Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1889 (Anul 52, nr. 244-267)

1889-11-01 / nr. 244

Braşovu, 31 Octomvre­­. Este aşadera adevărată, că n­ş­­panulii del­a Bistriţă voiesce se omoare reuniunea înveţătorilor­ ro­mâni „Mariana“ din Născudă. Corespondenţa ce o publicămu mai josu ne arată acesta destulă de lămurită. Reuniunea „Mariana“, care s’a înfiinţată încă pe când era minis­tru reposatulu lor. Eötvös, a aliată de lipsă cu timpulă se ’şi modifice statutele sale în unele puncte şi s’a adresată în scopulă acesta la inspectoratul­ ungurescu de şcole în Bistriţa, ca se înainteze statu­tele modificate guvernului. Acesta s’a întâmplată încă la finea anului 1879. In 1880 s’au retrimisu statutele dela ministeru, ceréndu-se unele modificări și ca se fiă alăturată o traducere ma­ghiară. J­upa ce s’a satisfăcută ce­­rerei s’au pr­eseu­tatu statutele din nou. Alai târfiiu s‘a mai cerută ba una,ba alta, ba se se mai alăture câte unu esemplaru, ba se se mai facă ceea și ceea modificare. Tóate s'au întâmplat, dar de aprobare nici pomenire. Intr’aceea trecură aproape l­nn, ani, unu intervală destulă de lungă spre a se putâ finalisa o asemenea neînsemnată formalitate, care pe lângă puțină bunăvoință s ar fi putută resolva în câteva septem­âni şi când bieţii învăţători, urându-li-se de a mai aştepta, au făcută din nou întrebare la ins­pectorul­­ reg. de şcole în Bistriţa, acesta li-a respunsu, că traduce­rea în limba maghiară a statute­­loru „trebuesce se fiă mai întâiu au­ten­ti­cată De atunci şi pănă în fiiua de astăfii fispanulă Banffy cu credin­­ciosulă seu, inspectorulă Havas (Berger), totă chibzuescă pe care­­ drumu se espedeze statutele reu-­ niunei „Mariana“ la ministerialu­l de instrucţiune în Pesta, ca se fiă provefiute cu clausula de apro­bare, dar nu mai potă ajunge la nici o hotărâre. Poate că aşteptă pană ce se va înfiinţa linia ferată Bistriţa-Cernăuţi, vrendu se le tri­­metă p’acolo, ca nu cumva statu­tele luândă drumulă pe la Deşiu se molipsăscă aerulă din ală doi­lea paşalicu „de modelă“ ală d-lui Banffy, Solnoca-Doboca. Ori dera le-au trimisă aşa de bine pache­­tate şi sigilate încâtă cei de la mi­­nisteriu nu le-au mai putută des­face, ci le-au aruncată în magazia cu vechiturile. Destulă că reuniunea „Ma­riană“ aşteptă în zadară de fiece ani de fii­me după resolvarea ce­­rerei sale de a i se aproba statu­tele modificate. Era lucru firescu, că pe câtă timpă nu s’a aprobată proiectulă stătutei oră modificate, au rămasă în vigore statutele cele vechi a­­probate și reuniunea șî-a conti­nuată activitatea sa pe basa aces­­toră statute. Corespondentulă nostru ne spune, că factorii datatorî de tonă ai reuniunei, „avândă în vedere mersulu nenaturală ală lucrurilor­ și spiritulă neliniştită importată în a­­cestă comitată, au aflată lucru mai cu minte a nu mai face în­cercări de a­ se aproba modificările stabilite în adunarea din Sân­­georgiu“. Dacă însă membrii reuniunei­­ „Mariana“ au aflată de bine a nu se mai opune mersului nenaturală ală lucruriloră şi spiritului neli­niştită ală ocârmuitoriloră comita­tului, şi a renunţa la ori ce altă încercare pentru aprobarea statu­­teloră modificate, ocârmuitorii la rânduiri loră n’au încetată cu în­cercările lor şi de a face cu nepu­tinţă esistenţa reuniunei înveţăto­rilor­ români. La anul­ 1885, adecă tocmai pe când cei dela „Mariana“ au argitată resolvarea cererei loră, fis­panulă Banffy a adusă în viaţă aşa numita „reuniune generală a învăţătorilor­ din comitatul­ Bis­­triţa-Năsăudă“. Scopul­ lui era de aci încolo, ca toţi învăţătorii români să fie membri ai acelei reuniuni maghiare. De aceea s’a şi adresată la comi­­tetul­ administrativă ală fondu­­rilor­ din Năseudă, ca se ia dis­­posiţiuni, pentru ca toţi învăţă­torii şi toate înveţătorele dela şco­­lele elementare fundaţionale să se­­ facă membri ordinari ai reuniu­nei înveţătoresti maghiare. Co­­mitetu­l i-a fost­ respinsă fiş­­panului, că învăţătorii români amintiţi s­unt et deja membri ai reuniuni „Mariana“ înfiinţate mai de multă, cu statute aprobate de ministeră. Hispanulă Banffy însă a răspunsă cu o straşnică po­­­­runcă ce amu publicat’o în văra I anului trecută, prin care impune tuturoră înveţătoriloru şi învăţă­­torelor, dela şcolele române, ca să se facă membri ai reuniunei maghiare, susţiindă între altele, că „vechia reuniune „Mariana“ nu i se mai pote considera ca esistentă,­­ deore-ce statutele aprobate ale­­ acelei reuniuni, fiindu modificate printr’o decisiune a adunării ge­nerale, în forma loră modificata pănă afil încă n'au primită apro­barea.“ Va să fiică, încă din Februa- i rie anulă trecută, când s’a scrisă acâstă poruncă fişpănâscă, era în­vederată, că d-lă Banffy uneltesce la viaţa reuniunei „Mariana“. Nu mai era dor de lipsă, să asigure, că „consideră noua reuniune ma­ghiară ca o pârghie, ce oferă oca­­siune şi este ună bună stimulă de a se califica învăţătorii şi mai multă în limba statului.“ Atunci amu atrasă atenţiunea Năseudeniloră şi am fiisă: „Ei bine Banffy merge înainte, dar ce facă Năseudenii?“ Ce au făcută, ce n’au făcută, destulă că în fidele trecute pro­­tonotariilă comitatului s’a dusă la Năseudă, a luată subţiară actele reuniunei „Mariana“ şi s’a dusă p’aci încolo cu ele, declarându sus­pendată activitatea ei. Nu cumva voră fiice și acuma „factorii dătători de tonă“, că este „mai cu minte“ a nu face încer­care de a reactiva reuniunea „Ma­riana“, ca se nu se agite pre multă „spiritele neliniştite“ dela ocârmuire? Corespondentulă nostru nu ne amintesce cu nici ună cuventă despre paşii ce i-ar fi întreprinsă sau ar vrea se-i întreprindă învă­ţătorii năsăudenî în potriva me­­suriloră volniciei rispănescî. Dar noi credemă cu neputinţa ca factorii Reuniunei „Mariana“ se nu încerce măcară acum totu posibilulu spre a salva viaţa a­­cestei reuniuni românesc!, orî cât de mare ar fi terorismulă ce domnesce aflî în acelă comitată. Banffy póte fi ună mare şi pu­ternică paşă, dar mai pre­susu de elă suntă cerinţele culturei nóstre românesc!, este dreptulă şi liber­tatea poporului română! învăţătorii români năsăudenî trebue se se arate demni de ma­rele nume, ce’lă porta reuniunea loră ! FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Poesii poporale Culese de holiti Crainică, învăţătorii în Uri­­siula inferiora. De ţi-sa dragă, bade, dragă, De nu, bade, lumea-i largă, Inşală-ţi murgula şi alargă Şi’țî cată alta mai dragă, Far­ă cu cosiță negră; C­ala mea pera e gălbioru Şi ’sa drăguță tuturora, Tuturora voinicilora, Şi la mari și la mai mici, Tata la steaguri de voinici. * Năfrămuță de mătasă­, Maică, drăguțulu­ me lasă. — Lasa-la și tu fetula meu! — Ba eu nu, că ’mi pare rău. Uită-te în faţa lui, Dă-i ca spuma laptelui. Din obraz­ picură sânge După ela inima’mi plânge, Din faţă-i picură miere Când îla vădit inima’mi piere.­­ Drăguţu ce mi-i draga mie N’are casă, nici moşie, Făr’ petea pe pălăria; Nice vaci cu carne largi, Fără pipă cu cănaci*), *) Cănaci,ciucuri. Nice junei cu corne lungi Fără curele cu bumbi. Peteluţă’n colopaşu Drăguţu mi-i dusa la Blasa, Nu s’a dusa să nu mai vie, Că s’a dusa să’nveţe-a scrie; Tota a scrie şî-a’nvăţa Şi-a veni şi m’a lua, De-oiu vedea că nu me ia M’oiu duce’n gârlă la moră Şi-oiu lua năsipa în polă Şi i-oiu ţâpa’n ochi să moră; Ori să moră, ori să peie, Ori să viă să mă ieie. Sub tufa de stejerela Sédé badea streinelu Cu-a lui mândră lângă elu, Tată îi dă mere din sânu: N’a, bade, că eşti străina. — Io mândruţă n’oiu mânca Pănă nu mi-i cuvânta: De când ai eşite din satu Câţi feciori te-au sărutată . — Câţi au fosta, bade, ca tine Toţi m’au sărutată pe mine, Câţi au fosta ca dumniata Toţi mi-au sărutată gura. Cântă cucu pe săgeţi Remânere-ai, sată, seereto Decă pe badea nu’la veda ; Cântă cucu pe sub vii Decă tu bade nu vii Casele nu sata suntă pustii. Ş: Plină-i casa de feciori, Nu’sâ c’ai badii ochişori; Plină-i casa de voinici, Nu’şâ c’ai badii ochi aici. Nemţule, din şirulă tău Nu-i voinică ca badea-al meu, Nemţule ’n compania ta Nu-i voinica ca bădiţa. Frund­ă verde de lemnu scrisă Tinerela drăguţă mi-am prinsă, Tinerela ca şi-o bumbuşcă Hâdele pe mine crișcă*). La’să să crisce, că nu’mi pasă, Că-’să tinerea și frumosă. Când me duca io pe cărare Scuturată ca și-o hore Pe badea inima’lu dore. Duce-m’oiu dintr’ăsta locu Să facă la rele norocă; Duce-m’oiu cât’oiu vede Cu urâtă n’oiu mai șéde, Că urâtu-i bolă grea De und’se pune nu se ia. * *) Crâşnescă (de invidia). Spusu-ţi-am, măicuţă, bine Să ţii oile pentru mine Să mă dai în sată cu tine; Ai ţinut a ijile’nvrestate Şi m’ai dată în satu departe De viu cu desagii’n spate Şi cu cişmele stricate; Cu desagii pliul de rouă Cu inima ruptă ’n două, Cu desagii ’npăturaţi Şi cu ochii lăcrămaţi. Maică, măiculiţa mea, De mi-i da dup’ună urîtă N’oiu mânca cu ela din blidă, Că umbra urîtului Şede’n fundu blidului Şi blidu-i de cusutoră Nu se sparge pănă morți, Şi blidu-i de porţolană Nu se mai sparge suland.— * De-aşi sei, maică, că me-i da, Mai bine m’așî spent­ura Intr’una vérfu de solovírvu**) Intro margine de tergă, Să se mire tota tergu De ce trebă-i urîtu, Să se’nvețe maicele Cum se’și dee fetele, *) Sultană , nici­odată, pururea. **) O flore roșia - albastră cu mirosu ■plăcută. L II. „Gazetft“ ese în fiecare dt. Atonum­ente pentru Austr­ ro­­ana. Pe unu anu 12 u., pasése luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. ben­ru România şi străinătate. Pe unu anu 40 franci, pe şese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumiră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Anonamenmia pentru Braşov­, la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiulu. I., pe unu anui 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl., 50 cr. Ou dusulu în casă: Pă.a­lipii anii 12 fl. pe sese luni 5 fl., pe trei luni 3 fl. Tinu esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâta abonamentele câtu şi inserţiunile sunt­u a se plăti înainte. Rfaf citartea, trailnistiatiimea si Tipografia: EP­AŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scrisori nefrancate nu fie pic­­torescu. Manuscripte nu se re­­trimite­ birourile de am­ac­iri: Brasovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü în Viena Hudolfu Moaşe, ßmsenstein & Vogler (Otio Maas), Eemrich Schalek, Alois Berndl, M-Luhes, A, Oppelih,JLan~ neberg; în Budapesta: A. V. Gold­­urger, A nton Mezei, Eckstein Bernat; ln Frankfurt: G. L.Daube; în Ham­burg: A. Steiner. Freţulu inserţiuniloru; o seria Barroonda pe o colonie H cr. şi 30 pr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina 111-a o seria 10 cr. v. a. gen 30 bani. Nr. 244. Braşovii, Mercuri 1­­13­ Noemvre 1889. Corespondenţa „Gaz. Trans.“ De, lângă Năsăudă, 6 Noemvre 1889. Suspendarea activităţii „Reuniunei Mariane“ a învăţătorilor­ din fostulă Districtu alui Nâsăudului şi cuiură. Intre instituţiunile, cari poseda cele mai eminente calităţi pentru a pute stîrni, desvolta şi răspândi interesul­ în poporu pentru cultura generală cu mai multă succesi, ocupă locul a primit reuniunile învăţătoresci.­­ Atâta însemnătate le atribui aces­tora instituţiuni luminatulu bărbata de stata, marele idealista şi distinsa poeta

Next