Gazeta Transilvaniei, mai 1889 (Anul 52, nr. 98-121)

1889-05-04 / nr. 100

Redactiunea, Administratiunea si Tiponiia: L II. „Gazeta“ iese în fie­care aat Abonamente pentru Anstu-anpria Pe unu anü 12 £L, pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 £L. Pentru România şi străinătate Pe unu anü 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se pr­on­um­eră la toate ofi­­ciele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Brașov­: la administrațiune, piața mare Nr. 22, stagiula I.: pe unu anü 10 fl., pe şase luni 5 fl . pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu duBuia în casă. Pe unu anü 12 fl. pe t ése luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Jnü esemplarű 5 er. v. t.. séu 15 bani. Atâta abonamentele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. BRAŞOVU, piaţa mare Hr 22. Scrisori neb­ancate nu se pri­mescu. Manuscript­e iu aere­nimiva ! Birourile de orcuit. Braşovu­, piaţa mare Hr. 22. Inserate mai primescü în Viena Rudolf Mosse, Haascnstem tfe Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M,Dukes, A.Oppelik,J. Dan­­neberg; în Budapesta: A. V Gold­berger, AutonMezei, Eckstein Bemeit; în Frankfurt: G. L, Daube; în Ham­burg : A. Steiner. Preţul inserţiunilora: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina III-a o­feriă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 100. Braşovîi, Joi 4 (16) Maiu 1889. Braşovo, 3/15 Maiu Aniversarea de astăzii ne rea­­mintesce proclamarea marilor prin­cipii ale desvoltării neamului nos­tru românescă, buna înţelegere şi unirea între fraţi, însufleţirea cea nobilă pentru binele şi fericirea poporului şi a ţeni şi sfântulă focă ală naţionalităţii, de care s’a în­călcată junimea nostră. z­iua de 3 (15) Maiu este ma­rele arătător­ în calea progresului naţiunei nostre. Spre elă ne îndreptămă acţi privirile! Numai unu poporu, care aspiră la libertate, la drepturi şi la cul­tură naţională poate avè vi­aţă şi viitor. Adunarea naţională din 3 (15) Maiu 1848 a dată o vină şi puter­nică espresiune aspiraţiunilor­ no­bile, drepte şi sfinte ale poporului română, puindă totodată temelia adevăratei conlucrări frăţesc! pen­tru recâştigarea libertăţii, pentru binele şi înaintarea nemului ro­mânescă pe tóate terenele. In acea memorabilă­­ţi fii na­ţiunei nóastre şi-au dată mâna şi s’au legată serbătoresce de a-şi apera limba şi naţionalitatea ro­­mânéasca în contra, a orî­ce peri­­cule şi uneltiri duşmane. Aceasta sfântă legătură naţio­nală este gloria generaţiei române de acum 41 de ani. Ea şî-a câştigată un­ titlu de vecînică recunoscinţă la generaţiile următore. In iubirea nesfârşită cătră limba şi naţionalitatea nostră, în paza neadormită a acestui scumpă te­­stură ală poporului nostru, cul­­minéza istoria luptelor­ noastre na­ţionale. Pătrunşi de însemnătatea a­­cestor­ lupte seculare şi insufleţiţi de marile principii liberătore ale veacului, bărbaţii neuitaţi, cari au condusă marea adunare dela 3 (15) Maiu 1848, au cunoscută, că numai fiindă liberă şi egală în­dreptăţită poporulă română pote se-şî asigure limba şi naţionalitatea, că numai astfelă îşi pote desvolta cultura sa naţională, numai ast­felă pote progressa în rendu cu celelalte neamuri. Ei ne-au arătată calea ce tre­­bue se-o străbatemă cu stăruinţă şi cu credinţă, spre a ajunge odată la limanulă egalei îndreptăţiri na­ţionale. Pare că cu câtă ne depărtămu mai multă de acea epocă mărâţă totă mai multe şi mai mari greu­tăţi şi pedeci întîmpinămă în a­­cesta cale. Aşa este cu ori­ce ce duce la o ţintă mare. Dar omulă înţeleptă şi preve­­cretoră trebue se se gândéscâ la tot ce poate se-i uşureze ună aseme­nea drumă. Românii adunaţi pe Câmpulă Libertăţii la 3 (15) Maiu 1848 ne-au dată ca merinde pe acestă drumă statulă de a fi în veci strânsă uniţi între noi, de-a merge mână în mână şi de-a stărui umer la umer, case nu slăbimă,nici se şovăim, ci se fimă tari, când e vorba de a înlă­tura piedecile şi greutăţile ce le întempinămă în mersulă nostru. Urmat’amă noi acestă sfată în tóté şi în totdeuna? Etă ce trebue se ne facă a ne gândi în acestă c­i cu totă since­ritatea la faptele noastre, eră ce ne indemna a cumpăni, dacă a­­ceste fapte corespundă marei ținte ce-o urmărim­­. E cai de serbatoare. Nu vomă învinui pe nimeni. Der conduși de semțulă de pietate cătră aceia, cari au stăruită și s’au jertfită pentru libertatea și cultivarea ne­­mului loră, vomă cere dela fiă­­care dintre noi se-şî dea seama despre faptele şi despre purtarea __________ lui, vomă cere dela toţi se se în­trebe, decă îşi împlinescă datoria şi chiămarea loră naţională în tote împrejurările şi deca suntă cre­dincioşi preţiosului patrimoniu, ce ni l’au lăsat eroii (filei dela 3 (15) Maiu 1848, ca se ne iubimă na­ţiunea şi cu puteri unite se lu­­crămă pentru vieţa, onoarea, cul­tura şi fericirea ei în tóate tim­purile ! ZDIZKT Austro-Ungaria şi Italia. Cele petrecute în­ camera deputaţi­­lor­ din Roma, din causa congresului catolică austriacă, se ’nţelege că n’au pu­tută lăsa indiferenţi pe cei din Viena. „Pester Correspondent“ a primită din Viena o corespondenţă, din care se vede, că guvernulă caută se aplaneze lucrurile. In corespondenţă se esprimă simpatia, ce din vechime o are monarchia pentru Italia, logenula marelui imperiu­­romană, care a împrăştiată peste totă pămentulă civilisaţia şi lumina sa, légenula sciinţei şi artei renăscute, or acum aliata intimă a monarchiei, după ce a rupt-o cu tradi­­ţiunile amare ale veacurilor­ pline de su­ferinţe. Laudă pe cei cari conducă des­tinele Italiei, că au puterea de a resista aţîţărilor­ şi seducerilor­ convenţiunei latine unităţii familiei romanice. „Mii şi miriade se înflăcăreză în Francia, Italia şi Peninsula iberică (Spa­nia şi Portugalia) pentru „Confederaţiu­­nea tuturoră Romaniloră“ şi pănă josă în România se întinde lungulă lanţu ală adepţiloră acestei idei, împărţirea domi­­naţiunei lumei între Romani, Slavi şi Germani, ce fermecătură sună acesta în urechile unei naţiuni, în ală cărei sânge din vechime arde foculă sarelui eternă. Crispi însă a resistată tuturoră seduce­riloră, elă nu se abate şi nu se clatină de pe basa, ce a recunoscut’o ca singură potrivită pentru ţera sa, dela alianţa cu im­periul germană şi cu monarchia austro-un­­gară. Peste puţine zile o va dovedi acesta visita regelui Umbertă şi a lui Crispi în Berlin, la Imperatura şi bătrânul şi cancelarii. Austro-Ungaria va fi şi ea în spiritu de faţă. Durere, că nu se poate aştepta, ca Umberto să vină la noi; împrejurări cunoscute nu permită, ca gloriosulă nostru domnitoru să’i în­­torcă la Roma visita făcută de el, în Viena. Dar e posibila, că aliaţii se vor­ întâlni unii cu alţii în Germania. E forte probabila Inse, că d-la Crispi va folosi ocasiunea, ca să visiteze pe amicula său Kalnoky. Nu-i vorbă, bărbaţii de stata, conducători ai statelor­ aliate, stau în continuu contacta în scrisa unula cu al­tuia şi nu esistă nici cea mai mică di­ferenţă între ei; dar cuvântula caldă şi viu este cu totul o altă mijlocü de comu­­nicaţiune între amici, decâtu cuvântulü fără vieţă scrisa ori telegrafiata“. O altă corespondenţă din Berlin­ spune, că poporala germana aştăptă vi­sita regelui Italiei ca unu noroca deose­­sebita. Numai după acesta, aliaţii vor­ serba adevărata lor o festivitate de bu­­curie. FOILETONUL­ „GAZ. TRANS“ Boerii si ţăranii înainte de 1848. y y Duminecă 23 Aprilie, sala Liceului „Laurianu“ din Botoşani s’a deschisa din nou cu conferinţa d-lui V. Gheor­­ghiu, profesori de istoria. „Liberalul“ din Botoşani ne dă următorulO resumatii ala acestei conferinţe : Pentru a’şi justifica ore-cum prefe­rinţa ce a dat’o subiectului alesfi, con­­ferenţiarulO dice, că este neaperata stu­­diulu claselor­ sociale ce există într’unfi stata, din punctulu de vedere ale stărei loră economice şi a raportului socială pentru orî-cine vrea să studieze trecu­­tulu unui popor­. Şi după ce citază evenimente istorice, ca căderea imperiului romane, revoluţiunea francesă dela 1789, revoluţiunea română dela 1848 etc., cari­tate se esplică în mare parte prin desechilibrarea provenită în starea so­cială şi economică a claselor­, păşesce apoi la desfăşurarea subiectului. Definesce mai ântâin, ce însemnă boera şi ţărâna, după regulamentul« or­ganica. Ila arată pe cele din urmă îm­pilata de dări şi redusa la miseriă şi ig­noranţă. Dându acâstă lămurire, confe­renţiarele excepteaza vechia nostră boe­­rime pamentena, care deşi scutită de multe obligaţiuni cătră stata, merită re­­cunoscința nostră, pentru că a fosta stâl­­pula ţării în veacurile 13, 14, 15 şi 16. Devenindu mari proprietari prin dona­­ţiunile ce le făceau Domnii ţării, în urma probelor­ de vitejiă date în luptă, boe­rii pământeni din acele vecuri, dice ela, punându-se în fruntea ţăranilor, alipiţi pe moşiile lor­, luptau cu bărbăţiă pen­tru a nu lăsa ţera pradă barbarilor­, cari cătau s- o strivască. De prin vécula 16 însă, vechia bo­­erime pămentenă începe a fi alterată prin nemuri străine, şi totu atunci înce­pe şi decăderea nostră politică şi morală, care duréza şi o parte din vécula 19. Conferenţiarul arată chipul, cum s’au strecurata Grecii, elementula­cela care a degenerata mai tare vechia boerime autochtonă. Şi trece într’o scurtă re­vistă revoluţiunile provocate prin neîn­ţelegerea dintre Grecii parveniţi şi boe­rii pământeni, sub domnitorii Radu Mih­­nea, Leona Tomşa, Alesandru Iliash şi Dumitraşcu Vodă. In urmă spune, că deja în prima jumătate a veacului 16 Grecii erau aşa de mulţi în ţară, încât al cronicarulu­iSeculcea, una boerii pămân­tene, nu’şi mai putea închipui, că ţara va mai scăpa vre-o dată din mânile lor­. Insistându asupra insinuărei Greci­­lor, în clasa boerimei noastre, la care se adauge mai tarefiu boerimea rusită, con­ferenţiarul dă în cuvinte bine simţite tablourii ce presinta acesta boerime sub raportul­ educaţiunei şi instrucţiunei, pre­cum şi sub raportul­ moralului, arătându şi tristele urmări pentru ţară ale degene­rării boerimei pământene şi ale demora­lisărei celei parvenite.* In ceea ce privesce educațiunea, con­­ferențiarula spune, că ciocoii își făceau crescerea deprind­endu-se cu felii de felii de viclenii, intrânda cei mai mulți ca slugi în casa vr’unui boierii pamenteni, unde la începută aveau rolul­ de simplu ciuburciu. Cu timpul, înaintau la trep­tele de cafegiu, sufragiu, rândaşă, vatafa de curte, în care vreme îşi adunau oi­­şore, vitişore, moşiere, când ca omeni cu vec­ă şi cu marafeta, deveniau candi­daţi de însurătore la fetele bogate. O­­dată cu acesta părăsi­au şi postura de slugă, devenind­ ciocoi. Insurându-se aceştia, nu dedeau nici ei copiilor­ lor, o mai alesă educaţiă de familiă; căutau numai se’i făţuiască, trimiţându’i în ţâri străine. Instrucţiunea era de asemenea forte înapoiată şi toate acele vremi îndelungate n’au lăsata nici o scriere de valoare, ca operă a acelei boerimi grecisate, şi nici vr’una instituţii de cultură de vr’o oare­­care însemnătate. Descriindu starea morală a societăţii, conferenţiarula arată decădinţa sentimen­tului naţionala şi face o paralelă isbi­­tare între virtuţile sublime de odinioră, întrupate în mume ca a lui Ştefana Vodă cela mare, în doamna lui Neagoie Vodă, față de acele femei degenerate, cari în saloanele veacului 18-lea întâlneau câte 3—4 bărbați de cari se despărțiseră, — mergendu la brațulă unui alu cincelea, zimbindu sirenica unui alu șeselea. * Incheindu descrierea clasei boeresci din veacurile anteriore anului 1848, con­ferenţiarul a dice, că totă decădinţa şi ro­bia ţerilor­ nóastre în acele vremi nu se datoresce decâtă slăbirei sentimentului de naţionalitate, prin copleşirea boerimei pământene de cătră boerimea parveni­­ţilor­ străini. Şi acésta cu atâta mai multa, cu câta în acele timpuri numai, clasa boeresca dispunea de sartea ţărei şi ocupa toate funcţiunile în stata, ne­­fiindu nici cercetată, nici consultată vo- SOIRILE 1­ILEL Regularea Porţiloru-de-feru. Cestiunea regulării Porţiloră-de-feră a dată de o nouă pedecă. Serbia cere o sumă forte mare ca despăgubire pentru perderile ei din pescuita. Mai în josă de Klissura, Serbia are fabrici de icre negre, ea se ocupă multa cu pescuitul­ şi trage mari venite din acesta. Prin sfărîmarea stân­­cilor­ cu dinamită, pescii din Dunăre vor­ fi stîrpiţi în aşa măsură, încâtu Serbia va perde câştigului din pescuita pentru mai mulţi ani, decă nu pentru totdeauna.* * * Scutirea de dare a fonduriloru de aju­torare. „Pester Lloyd“ Nr. 128 află din Dobritína, că conventura districtului bi­­sericesc, de dincolo de Tisza a pertrac­­tatu o hârtiă a districtului bisericesc, Szabolczula de susu, prin care arată, că capitalurile fondurilor­ de ajutorare pen­tru văduvele preoţilor­ au fost­ supuse

Next