Gazeta Transilvaniei, iulie 1889 (Anul 52, nr. 146-170)

1889-07-01 / nr. 146

leiactiunea, Adi­Bistratimiea si Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr2? Scrisori nefrancace nu se pri­mmescu. Manuscripte nu se ret­rimi­ii ! Birourile de amam: Sraşovu, piaţa mare Hr. 22. Inserate mai primes cü în Viena kudolf Mosse, Haasensiein & Yogler (Oto Maas), Heinrich Schaiek, Alois Herndl, M,t>ukes, A.Oppelik,J. Dan­­neherg ; în Budapesta: A. V Gold­berger, Autón Mezei, EcksteinBemat; ín Frankfurt: G. L, Daube; ín Ham­burg : A. Steiner. Preţul inserţiuniloru: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. m 80 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina Hl­a^o iernă 10 cr. v. a. seu 30 ba Nr. 146. ba^T. LN­. Braşovu, Sâmbătă 1 (13) Iulie . OflKcta“ iese in fiec ire Abonam­. pntru insti !-Oagub­a Pe unu anu 12 îl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate Pe unu anu 40 franci, pe şese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate ofi­ciala poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Braşov!: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dus­ul­­ în casă. Pe unu anu 12 fl. pe sase luni 6 fl., pe trei luni 3 ii. Unu esemplaru B cr. v. a. seu 15 bani. Atâta abonamentele câtu și inserțiunile suntu a se plăti înainte. 1889. StTom. aToonamerLtUL la „GAZETA TRANSILVANIEI.“ Cu 1 Iulie !§§?* stilu vech­iu se deschide nou nholiiignen­tit la care în­­vitam­ pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţuit abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. pe ş0se luni 3 fl., pe unu anü 12 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe ş0se luni 20 franci, pe unu anü 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anu 2 fl. pe şase luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anui 8 franci., pe şese luni 4 franci. . Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor­ abona din nou, să binevoască a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“. Braşovu, 30 Iunie erau arătată mai de multe­ orî, că cele ce se petrecu în partea de dincolo a monarchiei noastre suntu de mare importanţă pentru viitorea desvoltare a lucrurilor­ în întrega împerăţie. Principiul­ egalei îndreptăţiri naţionale, odată proclamată şi primită în programă de guvernul­ Taaffe, urma ca se fiă şi pusă în practică cu totă sinceritatea, pen­­tru că era vorba de sartea popoa­­relor­ şi a monarchiei, şi orî­ce întârziere şi negligere în privinţa aceasta nu puteu se remână fără urmări grave. Dar guvernulă Taaffe, deşi a făcută concesiuni naţionalităţiloră, n’a putută se se desbare de ve­­chiulă obiceiu alu regimuriloră austriace, de a promite multă şi de a da puţină, nu atâtă de bună voiă, câtă de silă. Nici nu se poate nega, că si­tuaţia ori-cărui guvernă austriacă, în mijloculă atâtoră naţionalităţi şi curente deosebite, este foarte dificilă; dar tocmai de aceea s’ar fi cerută, ca se ia cabinetul­ Taaffe o direcţiune mai hotărîtă, căci sistemulă de a înainta pasă cu pasă şi a mulţămi poporele cu ţîrăita nu se mai potrivesce pen­tru vécule de acrî, când toate în­­nainteaza cu aburi și cu electri­citate. Efectele politicei de trăgănire a cabinetului Taaffe se şi arata acum, când deodată resare ca din pămentu o nouă oposițiune în regatul­ Boemiei, care pe lângă oposițiunea germană combate acfi cu vehemenţă guvernală, dar nu pentru că a proclamată egala în­dreptăţire, ci pentru că a înce­pută a şovăi, când se cerea se o ducă cu energiă în îndeplinire. Aceasta este oposiţiunea Cehi­lor , tineri, cari au înscrisă pe stegula loră: deplina autonomia a Boemiei şi deplina egală­ îndreptă­­ţire a poporului celtică. Amă arătară de repeţite­ orî conflictele ce s’au născută în tim­­pulă din urmă între partida ra­dicală naţională a lui Gregr şi între partida conservatore naţio­nală a lui Rieger. Rieger cu ai sei au dominată pană acuma teremură în Boemia. Ei facă parte din majoritatea, care sprijinesce guvernulă şi, după cum le impută antagoniştii loru cehi, se mulţămescă cu fârmitu­­rile de concesiuni, ce le dobân­­descu încetă şi treptată dela gu­vernă. Acesta politică de fărmiturî a aflată contrari energici în Cehii tineri, ei poporală cehă, sătulă de-a mai vede trăgănindu-se de­plina realizare a postulatelor­ sale, a începută se între cu grămada în tabera loră. La alegerile pentru dieta boemă, care se severșescă tocmai acuma, partida lui Rieger a suferită o mare înfrângere în comunele rurale, unde Cehii tineri au câş­tigată trei efeci de mandate, şi se aşteptă se câştige aceştia însem­nate învingeri şi la oraşe. Situaţiunea în Boemia s’a schim­bată deja în nefavoarea partidei lui Rieger, şi cu acesta şi în ne­favoarea guvernului, care acum stă faţă cu oposiţiunea germană şi cu oposiţiunea cehtică. Avenda atâtă de numerose mandate în dieta boemă, urmeaza că și la alegerile pentru parla­­mentură centrală Cehii tineri au mari prospecte de a dobândi nu­­meroase mandate. Cehii tineri vor­ pretinde dela guvernă realisarea programului loră, nevrendă se scie de nici ună compromisă. Se voră nasce der mari difi­cultăți pentru guvernă și Germa­nii din oposițiă se bucură deja a­­cum de acesta. Ei declară, că voră privi cu recela lupta Cehi­­loră radicali. Sistemulă, care i-a dată nascere acestui radicalismă, Zică ei, se vedă cum o va scote la cale. începu a se cóace der lucrurile în Austria. Trebue se se hotărască odată la ună feță. Este timpulă se li se dea poporeloru monarchiei deplina libertate. idust Plecarea Papei d­in Roma. Se vorbesce din nou, că Papa vre să părăsescă Roma. Așa se telegra­­fiază din Berlină, că Ziarului „Hamb. Corresp.“ i­ se comunică din Madridut, că între Vaticana și guvernulă spaniolă de­curgă pertractări pentru o eventuală stră­mutare a Papei în Spania. Se afirmă, că la 1 Iulie Papa personală a adresată re­ginei regente o telegramă cifrată de cuprin­­sul­, că Europa se află în ajunul c eruperei urnii resbelă generală, dela care va atârna sartea Romei. La casă, când ar învinge Italia, este probabilă, că Curia pe viitoră nu va mai putea rămâne în Roma, dar nici chiar pe timpul­ res­bolului Papa nu poate petrece în Roma, pentru­ că Italienii nu­mai decâtă l’ar tracta ca ostatică [?]. De aceea se rogă a i­ se permite să locu­­escă într’ună oraşă de lângă mare, cum este bunăoră Valencias. Resboiu, ori pace ’. O telegramă din Berlină, dela 9 Iu­lie, ni-a fostă comunicată, că ună arti­­colu din „Nordd. Alig. Zig.u despre teoria resboiului a făcută sensaţiune şi că se crede a fi ună avertismentă adresată generalului Waldersee, şefulă statului ma­joră generală ală armatei germane. Din acestă articolă se conchide, că tată e adevărată, cum că între cancelaruilă Bis­marck şi între contele Waldersee e­­sistă frecări şi neînţelegeri. Se crede, că partida militară în frunte cu Walder­see voesce răsboiulă, pentru ca să se limpejlescă odată situațiunea, pe când Bismarck ar voi cu ori­ce chipă amâ­narea răsboiului câtă s’ar putea mai în­delungată timpă. Organulă lui Bismarck citeza din cartea generalului Clausewitz, că răsboiulă nu e altceva, decâtă conti­nuarea politicei cu alte mijloace. Prin aceasta foaia cancelarului îi dă lui Wal­dersee a înţelege, că răsboiulă şi pacea atârnă de bărbaţii de stată, or nu de ge­nerali. „Neue freie Presse“, ocupându-se cu articolul­ foiei lui Bismarck, constată, că pacea europenă e o creatură bolnăvi­­ciosă, care stă neîncetată în tratare medi­cală. Planurile egoiste ale Rusiei şi pofta de răsbunare a Franciei formează la apusă și la răsărită două tempestăți, ce stau să se descarce asupra Europei centrale. Ziatulă „Germania“ crede, că avertismentulă organului lui Bismarck privesce și pe Rusia. Procesulu părintelui Lucaciu. In numărulă trecută amu reprodusă o parte din raportulă telegrafică, trimisă foiloră unguresci asupra dilei a treia a procesului, în care s’au ascultată mar­torii acusatului. Pe Lupană Nicolae şi Atanasie, pe Costină Brebană, Alexi şi Ioană Popă etc., cari toţi au ceruta a fi ascultaţi în limba română, deşi sciu bine unguresce, foile din Pesta îi nu­­mescă „aderenţi fanatici ai popii Lu­caciu“. Toţi au negată, că Lucaciu ar fi agitată în contra naţionalităţii ma­ghiare şi a patriei şi au accentuată, că acusatulă la încheierea vorbirei sale e­­lectorale a­disă, că va veni ună timpă, când Maghiarii şi Românii voră recu­­nosce, că trebue să traesca în bună în­ţelegere. In 6 Iulie după amedi­a urmată martorulă Vasilie Băbană, învăţătoră în Şişesci. N’a vrută să răspundă în limba unguresca la întrebările, ce ’i s’au pusă. Au mai depusă în favoarea acusatului totă în limba română: Gavrilă Barbu, Dănilă Andreică, Georgiu Farcaşă, Chi­­rilă Brebană, care a impusă cu figura sa marțială, Grigorie Trifă şi Budu. Cei din urmă au disă despre martorulă acu­­satoră, cârciumarulă Lipták, că n’a fostă de față la adunare și n’a putută să asculte vorbirea lui Lucaciu. Lipták susține însă, că a fostă de față, dar numai n’a stată la ună locă. Urmează confrontarea martoriloră, cari își susțină mărturisirile. Martorii agravatori declară încă odată, că vorbirea acusatului a causată iritaţiune. Procurorul­ cere, ca martorii chiă­­maţi de acusată să nu fie admişi la de­punerea jurământului, şi cere, ca numai martorii săi să fiă admişi la jurământă. In specială vorbesce în contra admiterei lui Vasilie Băbanu, care este învățătoră sub Lucaciu, precum și a cumnaților­ lui Lucaciu. Apărătorulă protesteaza în contra ad­miterei martoriloră Pap Zsiga, cei doi Liptak, Roth, Mottis și protestéazá în ge­nere în contra admiterei la jurământă a martorilor­ contrari. Tribunalulă decide a admite la ju­­rământă pe toţi martorii, afară de Stoll Bela, Gavrilă Barbulă şi Ioană Costină şi cu acesta pledoariele se amână pe Luni.* Z­iua a patra. Sala şi­ galeriile înde­­suite de publică, a căruia interesare era peste măsură viuă. Se cetesce în tra­ducere autentică protocolală adunărei din Tăuţii de susă, cum şi atestatură de moralitate ală acusatului, dată de primă­ria comunei Şişesci. După acestea urma acusaţiunea procurorului şi vorbirea de apărare: Böszörményi, procuroră, în lunga sa vorbire, care a durată o oră şi jumătate, dice, că chemarea justiţiei este, să apere ordinea de stată şi socială în contra a­­gitatorilor­, arată drepturile garantate libertăţii pressei, libertăţii adunărilor şi libertăţii cuvântului şi espune urmările triste ale abusurilor­ comise pe aceste terene. Declară, că vorbirea lui Lucaciu, ţi­nută în Tăuţii de susu, învolvă delictulă din alineatul­ 2, § 172 ală legei penale. Se silesce să dovedescă, că acusatură în adevără este vinovată pentru agitaţiune, deorece i-a succesi a sterni în ascultă­torii săi ură în contra Maghiarilor s, pice că fasiunile martorilor, au dove­dită, că în vorbirea acusatului se cuprind de faptă pasagele incriminate. Escep­­ţiunile făcute contra caracterului lui Pap Zsiga, care a făcută denunţarea, nu se pot­ dovedi. Contra fasiunei agra­­vatoare a lui Duma László nici însuşi apărătorulă nu poate escepţiona. Insu­şi acusatulă recunosce, că espresiunile vă­­tămătore din acusaţiune le-a rostită în tonulă amărăciunei, ceea ce era de a­­junsă pentru a produce agitaţiune în ascultătorii mai puţină culţi. Deşi acu­­satulă nagă, că toate acestea le-ar fi zisă cu intenţiunea de a agita, elă totuşi află de bine a-şi căuta refugiu la § 5 al codicelui penală. Faptulă acusatului calcă prescrierile acestui §-ă din codicele pe­nală, deorece faptulă de sub acusare l’a comisă intenţionată, cu scriea şi cu voia, avândă destulă timpă înainte de adunare, pentru a se cugeta asupra fap­tului său. Acusatul e a călcată peste hotărîrile programului adunărei; împre­jurarea acesta stabilesce criteriulă delic­tului său de agitare şi la dictarea pe­depsei acestă împrejurare e de mare în­­sămnătate. Pentru apreciarea sentimentelor­ pa­triotice ale acusatului şi ale consoţilor­ săi, procurorulă pune mare pândă pe împrejurarea, că ei în faţa forului jude­­cătorescă au denegată a se folosi de limba oficială a ţerei, deşi o vorbescă perfectă; constată, că pledoaria acusatului a dată a se înţelege, că elă nu vorbesce pentru tribunal­ă, ci pentru publică, şi încă pen­tru numeroşii Români, cari erau de faţă şi pentru representanţii pressei române, pentru ca înaintea lor, acusatulă să a­­pară ca martiră şi prin acesta să-şi ajungă scopurile sale materiale. Nu i-a succesa însă planul­ acesta, deoarece se­­ poate vede, că martiriul­ lui nu este scopă.

Next