Gazeta Transilvaniei, mai 1889 (Anul 52, nr. 98-121)
1889-05-04 / nr. 100
Redactiunea, Administratiunea si Tiponiia: L II. „Gazeta“ iese în fiecare aat Abonamente pentru Anstu-anpria Pe unu anü 12 £L, pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 £L. Pentru România şi străinătate Pe unu anü 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se pronumeră la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul pentru Brașov: la administrațiune, piața mare Nr. 22, stagiula I.: pe unu anü 10 fl., pe şase luni 5 fl . pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu duBuia în casă. Pe unu anü 12 fl. pe t ése luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Jnü esemplarű 5 er. v. t.. séu 15 bani. Atâta abonamentele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. BRAŞOVU, piaţa mare Hr 22. Scrisori nebancate nu se primescu. Manuscripte iu aerenimiva ! Birourile de orcuit. Braşovu, piaţa mare Hr. 22. Inserate mai primescü în Viena Rudolf Mosse, Haascnstem tfe Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M,Dukes, A.Oppelik,J. Danneberg; în Budapesta: A. V Goldberger, AutonMezei, Eckstein Bemeit; în Frankfurt: G. L, Daube; în Hamburg : A. Steiner. Preţul inserţiunilora: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina III-a oferiă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 100. Braşovîi, Joi 4 (16) Maiu 1889. Braşovo, 3/15 Maiu Aniversarea de astăzii ne reamintesce proclamarea marilor principii ale desvoltării neamului nostru românescă, buna înţelegere şi unirea între fraţi, însufleţirea cea nobilă pentru binele şi fericirea poporului şi a ţeni şi sfântulă focă ală naţionalităţii, de care s’a încălcată junimea nostră. ziua de 3 (15) Maiu este marele arătător în calea progresului naţiunei nostre. Spre elă ne îndreptămă acţi privirile! Numai unu poporu, care aspiră la libertate, la drepturi şi la cultură naţională poate avè viaţă şi viitor. Adunarea naţională din 3 (15) Maiu 1848 a dată o vină şi puternică espresiune aspiraţiunilor nobile, drepte şi sfinte ale poporului română, puindă totodată temelia adevăratei conlucrări frăţesc! pentru recâştigarea libertăţii, pentru binele şi înaintarea nemului românescă pe tóate terenele. In acea memorabilăţi fii naţiunei nóastre şi-au dată mâna şi s’au legată serbătoresce de a-şi apera limba şi naţionalitatea românéasca în contra, a orîce pericule şi uneltiri duşmane. Aceasta sfântă legătură naţională este gloria generaţiei române de acum 41 de ani. Ea şî-a câştigată un titlu de vecînică recunoscinţă la generaţiile următore. In iubirea nesfârşită cătră limba şi naţionalitatea nostră, în paza neadormită a acestui scumpă testură ală poporului nostru, culminéza istoria luptelor noastre naţionale. Pătrunşi de însemnătatea acestor lupte seculare şi insufleţiţi de marile principii liberătore ale veacului, bărbaţii neuitaţi, cari au condusă marea adunare dela 3 (15) Maiu 1848, au cunoscută, că numai fiindă liberă şi egală îndreptăţită poporulă română pote se-şî asigure limba şi naţionalitatea, că numai astfelă îşi pote desvolta cultura sa naţională, numai astfelă pote progressa în rendu cu celelalte neamuri. Ei ne-au arătată calea ce trebue se-o străbatemă cu stăruinţă şi cu credinţă, spre a ajunge odată la limanulă egalei îndreptăţiri naţionale. Pare că cu câtă ne depărtămu mai multă de acea epocă mărâţă totă mai multe şi mai mari greutăţi şi pedeci întîmpinămă în acesta cale. Aşa este cu orice ce duce la o ţintă mare. Dar omulă înţeleptă şi prevecretoră trebue se se gândéscâ la tot ce poate se-i uşureze ună asemenea drumă. Românii adunaţi pe Câmpulă Libertăţii la 3 (15) Maiu 1848 ne-au dată ca merinde pe acestă drumă statulă de a fi în veci strânsă uniţi între noi, de-a merge mână în mână şi de-a stărui umer la umer, case nu slăbimă,nici se şovăim, ci se fimă tari, când e vorba de a înlătura piedecile şi greutăţile ce le întempinămă în mersulă nostru. Urmat’amă noi acestă sfată în tóté şi în totdeuna? Etă ce trebue se ne facă a ne gândi în acestă ci cu totă sinceritatea la faptele noastre, eră ce ne indemna a cumpăni, dacă aceste fapte corespundă marei ținte ce-o urmărim. E cai de serbatoare. Nu vomă învinui pe nimeni. Der conduși de semțulă de pietate cătră aceia, cari au stăruită și s’au jertfită pentru libertatea și cultivarea nemului loră, vomă cere dela fiăcare dintre noi se-şî dea seama despre faptele şi despre purtarea __________ lui, vomă cere dela toţi se se întrebe, decă îşi împlinescă datoria şi chiămarea loră naţională în tote împrejurările şi deca suntă credincioşi preţiosului patrimoniu, ce ni l’au lăsat eroii (filei dela 3 (15) Maiu 1848, ca se ne iubimă naţiunea şi cu puteri unite se lucrămă pentru vieţa, onoarea, cultura şi fericirea ei în tóate timpurile ! ZDIZKT Austro-Ungaria şi Italia. Cele petrecute în camera deputaţilor din Roma, din causa congresului catolică austriacă, se ’nţelege că n’au putută lăsa indiferenţi pe cei din Viena. „Pester Correspondent“ a primită din Viena o corespondenţă, din care se vede, că guvernulă caută se aplaneze lucrurile. In corespondenţă se esprimă simpatia, ce din vechime o are monarchia pentru Italia, logenula marelui imperiuromană, care a împrăştiată peste totă pămentulă civilisaţia şi lumina sa, légenula sciinţei şi artei renăscute, or acum aliata intimă a monarchiei, după ce a rupt-o cu tradiţiunile amare ale veacurilor pline de suferinţe. Laudă pe cei cari conducă destinele Italiei, că au puterea de a resista aţîţărilor şi seducerilor convenţiunei latine unităţii familiei romanice. „Mii şi miriade se înflăcăreză în Francia, Italia şi Peninsula iberică (Spania şi Portugalia) pentru „Confederaţiunea tuturoră Romaniloră“ şi pănă josă în România se întinde lungulă lanţu ală adepţiloră acestei idei, împărţirea dominaţiunei lumei între Romani, Slavi şi Germani, ce fermecătură sună acesta în urechile unei naţiuni, în ală cărei sânge din vechime arde foculă sarelui eternă. Crispi însă a resistată tuturoră seduceriloră, elă nu se abate şi nu se clatină de pe basa, ce a recunoscut’o ca singură potrivită pentru ţera sa, dela alianţa cu imperiul germană şi cu monarchia austro-ungară. Peste puţine zile o va dovedi acesta visita regelui Umbertă şi a lui Crispi în Berlin, la Imperatura şi bătrânul şi cancelarii. Austro-Ungaria va fi şi ea în spiritu de faţă. Durere, că nu se poate aştepta, ca Umberto să vină la noi; împrejurări cunoscute nu permită, ca gloriosulă nostru domnitoru să’i întorcă la Roma visita făcută de el, în Viena. Dar e posibila, că aliaţii se vor întâlni unii cu alţii în Germania. E forte probabila Inse, că d-la Crispi va folosi ocasiunea, ca să visiteze pe amicula său Kalnoky. Nu-i vorbă, bărbaţii de stata, conducători ai statelor aliate, stau în continuu contacta în scrisa unula cu altuia şi nu esistă nici cea mai mică diferenţă între ei; dar cuvântula caldă şi viu este cu totul o altă mijlocü de comunicaţiune între amici, decâtu cuvântulü fără vieţă scrisa ori telegrafiata“. O altă corespondenţă din Berlin spune, că poporala germana aştăptă visita regelui Italiei ca unu noroca deosesebita. Numai după acesta, aliaţii vor serba adevărata lor o festivitate de bucurie. FOILETONUL „GAZ. TRANS“ Boerii si ţăranii înainte de 1848. y y Duminecă 23 Aprilie, sala Liceului „Laurianu“ din Botoşani s’a deschisa din nou cu conferinţa d-lui V. Gheorghiu, profesori de istoria. „Liberalul“ din Botoşani ne dă următorulO resumatii ala acestei conferinţe : Pentru a’şi justifica ore-cum preferinţa ce a dat’o subiectului alesfi, conferenţiarulO dice, că este neaperata studiulu claselor sociale ce există într’unfi stata, din punctulu de vedere ale stărei loră economice şi a raportului socială pentru orî-cine vrea să studieze trecutulu unui popor. Şi după ce citază evenimente istorice, ca căderea imperiului romane, revoluţiunea francesă dela 1789, revoluţiunea română dela 1848 etc., caritate se esplică în mare parte prin desechilibrarea provenită în starea socială şi economică a claselor, păşesce apoi la desfăşurarea subiectului. Definesce mai ântâin, ce însemnă boera şi ţărâna, după regulamentul« organica. Ila arată pe cele din urmă împilata de dări şi redusa la miseriă şi ignoranţă. Dându acâstă lămurire, conferenţiarele excepteaza vechia nostră boerime pamentena, care deşi scutită de multe obligaţiuni cătră stata, merită recunoscința nostră, pentru că a fosta stâlpula ţării în veacurile 13, 14, 15 şi 16. Devenindu mari proprietari prin donaţiunile ce le făceau Domnii ţării, în urma probelor de vitejiă date în luptă, boerii pământeni din acele vecuri, dice ela, punându-se în fruntea ţăranilor, alipiţi pe moşiile lor, luptau cu bărbăţiă pentru a nu lăsa ţera pradă barbarilor, cari cătau s- o strivască. De prin vécula 16 însă, vechia boerime pămentenă începe a fi alterată prin nemuri străine, şi totu atunci începe şi decăderea nostră politică şi morală, care duréza şi o parte din vécula 19. Conferenţiarul arată chipul, cum s’au strecurata Grecii, elementulacela care a degenerata mai tare vechia boerime autochtonă. Şi trece într’o scurtă revistă revoluţiunile provocate prin neînţelegerea dintre Grecii parveniţi şi boerii pământeni, sub domnitorii Radu Mihnea, Leona Tomşa, Alesandru Iliash şi Dumitraşcu Vodă. In urmă spune, că deja în prima jumătate a veacului 16 Grecii erau aşa de mulţi în ţară, încât al cronicaruluiSeculcea, una boerii pământene, nu’şi mai putea închipui, că ţara va mai scăpa vre-o dată din mânile lor. Insistându asupra insinuărei Grecilor, în clasa boerimei noastre, la care se adauge mai tarefiu boerimea rusită, conferenţiarul dă în cuvinte bine simţite tablourii ce presinta acesta boerime sub raportul educaţiunei şi instrucţiunei, precum şi sub raportul moralului, arătându şi tristele urmări pentru ţară ale degenerării boerimei pământene şi ale demoralisărei celei parvenite.* In ceea ce privesce educațiunea, conferențiarula spune, că ciocoii își făceau crescerea deprindendu-se cu felii de felii de viclenii, intrânda cei mai mulți ca slugi în casa vr’unui boierii pamenteni, unde la începută aveau rolul de simplu ciuburciu. Cu timpul, înaintau la treptele de cafegiu, sufragiu, rândaşă, vatafa de curte, în care vreme îşi adunau oişore, vitişore, moşiere, când ca omeni cu vecă şi cu marafeta, deveniau candidaţi de însurătore la fetele bogate. Odată cu acesta părăsiau şi postura de slugă, devenind ciocoi. Insurându-se aceştia, nu dedeau nici ei copiilor lor, o mai alesă educaţiă de familiă; căutau numai se’i făţuiască, trimiţându’i în ţâri străine. Instrucţiunea era de asemenea forte înapoiată şi toate acele vremi îndelungate n’au lăsata nici o scriere de valoare, ca operă a acelei boerimi grecisate, şi nici vr’una instituţii de cultură de vr’o oarecare însemnătate. Descriindu starea morală a societăţii, conferenţiarula arată decădinţa sentimentului naţionala şi face o paralelă isbitare între virtuţile sublime de odinioră, întrupate în mume ca a lui Ştefana Vodă cela mare, în doamna lui Neagoie Vodă, față de acele femei degenerate, cari în saloanele veacului 18-lea întâlneau câte 3—4 bărbați de cari se despărțiseră, — mergendu la brațulă unui alu cincelea, zimbindu sirenica unui alu șeselea. * Incheindu descrierea clasei boeresci din veacurile anteriore anului 1848, conferenţiarul a dice, că totă decădinţa şi robia ţerilor nóastre în acele vremi nu se datoresce decâtă slăbirei sentimentului de naţionalitate, prin copleşirea boerimei pământene de cătră boerimea parveniţilor străini. Şi acésta cu atâta mai multa, cu câta în acele timpuri numai, clasa boeresca dispunea de sartea ţărei şi ocupa toate funcţiunile în stata, nefiindu nici cercetată, nici consultată vo- SOIRILE 1ILEL Regularea Porţiloru-de-feru. Cestiunea regulării Porţiloră-de-feră a dată de o nouă pedecă. Serbia cere o sumă forte mare ca despăgubire pentru perderile ei din pescuita. Mai în josă de Klissura, Serbia are fabrici de icre negre, ea se ocupă multa cu pescuitul şi trage mari venite din acesta. Prin sfărîmarea stâncilor cu dinamită, pescii din Dunăre vor fi stîrpiţi în aşa măsură, încâtu Serbia va perde câştigului din pescuita pentru mai mulţi ani, decă nu pentru totdeauna.* * * Scutirea de dare a fonduriloru de ajutorare. „Pester Lloyd“ Nr. 128 află din Dobritína, că conventura districtului bisericesc, de dincolo de Tisza a pertractatu o hârtiă a districtului bisericesc, Szabolczula de susu, prin care arată, că capitalurile fondurilor de ajutorare pentru văduvele preoţilor au fost supuse