Gazeta Transilvaniei, septembrie 1889 (Anul 52, nr. 196-219)

1889-09-01 / nr. 196

Redacting, Umian­tratinjica si Tipoarafla:­­ BRAŞOVU, piaţa mare Nr/ 22. Scrisori nefrancate nu se pri­­mescu. Manuscripte nu se re­trimită ! Birourile de macini: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viona Rudolfü Mosse, Haasenstein & Vogler (Otto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M.Dukes, A, Oppelik, J• Dan­­neberg; în Budapesta: A. V. Gold­berger, Anton Mezei, Eckstein Bernat; în Frankfurt: G. L.Daube,-în Ham­burg: A. Steiner. Pretul­ inserţiuniloru; o seria garmonda pe o coloana 6 er. şi 80 er. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina IlI-a o seria 10 cr. v. a. sau 80 bani. „Gazeta“ ese în fiecare di. Abonamente nfin*111 iustro-Daa aria: Pe una ară 1211., pe Sroa luni 6 fl., pe trei luni 3 fi. Pentru România și străinătate: Pe unu anu 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul!! pentru Braşovn: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl. pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele câtu și inserțiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 196. Braşovt, Vineri 1 (13) Septemvre 1809. H.U­­LII. Braşovu, 31 Augusta v. Cu ocasiunea alegerii de de­­putatu dietalu alu cercului Leopold­stadt din Viena, profesorul­ Dr. Suess, m­ulți dintre candidaţi, care a şi fost o alesă deputată, în vor­birea ce a rostit’o cătră alegători a atinsu şi starea materială a mo­narchiei pe care a descris’o în colori destulă de posomorite, dândă a se’nţelege că dela introducerea dualismului şi a sistemului pro­vincială descentralizătoră incoce se dateaza trista stare materială a mo­­narchiei și a Vienei. Dovada cea mai bună despre starea materială deplorabilă este emigrarea continuă, care în timpă de zece ani a crescută în modă îngrijitorii. Dela 5—6000 de emi­granţi din intrega monarchie, câţi erau acum 10 ani, numărul emigran­­ţilor ă­sta urcată peste 40.000 pe ană numai pentru America nor­dică, adăugend la aceştia şi pe cei cari emigrează în America sudică şi în statele Europene, mai alesă cătră Orientă, numerulă emigran­­ţilor, ajunge la o cifră forte mare. Cei mai mulţi emigranţi sunt­ din Boemia, Galiţia şi din Ţara­ ungurescă. In măsura, în care se întinde miseria în monarchie, în aceăşi măsură sufere şi Viena, şi profe­sorală Suess a constatată, că la starea cea nefavorabilă a capitalei Austriei contribue şi împrejurarea că Viena nu mai e capitala între­­gei monarchii. O altă causă, care are urmări periculose pentru starea materială a monarchiei şi prin urmare şi a Vienei, este direcţiunea de aced a politicei vamale cu sistemul­ ei prohibitivă. Ună lucru s’a sperată a se ajunge prin vămile agrare, şi altulă s’a ajunsă, aşa că acii chiar aceia din Austria, cari au creată aceste vămi, ridică plângeri, căci vămile pe cereale lovescu pe cei săraci, cărora li­ se scumpesce pânea de tote chirie, şi nu tragă profită din ele decâtă marii pro­prietari unguri, fără ca în schimbă Austriacii se fi primită ceva dela Unguri la încheiarea pactului. S’a ridicată în contra României ună zidă chinesescă — cjîse deputatulă Suess — şi cerealele române se ducă acum pe Marea Mediterană pe pieţele engleze, ba după ra­­poarte mai nouă, chiar productele agricole ardelene facă deja acestă dramă. Pentru ca se se ușureze mise­ria din monarchie, e de lipsă, în­tre altele, se se schimbe raportul vamală cu România, clse deputa­tul­ Suess; imputarea, că prin astfelă de vorbe se îngreuiază tractările cu România, se nu îm­­pedece pe cei cari voiescă și do­­rescă stări mai bune, a lucra în acesta direcțiune, apoi­­acă Un­gurii orî­ ce voră cime­ Din vorbe de acelea, că România sufere în aceste împrejurări mai multă de­câtă monarchia nostră, nu se trage nici ună folosă. Cu aceste cuvinte s’a făcută alusiune totă la Ungurii dela pu­tere, cari preferă a vede în mise­­riă poporală, decâtă a se strica cu câţiva nemeşi, baroni şi conţi, cari au interesă a’şi trece cu bani scumpi productele lor, agricole şi economice. La ei s’a gândită de­putatulă Suess, când a rostită cu­vintele : „Se va zice, că Ungaria e de vină pentru aceste stări, dar veţi vedèa bine, că suntemă îndreptăţiţi, a representa interesele nóastre ma­teriale. Cu o politică vamală ne­­sănetosă, nu putemă face o poli­tică esternă sonetosa în Orientă, şi ună mare numără de bărbaţi cu influinţă tr­ebue se fi ajunsă deja la acestă resultată.“ Ună lucru însă a uitată se-să accentueze profesorul­ Suess, că Viena şi politica ei şovăitore, ne­­sinceră şi scurtă vegitare, este causa principală, că au ajunsă lu­crurile acolo, încâtă ea nu poate încheia a fiî nici cu România o con­­venţie, care se convină intereselor­ ei şi ale imperiului. FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ Ist-Lirita, la, români. Studiu etnografică comparativă de Elena Se­­vastos. Premiată de Academia Română cu pre­­miula Eliade­ Rădulescu (5000 lei) 1888. Bu­­curescu 1889. Suntă trei ani trecuţi de când Aca­demia Română însciinţa în analele sale, că „Premiul­ Statului Heliade-Rădulescu se va decerne în sesiunea generală din Martie-Aprilie 1888 celei mai bune di­­sertaţiuni scrise în limba română asupra următorului subiect­: „Nunta la Români. Studiu istorico-etnografică comparativă11. Se mai zicea: „Usurile nupţiale trebuesc studiate în varietăţile lor, după toate provinciile române, comparându-se cu nunta la vechii Romani şi la popoarele neolatine pe deoparte, cu nunta la ve­cinii Românilor­ (Slavi, Unguri, Greci, Albanesî) pe de alta, de unde să reiasă apoi de la sine o conclusiune istorico-etno­­graficâa. Subliniămă cuventulă. Decisiunea Academiei plăcea publi­cului, care aştepta cu o viă surprindere resultatulă unei lupte seriose la ună concursă, ale cărui cerinţe răspundeu pe deplină la multe lipsuri din literatura nostrâ poporală. S’au presentată doi concurenţi. Păr. S. Fl. Marian din Bucovina şi D-sora Elena Sevastos, pe care abia ni-o amin­­teamă din câte­va poesii poporale, ne publicase în „Convorbiri literare“. Ei când am văc­ută lupta decidându-se în favoarea D-rei Sevastos, ne-am zisă cu toţii: „De sigură autoarea este ună ta­­lentă tînără, care-şi face intrarea în arena spinosă şi nerentabilă a literaturei printr’ună bună începută, prin o scriere de valoare. Şi nerăbdarea, cu care aştepta pu­­bliculă scrierea acesta, era cu atâtă mai justificată, cu câtă raportulă comisiunei asupra manuscriselor­ presentate la con­cursă era forte espresivă. Eră ce zicea d-lu B. P. Haşdeu, ra­­portorul­ comisiunei, cu privire la deo­sebirile mai de căpetenie dintre ambele manuscrise: „1. Manuscrisulă A. (ală d-rei Se­vastos) îmbrăţişeză totalitatea materiei, pe când manuscrisulă B. (ală d-lui Ma­riană) a lăsată netractate o mulţime de puncte foarte importante. „2. Manuscrisulă A. resultă din cer­cetări personale făcute la faţa locului în­­tr’o mulţime de sate din Moldova, Muntenia şi Dobrogea, ceea ce presupune călătorii costisitoare, pe când manuscrisulă B., afară de Bucovina, se întemeieză în cea mai mare parte pe corespondenţe şi in­­formaţiuni de a doua mână“. Deci conchide a se premia manus­­scrisulă A., deşi Onor. Raportoră recu­­nosce, că „sub raportul­ erudiţiunei şi ală stilului ambele manuscrise lasă deo­potrivă multă de­ dorită“. Am creg­ută necesară a împrospăta în mintea cetitoriloră ceva din istori­­culă acestei cestiunî, pentru a se vedè acum, când cartea este dată la lumină, câtă de reu a procedată Academia Ro­mână premiind’o. Ne pre rău, că n’a apărută pănă acum şi cartea D-lui Mariană, pentru a face şi noi deosebirile ce onor. Rapor­toră a constatat, dar când vom ave oca­siunea a o cunoasce, promitemă că vom­ reveni. Acesteacrise, să trecem la analisa ope­rei D-rei Sevastos. Cartea cuprinde 56 pagine, formată mare în 8, şi are 4 părţi: 1. Inaintea lo­­godnei. II. Logodna sau încredinţarea. 111. Nunta. IV. După nuntă. mai întâiu ar trebui să lămurimă pe cetitori asupra metodei, ce autoarea în­­trebuinţeză în tractarea subiectului; dar nu suntemă în plăcuta posiţiune a o face, pentru­ că nu vedem nici metodă, nici clasi­­ficaţiune, şi materialul­ este grămădită fără discernămentă, fără soirea lui Dum­­nedeu. Şi totuşi se mai dice în rapor­tul­ comisiunei premierară, că „oferă o mare bogăţie de materială, în parte cu desăvârşire necunoscută, pe care sci­­inţa etnografică comparativă lesne îlă va prelucra de aci înainte într’ună modă metodică, dar care este totodată chiar de pe acuma de o însemnătate extremă pentru lexicografia română.“ Mulţumimă! Dacă pentru unii din nemuritorii Academiciani va fi uşoră a folosi opera D-rei Sevastos, pentru cei­lalţi muritori ea va fi o muncă perdută fără nădejde, căci cine se va încumeta a pune vre-o greutate pe afirmările au­­torei, când măcar a foiletată acestă carte, aşa dicendă, fără începută şi fără sfâr­şită ? Voiţi probe? Autorea ne presintă o mulţime de datine, obiceiuri, supersti­­ţiuni etc., şi mai alesă la începutul­ căr­ţii, unde se vorbesce despre vrăjile fe­­telor, spre S­tulă Andreiu, în ajunulă Crăciunului, spre S­tula Vasile, în aju­nulă Bobotezii, despre cari nu spune ceea ce e mai elementară şi mai însemnată, în orî­ce culegeri populare — nici loca­litatea nici persoanele, dela cari le-a adu­nată. Se înţelege, în asemenea caşuri dispare orice urmă de siguranţă şi de controlă; buna credinţă în afacere de sciinţă n’are multă resuneta. Dar noi şi mai puţină vedemă acea „însemnătate extremă pentru lexicografia JDN­ST O vorbire a marelui duce de Baden. La 1 Septemvre, în aj­unul­ aniver­sării victoriei dela Sedana marele duce de Baden a ţinut­ o vorbire de carac­­tera puternică politică. Intre altele efise ducele: „Sciţi toţi, că atil stama în presera serbării comemorative a dilei, ce în în­­tregă imperială germană se sărbătoresce în amintirea victoriei dela Sedană. Decă acea victoriă a fostă încă departe de a forma sferşitulă problemei, ce era de îndeplinită, a fostă cu tote astea o cei decisivă. Şi acestă evenimentă este, ce din acelă timpă se serbeză din nou şi cu mare bucurie. Dar acesta serbare trebue să deştepte şi alte cugete, decă ne amintim­ téte j­ertfele ce ne-a costată acea di decisivă. Nu-i vorbă, a urmată pace, dar cu tote astea a fostă nu mai puţină necesară să ne ţinemă gata, şi acesta e ce me îndemnă se revin la ziua comemorativă de adi, ca se vo r esprima, ca şi după atâţi ani, când prin victoriile progresive ale anilor­ 1870/71 amă ajunsă la o formaţiune tare a imperiului germană, trebue să ne sji­­cemă: So fimă gata! Da, gata pentru pace! căci numai pe acestă cale, că în­tregă poporulă germană e gata a inter­veni pentru drepturile sale şi pentru interesele sale cele mai scumpe, putemă se mănţinemă pacea“. După­ ce spuse, că fiă­care cetăţenă îşi va vei face datoria ca soldată pentru patriă faţă cu duşmanulă din afară, zise că trebue toţi să fiă gata şi în contra duşmanului internă pentru patria cea îngustă, pentru cămină, pentru familie. E vorba de mănţinerea ordinei de stat­, înţelegândă pe socialii democraţi ca duşmani interni. Observarea, că se fiă „gata în timpă de pace“, pate că se referă la vreună nou proiectă militară, ce se va presenta parlamentului germană în curendă. Alianţă între România şi Serbia. Următorea telegramă din Belgradă a fostă primită de „Românulă“. „Correspondace Balcanique“ repro­duce ună articolă ală diarului coti­­tidiana din Belgrada „Narodni Dnevnic“, prin care se pledeză pentru o alianţă în­tre Serbia şi România. „Narodni Dnevnic“, între altele efice. Interesele Serbiei şi ale României sunt­ identice. Cele două ţeri au aceiaşi amici, după cum au şi aceiaşi vrăşmaşi. Serbia nu are de ridi­cată în contra României nici o preten­­ţiune, relativă la ţinuturile, a căroră re­­întorcere la patria-mumă o viseză toţi patrioţii români. Românii în schimb, n’au nimică asupra ţinuturilor­ revin­dicate de Serbi în numele drepturilor f lor­ istorice şi naţionale. O uniune soli­dară între Serbia şi România va conţine în sine germenele solidarităţii, care tre­bue să unescă toate popoarele balcanice. Apelămă şi conjurămă pe toţi patrioţii acestora două ţeri, de a se inspira de acestă ideă şi a striga împreună cu noi: Trăiască Serbia! Trăiască Româ­nia !“

Next