 31 Martie v. De când s’a încheiat­ tripla alianţă şi s’a accentuată astfelă mai mulţii încordarea, dintre pu­terile aliate şi dintre Rusia şi Francia, nu se petrece nici una faptă mai însemnată politică, care se nu fia interpretată când în fa­­voarea Germaniei, când în favoarea Rusiei. Acesta se observă mai alesă faţă cu micele state din Orien­­tul­ Europei, unde se luptă mai tare influinţa ligei de pace cu in­­fluinţa Rusiei. Aşa s’a întâmplată faţă cu e­­venimentele politice din Bulgaria şi din Serbia, şi totă aşa se în­tâmplă ac­i faţă cu crisa ministe­rială din România. Când a căftutu ministerială I. Brătianu, foile străine fliceu că a învinsă influinţa ruseasca, ci despre ministerulă Rosetti-Carp, mai alesă de când acesta a regulată cestiu­­nea succesiunei la tronu, foile ru­sesc­ fliceau că a învinsă influinţa germană. Acum, când se vorbesce des­pre formarea unui ministeriu L. Catargiu,­­fiarele străine, între care şi „N. freie Presse“, arăşi strigă, că „ Austro-Ungaria a perdutu unu preţiosu sprijină la Dunărea de josă şi că acesta este a se mul­­ţămi numai lucrării de sobolă a politicei rusesc!“. Cum că şi România are o po­litică de sine stătătore naţională, care în toate timpurile grele a unită partidele române fără deo­sebire şi alu căreia ideală nu este nici decum de a pune ţara în ser­­viciulă politicei unei sau altei mari puteri, — de toate acestea foile străine nici că vreau se țină seama, ci consideră pe oamenii po­litic! români numai ca nisce pă­puși în manile celoru puternici din afară. Poate se fi fostă vr’odată și așa, dar acele vremuri s’au schimbată și, cu tote ne’nțelegerile ce esistă între partide, astăfli consciinţa naţională a Românilor, este atât de puternică, încâtă ar spulbera la momentă pe ori­ce guvernă, care ar cuteza a se face unelta orbă a vreunei puteri străine. In­­filele acestea de crisă mi­nisterială,­­fiarele române de tote nuanţele au respinsă insinuarea foiloru din Viena, că la compu­nerea noului cabinetu ar juca rolă mai multă influinţa amba­sadorului rusescu din Bucuresc! Hitrovo, decâtă voinţa Regelui şi a parlamentului. Biuroulu de corespondenţă un­­gurescu, încunosciinţându-ne afli despre formarea definitivă a cabi­netului română sub presidenţa d-lui L. Catargiu, adauge că „deo­camdată“ nu e vorbă de-o schim­bare a politicei din afară a Ro­mâniei. Prin aceasta indică toto­dată, că ar putea fi vorba şi de-o asemenea schimbare mai târfliu, esprimândă astfelă temerile amin­tite faţă cu acestă cabinetă. Ei bine, noi scimă că în ceea ce privesce politica esterioră, atâtă cabinetulă Brătianu, câtă şi cabi­­netulu Rosetti-Carp au urmărită, precum se frice în România, poli­tica ţerii, care este şi trebue se fiu înainte de tóate acomodată intere­­seloru ţerii şi naţională românes­­că. Decă der noulă ministeră Ca­targiu ar cârmi politica ţerii în apele rusesci, cum­plice „N. fr. Presse“ că ar avè intenţiunea, a­­tuncî elu ar părăsi politica ţerii, politica intereselor­ naţionale ro­mânesc!, ceea ce vise în nici ună casă nu se poate admite afli dela una guvernu română, facă el o parte din ori­ce partidă. Ministerul­ Catargiu va trebui se continue politica aceea, care convine mai bine intereselor­ țe­rii, căci la din contră n’ar avea rațiune se esiste nici măcar 24 de ore. Ori câtă ar sta la putere no­ulă ministeră Catargiu, credința noastra e, că în privinţa aceasta va da probe de ajunsă, că n’au drep­tate foile vienese, când acasă pe ună partidă atâtă de însemnată din ţară, că ar fi capabilă de a servi intereselor­ străine, descon­­siderândă interesele de viaţă ale României. FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Oripea­­lmei le 1 Aprilie. Multe s’au spusă şi s’au scrisă des­pre originea glumei (păcălelei) de 1 A­­prilie, aşa că ne-a cuprinsă dorinţa de a afla, decă e cu putinţă, cele dintâiu în­ceputuri ale acestui straniu obiceiu po­porală. De aceea amă rugată pe ună însemnată scrutătoră de isvore şi probat cunoscătoră a numerose archive, ca să urmaresca originea acestei datine. Der durere, că nici acestă învățată n’a putut afla isvorulă, „ca despăgubire“ însă ni-a trimisă două vestite păcăleli istorice de 1 Aprilie, peste care a dată cu prilejulă cercetăriloră sale. Aceste păcăleli suntă următorele: I. „Despre o beţia şi bătaia mare — acestă titlu atrăgătoră portă în cronica oraşului Constanţa, ună capitală, în care bravură scriitoră ală primăriei, Paum­­gart, raporteaza despre o glumă de 1 Aprilie, ce în timpul­ conciliului pârcă­­labulă (burggrafă) Friderică de Nürn­berg A. D. 1417 „pentru petrecere și trecere de vreme“ i-a făcut’o „omului de rândă“. Cronistulă istorisesce acolo în ciudatulă modă ală timpului seu, că amintitură pârcălabă în anulă numită — acelașă în care elă a fostă dă­ruită de împăratulă Sigismundă cu marca Brandenburg ca feudă —­a fă­cută să isvorască ţîşnindă din fântâna din pieţa de susă în rocă de apă mnă vină roşu bună. Cronistulă istorisesce îmbuldeala cea mare ce s’a făcută la fântână; beţia, la care au luată parte nu numai bărbaţii, ci şi femeile, mai alesă cele călătăre, care din pricina conciliului veniseră în numără atâtă de mare în oraşulă împărătescă , bătăile cele sângerose ce s’au născută mai întâiu pentru preţiosulă fluidă şi mai târdiu în beţiă, şi anunţă în fine —­ ca adevăratul sîmbure ală glumei — că, după ce multe fudere (măsură de 24—128 vedre) de mustală celă nobilă de struguri au curs prin ţevi şi prin gârlegiuri, ar fi mai ţîşnită din fântână numai apă colorată roşu. „In părerea loră rătăcită — aşa îşi încheiă scriitorulă primăriei istorisirea — că şi mai departe totă vină ţîşnesce, băură înainte fără să bage de semn, pănă ce mulţi s’au îmbătată rău, şi nu pu­ţini pănă a li­ se face rău.“ Aşa spune cronistulă, care pote că nu s’a gândită la aceea, că beţia cea mare a trebuită să provină din întâia şi adevărata edi­­ţiă, pe când reală trebue să li­ se fi că­şunată de apa cea multă ce au băut’o în urmă. Acesta istorisire se afla într’o cro­nică a oraşului Constanța, scrisă cu mâna, care ajungea pănă la anulă 1623. Cro­nica a fostă încorporată bibliotecii uni­versității din Strassburg, dar în anulă 1870, în timpul­ confusiunei și neoren­­duelilor, pricinuite de asediu, s’a perdută. Cu toate acestea s’a păstrată într’ună es­­trasă ori copiă odată în 1833 în editura propriă de Iakob Metzler — probabilă ună fiiu ală orașului Constanța; cărti­cica acesta însă, care a devenită rară, prin perderea manuscrisului a câștigată foarte multă în valoare. II. In anul­ 1748, în timpulă când severitatea Măriei Teresiei din Austria în privinţa moralităţii aduse cu sine ins­tituirea unei comisiuni a castităţii, con­tele Ullo de Thun, unul­ din cei mai avuţi domni feudali ai Boemiei, fă exi­lată din Viena la moşiile sale de cătră împerătesa, din pricina vieţii şi traiului său destrăbălată. Acolo uşuraticulă conte cu ună mare numără de cavaleri trăia lume albă şi făcea totă felulă de posne nebunesc­. Cea mai nebună dintre tote a fostă gluma de 1 Aprilie, ce a înscenat’o în anul­ 1746. Pe păreţii din Tissa, una din cele mai admirabile formaţiuni stân­­coase ale Elveţiei saxono-boeme, contele Ullo puse de se ridică, în faţa localităţii Tissa, ce-i aparţinea lui, ună rugă gro­zavă din 100 de stânjini de lemne us­cate şi în 31 Martie a mai fostă şi pre­parată cu totulă deosebită cu păcură şi cu răşină. După miedulă nopţii spre 1 Aprilie, contele puse de se­dete focă rugului din ciece părţi diferite, şi în curândă flăcările se înălţară în susă spre a se întruni într’o puternică brazdă de focă, care împrăştiindă Inveţămentulii poporalii în Ungaria şi Ardély. Comisiunea dietei ungare pentru în­­văţămentulă publica a luată în pertrac­tare în zilele din urmă ale lunei lui Martie a. c. raportulă ministerială despre starea învăţământului în Ungaria şi Ardély cu finea anului scolastică 1886/7. Deputatulă G. Szathnary, reposatulă comisiunei espune, că numărulă copiiloră, cari umblă la şcolă, dela anulă 1869 în­­coace s’a înmulţită cu 777.000. Totuşi nu se pote trece cu vederea, că numă­­rulă copiiloră, cari nu umblă la nici o şcola, se urcă încă la o jumătate de milionă. De aceea ar fi de lipsă, ca legea despre cercetarea şcolei să fie a­­plicată mai cu asprime. Apoi unele confesiuni nici astăzi nu dau date exac­te despre numărul­ copiilor, cari umblă la şcolă, de aceea guvernul, cu provo­care la esperinţele sale de 18 ani, se facă atente pe autorităţile superioare bi­sericesc­ la acestă inconvenienţă. Cu privire la cercetarea şcolei este de re­gretată, că Ungurii în acestă privinţă ocupă abia locuia al­ treilea. Din 1000 de copii unguri, îndatoraţi de a umbla la şcolă, o cerceteză abia 842. Acesta împrejurare este păgubitore atâtă din punctă de vedere culturală, câtă şi din punctă de vedere naţională, cu deosebire de căi Ungurii în ţinuturi cu poporaţiune mixtă nu cer­­cetiză şeola, pentru că în acestă casă se­minţia lor­ este expusă degenerărei. In comitatulă Bihariei, în care 9000 de co­pii unguri, în comitatulă Satmarelui, în care 15.000, în comitatulă Nogradului, în care 3000, în comitatulă Maramure­şului, în care 6000 de copii unguri nu umblă de loc­ la şcolă, acestă inconve­­nienţă este împreunată cu mari scăderi naţionale. Guvernulă are deci să con­troleze mai aspru cercetarea şcolelor­. Raportorulă îşi ţine mai departe de a sa datorinţă, a accentua, că anulă şcolarii statorită prin lege cu 8 respective 9 luni în vieţa practică se reduce la jumătate adecă la 4, multă 5 luni. Decă chiar ministrulă recunosce în raportul­ său, că inspectorii şcolari dispună în acastă privinţă de ună cercă de activitate forte restrînsă, aşa acestă cercă de activitate ar ave­a se lărgi. Mai departe absen­­ţiile de la şcolă, dacă se şi pedepsescă ici colea, acesta se face, după cum apare, numai pentru susţinerea principiului, ceea ce are urmări forte stricăciose peste totă asupra resultatului învăţământului. Din toate aceste considerante, raportorulă pune întrebarea, că ore guvernulă nu află, că ar fi sosită timpulă, ca să se ia la revisiune legea despre învăţămentulă poporală ? Spre întregirea acestui raport, alţi membri ai comisiunei mai aducă înainte, că din 1.920.000 copii îndatoraţi de a cerceta şcola, după raportulă ministerială numai 291.000 ar fi neglesă în parte a­­ceasta datorință. Dar aceasta e numai o binecuvântare scrisă pe hârtiă, pentrucă ori și cine se poate ușoră convinge, câtă

Next