Gazeta Transilvaniei, septembrie 1889 (Anul 52, nr. 196-219)
1889-09-01 / nr. 196
Redacting, Umiantratinjica si Tipoarafla: BRAŞOVU, piaţa mare Nr/ 22. Scrisori nefrancate nu se primescu. Manuscripte nu se retrimită ! Birourile de macini: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viona Rudolfü Mosse, Haasenstein & Vogler (Otto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M.Dukes, A, Oppelik, J• Danneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Anton Mezei, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G. L.Daube,-în Hamburg: A. Steiner. Pretul inserţiuniloru; o seria garmonda pe o coloana 6 er. şi 80 er. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina IlI-a o seria 10 cr. v. a. sau 80 bani. „Gazeta“ ese în fiecare di. Abonamente nfin*111 iustro-Daa aria: Pe una ară 1211., pe Sroa luni 6 fl., pe trei luni 3 fi. Pentru România și străinătate: Pe unu anu 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul!! pentru Braşovn: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl. pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele câtu și inserțiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 196. Braşovt, Vineri 1 (13) Septemvre 1809. H.ULII. Braşovu, 31 Augusta v. Cu ocasiunea alegerii de deputatu dietalu alu cercului Leopoldstadt din Viena, profesorul Dr. Suess, mulți dintre candidaţi, care a şi fost o alesă deputată, în vorbirea ce a rostit’o cătră alegători a atinsu şi starea materială a monarchiei pe care a descris’o în colori destulă de posomorite, dândă a se’nţelege că dela introducerea dualismului şi a sistemului provincială descentralizătoră incoce se dateaza trista stare materială a monarchiei și a Vienei. Dovada cea mai bună despre starea materială deplorabilă este emigrarea continuă, care în timpă de zece ani a crescută în modă îngrijitorii. Dela 5—6000 de emigranţi din intrega monarchie, câţi erau acum 10 ani, numărul emigranţilor ăsta urcată peste 40.000 pe ană numai pentru America nordică, adăugend la aceştia şi pe cei cari emigrează în America sudică şi în statele Europene, mai alesă cătră Orientă, numerulă emigranţilor, ajunge la o cifră forte mare. Cei mai mulţi emigranţi sunt din Boemia, Galiţia şi din Ţara ungurescă. In măsura, în care se întinde miseria în monarchie, în aceăşi măsură sufere şi Viena, şi profesorală Suess a constatată, că la starea cea nefavorabilă a capitalei Austriei contribue şi împrejurarea că Viena nu mai e capitala întregei monarchii. O altă causă, care are urmări periculose pentru starea materială a monarchiei şi prin urmare şi a Vienei, este direcţiunea de aced a politicei vamale cu sistemul ei prohibitivă. Ună lucru s’a sperată a se ajunge prin vămile agrare, şi altulă s’a ajunsă, aşa că acii chiar aceia din Austria, cari au creată aceste vămi, ridică plângeri, căci vămile pe cereale lovescu pe cei săraci, cărora li se scumpesce pânea de tote chirie, şi nu tragă profită din ele decâtă marii proprietari unguri, fără ca în schimbă Austriacii se fi primită ceva dela Unguri la încheiarea pactului. S’a ridicată în contra României ună zidă chinesescă — cjîse deputatulă Suess — şi cerealele române se ducă acum pe Marea Mediterană pe pieţele engleze, ba după rapoarte mai nouă, chiar productele agricole ardelene facă deja acestă dramă. Pentru ca se se ușureze miseria din monarchie, e de lipsă, între altele, se se schimbe raportul vamală cu România, clse deputatul Suess; imputarea, că prin astfelă de vorbe se îngreuiază tractările cu România, se nu împedece pe cei cari voiescă și dorescă stări mai bune, a lucra în acesta direcțiune, apoiacă Ungurii orî ce voră cime Din vorbe de acelea, că România sufere în aceste împrejurări mai multă decâtă monarchia nostră, nu se trage nici ună folosă. Cu aceste cuvinte s’a făcută alusiune totă la Ungurii dela putere, cari preferă a vede în miseriă poporală, decâtă a se strica cu câţiva nemeşi, baroni şi conţi, cari au interesă a’şi trece cu bani scumpi productele lor, agricole şi economice. La ei s’a gândită deputatulă Suess, când a rostită cuvintele : „Se va zice, că Ungaria e de vină pentru aceste stări, dar veţi vedèa bine, că suntemă îndreptăţiţi, a representa interesele nóastre materiale. Cu o politică vamală nesănetosă, nu putemă face o politică esternă sonetosa în Orientă, şi ună mare numără de bărbaţi cu influinţă trebue se fi ajunsă deja la acestă resultată.“ Ună lucru însă a uitată se-să accentueze profesorul Suess, că Viena şi politica ei şovăitore, nesinceră şi scurtă vegitare, este causa principală, că au ajunsă lucrurile acolo, încâtă ea nu poate încheia a fiî nici cu România o convenţie, care se convină intereselor ei şi ale imperiului. FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ Ist-Lirita, la, români. Studiu etnografică comparativă de Elena Sevastos. Premiată de Academia Română cu premiula Eliade Rădulescu (5000 lei) 1888. Bucurescu 1889. Suntă trei ani trecuţi de când Academia Română însciinţa în analele sale, că „Premiul Statului Heliade-Rădulescu se va decerne în sesiunea generală din Martie-Aprilie 1888 celei mai bune disertaţiuni scrise în limba română asupra următorului subiect: „Nunta la Români. Studiu istorico-etnografică comparativă11. Se mai zicea: „Usurile nupţiale trebuesc studiate în varietăţile lor, după toate provinciile române, comparându-se cu nunta la vechii Romani şi la popoarele neolatine pe deoparte, cu nunta la vecinii Românilor (Slavi, Unguri, Greci, Albanesî) pe de alta, de unde să reiasă apoi de la sine o conclusiune istorico-etnograficâa. Subliniămă cuventulă. Decisiunea Academiei plăcea publicului, care aştepta cu o viă surprindere resultatulă unei lupte seriose la ună concursă, ale cărui cerinţe răspundeu pe deplină la multe lipsuri din literatura nostrâ poporală. S’au presentată doi concurenţi. Păr. S. Fl. Marian din Bucovina şi D-sora Elena Sevastos, pe care abia ni-o aminteamă din câteva poesii poporale, ne publicase în „Convorbiri literare“. Ei când am văcută lupta decidându-se în favoarea D-rei Sevastos, ne-am zisă cu toţii: „De sigură autoarea este ună talentă tînără, care-şi face intrarea în arena spinosă şi nerentabilă a literaturei printr’ună bună începută, prin o scriere de valoare. Şi nerăbdarea, cu care aştepta publiculă scrierea acesta, era cu atâtă mai justificată, cu câtă raportulă comisiunei asupra manuscriselor presentate la concursă era forte espresivă. Eră ce zicea d-lu B. P. Haşdeu, raportorul comisiunei, cu privire la deosebirile mai de căpetenie dintre ambele manuscrise: „1. Manuscrisulă A. (ală d-rei Sevastos) îmbrăţişeză totalitatea materiei, pe când manuscrisulă B. (ală d-lui Mariană) a lăsată netractate o mulţime de puncte foarte importante. „2. Manuscrisulă A. resultă din cercetări personale făcute la faţa locului într’o mulţime de sate din Moldova, Muntenia şi Dobrogea, ceea ce presupune călătorii costisitoare, pe când manuscrisulă B., afară de Bucovina, se întemeieză în cea mai mare parte pe corespondenţe şi informaţiuni de a doua mână“. Deci conchide a se premia manusscrisulă A., deşi Onor. Raportoră recunosce, că „sub raportul erudiţiunei şi ală stilului ambele manuscrise lasă deopotrivă multă de dorită“. Am cregută necesară a împrospăta în mintea cetitoriloră ceva din istoriculă acestei cestiunî, pentru a se vedè acum, când cartea este dată la lumină, câtă de reu a procedată Academia Română premiind’o. Ne pre rău, că n’a apărută pănă acum şi cartea D-lui Mariană, pentru a face şi noi deosebirile ce onor. Raportoră a constatat, dar când vom ave ocasiunea a o cunoasce, promitemă că vom reveni. Acesteacrise, să trecem la analisa operei D-rei Sevastos. Cartea cuprinde 56 pagine, formată mare în 8, şi are 4 părţi: 1. Inaintea logodnei. II. Logodna sau încredinţarea. 111. Nunta. IV. După nuntă. mai întâiu ar trebui să lămurimă pe cetitori asupra metodei, ce autoarea întrebuinţeză în tractarea subiectului; dar nu suntemă în plăcuta posiţiune a o face, pentru că nu vedem nici metodă, nici clasificaţiune, şi materialul este grămădită fără discernămentă, fără soirea lui Dumnedeu. Şi totuşi se mai dice în raportul comisiunei premierară, că „oferă o mare bogăţie de materială, în parte cu desăvârşire necunoscută, pe care sciinţa etnografică comparativă lesne îlă va prelucra de aci înainte într’ună modă metodică, dar care este totodată chiar de pe acuma de o însemnătate extremă pentru lexicografia română.“ Mulţumimă! Dacă pentru unii din nemuritorii Academiciani va fi uşoră a folosi opera D-rei Sevastos, pentru ceilalţi muritori ea va fi o muncă perdută fără nădejde, căci cine se va încumeta a pune vre-o greutate pe afirmările autorei, când măcar a foiletată acestă carte, aşa dicendă, fără începută şi fără sfârşită ? Voiţi probe? Autorea ne presintă o mulţime de datine, obiceiuri, superstiţiuni etc., şi mai alesă la începutul cărţii, unde se vorbesce despre vrăjile fetelor, spre Stulă Andreiu, în ajunulă Crăciunului, spre Stula Vasile, în ajunulă Bobotezii, despre cari nu spune ceea ce e mai elementară şi mai însemnată, în orîce culegeri populare — nici localitatea nici persoanele, dela cari le-a adunată. Se înţelege, în asemenea caşuri dispare orice urmă de siguranţă şi de controlă; buna credinţă în afacere de sciinţă n’are multă resuneta. Dar noi şi mai puţină vedemă acea „însemnătate extremă pentru lexicografia JDNST O vorbire a marelui duce de Baden. La 1 Septemvre, în ajunul aniversării victoriei dela Sedana marele duce de Baden a ţinut o vorbire de caractera puternică politică. Intre altele efise ducele: „Sciţi toţi, că atil stama în presera serbării comemorative a dilei, ce în întregă imperială germană se sărbătoresce în amintirea victoriei dela Sedană. Decă acea victoriă a fostă încă departe de a forma sferşitulă problemei, ce era de îndeplinită, a fostă cu tote astea o cei decisivă. Şi acestă evenimentă este, ce din acelă timpă se serbeză din nou şi cu mare bucurie. Dar acesta serbare trebue să deştepte şi alte cugete, decă ne amintim téte jertfele ce ne-a costată acea di decisivă. Nu-i vorbă, a urmată pace, dar cu tote astea a fostă nu mai puţină necesară să ne ţinemă gata, şi acesta e ce me îndemnă se revin la ziua comemorativă de adi, ca se vo r esprima, ca şi după atâţi ani, când prin victoriile progresive ale anilor 1870/71 amă ajunsă la o formaţiune tare a imperiului germană, trebue să ne sjicemă: So fimă gata! Da, gata pentru pace! căci numai pe acestă cale, că întregă poporulă germană e gata a interveni pentru drepturile sale şi pentru interesele sale cele mai scumpe, putemă se mănţinemă pacea“. După ce spuse, că fiăcare cetăţenă îşi va vei face datoria ca soldată pentru patriă faţă cu duşmanulă din afară, zise că trebue toţi să fiă gata şi în contra duşmanului internă pentru patria cea îngustă, pentru cămină, pentru familie. E vorba de mănţinerea ordinei de stat, înţelegândă pe socialii democraţi ca duşmani interni. Observarea, că se fiă „gata în timpă de pace“, pate că se referă la vreună nou proiectă militară, ce se va presenta parlamentului germană în curendă. Alianţă între România şi Serbia. Următorea telegramă din Belgradă a fostă primită de „Românulă“. „Correspondace Balcanique“ reproduce ună articolă ală diarului cotitidiana din Belgrada „Narodni Dnevnic“, prin care se pledeză pentru o alianţă între Serbia şi România. „Narodni Dnevnic“, între altele efice. Interesele Serbiei şi ale României sunt identice. Cele două ţeri au aceiaşi amici, după cum au şi aceiaşi vrăşmaşi. Serbia nu are de ridicată în contra României nici o pretenţiune, relativă la ţinuturile, a căroră reîntorcere la patria-mumă o viseză toţi patrioţii români. Românii în schimb, n’au nimică asupra ţinuturilor revindicate de Serbi în numele drepturilor f lor istorice şi naţionale. O uniune solidară între Serbia şi România va conţine în sine germenele solidarităţii, care trebue să unescă toate popoarele balcanice. Apelămă şi conjurămă pe toţi patrioţii acestora două ţeri, de a se inspira de acestă ideă şi a striga împreună cu noi: Trăiască Serbia! Trăiască România !“